Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Picaturi.

#1
Titlul e aleatoriu. Aici voi posta lucrarile mele scurte - one-shots - pe care le am postate si pe blog, de asemenea.
Nu prea am multe de spus, voi aborda diverse teme si chestii, de asemenea doresc sa anunt ca unele one-shot-uri au fost create pentru un concurs (nu pentru acest forum).

---
Original au fost diactrice, dar am modificat.
Varsta minima: -
Gen: slice of life
Limba: romana
Observatii: se leaga de lucruri intamplate in familia
Tipul de critica: avansat



Otrava in fumul cel dens


Te privesc intens şi ma scufund impreuna cu tine în fumul cel dens care s-a asternut în bucatarie. E momentul in care ne readucem aminte şi retraim clipele din trecut, cele din copilaria mea, acolo unde tu nu erai aşa…
si cu cat inhalez mai mult din ceata cenusie, cu atât simt o euforie exagerata cuprinzandu-mi inima şi creierul, e trist, dar de dragul amintirilor voi incerca a ma lasa prada acestor tentatii periculoase, ce ma dogheaza.

De mică te stiu în acest fel, îti cunosc întreaga structura nervoasa, fiecare miscare, fiecare tic, fiecare gest care se naste din reflexiile tale “obisnuite“. La început credeam că te vei lasa, mereu promiteai, dar niciodată nu te vedeam actionand, pur şi simplu statea pe acel scaun parca prinzand radacini in pamant si trageai cu ardoare din lunga tigara ,ce-ti inspira placere… Amarnic ai gresit si eu cu ochii mei iti vizualizam evolutia in timp.
si totusi la fel de periculos se nspustea asupra ta, din spate, un demon transparent se ridica in slavi doar ca sa te apuce de gat si sa te stranga, pana, poate, ti-ai da seama ca te vei ucide singura… Atat de otravit putea fi, încat si pe mine ma hipnotiza, jucandu-se cu mintea mea firava, neatinsa de astfel de substante nocive.
Nu te-am vazut niciodata ofilindu-te, un miracol si cat doream ati cunoste secretul, cum de rezistai? Am ramas muta, niciodata nu am primit raspunsul, dar cu timpul au inceput semnele sa se vada. Erau adanci si acum încep a te înjunghia, ai devenit mult prea dependeta… te poti opri, oare?
Observ ca nici un simplu: “Este spre binele tau” nu ti-a potolit aceasta sete de tutun si cand te privesc, ma uit scota de parca ai inghiti pachetul întreg de tigari. Te-ai transformat intr-un demon, te-a prin in stransoarea lui, iar eu cat am putut, tot nu am reusit sa te cuprind si sa te scap.
Acum, la fel ca atunci, stau pe langa tine in bucatarie, pe scaunul meu si te privesc la fel de intens ca la început.
Nu te-ai schimbat, ai ramas la fel sau poate atunci credeam ca era rau, dar mi-am dat seama ca pe atunci totul era mult mai bine. Şi constat cu stupoare – “e otravă in fumul cel dens”.

#2
Heei *hug*. Esti prima persoana careia ii comentez, be proud. Hah, nu, gluma seaca, i know. Whatever *laughs* , titlul mi se pare destul de interesant, m-a facut sa vreau sa citesc, si sincer nu regret. Asa, deci, critica avansata... paaaiii, sa incep!
Am gasit cateva greseli de tastare:
ati = a-ti
scota = socata [cred ]
prin = prins
Greseli de exprimare nu am gasit. Uhm, as vrea sa-ti dau un sfat de care daca vrei poti tine cont pe viitor, sau nu. So: fii mai atenta la semnele de punctuatie/ortografie. Pui virgulele aiurea gen... unde trebuie virgula, nu am gasit, si unde era virgula, nu prea era nevoie de ea... yea, you got it.
Ideea in sine mi-a placut, desi nu am inteles prea multe, ai acolo un amalgam de intamplari; de fapt, e o singura intamplare, dar... ma rog, nu stiu sa explic, dar am inteles in mare parte *laughs*.
Fii mai atenta pe viitor la semne, virgulite, si scrie in asa fel incat sa inteleaga toata lumea... Bafta la scris! *hug*

#3
Lala - mersii de critica, am sa iau in considerare ce mi-ai spus. Eu mereu am avut probleme cu virgulele si mi-am dat seama ca le pun in exces si acolo nde nu trebuie.
Mersii din noi ca ai trecut pe la thread-ul meu. *tighthug*
--
25 Martie 2012 - atunci a fost creat si postat acest one-shot, pentru un concurs de pe un forum dedicat cuplului sasukexsakura. Il am si pe blog, deci este al meu, nu plagiez sau altele.

Original au fost diactrice, dar am modificat.
Varsta minima: oricine poate citi acest one-shot
Gen: dans, romanta
Limba: romana
Observatii: -
Tipul de critica: avansata



O rotire, un dans si o privire



Un soare care statea inca atarnat de perdelele senine ale boltii, un oras aglomerat, lume multa.
Un cartier viu pictat, aflat in centrul harababurii unde isi duceau veacul tinerii japonezi, scaldandu-se in apa care tasnea de la furtunul din curtea vecinului.
Fetele isi impleteau parul in codite, sareau coarda, cantau si atunci cand cele mai mari isi faceau aparitia lucrurile se incingeau.
Baietii leneveau pe scarile caselor, ori pe trotoarul caldut incercand sa-si topeasca trupurile zgribulite de racoarea serii de vara, unii priveau ce era prin jur si se parea ca momentan nimic nu le putea lua privirile. Pana cand… Din capatul celalat al strazii, pasea galant pe tocurile ei platforma, o tanara blonda, cu ai ei ochii de cristale, radiind imprejurimle.
Baietii de toate varstele, chiar şi batranii care poposeau in scaunele lor isi atintisera privirile la frumoasa fecioara care venea cu gratie pe strada, sperand sa o poata absorbi pe deplind.
Fetele curioase de felul lor se intorsesera la ea, pareau indignate de prezenta tinerei, care nu avea treaba cu nimeni si nici că dorea sa-si iroseasca timpul cu ele, dar simtea ca apele se tulbura, iar inima ii lua la galop si aruncand doar o scurta ochiada, il zarii.
Statea si o privea intens, impreuna cu gasca lui ce parea in pas cu moda de brackdanceri din America, tot îsi rotea tigarea intre buze si atunci cand frumoasa blonda trecuse prin fata lui, atmosfera se intensificase, iar brunetul nici nu o lasase sa se indeparteze prea mult de ei, caci o prinsese de brat, intorcandu-i capul.
Pret de cateva secunde se uitara unul la celalat, tanara intorcandu-si chipul frumos in directia opusa baiatului. El surase, apropiindu-si gura de urechea ei, cu tigarea trasand linii usoare pana pe gat, apoi şoptindu-i ceva, care o facu sa tresara din loc si cu mana prinsa in stransoare, îl indeparta-se, smucind-o.
Din indepartare incepuse muzica a se auzi, cineva dadu-se drumul ca locul sa prinda un alt ritm, dar la fel de fierbinde ca la inceput, cand frumoasa aparuse ca o zeita printre muritori si ii furase inima unuia dintre ei, ademenindu-l la jocul ce avea sa incepa.
Copii se stransera, se adunara si începura sa faca un spectacol, dans liber pe muzica hip-hop: miscari electrizante si fascinante, care o lasara pentru cateva minute bune pe fata cu gura cascata. Caci nu se gandise ca asiaticii ar fi chiar atat de buni.
- Ti-am furat respiratie, frumoaso!
- Mi-ati furat-o! Il corecteaza aceasta pe brunet, care terminase abia acum tigarea.
- Mi te alaturi? Intreba-se tanarul, aplecandu-se in fata ei si intinzand palma.
- Hmm… nu prea cred, dupa ce ca m-ai facut să ma opresc aici, nu ai sanse mari dragutule.
Cu mainile puse in san si cu geanta ei neagra care atarna de primele trei degete de la mana, aceasta se incruntase la brunet, parca dorind sa-l facă sa inteleagă ca nu o prea impresioneaza atat de mult.
El se reduse la a zambi viclean, stiind că mai apoi vor dansa pe rupte, fiind un maestru in asa ceva, dar simtea ca ceva este diferit la ea.
Ochii ei limpezi il inebuneau si dorea atat de tare sa-i simta corpul suplu lipit de al sau. Insa pentru a ajunge acolo trebuia mai intai sa-i cucereasca inima.
O lasase doar cateva clipe, pentru a isi da jacheta jos si a sari in cercul format de tinerii adunati pe strada, in sunetul zguduitor de placut al muzicii. Si incepand a se misca pe rimt si pe val, dand tot ce este mai bun din el, captand privirea blondei, care urmarea entuziasmata.
Un lucru care nici ei nu-i prea venea sa creada, caci avea de afaca cu un strain pe care nici nu-l cunostea, fiecare aparinand dintr-un mediu diferit. Ea americancă, el japonez. Totusi ceva il lega, un lucru atat de puternic si aprins.
Intrase in joc, fiind ademenita de brunet care o provoca la fiecare secunda, la fiecare pas si miscare de dans, asa ca ne mai pututand sa se abtina, dansul avandu-l in sange si muzica cu care era familiarizata inca din copilarie, incepuse a se rupe pe asfaltul caldut, care acum se racea, emanand vapori.
Parea plina de viata, iar paru-i auriu flutura in toate directiile, parfumul lasandu-se simtit. Brunetul gustand fiecare clipa cu placere, ajunsese în pragul de a se tine de maini si a sari impreuna cu dansa in sus, dar cu cat seara se lasa, ispita era si mai mare.
Giganticul grup se destramase in doua - partea fetelor si cea a baietilor, gata de actiune si de aventura. Toti parca maraiau unii la altii, transformandu-se in fiare insetate de distractie si de iubire.
Era o lupta intre cele doua sexe, dar la mijloc se afla o comoara de pret, aceea de a fura inima celui ales.
Brunetul o privea cu o atentie uimitoare pe frumoasa blonda, care ii zambea suav si foarte siret de data aceasta, prinsa in jocul pasiunii impreuna cu chipesul japonez.
Incepusera a forma un "cerc de foc" in jurul lor, caci fiecare pas topea asfaltul, luminile becurilor de deasupra palpaiau stralucitor, iar ei se parca se metamorfozau in torte umane. Era de vis si ceva mistic plutea în aer, curpinzandu-i pe toti.
Odata ajunsi fata în fata, mana brunetului ii cuprinsese talia fetei, uşor lasand-o in jos spre piciorul ei suplu si ferm, ea muscandu-şi buza inferioară si cu un ranjet pe chip, ii furase inima din piept. Apoi cu ambele palme trantite pe umerii lui puternici, il trasese spre ea, lipindu-l bine de tot ca dupa sa se roteasca in bataia vantului de seara.
Toti jucand in jur cu o veselie mare, totul incepea sa prinda o nuanta arzatoare, precum o vapaie care se strecura printre trupurile dezlantuite.
Pasiunea, dorinta aprinsa de a gusta din dragostea cuiva si tinerii nostrii nu se sfiau a-si exprima intens placerile si ravnelile. Acum rupandu-se impreuna in josul strazii intr-un frumos dans care mai avea putin si-i dobora.
Piruiete, atingeri dulci si electrizante, picior peste picior, o atingere peste obraz, una peste buze, parea o cromatică dezordonata, dar al naiba de stridenta, degajata.
Ea cu trupul ei de clepsidra, zambetul radiant, iar el cu miscarile, ochii intunecati ce te avantau in necunoscut – zi si noapte, cele doua brusc se intalnisera si deja stiau ca apartineau unul pentru celalat.
- Pari extenuata. Ranjise el la aceasta, in timp ce continua sa se miste impreuna pe „ringul” de dans.
- Nici vorba, ma simt aşa de libera si incarcata de energie.
- Poate vei fi asa si maine, la pranz, pe plaja…
- Ma inviti afara? Ridicand din spranceana aceasta il priveşte sceptica.
- Ce crezi? Incepe brunetul sa rada.
- Presupun ca pot accepta, atata timp cat nu te mai chinui sa-mi atragi atentie, caci deja am pus ochii pe tine.
- Hamm… imi face o deosebita placere sa te însotesc la o plimbare pe plaja, domnisoara…
- Britney!
- Ruiji, de asemenea. Surasese acesta şi apoi, strangand-o de mijloc o ridică pe tanara sus de tot, invartindu-se impreun, rasul acesteia inundand spatiul incarcat de muzica.
- Esti nebun! Exclamase aceasta continuand sa-l priveasca pe Ruiji cu zambetul pe buze.

Linistea pusese stapanire pe întreg orasul, cel putin pe aleea in care cei doi prieteni se plimbau, era pace.
Britney privea in fata, simtind ca începe sa fiarba stand in preajma lui Ruiji, caci inima ii batea tare, fiind fermecata de frumusetea lui.
Nici nu-si inchipuia ca putea da peste asemenea „printi” in Japonia.
- Am ceva pe fata? Intreaba deodata brunetul, blonda tresarind din loc si balbaindu-se ca sa scoata ceva pe gura, a sesizat ca au ajuns în fata blocului.
- Nu…
- Ok, esti bine? Felul in care o intreba ii facea pieptul sa se sparga si golul acela sa se umple de iubire, nu credea ca va ramane prinsa in transa.
- Mersii, esti dragut ca m-ai adus acasa.
- Placerea a fost a mea, Britney. Inainte sa plec as dori sa-ti spun ca vorbesti foarte bine limba japoneza!
- Da, nu a fost asa de usor, mersii.
Inainte de a urca scarile pentru a intra in bloc, aceasta la urmarit cu privirea pe tanar pana in clipa in care acesta si-a intors privirea spre ea sa-i zambeasca. In acel moment a stiut ca nu trebuia sa-i scape oportunitatea de a-l saruta pe obraz, ca un semn de ramas bun si poate inceputul unei relatii frumoase.

I-a trebuit doar un moment, o rotire, un dans si o privire pentru a se indragosti de acest galant gentleman.



#4
^^. Am citit doar primul one shot, deci am sa'l comentez doar pe ala. Nu ma bag pe la greselile de tastare and stuff ca s'a ocupat Lala, n'are sens sa ma repet :-J. So, ma raportez la continut.
First thing, mi'a placut ideea. Cand citeam chiar mi'am adus aminte de mama, exact ca in your little story- stand in bucatarie, fumand tigara dupa tigara si privind aleatoriu in camera=)). Still, nu am vazut niciodata tutunul asta ca pe ceva atat de daunator cum ai preznetat tu. That's why, i looked forward to your idea and i liked it ^^.
Ce nu mi-a placut, ai fost... melodramatica. Adica ai folosit prea multe metafore/comparatii, nu zic ca nu trebuie folosite, spun doar ca tu ai pus prea multe. Pare tras de par, mai ales ca'i si scurt... :)). Pare ca te straduiesti prea mult si one shotul a iesit asa... incordat ca sa zic @-). Cand scrii trebuie sa fii si putin sictirita, ca dupaia dai in clichee. :))
Oricum, all in all, mi'a placut:-?.
[Imagine: wmb5n8.jpg]

#5
K.V: acel one-shot a fost scris pe moment, in momentul in care cu adevarat gandeam in felul acela, un moment in care ceva ma sufocase. O chestie de familie, de aceea este asa de melodramatic. Oricum iti multumesc foarte mult pentru comentariu, apreciez tot ce ai spus si voi tine cont de eventualele 'sfaturi'. Mersii! *tighthug*
--
Dupa o absenta atat de mare, revin cu un one-shot de trei capitole cu numele de "Stropi".
ATEMTIE!! Il mai am postat si pe blog, dar si pe un site, asta ca sa stiti ca eu nu plagiez sau fur de la altii, nu am nevoie sa iau ,caci am si eu cap si imaginatie.
Sper sa va placa, nu este nu stiu ce. <3


Original au fost diactrice, dar am modificat.
Varsta minima: oricine (sunt sigura ca sunteti introdu-si de mult in genul yaoi si +18)
Gen: romanta, yaoi
Limba: romana
Observatii: -
Tipul de critica: avansata




Stropi

Capitolul I



„- Scumpule, mami si tati te vor lasa la bunica pentru o scurta perioada, sa fi cuminte si sa mergi la scoala. Nu uita, te iubim foarte mult. Apucandu-si plaria cea mare si alba, cu o panglica albastra in jur, femeia mi-a zambit finut, apoi s-a intors cu spatele la mine, cu fata spre tata, disparand apoi in lumina solara care batea cu asprime peisajul rural.”

M-am zdruncinat brusc, transpirat si cu plamanii pulsand in mine haotic odata cu inima ,ce simteam ca se prelingea in jos spre abdomen.
Din nou am avut visul acela si de fiecare data aceiasi reactia - tresaream parca smuls dintr-o lume a fictiunii si aruncat in cruda realitate.
M-am trezit langa fereastra usor crapată pe unde mai intrau cativa stropi de apă. Ploua, aşa ca mi-am apucat patura multicolora, punand-o pe cap, infofolindu-ma cum trebuie, caci era toamna si frig. Mai ales cand cerul crapa de la bubuieli si am inceput sa urmaresc cu privirea fiecare strop ce se lovea de baltiile formate in fata casutei unde locuiam. In zare ivindu-se firav soarele aglomerat de negura cenusiilor nori, aruncand slab cu ale sale raze portocalii.
Peisajul era placut, iar faptul ca muzica pe care natura o creia in timpul ploii imi alina sufletul zbuciumat de durerea amintirilor din copilarie.
Rezemat de pervaz cu ambele brate care stateau incrucisate, unde îmi odihneam barbia, un zambet mic, apoi largindu-se a început sa-mi lumineze chipul, incetul ,cu incetul transformandu-se in ras. Paream un nebun care radea singur, dar ceva in mine imi soptea ca nu sunt si ca cineva ma priveste atent, cu grija. Nu stiam daca era adevarat, dar de multe ori mi-am simtit trupul atins, acoperit de niste brate puternice si invaluite intr-o caldura puternica.
O voce inceata care cu greu reusea sa fie perceputa perfect de urechile mele, amortindu-mi simturile, dar inebunindu-le in cel mai ciudat fel posibil.
Îmi placea senzatia atat de tare incat imi venea de fiecare data sa deschid ochii, insa daca o faceam misterul se risipea si poate ca din nou acel cineva, avea sa plece si sa se intoarca doar atunci cand eram adormit, purtat pe meleagurile fantasticului.
Cu toate acestea in gand - dansul minunat al ploii de afara, am adormit linistit, noaptea ivindu-se cu freamstul vietuitoarelor sale, racoarea de nedescris care ii cuprindea pe muritorii, ce inca mai hoinareau strazile şi desigur stelele care mai apoi luminau precum felinarele Pamantul.

Un cantec armonios se auzea foarte puternic, astfel fiind nevoit sa ma trezesc putin mai devreme ca deobicei, sa observa că pe partea cealalaltă a ferestrei se afla o vrabiuta, sarind de colo-colo cu scopul de a-mi capta atentia.
Dand sa deschid geamul pentru a o privii mai cu atentie, aceasta si-a luat zborul, lasand in urma cateva pufuri din penaju-i des, ca eu apoi sa-l suflu in palma precum un vrajitor.
Vremea era insorita si destul de racoroasa, asa ca inainte de a pleca la scoala, mi-am pregatit o ciocolata calda cu frisca si cateva clatite cu gem de capsuni.
In timp ce apa fierbea in ibric, eu imbracam uniforma, aranjand-o frumos pentru a cadea bine pe corp. Nu ca as fi aratat nu stiu cum, nu eram atlet, ci doar un adolescent care se mutase la oraa pentru liceul la care visase de mult ,cand mai calatorea in partea urbana, candva cu parintii.
Am suras trist, reflexia mea putand sa mi-o analizez in oglinda mare si rotunda, observand mai apoi ceasul atarnat de perete care indica ora sapte si treizeci si doua, asta insemnand ca daca nu ma grabesc de acum aveam sa intarzii la prima ora.
Parasind camera in fuga am apucat acele clatite in doua inghitituri, mi-am turnat praful de cacao in apa, band cu pofta si incaltandu-ma in pantofi, apoi dupa ce nu mai aveam ce manca sau bea ,mi-am luat rucsacul de pe cuier si am inchis usa cu cheia in urma.
Se parea ca gara nu era la fel de aglomerata ca in weekend, fiind şi veche, lumea mai mult se ducea spre cea noua, construită de curand, uitand parca de aceasta.
Mi-am croit drum printre putinele persoane care se inghesuiau la iesire şi am putut sa gust aerul de dincolo de locul unde traiam, pornind spre liceu.
Kyoto era destul de linistit in aceasta dimineata, pe jos baltile reflectau cerul senin si soarele care lovea geamurile cladirilor in speranta ca va aduce putina caldura in oras. Oamenii stateau rsbdatori la semafoare pentru culoarea verde, aşa faceam si eu in timp ce navigam cu ochii centrul, apoi cand am traversat strada am luat-o la fuga spre liceu care se alfa putin mai incolo de mall-ul cel mare, ce se inalta falnic in fata tuturor.
Cand am ajuns in dreptul portilor, elevii erau adunati intr-un cerc mare, asta dandu-mi un fior pe sirea spinarii - Yooru - singurul cuvant care mai putea sa descrie ceea ce se petrecea in mijlocul multimii de copii, iar dupa tipetele si zgomotele care ieseau de acolo, cred ca a mai luat pe cineva la bataie pentru lucruri fara sens.
„Daca maresc pasul nu cred ca are sa ma observe. Sper ca tipul ala sa ramana in viata...” am inghitit in sec si apoi am fugit spre incinta, dar nici nu am pus bine palma pe usa ca Yooru mi-a strigat numele, incepand sa se apropie impreuna cu gasca lui de yankei de mine. Doar asta nu doream sa se intample, imi ajungeau restul zilelor cand a ras de mine si mi-a facut tot felul de farse proaste, doar ca sa se amuze.
- Riku, amice, asteapta-ma! M-a indemnat acesta,cu zambetul pe buze si cand a ajuns in dreptul meu mi-a batut umarul, apoi apropiindu-si buzele de urechea mea a soptit: Te astept dupa ore la poarta, sa nu fugi. Timbrul lui era patrunzator, invadandu-mi mintea, ametind-o intr-o clipita. stiam prea bine ca daca nu voi da ochii cu el la sfarsitul orelor mi-o iau bine de tot. Am avut noroc ca in ultimele zile prietenii lui nu m-au mai lovit din „greseală”
A deschis larg usile intrand in hol, apoi au urmat restul yankeilor si dupa eu, cel din urma ca intotdeauna. Pot spune ca in ultima vreme Yooru m-a speriat, nu din cauza faptului ca e un batausi renumit pentru numarul mare de gasti zdrobite, ci din cauza ultimelor noastre intalniri.
Nu se mai se rasteste la mine, nici nu mai indrazneste sa ma loveasca în brat asa cum obisnuieste cand e nervos si vine prafuit din curtea scolii. S-a schimbat mult prea brusc in aceste patru zile care au trecut de la ultima noastra confruntare, in care desigur tot eu am ajuns cel badjocorit si batut. incă mai am urma zgrieturii aceleia pe spate.
Am zambit amuzat, ceea ce era destul de ciudat venit din partea mea. Nu il sufeream pe bataus, dar cateodata cand il priveam de la distanta ceva in mine se linistea. Ii vedeam zambetul larg, sincer, trupul care ii gesticula emotiile, vocea groasa si masculina, parea ireal, insa ce era cu adevarat uimitor era faptul ca eu ma gandeam aproape de multe ori, in timpul scolii, la el.
Mi-am scuturat capul de cateva ori bretonul drept si brunet ,rasfirandu-se pe ochii, apoi dand usor firele rebele din fata am intrat in clasa unde am fost intampinat de toate privirile colegilor mei, pentru o perioada scurta de timp. Deja ma obisnuisem cu astfel de comportari venite din partea celorlalti care ma priveau ca pe un orfan mai mult.
Locuiam intr-o casută traditional japoneza cu doua camere mari, una din ele servindu-mi camera de odihna, iar cealalata de lucru, fiind si camera care facea legatura cu gradina din spate, unde erau tot felul de plante si arborii care imbogateau spatiul, colorandu-l si transformandu-l in ceva paradisiac. Iar cealalata fiind o improvizatie a bucatariei cu o camera de zi... Nimic special si suomtos, precum aveau ceilalti colegi.
Dupa ce am luat loc in banca si mi-am asezat rucsacul langa scaun, mi-am pus barbia in ambele palme care le tineau lipite si ridicate, rotindu-mi ochii dinspre profesor spre cerul senin de afara, cat si asupra coroanelor ruginite de frunzele tomnatice care cadeau alenea duse de vantul rece.
Peisajul ma alina sufleteste, imi umplea inima de melancolie si ma facea sa imi imaginez ca sunt o pasare care are sa zboare departe de acest loc, sa mearga in tarile calde unde are sa se bucure de soarele fierbinde si natura tropicala.
Orele nu au durat foarte mult, cel putin primele două. Imediat am fost intampinat la usa clasei de doi dintre amici lui Yooru ,care mai mult m-au tarat pe jos decat sa ma escorte in curtea din spatele scolii asa cum era planuit de catre roscovan.
Pareau niste giganti destul de lucrati, iar privirile lor sagetau tot ce li se ivea in fata, copii se dadeau la o parte cand treceau, deobicei asa faceau cand Yooru mergea pe holuri, dar se pare ca nici acesti doi baieti nu erau atat de prejos.
Imi simteam sirea spinarii strapunsa de tot felul de intepaturi, semnale ca nu am ce cauta cu tipii astea, mai mult aveam sa intru in belele.
Calea era libera cand usile din spatele scolii se deschisesera si covorul de nuante aprinse ni se arata, cei doi bruneti ma impinsera cu forta, cazand pe jos si gustand pamantul rece, apoi vocea roscatului se facuse auzita. Statea tocmai la fantana, fumand o tigare, savurand-o cu nesat, cel putin aaa credeam, dar deja mintea mea se aburise si incepeam sa tremur cu fiecare pas pe care il faceam.
Nu prea imi mai pasa ce avea sa-mi spuna, stiam ca voi ajunge batut sau injurat de ei, asa ca am incercat sa par nul, totusi palma lui Yooru imi atinsese obrazul ,incepand sa mi-l mangaie. Un lucru destul de ciudat, norocul meu era ca ceilalti din jur nu erau atat de concentrati pe ceea ce-mi facea liderul lor.
Ma daduse-m cu doi pasi un spate, exclamand:
- Daca m-ai chemat aici doar ca sa razi de mine sa stii ca pot suporta, asa ca da-i drumul, nu imi mai pasa! L-am indemnat, inchizandu-mi ochii.
- Esti foarte amuzant Riku, rasese, apoi incepuse sa-si continuie propozitia. In seara aceasta cinez cu familia, voi avea nevoie de cineva bland si cuminte ca tine pentru a nu le da de banuit alor mei ca sunt liderul yankeilor din acest liceu. Ei ma considera un baiat destul de cuminte, ceea ce nu prea sunt, iar tu esti biletul meu de scapare in aceasta seara.
- Cum? Am exclamat eu uimit, deschizandu-mi ochii si privind zambetul acela de vulpoi de pe chipul sau. Tresarisem, inima incepuse sa mi-o ia la goana, nu stiam de ce, dar privirea lui ma ardea.
Mi-am stans camasa in pumn si am inceput sa ma rusinez, ceea ce mi se parea neobisnuit. Parcă trebuia să fiu nul...
- Nu accept un refuz, plus esti un baiat exceptional la invatatura, am nevoie de tine in seara asta sa ma ajuti cu temele. Nu am inteles ceva si...
- Glumesti, nu? Am intrebat eu din nou uimit, iar unul din amicii lui m-a prins de guler, ridicandu-ma in sus.
- Yooru nu glumeste pustiule, asa ca ai face bine sa asculti ce spune, altfel o patesti rau de tot.
Saliva mi-o inghitisem inca din primele clipe cand am simtit ca sunt luat pe sus, dand aprobator din cap. Nu doream sa am probleme.
Dupa ce m-a lasat jos, m-am ridicat si mi-am scuturat pantalonii, iar cand am vrut sa imi ridic privirea, i-am simtit respiratia calda pe nasul meu. Roscatul se apropiase mult prea mult de mine, era doar la câtiva milimetrii de chipul meu si imediat ma imbujorasem la obrajii, simtind cum ard nestingheriti, apoi palmele lui ii cumprinsese pe amandoi, usor ,mangaindu-i, iar cu buzele apropiate de ale mele, imi soptise un „Adio, Riku!”. De parca ar fi dorit sa mi le si sarute...
Atât de ametit ma simtisem dupa ce parasise curtea, pentru cateva minute bune ramasesem intepenit, daca nu venea gardinarul sa-mi spuna ca intarzii la ore nu mai plecam de acolo.
„Se pare ca de data asta m-a anuntat mai devreme... Inseamna ca defapt adevarata intalnire este dupa ore, la poarta.” Mi-am spus eu in gand, in timp ce stergeam tabla pentru ca profesorul sa inceapa exercitiul.
Tot acest timp am hibernat si chiar daca profesorul ma atentiona sa nu mai fac asta, eu tot dormeam. Oricum retineam mai bine daca stateam cu ochii inchisi.
La finalul orelor, cand clopotelul a sunat si toti se ridicasera din banci, aranjandu-si caietele si creioanele in rucsacuri, am ramas incremenit, m-am ridicat si eu, incepand sa-mi strang lucrurile de pe banca, ca apoi sa fug spre „infern”. Numai entuziasmat nu eram pentru ca mergeam la Yooru acasa.
Cand am iesit afara l-am zarit singur, scaldat in razele aurii ale apusului, un lucru care m-a facut sa inebunesc. Nu credeam ca voi spune asta, dar arata foarte bine, stand ingandurat, cu ochii inchisi, rezemat de poarta.
Mi-am scuturat capul, incercand sa revin la normal, nu imi permiteam sa pierd contact cu realitatea, cine stia ce plan misel avea pus la cale. trebuia sa raman ‘treaz’.
Ajuns in fata lui aceasta si-a deschis ochii lasand la iveală doua zmaralde sa sclipeasca, hipnotizandu-ma complet, apoi cand mi-a aratat limuzina neagra, am inghitit in sec. Clar era un baiat rasfatat si bogat, nu ma prea mira, dar comportamentul sau lasa de dorit. Nici ca imi venea sa cred ca poate sa detină o astfel de masina scumpa. Iar casa era si mai si, stateam cu gura cascata la ea, drumul fiind unul nu foarte lung, iar cartierul era unul mare, plin de snobi. Doar vile si oameni cu nasul pe sus.
L-am privit neincrezator, am apucat de pantalonii uniformei, strangand materialul, apoi roscatul mi-a atins spatele, indemnandu-ma sa o iau in fata spre usile vilei. Aveam un presentiment ciudat, care parea ca incepe sa creasca cu fiecare pas pe care il faceam.


#6
Original au fost diactrice, dar am modificat.
Urmatorul capitol a sosit. <3 Stiu ca nu este mare lucru, dar sper sa va placa. In curand are sa soseasca si nextul.





Capitolul II





Parfumul aromat care ma intampinase odata intrat in holul cel mare al vilei, îmi ametise complet simturile. Am ramas nemiscat pentru cateva clipe, in care ochii mei curiosi cercetau locuinta, sau doar o parte din ea, caci deja credeam ca tot acest loc este un labirint care servea la capturarea prazilor lui Yooru.
Exageram poate... nu era vina mea, comportamentul liderului era foarte straniu, nu îl mai intelegeam de cateva zile in coace, totusi ma bucuram ca nu am mai primit bataie.
Un domn imbracat la costum cu manusi albe ne ghidase spre terasa din spate unde se presupunea ca dau ochii cu familia roscatului. Simteam cum ma trec apele doar gandindu-ma la cum aveau sa fie, dar mai mult de atat cum aveam eu sa ma prezint: „Buna seara, stiti eu sunt Riku, un fel de sac de antrenament pentru fiul vostru care este un deligvent, al carui hobby este lupta de strada, lupta corp la corp si desigur sa ma tachineze pe mine.”
- Nu, nu, nu, soptisem eu printre buze, auzul roscatului fiind ascutit, percepand felul meu de a anihila astfel de ganduri ciudate.
- Ai spus ceva? Ma intreba, eu dand negativ din cap si cu plama fluturand alungam norisorul plin de imaginatie.
Cand sa intors cu spatele la mine, am rasuflat usurat de faptul ca nu a mai intrebat la ce ma gandeam, chiar nu cred ca dorea sa stie. Tensiunea era mult prea mare, totusi am reusit sa ma calmez atunci cand am intrat in terasa.
Gradina din spatele acesteia imi furase privirea. Cati trandafiri rosii, albi si galbeni puteau sa fie, toti aratand atat de gratios, fermecand complet spectatorii. Nu e de mirare de ce se numesc florile regale, iar in cazul lui Yooru pot spune ca se potrivesc. Mai ales cei rosii, parul sau era la fel de aprins ca petalele usor atinse de picaturile apei, avand un mister patrunzator si un luciu hipnotizant.
Cred ca nu mai puteam sa-mi iau ochii de la el, ajunsesem sa il sorb din priviri pe liderul yankeilor din liceu, cu toate ca era un priceput in artele martiale aveam presentimentul ca ascundea o latura delicata, blanda, tandra. Si nici acum nu imi dadeam seama de ce ma gandeam atat de intens la el, de parca imi facuse ceva care sa ma cutremure atat de tare, incat sa-l urmaresc cu pofta.
- Riku, Riku! Numele meu a fost strigat de doua ori, apoi dupa cateva secunde cand am realizat ca tatal roşcatului statea cu mana intinsa la mine. Mi-am frecat putin ochii cu dosul palmei, luandu-mi privirea de la fiul sau, Yooru avand colturile gurii arcuite intr-un ranjet care ma intimida si imi rosea obrajii, si am dat mana cu barbatul care a schitat apoi un zambet sincer pe sub mustata lui grizonata.
- Sunt foarte fericit sa te intalnesc Riku, fiul meu mi-a povestit foarte multe despre tine. Am zambit si eu la randul meu, cand deodata am inteles vorbele barbatului, am clipit de multe ori incepand sa ma holbez la dansul, apoi mutandu-mi privirea socata la Yooru care ranjea si se indrepta spre masa festiva. Plina de tavi decorate de mancarea delicioasa. Totul intr-un mod traditional asezat, desigur, care pana la urma mi-a furat mirosul si am lasat orice alt gand la o parte, aşezandu-ma pe cealalata parte a mesei, parale cu liderul yankeilor.
Inainte ca bauturile si racoritoarele sa apara, am tacut stand nemiscat cu buza inferioară acoperita de cea superioara, privind intr-un puct mort de pe lemnul de sub picioare. In acest timp sotii Asakusa discutau intre ei, urmati apoi de cativa majordomi care ii mai intrebau din cand ,in cand cate ceva.
Mi-am ridicat privirea inspre mancarea deja asezata, totul parea atat de gustos, incat iti venea sa lingi si fata de masa.
- Poti sa mananci daca doresti, nu trebuie sa astepti dupa bauturi scumpule, mama lui Yooru exclamase cand ma vazuse atat de atras de bucatele din platouri.
- Nu, nu, pot sa astept, nu imi este atat de foame. Dar stomacul meu ma tradase, incepand sa ghiortaie, roscatul lasandu-se pe scaun cu spatele si incepând sa rada in hohote, mama lui apoi poruncindu-i sa se potoleasca, dar nu se putea abtine. Ceva tipic lui... Cand il apuca, il apuca.
Era atat de amuzant incat aruncasem cu un bob de strugure in el, astfel potolindu-se si devenind serios ceea ce ma facu sa ma dau in spate, adancindu-ma mai adanc in spatarul scaunului din lemn.
Coltul gurii i se arcui intr-un ranjet, ceea ce ma facu sa tresar si fiorii sa-mi electrizeze maduva spinarii. Si dupa cateva priviri acide pe care mi le arunca, incepu sa se lase in jos, pulsul crescandu-mi si mai tare decat era inainte, iar privirea rotindumi-se in toate directiile in care el se misca. Apoi urma o lovitura pe care desigur eu o primisem in picior, nervos pe acest, lucru chiar daca ma durea putin... cam mult cei drept, ii daduse-m si eu una in picior, astfel o lupta pe sub masa incepand sa se aprinda.
Dupa lovituri aprigi si taioase ne-am rezumat la a manca linistiti, pentru a nu crea discomfort.
Nu a durat foarte mult, iar tatal lui Yooru incepuse a-mi pune cateva intrebari.
- Deci, Riku, de cand esti prieten foarte bun cu ficul meu? Stii pana acum nu a prea adus multa lume pe aici.
- Pai, cum sa o spun... cred ca a inceput totul cand, aaa...
- M-a ajutat la teme. Vocea roscatului venise in ajutor si ma salvase. Da, nu am luat o nota foarte buna la biologie si a trebuit sa fiu pentru putin timp meditat de Riku, asa relatia s-a dezvoltat.
Isi ridica privirea spre mine, suvitele cazandu-i pe frunte, pur si simplu emanand o aura atat de puternica, misterioasa care ma impietrii pe loc.
Ma rosisem tot la fata, chiar daca nu spusese nu stiu ce, cuvintele lui ajunsesera pana la inima mea. Totusi mintea, iar asta nu era de bine, puteam fi prinsi. Parintii lui nici macar nu stiau ca el fumeaza sau ca a batut o intreaga scoala de baieti. Insa vorbele sale erau chiar frumoase si daca asta era adevarat, poate ca nu...
- Nu este asa Riku.
- Cum? Tresarisem ca din transa.
- Nu este asa ca in seara asta imi explici la japoneza care este treaba cu limbajul sofisticat pe care profesoara Yimamaki doreste ca noi sa-l folosim la proza si poezie? Ma privise, apoi isi intorsese ochii spre parinti, care ma tinteau pe mine.
Simteam ca-mi ies aburi prin camasa, am dat aprobator din cap si am parasit terasa.
- Riku, daca doresti ceva de baut te rog sa cobori la mine. Mama lui era foarte generoasa si foarte draguta: parul negru si carliontat, ochii mari, abisali, piele fina si catifelata, un glas de privighetoare, trebuie sa fi orb sa nu observi cat de mult putea tine aceasta femeie la fiul ei, poate ca Yooru nu vrea sa-i spuna de lucrurile pe care le face la scoala, doar ca sa nu o îngrijoreze.
Cred ca impresia mea despre familia lui ca fiind pretentioasa si foarte aroganta a fost prost gândita, or fi ei bogati, dar sunt oameni minunati, iar Yooru... nu stiu inca.
Dupa ce am oftat, am inaintat pe holul cel mare in spatele roscovanului, care fluera liniatit, apoi dupa ce am urcat scarile, nu foarte numeroase, am fost poftit de catre acesta inauntru-l camerei sale, care era una foarte mare si foarte elegant aranjata, masculina şi bine pusa la punct.
- Inchide gura, caci daca nu ,are sa-ti intre o musca in ea.
- Scuze, am spus eu, inchizand apoi gura. Ma asteptam la o dezordine: haine aruncate, tot felul de postere ciudate, dar se pare ca m-am inselat, esti foarte punctual.
- Nici chiar asa, deobicei dimineata e dezordine, vine dupa menajera si pune hainele, caci eu trebuie sa ma grabesc sa ajung sa ma intalnesc cu amicii.
- Inteleg.
Nu eram dezamagit, nu imi coborasem privirea in jos de asta, ci doar din impuls. Simteam ca nu am aer cand il privesc in ochii, iar acum aflandu-ma pe teritoriul sau... deja greutatea era prea mare.
Cu permisiunea lui m-am aaezat pe marginea patului unde am si deschis cartea de japoneza pentru a incerca sa-i explic tanarului care este treaba cu limbajul acela sofisticat pe care profesoara noastra dorea sa-l folosim.
Simteam ca sunt privit, iar cu fiecare pagină data, ochii lui ii clipeau, urmarind felul meu de a ma manifesta - incordat, temator si timid in preajma lui. Ma simteam ca un ostatic, iar el tinea rangul cel mai mare, fiind rapitorul, credeam ca voi inebuni daca continua in acest fel.
Arunca priviri acide si din cand ,in cand ma întreba ce fac, iar eu incercam sa nu ii raspund. Nici nu stiam de ce ma aflu aici, nu eram prieteni, nu il cunosteam foarte bine, stiam ca este cel mai de temut deligvent din liceu plus alte zece licee. Eu nu aveam nici o legatura cu el.
- De ce ma aflu aici? L-am intrebat, ridicand privirea spre biroul din fata mea, unde trebuia sa fie Yooru, dar se parea ca plictiseala pusese stapanire pe el, astfel ajungand in fata usilor de la balcon, deschizandu-le larg. Ce faci? Am intrebat nedumerit.
Nu mi-a raspuns asa ca am lasat cartea pe asternuturi si m-am indreptat spre el, agale urmand umbra sa. Apoi cand mi-a simtit prezentta in spate, a facut o piruieta care complet ma amettit si i-am intalnit privirea, pe care cu greu incercam sa o evit ,deoarece ma ardea pe dinauntru de parca imi patrundea in fiinta ale sale ganduri, otravindu-ma si trezind in mine tot felul de sentimente pe care nu le-am mai simtit. Era ciudat cum de putea face asa ceva si nuintelegeam.
Saliva mi se prelingea pe esofag in jos, inghitind-o la un moment dat, mutandu-mi apoi privirea departe de a sa. Am incercat sa-i spun ceva, dar palma lui care mi-a atins obrazul cu blandete, apoi cealalata palma apucand-o pe a mea, pur si simplu ma „electrocutase” si in acelasi timp ma impietrise, ne mai putand sa misc ceva. Eram uimit de comportamentul sau atat de... tandru.
- C-ce fa-ci...? am intrebat balbaindu-ma putin, apoi raspunsul mi l-am primit printr-o sarutare scurta pe buze, care mi-a cascat ochii de tot. Dupa ce a incheiat-o a urmat alta sarutare, apoi inca una si intr-un final cand realizasem ca ceea ce face nu este bine, isi strecurase limba printre dintii mei, reusind sa-i dezlege, incepand sa cerceteze lacasul umed si cald, imobilizandu-ma cu ambele sale palme care strangeau de bratele mele.
A facut un pas in fata, eu in spate, inca unul in fata, iar eu inca unul in spate. Nu stiam unde doreste sa ajunga, dar deja ma simteam ametit si aceste sarutari imi aduceau aminte de cele pe care le primeam seara cand dormeam la geam si afara ploua. La fel de puternice, la fel de aprinse si la fel de hipnotizante, cedam usor lor pentru ca eram foarte sensibil si nu ma mai puteam tine nici pe picioare.
Cu dorinta de a ma da in spate, am rupt sarutul in care am fost prins de catre buzele moi ale lui Yooru si gemand de nestiinta, fiind putin ametit, m-am impins spre pat ,caci in alt loc nu mai gaseam si totusi nu era cea mai buna alegere pe care o facusem.
- Riku, vocea lui joasa ajunsese pana la urechile mele, facandu-le sa tremure. Respiram greoi si inima o simteam batand in mine haotic, gata sa sara oricand din piept. Mintea mea era intr-o dezordine mare, nu stiam ce se intamplă cu trupul meu care parca picase din cer si se izbise de pamant brutal. Nici degetele nu mi le mai puteam ridica pana sus, eram amortit, cu toate ca nu am fost drogat...
Yooru a venit la mine si s-a pus in genunchi in fata patului, privindu-ma intens. Am rasuflat usurat, se parea ca nu mai dorea sa-mi faca nimic, un lucru care chiar m-a incantat. Dupa ce cu greu m-am ridicat in fund, l-am prins in brate pe roscat si l-am rugat sa ma duca acasa.
A aprobat dezamagit din cap, a luat o umbrela si apoi am parasit vila, luand-o pe drum in jos în ploaie.
Vremea in ultima vreme a fost ploiaoasa, ma bucuram ca stropii canta din nou melodia lor vioaie care ma calma. Dupa cele intamplate simteam o frica, insa una neobisnuita pentru Yooru care ma cuprindea si acum.
Am strans in pumn materialul camasii mele si mi-am inchis puternic ochii, langa mine se afla roscatul tinand umbrela in mana deasupra capetelor noastre si, si acum ii simteam respiratia pe a mea piele, cu toate ca respira inainte, caldura sa trupeasca ma mangaia.
Un zambet mi s-a conturat pe chip si cand mi-am dat seama ca incepem sa ne apropiem de gara, am soptit un multumesc in semn ca de aici voi merge mai departe. A intins mana unde tinea umbrela, am refuzat si inainte de a o lua la fuga spre casa, am observat obrajii imbujorati de pe fata lui, ceea ce m-a uimit.
Nu mai intelegeam nimica, totul a fost atat de incert si de ciudat, de parca retraisem acele clipe cand inchideam ochii la geam si asteptam nerabdator ca acel cineva sa vina si sa ma dezmierde cu imbratisarile si atingerile sale.

#7
Orignal fara diactrice, de data aceasta am scris fara.
Se pare ca acest one-shot a ajuns la final si ma bucur de aceasta. <3
Capitolul nu este corectat, dar voi reveni cu un edit in curand.




Capitolul III



Inca stand in ploaie, am urmarit silueta care incetul ,cu incetul se stergea din unda mea vizuala, Yooru pierdandu-se printre stropii vioi. Parea ca se aduna o mantie cetoasa, apa licariind atat de spontan in lumina creata de felinarele din jurul garii. Atmosfera era linistitoare, insa inima ma intepa dintr-un motiv sau altul si chiar daca strangeam materialul ud din jurul pieptului nu avea sa trateze junghiul...
Mi-am croit drum printre baltile adunate cu gandul dus spre lumea mea, insa in continuare cugetand asupra roscatului. Chipul sau imi rascolea amintirile create acum cateva minute, ore. Acele sarutari repetate, privirea lui hipnotizanta, trupul dur, conturat aproape lipit de al meu, m-a dat peste cap si acum nu mai puteam sa-mi bag altceva in minte, mereu ajungeam sa ii vad buzele, sa-i simt printr-un fior respiratia.
Printre dinti mi s-a prelins un oftat prelung, in timpul acesta introdusesem cheile in usa de la intrare, apoi descaltandu-ma de pantofi, iar dupa am inceput sa-mi dau jos hainele. Dand sa le pun in cosul din dormitor, am perceput parfumul puternic al roscatului, care incepea sa lase amprente umede pe ale mele palme. Ma imbatam cu el, era atat de placut simturilor mele care incepeau a lua razna dintr-un lucru atat de marunt.
Am dat drumul camasii usor punand-o peste pantalonii de scoala care zaceau in cosul din paie si indreptandu-ma spre futon, mi-am lasat trupul greu care a picat fix in moliciunea asternuturilor calde, ce ma asteptau de cand am plecat pe usa. Intreaga fata o aveam cufundata in perna parfumata, incepand apoi sa o frec pentru a ma dezmierda putin si cu palmele asezate dedesuptul pieptului, m-am sprijinit pentru a ma intoarce cu fata la perete si a parasii lumea reala, ducandu-ma in lumea viselor. Si ca in fiecare seara aproape, ma gandeam la acel cineva care venea la mine, parca rupt din noapte, cu a sa respiratie calduta, bratele primitoare si tandre care ma inveleau intr-o imbratisare si ma purtau spre ireal, fantastic... „Cine esti? Vreau sa stiu!” Mi-am spus in gand, apoi am adormit.

Un freamat melancolic de vrabiute se putea auzii de dupa usile glisante a caror mozaic misterios de natura pictata in cerneala sclipea de la razele solare ,ce incercau a penetra lemnul si panza impletita migalos. Au reusit sa intre cumva, sigur prin gaurelele din material, sagetandu-mi ochii si acoperindu-i pana ce pleoapele s-au strans si mai puternic.
Tresarind din patura am marait iritat ca a trebuit sa ma trezesc foarte devreme, stiam sigur ca nu acum era ceasul pentru plecare, insa din moment ce nu mai aveam somn, iar trupul mi-l intinsesem deja am aruncat lenes tricoul de pe mine, rasufland si inhaland aer din nou, privind in jurul meu. Acelasi loc, acelasi miros si totusi ceva parea ca pluteste in aer, apasator si imbacsit, insa nu provoca rau din contra mi-a contemplat pe chip un zambet larg si vesel. Intr-un fel sau altul simteam ca ceva nou avea sa se intample in viata mea si astazi era ziua.
Praful se parea ca se adunase pe mobila din lemn, puteam sa-i masor grosimea cu ochii, insa am dat negativ din cap in semn ca ma voi acupa ceva mai incolo de murdaria minora din casa, noroc ca bucataria era cea mai curata si frumos aranjata, cu rafturile pline de tot felul de vase din lut sculptate de catre bunica, traditional si cu diferite modele si culori care infloreau precum copacii din primavara.
Atmosfera era calduta inauntru, insa cand am iesit in curte sa ud florile, mi-am adus aminte ca nu mai trebuia, erau toate mangaiate inca din seara care trecuse pe sub pleoapele noastre ,de ploaie.
M-am udat cei drept pe talpi si am intrat in casa razand intr-un fel atat de ciudat, nu stiam de unde vine toata aceasta veselie, atata optimism exagerat. Ceva sigur imi trezise aceasta stare, insa ce?
Dupa ce am terminat cu tura din gradina m-am indreptat spre bucatarie unde mi-am pregatit o cacao calda, iar intr-un final m-am hotarat sa fac rapid un dus ca nu cumva sa racesc din cauza faptului ca seara trecuta cand Yooru m-a adus acasa, am refuzat politicos umbrela pentru a ma bucura de acei stropi purificatori.
- Ce dragut din partea lui! Am soptit printre buze, in timp ce ma pregateam sa intru in cada... Nu puteam spune ca locuinta mea era moderna singurele lucruri mai sofisticate de aici erau aparaturile din bucatarie: cuptorul si prajitorul de paine, care imi erau de foarte mare folos mai ales in zilele in care ramaneam fara mancare si imi prajeam painea pe care puneam mierea facuta chiar de mine.
De fiecare data cand trebuia sa astept sa-mi vina „salariul” de la job ramaneam fara bani si singura mea hrana era painea pe care o mai puteam cumpara din maruntis si plecam la bunica cu trenul de unde luam mierea, dar pe care o si preparam pentru a o ajuta pe buni sa o vanda in piata. Eu luam doua borcane mari care se termineau deobicei greu, dar erau foarte folositoare pentru a imi intinde mierea pe painea prajita.
Am privit tavanul ce incepea sa se incetoseze din cauza aburilor care pluteau prin baie, intotdeauna depanam tot felul de amintiri cand ma aflam cufundat in apa calda. Cred ca mi se trage de la cineva din familie sau toate doar eu am dat nastere la acest obicei ciudat.
De la tat sigur, el mereu a fost cu capul pe umeri: un barbat chiar dur si serios, dar cu o inima foarte mare. De la mama se poate, ea a fost o visatoare si o adevarata actrita, poate si din cauza vocatiei m-a parasit si m-a lasat la bunica... Niciodata nu voi afla raspunsul intrebarilor acestora, insa stiu ca m-a iubit mult si eu pe ea inca o iubesc, chiar daca inca mai pica lacrimile din ochii si gandul imi este furat de chipul ei in acea zi insorita si calduroasa cand statea in fata mea, intoarsa si palaria care ii flutura in vant.
Bule mici de aer au inceput sa iasa din apa, eu provocand acest fenomen care mi-a sters efectiv orice alt gand din cap, concentrandu-ma pe ceasul care ticaia de dincolo, asa ca m-am ridicat intr-un final, siroaie de apa pravalindu-se la vale pe peilea alba si usor luminata de razele solare care patrundeau prin geamurile de pe perete.
Mi-am strecurat degetele printre firele de par cazute si le-am amestecat intre ele pana ce stropii au sarit vioi izbindu-se de parchet, pasind apoi cu grija pe lemn pentru a nu cadea, am parasit baie cu un prosop in jurul taliei, urmarind secundarul rotundului aparat atarnat de peretele din fata si traversand coltul am intrat in bucatarie pentru a ma imbraca acolo, caci uniforma imi era asezata pe spatarul scaunului. M-am imbracat si apoi am savurat ultimele minute inainte de a pleca cacaoa calda cu paine prajita si miere, iar dupa am parasit incaperea pe usa si am fugit spre scoala, avand impresia ca voi intarzia, dar am ajuns la timp si am intrat la ora fara a mai analiza daca Yooru se afla in curte, deoarece erau foarte multi copii si deja ma inchesuiam ca sa pot inspira aer.
Croindum drum printre putinii elevi din incinta am ajuns la dulapul meu de unde am luat cateva caiete si dupa am intrat la ora, toti tintindu-ma cu privirile destul de uimiti.
- Ok, am spus, voi lua loc, daca se poate sa nu mai mai priviti asa... I-am rugat si cand mi-am pus fundul pe scaun un coleg de langa banca mea mi-a batut umarul cu palma.
- Ai mult curaj Riku, nu credeam ca vei avea indeajuns de mult tupeu sa-l refuzi pe seful yankeilor. A inceput sa zambeasca foarte vesel la mine, eu privindu-l confuz.
- Da, cum ai reusit sa refuzi? A intervenit o colega din stanga mea, care statea cu o banca mai in fata.
- Ce sa refuz? Eram nedumerit, nu intelegema ce spun, defapt la ce se refereau...
- Esti asa de timid, faza ca nu vrei sa fi al lui pentru o noapte.
Mi-a picat fata auzind acele cuvinte, cum si ce?
- Ce! Am tresarit in sus, dar profesoara a intrat si mi-a poruncit sa ma asez. Am dat pozitiv din cap, asezandu-ma apoi, dar comunicand prin biletele cu colegii care erau atat de curiosi in legatura cu „a lui pentru o noapte”. Dar nu avea nici o logica, Yooru nu mi-ar cere asa ceva in viata lui, asta doar daca nu s-ar referi a ma bate pentru o noapte intreaga pentru ca nu ia iesit ceva bine, dar nu la celalat sens, nu sunt eu in astfel de chestie si totusi cine si ce a spus asa ceva despre mine si el. Nu s-a intamplat asa ceva, plus de unde stiu ei ca am fost noapte trecuta cu roscatul? Ceva nu era bine.
Toata ora am incercat sa le explic in scirs ca Yooru nu mi-a cerut asa ceva si nici ca eu l-as fi refuzat intr-un fel sau altul, dar nu asta conta, trebuia sa aflu cine a raspandit aceasta informatie falsa, insa din pacate nici nu am apucat sa ma ridic de pe scaun ca unul din gasca roscatului a aparut nervos la usa clasei, strigandu-mi numele, apoi tipand in clasa.
- Riku, in spatele scolii te vreau si sa nu te prind ca te apropii de liderul nostru, altfel esti un om mor. Ai inteles? Am dat din cap in semn pozitiv si am inchitit in sec de frica, apoi tipul a trantit usile glisante si a parasit holul etajului acesta.
Un fior mi-a strabatut intreg corpul intepandu-mi fiecare muschi, inlemnisem complet.
- Auzi, Riku! Mi-am intors privirea crispata spre acea persoana care ma strigase, ascultand cu atentie. Singura ta scapare este chiar Yooru, daca te ai bine putin cu el poate scapi, insa alte sanse de supravietuire nu prea ai sa stii.
Cred ca de inca cateva ori am inghiti saliva ce mi se stransese in gura si restul orelor care au sosit numai in clasa am ramas, in banca mea, asteptand sa plec acasa. Insa stiam ca trebuia sa fiu prezent in spatele scolii si sigur pe terenul cluburilor de sport. Ce aveam se ma fac, eram o fiinta inferioara lor fizic, nu aveam cum sa ma bat cu ei, nu sunt in stare nici sa deschid un amarat de borcan... cred.
Mi-am stranbat fata putin la acest gand, dar cand mi-am analizat ceasul de la mana mi-am dat seama ca trebuie sa ies sa-mi cumpar un suc la cutie pentru a-mi potolii setea si tot ce trebuia sa fac este sa nu am contact de orice fel cu Yooru. Pe drum totusi, in timp ce strabateam holurile, pe geam i-am intalnit privirea roscatului si zambetul mare pe care mi-l transmisese, pentru cateva clipe am zambit dar momentul a fost spulberat cand m-am panicat si am fugit. Apoi cand am ajuns la cantina si mi-a scapat moneda Yooru s-a oferit sa-mi cumpere el un suc, mare greseala, fiindca cu toate ca el nu si-o incasa eu da.
- Mersii, dar nu este nevoie, o sa-mi iau alta data, acum nu este cazul. Am inceput eu sa vorbesc mai repede ca oricand.
- Dar ti-a cazut fisa si am observat ca doresti cu pofta ceva de baut, ce s-a intamplat? Te-ai gasit tocmai acum sa fi dragut cu mine, nu se putea in alta zi si de ce imi bate atat de tare inima... nu mai vreau, m-am saturat. Trebuia sa fug, caci colegii lui m-au observat si asta insemna doar necaz, insa am fost un idiot fiindca l-am impins si aceia au vazut, iar chiar daca el nu s-a suparat, aia da, fierbeau.
Orele se terminau si eram atat de agitat, banca se cutremura, iar sufletul meu la fel, ce aveam sa fac cand ma intalneam cu matahalele acelea, oare Yooru avea sa fie prezent? Ce se va intampla, o Doamne spune-mi ceva...
Cand clopotelul a sunat cineva din gasca lor a venit sa ma conduca, am observat ca vremea se inora si in curand ploaia va incepe sa pice precum lacrimile ce vor izvora din ochii mei.
Eram fata in fata cu ei si cand am facut un pas spre tipul care venise prima data in clasa, am primit un pumn in fata care m-a doborat pe jos.
- Cum iti permiti sa-l refuzi pe seful nostru? Ha! A strigat precum un animal scapat din cusca, apropiindu-se de mine, ridicandu-ma in sus apoi aruncandu-ma pe jos. A inceput sa ploua, iar eu deja simteam ca ma descompun sub loviturile lor.
- Raspunde piticule, sau vrei sa mori aici?
Nu am mai raspuns, m-am resemnat la tacere si acestia au inceput sa ma loveasca cu picioarele in abdomen, burta, spate, pana ce am inceput sa vars lacrimi odata cu intreg cerul ce-mi plangea de mila. Stiam ca se va ajunge la asta, poate ca nu era vina lui Yooru, ci dar a mea ca interactionasem cu el. Nu era un om rau, era o persoana foarte buna si nu trebuia sa-l cunosc foarte bine pentru a-mi putea da seama de asta. M-a primit in casa lui si pentru prima data am simtit caldura, chiar daca de multe ori ne certam si ne bateam...
Un val de durere mi-a sagetat coloana, paream paralizat si intreg sistemul muscular imi era amortit.
- Mori, mori! Strigau aproape toti.
- INCETATI! S-a auzit din capatul celalat al terenului, era vocea roscatului si se parea ca se inteteste. Am spus sa incetati! Am putut sa vad cum alerga si cand a ajuns in fata celui care ma lovea, i-a traznit un pumn zdravan fix in maxilar, aruncandu-l departe, apoi ceilalti au inceput sa strice ca de ce a facut asta. Era nervos, se vedea pe chipul sau furia inflacarata, iar ochii lui acizi te fulgerau in inima, bagand teama in suflet.
A inceput sa-i loveasca pe toti, sarind pe ei, tavalindu-i in baltile adunate in jur, pana ce i-a jupuit aproape de haine din cauza ca tragea de ei pentru a le aplica cate un picior in burta sau in fata. Era dezlantuit si nu puteam crede ca facea asta pentru mine.
Se mai auzeau cateva voci, erau profesori care ne vazusera si se indreptau spre noi speriati. Totusi nu am reusit sa captez si celelalte momente, fiindca am lesinat sub privirile celorlalti care se adunasera langa mine.

Auzeam lovituri in lemn, asa ca indrumat de acel sunet surd m-am ghidat spre iesirea din negura mintii mele care ma avea ca ostatic. Am simtit ceva tare dedesuptul meu, am inceput sa pipai si imediat o voce m-a intampinat.
- Te-ai trezit in sfarsit, chiar la timp, am ajuns acasa.
„Acasa?” O soapta mi-a strabatut capul, unde eram... Am privit in jur, totul incepea sa se clarifice, eram acasa la mine.
- Ce cautam aici?
- Cum adica Riki, te-am adus acasa fiindca ai lesinat din cauza... A facut o pauza lunga, apoi dupa ce am intrat in bucatarie, acesta m-a asezat pe micul meu fotoliu improvizat dintr-o perna foarte mare, care semana mai mult ca un sac de culoare crem unde mai stateam eu si admiram seara ploaia.
- Mersii!
S-a pus in genunchi brusc in fata mea, prinzandu-mi palmele in ale sale, incepand sa isi ceara scuze pentru cele intamplate. Mi-au trecut toate scenele si am inceput sa-i explic cum statea treba, in timp ce el imi mangaia palmele si ma privea intristat. A da din cap si a tot continuat sa se scuze si la un moment dat a spus:
- Daca veneam la timp nimic din acestea nu s-ar fi intamplat, iar tu nu aveai sa patesti nimica, sunt prost, nu pot sa protejez nici persoana pe care o iubesc cu desavarsire.
Nu prea intelesesem prea multe, insa se ridicase luand o oala medie, turnand apa in ea si puanand-o la fier, apoi a scos dintr-un sertar o carpa curata pentru a o inmuia apoi in apa calda si a mi-o plasa pe frunte, apoi incepand sa ma dezbrace incetul cu incetul, pentru a-mi curata trupul de noriu si sange.
M-au lovit destul de tare, iar ranile erau destul de insangerate si vinete in anumite parti. Totusi felul in care le pansa ma alina si chiar daca ma durea cand apasa pentru a indeparta murdaria, reusiea totusi sa ma faca sa-mi indrept intreaga atentie asupra chipului sau ud si intristat. Nu credeam ca voi avea ocazia sa-l vad asa si totusi era ceva nou pentru mine, insa ma bucuram.
- Imi cer scuze! Te mai doare? A intrebat cu vocea scazuta.
- Nu te mai scuza atat demult, nu este vina ta Yooru eu trebuia sa stau la locul meu si sa nu te deranjez, poate ca era mai bine daca nu acceptam...
- Nu, nu spune asta. A sarit pe mine, cuprinzandu-ma in brate si incepand sa ma stranga tare de tot. M-am bucurat enorm de mult ca ai venit la mine, parintilor mei le-a fost atat de drag si mie cel mai mult, idiotul care a raspandit toate acele prostii a fost vecinul meu, care merge cu noi la scoala, te-a vayut ca ai venit la mine si imediat te-a bagat in gura leului.
- Yooru!
S-a idepartat putin de mine, astfel ca ale noastre chipuri sa fie doar la cativa centrimetrii distanta.
- Asculta aici Riku, te... plac foarte mult si nu am dorit sa-ti creez atat de multe probleme, defapt am crezut ca lucrurile vor merge foarte bine si ca ne vom imprietenii. Niciodata nu m-am gandit ca te voi ranii in halul acesta.
Dupa ce l-am smucid putin, in timp ce radeam l-am facut sa rada si l-am rugat sa uite de toate acestea. Era ud asa ca i-am spus sa merga sa-s ia un prosop.
- Veyi ca baia e...
- Stiu unde este! A spus in timp ce a ridicat palma in sus, dar in acel moment mi-am dat seama de faptul ca el imi cunostea fiecare sertar si chiar si baia... ceea ce mi se parea foarte ciudat. Dar tocmai intrase pentru prima data aici.
S-a lasat linstea si cand a revenit eu avem privirea lasata spre podea, eram putin sceptic si temator, asa ca l-am intrebat:
- Yooru, ai intrat aici pentru prima data, cum de imi stie fiecare sertar si de unde stii sa iei prosoapele?
Nici un raspuns la inceput, dar dupa acesta a lasat materialul alb al prosopului sa pice jos indeptandu-se spre mine, care incepeam sa ma inchei la camasa si sa ma ridic in sus, pentru ca simteam ca ceva nu avea sa fie bine. Asa a si fost, m-a impins pe perna verse si s-a sprijinit cu palmele de marginile pervazului interior, privindu-ma intens, zambetul disparandu-i.
Si-a apropiat incetul, cu incetul chipul de al meu, usor indeptandu-si buzele in diferite parti ale fetei mele astfel speriindu-ma si inchizand ochii, dar imediat mi-a sarutat buzele, apoi linagandu-le cu limba, din nou presandu-le pana ce a pastruns prin bariera formata de dinti, cercetand cu grija fiecare coltisor al lacasului umed si cald, paralizandu-ma.
Am dorit sa il dau jos de pe mine, insa imi imobilizase bratele deasupra capului, strangandu-le si strigandu-mi numele odata, mi-am intors privirea tematoare spre ochii lui fermecatori.
- Stii cine sunt, dupa nume poate nu, dar dupa atingeri, dupa sarutari, Riku, te iubesc si in fiecare seara aproape trec la tine privindu-te cum dormi la geam si admiri ploaia, m-ai vrajit inca din prima clipa in care ochii mei te-au prins . Ploua si erai atat de vesel din pricina aceasta, asa ca de atunci te vizitesc doar pentru a-ti vedea chipul frumos.
- Tu, tu esti acel cineva!? Nu, nu pot sa cred, dar de ce ... De ce nu mi-ai spus asta pana acum? De ce m-ai facut de atatea ori sa ma gandesc intens la tine, de ce mi-ai injunghiat inima cu dragostea ta?
Ne-am privit pret de cateva secunde, el uimit, iar eu ingrijorat pe ceea ce tocmai spusesem. Ii oferisem pe tava un fel de „te iubesc de mult timp”.
- Riku, acum era serios, asculta poate pare prostesc dar chiar te iubesc si imi cer scuze ca pana in acest moment a trebuit sa te fac sa astepti, cand defapt de multa vreme trebuia sa-ti spun ceea ce simt. Esti o fiinta mult prea pretioasa, pe care nu am dreptul sa o pierd, te iubesc! Te iubesc, te iubesc. Si m-am strans apoi in brate ca de tare a putut, putand sa-i simt inima pulsand nebuneste in piept la unison cu a mea, amandoua parca concurand la o cursa. Eram putin agitat si confuz, nu stiam ce sa mai spun, insa m-am lasat prata dentatie si m-am laturat lui, sarutandu-l pe buye si marturisindu-i dragostea pe care i-o purtam de ceva vreme.


Mi-am dat seama la timp ceea ce simt, astfel ca acum sunt impreuna cu persoana la care tin din tot sufletul si pot a creea amintiri noi si minunata pe care le voi pretuii mereu. Nu trebuie intotdeauna sa ai o explicatie logica sau ilogica, incerta sau certa pentru a spune cuiva chiar si prin suspine ca o iubesti. Nu trebuie ca totul sa se desfasoare incet, cu detalii pentru a trai fiecare moment intes.
Ceea ce conteaza cu adevarat este sa-ti dezlantui emotiile si sentimentele atunci cand simti ca trebuie, nu perzi nimica, ci doar incepi o noua viata, un nou drum in lumea aceasta.



~Sfarsit~

#8
Ok, m-am intors cu ceva nou, ceva tot yaoi. Am chiar foarte multe idei si vreau sa le pun in aplicare. De asemenea vreau sa spun ca acest ones-hot il mai postez si pe alt site, asta in caz ca sa stiti, nu vreau sa ma pomenesc cu chestii de genul: plagiezi, furi, etc. Nu sunt genul, am capul meu.

*Sora = cer [pe japoneza].

Varsta minima: oricine (sunt sigura ca sunteti introdu-si de mult in genul yaoi si +18)
Gen: romanta, yaoi, SF
Limba: romana
Observatii: -
Tipul de critica: avansata



Sky Rider !


Capitolul I



Ma tarau mai rau decat pe un animal proaspat vanta, picioarele stergand mizeria de pe jos ridicand tot acel praf spre narile mele, gadilandu-l intr-un mod atat de dezgustator reusind a-mi provoca stranutul.
- O sa te obisnuiesti cu timpul pustiule. Ranjetul gardianului imediat se ivi pe chip, facandu-ma sa ma uit urat la el si a maraii pentru cateva clipe, ca apoi sa scrancen de durere cand au aplicat pe mine aparatul acela cu electricitate.
- Daca nu vrei sa ai probleme, mai bine te-ai uita mai frumos la noi, avem tot dreptul de a te face sa taci, chiar daca asta ar insemna sa te batem.
- Luavar dracu! Am marait printre dinti, inchizand apoi buzele pentru a nu ma intoxica cu mirosul imbacsit ce plutea pretutindeni.
Parcurgeam un hol lung unde din ambele parti erau usi metalice ce se deschideau cu un card de identitate special creat pentru cei care detineau acest loc nenorocit in care din pacate am ajuns si eu. Credeam ca pot scapa usor de politie atunci cand am furat acele bijuteri blestemate, care puteau sa aduca mancare rebeliunii, insa toti ma tintisera cu armele lor, a caror laser rosu se plimba in voie pe trupul meu istovit, iar dupa am fost impuscat cu un somnifer si acum ma aflu aici.
Lumina incepea sa ne cuprinda atunci cand am ajuns la poarta principal si odata pasind pe cealalta parte, gardienii m-au aruncat in fata, eu gemand de durere din cauza contactului dur cu metalul de sub mine.
Mi-am ridicat capul incep, in timp ce ma sprijineam cu plamele de sol si am scuturat capul de doua ori pentru a-mi revenii din ameteala. Am simtit cum ceva ma apuca de maxilar, tragand spre el pana ce am intalnit o sfera oculara analizandu-mi privirea albastra.
- Nu ma atinge! Am strigat, lovind cu palma in aparat, iar gardienii din nou m-au curentat cu ‘jucaria’ aceea nenorocita care mi-a facut intreg turpul sa tremure sub privirile a tuturor detinutilor.
Unul din cei doi care ma escortasera pana aici s-a apropiat, mi-a prins parul negru in pumn si mi-a ridicat capul pana ce a ajuns la o inaltime pe care nu o mai puteam suporta.
- Ti-am spus sa te potolesti, acum e timpul sa te ducem in celula rebelule.
Ca deobicei m-au tarat pana acolo, iar toti barbatii se uitau la mine cu niste priviri care bagau spaima in mine, insa deja nu mai imi pasa atat de mult. Cel putin primeam mancare si un pat unde sa dorm. Oricum locul acesta cat de “bine sculpatat” pare pe exterior, in interior totul este scufundat in haos si crima. Nu existau legi aici, sunt sigur ca va trebuie sa ma lupt mult mai mult pentru viata mea aici decat afara...
Un ranjet s-a aratat pe chipul meu udat de sudoarea adunata de la toate acele socuri electrice enervante, puteai spune ca eram nebun ca radeam in astfel de momente, dar ce altceva mai bun de atat ar putea sa faca un tanar adus la puscarie pentru un lucru atat de banal, iar pe langa asta stiam prea bine ca o voi incasa mult mai rau decat o incasam cand ma bateam cu cei de pe strada pentru un loc unde sa ne odihnim atunci cand plecam in misiuni de supravietuire.
Nu pot spune ca este un loc blestemat, insa este un loc mizerabil, imbibat in cel mai intunecat si inchis abis, acolo unde demonii danseaza in jurul celor nevinovati al caror sange se prelinge pe boturile ascutite de dintii satanici care se hranesc cu ceva atat de pur si de nevinovat. Nu exista libertate, nu poti sa te eliberezi atat de usor si chiar si atunci cand stii ca esti eliberat si ca poti in sfarsit sa zbori, aripile iti sunt de mult amputate. De parca nu ai putea sa pleci fara o amintire, o amprenta lasata de aceasta ‘pestera’ a groazei si a amintirilor devastatoare din viata ta care continua sa te bantuie chiar si dupa ce ai scapat.
Ma uit in jur si deduc ca totul e din ce in ce mai rau pe lumea asta, nici pasarile nu pot sa-ti cante dimineata aici. Unde este mila si bunatatea? a disparut ,chiar si in astfel de locuri au existat oameni blanzi si binefacatori, insa totul s-a dus pe bratele apelor care acum duc si ultimele farame din inimile binecuvantate ale oamenilor.
Am putut sa vad cum gratiile magnetice se deschideau de la noua mea ‘locuinta’ si imediat ce m-au ridicat, mi-am zdruncinat bratul pentru a ma elibera definitiv. Le-am aruncat cateva priviri urate ce i-a facut sa se de-a in spate, apoi m-au avertizat in privinta faptului ca daca voi incerca sa fug, voi fi inchis singur intr-o celula speciala pentru o luna intreaga. Nu am mai marait, dar i-am privit cum parasesc spatiul. Era liniste, se parea ca ceilalti nu erau in celule.
- Bine ai venit motanel! O voce dura s-a auzit din coltul celului semi-intunecate.
Nu am raspuns, fiind mult prea furat de proprile-mi ganduri care ma macinau si ma ucideau pe loc. Simteam ca totul se prabuseste sub mine, tanjeam dupa cerul curat, pur de afara, unde toata ziua goneam cu motorul XG-188.
In vizor mi-a intrat unul din cele patru paturi suprapuse, asa ca indreptandu-ma spre el am putut sesiza cum colegul nu inceta sa se holbeze la trupul meu.
- Vezi ceva interesant la mine? Am intrebat putin enervat de felul sau de a fi, chiar daca nu il cunosteam deja puteam deduce ca nu era cineva sfant, cum nici ceilalti trei din celula asta nu erau.
- Poate da, poate nu, depinde cat de mult doresti sa imi arati. A ranjit sub privirea mea nedumerita si incruntata. Barbatul masiv statea pe un scaun in timp ce slefuia cu o lama o bucata de fier, a caror zgomote imi taia auzul.
- Poti sa incetezi, ma zagarie pe timpan! Eram atat de nervat de acest loc, incat strigasem in loc sa vorbesc calm, totusi nu stiam daca tipul asta era bun sau rau, insa imi faceam degeaba sperante ca aveam sa gasesc pe aici o persoana cu suflet.
S-a ridicat din sezut si a pasit inspre patul sau, unde a inceput sa-si bage lama intr-o geanta cilindrica din piele, apoi fara a schita ceva pe chip si-a intors bratul spre mine aruncand in dreptul meu lucrul pe care tocmai il slefuise. Era un cutit destul de mare si arata al naiba de periculos, putea taia pana la os un om sau orice alta creatura.
L-am privit destul de nedumerit, insa el s-a rezumat la doar am spune: „O sa ai nevoie de el”, eu am intrebat cum insa nu mi-a mai raspuns si s-a pus in pat, incercand sa se odihneasca. Nu stiu ce putuse a face pentru a fi atat de ostenit, dar mai rau ca mine nu cred ca era. Toate acele socuri electrice imi dereglasera intreg organismul si aveam la randul meu nevoie de putina odihna, asa ca fara alte discutii m-am suit pe patul de sus si intr-un final am adormit.

„- Nu ai cum sa supravietuiesti Sora, esti pe cale sa te prabusezi din cauza lucrurilor facute fara cap. Crezi ca daca vei zbura cu prostia aceea de motocicleta, vei fi un erou ca tatal tau? Nu, nu vei fi nimic, caci nu poti trai fara mine!”

M-am smucit pana ce m-am trezit din somn. Din nou el in visele mele, din nou vorbele acelea enervante care ma fac sa tip in intuneric, iar crapatura de lumina se indeparteaza tot mai mult. Fara speranta, fara iubire...
Mi-am trecut degetele prin suvitele negre care se lipisera de frunte, ma deranjau asa ca incercam sa scap de tot acest stres psihic care se aduna din ce in ce mai mult in mine. Dupa cateva momente de cuget am realizat ca in celula se aflau acum trei barbati, iar la intrarea in ea erau mai multi adunati si cativa ma priveau uimiti, un lucru care m-a facut sa apuc de cearsaf si sa-l duc pana la peipt, ramanand sus acolo suspendat si mut de ... spaima.
Nu a durat prea mult acest act, caci in drepta mea a aparut un tip care m-a apucat de tricou si m-a aruncat pe podea, incepand apoi sa vorbeasca, insa din cauza dureri nu am putut sa concep ce spunea, iar apoi m-a intors cu fata, usor clatinandu-ma cu bratul de umar.
- Patul tau nu este acolo, cel de jos este liber! A exclamat putin iritat, puteam sa-i vad santurile din frunte care incepeau sa se cuteze mai mult.
- Nu fi atat de rau, e cel nou. Un blod cu parul lung i s-a adresat destul de intristat la fata, apoi a incercat sa ma ridice de pe jos, dar satenul acela l-a indepartat si apoi s-a asezat brutal pe stomacul meu si fiind incurajat de flueraturile celorlalti barbati a inceput sa se prelinga mai jos, un lucru care m-a inspaimantat si abia dupa mi-am adus aminte de acel cutit pe care mi-l daduse tipul de la inceput, pe care il aveam bagat in buzunarul cel mare de la pantaloni, am inceput sa actionez. L-am scos si i l-am infipt in picior, satenul tipand de durere, iar imediat ce s-a dat jos de pe mine am inceput sa fug, plecand de acolo insa nici nu stiam unde sa ma ascund, asa ca am ratacit putin prin holuri. Pana ce am dat de o fundatura, insa eram sigur pe mine ca nu avea sa ma gaseasca, cel putin asta credeam.
Sanse slabe, am inspirat de caeva ori aer in peipt pentru ca apoi sa il expir de la imbranciturile pe care le luam de la satenul acela, ce aparuse din senin gata sa sara pe mine precum un animal scapat de la zoo.
Nu avusesem alta cale, trebuia sa o fac. Imi prinsese parul in pumn, punandu-ma in genunghi, in timp ce isi apropia chipul amenintator de al meu, facandu-mi trupul sa tremure si sa transpire din cauza presiunii.
- Esti nou aici, asa ca primul lucru pe care trebuie sa-l stii este cum sa ai respect fata de superiorii tai.
- Nu esti mai presus de mine! Vocea mea era ragusita, dar imi facusem destul de mult curaj incat sa pot a pronunta astfel de cuvinte pe care tipul nu le prea luase bine, asa ca m-a ridicat in sus, tot tinandu-ma de par, eu incepand sa scrancen si dintr-o imbranceala am ajuns lipit cu spatele de perete.
- Ai curaj, dar nu esti indeajuns de puternic ca sa ma infrangi.
Cu toate acele spuse acesta m-a facut sa-mi inghit cuvintele pe care doream sa le spun cu un sarut violent, ce a intrecut orice masura, lasandu-ma cu ochii cat cepele. Si-a introdus rapid limba in lacasul umed al gurii mele, cercetand fiecare coltisor in parte, apoi desprinzandu-se pentru putin ca sa poata linge si buzele - pe fiecare in parte - de care nu reusise sa se infructe de la inceput, apoi reintroducand acel „sarpe” umed ce ma facea sa inebunesc pe loc de uimire si nervi, hranindu-mi furia care totusi statea blanda in lanturile pe care el le pusese asupra.
Mintea mea pe loc a fost incetosata, fiind parca inveninata cu un paralizant ce strapungea intreg sistemul nervos. Insa cu greu reuseam sa mai iau aer si in momentul in care m-a lasat sa pic precum un strop pe geam, in jos pe fierul dur si rece, apoi s-a pus deasupra stand pe picioarele mele care acum stateau usor lipite, incepand sa ma dezbrace de tot, am sarit cu gura la el ca prin minune. Nu stiam de unde venea acea forta, dar simteam ca trebuie sa actionez, nu doream sa fiu violat intr-un astfel de loc.
- Nu ma atinge, jigodie! I-am poruncit si in urmatoarea secunda a aterizat la cativa metrii de mine in spatele gastii sale care venise din pricina strigatelor mele, mult prea interesante, ramanand toti uimiti. L-am lovit cu pumnul in obraz, aruncandu-l zdravan. Pana si eu eram mut, chiar reusisem.
Imediat am fost intampinat de rasul lui si cu ajutorul acelui blond se ridicase si se apropiase de mine pentru a-mi da o mana de ajutor.
- Bine ai venit in gasca ,motanel. A ranjit si chiar dac nu i-am acceptat ajutorul, sceptic cum eram el tot m-a apucat de palma si m-a ridicat in sus si m-a imbratisat apoi au urmat o pereche de rasete atat de hilare care pana si pe mine m-au amuzat.
Eram derutat, insa speram ca cineva avea sa-mi explice toata aceasta tarasenie.
Odata cu aceasta zarva si cu adunarea tuturor detinutilor in jurul nostru au aparut gardienii androizi, care se parea ca aveau ca sarcina sa ne desparta pe noi, cei care ne luam la bataie. Intr-un final am fost cu totii adusi la tacere, cateva socuri electrice pentru mine si nou meu prieten care a incercat sa ma violeze, apoi stingerea, caci era tarziu - noua si zece minute - foarte...
Ne-am dus toti la dusi si ne-am revigorat putin, timp in care eu eram cu ochii pe saten, ranjea prea mult la mine si ceilalti doi colegi ai lui care erau si ai mei radeau ne doi, paream atat de hilari?
Faptul ca era gay nu prea ma inspaimanta si eu eram, dar totusi nu aveam de gand sa-mi pierd virginitatea intr-o puscarie. Poate suna ciudat, insa preferam sa mi-o pierd intr-un loc frumos.
Le povestiseram si lor acest lucru fiind mult prea enervat de figura atat de ridicola a satenului, pe care il chema Xender. Nu dorea sa pricepe ca ma jena privirea lui asa ca a trebuit sa-l pocnesc in cap, cu toate ca era mult mai bine cladit decat mine, reusisem sa-l lovesc destul de tare. Obrazul inca ii era rosu, acum imi parea rau. In aceste cateva minute care trecusera am inteles ca el dorea sa vada daca sunt o curva ca toti restul si ca ma voi da pe brazda usor doar din cauza ca voi putea fi batut. Insa admirase ca nu cedasem si il infruntasem. Ciudat fel de a recruta pe cineva intr-o gasca, dar nimic nu ma mai mira, eram la mititica, un loc foarte periculos, chiar mai periculos decat lumea de afara.
Odata ce ne-am uscat si ne-am imbracat in ceva de somn - maieuri si pantaloni scurti, am mers in celulele noastre „ultra sofisticate” pentru a sta de vorba inainte de a ne culca.
Cand am dat sa-mi pun perna pe patul de jos asa cum ar fi trebuit de la inceput sa o fac, Xender intervenise spunandu-mi sa o pun pe patul sau, nu il deranja, caci avea incredere in mine.
- Cutitul acela ti la dat Shark.
- Cine? Am intrebat eu dupa ce m-am asezat pe pat stand cu picioarele incrucisate.
- Shark este celalat coleg al nostru, tipul cu ochii galbeni si parul violet inchis...
- Trup bine cladit, parul ciufulit mereu si scurt pana la ceafa si breton sculat in sus, continuase al treilea coleg al meu, cel cu pasiunea mare pentru acest Shark. Tipul era cel mai mic, insa era foarte simpatic si purta ochelari.
- Aha... soptisem eu printre buze aproape speriat de felul sau de a se manifesta cand pomenea de tipul ala. Mi-a spus ca o sa am nevoie, insa nu m-as fi gandit vreodata ca am sa-mi injungii colegul de celula. Spusesem trist.
- Nu te teme pustiule, are dreptate Shark aici e mai rau ca in Azakara.
Azakara fiind acea jungla extraterestra din apropierea terei, pe planeta Axe, cea mai nou descoperita, fiind ascunsa sub o amntie ciudata de intuneric galactic.
Fiind nascut intr-un astfel de viitor, nu m-ar mira daca as vedea copii extraterestii, insa tot ce imi doream era sa scap cat mai repede de aici.
- La ce ora ajunge Shark astazi? Intreaba blondul pe Joho, tipul cu ochelarii.
- Cred ca la doisprezece, stii ca bantuie in cautare de prospaturi.
- Corect. Ok, Sora, e timpul sa ne culcam, caci daca ne prind androizii ca stam prea mult ne vor aplica din nou cateva socuri electrice. Ma trezise din ganduri blondul. Am oftat prelung, totusi doream sa stau mai mult de vorba cu ei, eram atat de curios in privinta a multor lucruri.
Am dat din cap in semn pozitiv, a sins lumina si am strans in palma cutitul dat de la Shark, niciodata nu poti stii ce te asteapta dupa colt. Clar nu doream sa fiu violat.

#9
Hei! Am aterizat aici de pe Axe si sunt mai umada decat crezi, ba nu.
Imi place mult ideea noului tau OneShou, e chiar originala ( sper ca in viitorul apropiat sa fie motociclete zburatoare). Imi place de Shark asta, si de Sora ( ma duce cu gandul la KaleidoStar).
Greseli nu am prea vazut, nici nu am cauta, dar cred ca mi-ar fi sarit in ochii daca erau.
Ce mai vreau sa spun? Next! Next! Next!
Sper ca Sora sa fiu cu Xender, nu stiu de ce?, dar mi se par facuti unul pentru altu.
Cam atat, mai spun o data ca-mi place, si-ti urez bafta la tastat.
Ja ne!:*

#10
Am adus nextul, imi cer scuze pentru intarziere. Sper sa nu am multe greseli, m-am corectat in timp ce am scris, dar sigur am mai omis cateva.

Raspunsuri la cometarii
Shusi mersii pentru com, esti foarte draguta si ma bucur tare mult ca iti place idea acestui one-shot. Si ca sa-ti raspund la intrebare Sora nu are sa ramana cu Xender si e un motiv intemeiat pe care il vei afla in nextul viitor. <3
Si eu vreau sa fie motociclete zburatoare. :]]




Capitolul II




Nu puteam sa dorm, ma foiam prea des in asternut si altceva inafara de a asculta sforaiturile lui Xender sau a mai trage cu ochiul la androizi, nu avem. Era plictiseala, totusi reusisem sa scap aproape cu viata in prima zi, insa sarutul de la saten ma daduse peste cap si asta imi comfirma faptul ca toti sunt brute, chiar daca el ma testase.
- Ce prostie. Am indrugat eu printre dinti si imediat ce un gardian a trecut pe langa celula noastra cu lanterna ca sa verifice, m-am intors pe o parte incercand sa ma scufund in lumea viselor, dar nu am reusit.
Peste cateva minute s-a auzit un zgomot ciudat, eram buimac aproape ca reusisem sa adorm, insa un corp solid se aruncase peste mine. Ma speriasem, tresarind, insa vocea persoanei ma calmase putin. Era Shark, tocmai venise de unde... venise. Nici macar nu stiam unde hoinarise si cum de nu l-a prins vreun gardian, dupa cate intelesesem erai pedepsit daca nu ajungeai la ora care trebuie in celula pentru stingere. Pot spune ca tipii astea sunt mai rai ca mama care ma inebunea sa merg la culcare.
Am dat sa-i fac loc langa mine, dar s-a zdruncinat putin in semn ca nu dorea sa ma mut de acolo, asa ca m-a prins de umar si m-a intors cu fata spre el. Pentru putin timp mi-am inclestat pleoapele temator, nu eram sigur pe comportamentul sau, dar stiam ca era degajat.
Rasuflam la unisol, inimile ne bateau la fel de tare, eu cel putin ma simteam emotionat, dar cauza inca imi era straina. Dar la el nu prea gaseam atatea motive certe, poate alergase, se ascunsese pentru a nu fi prins, alta explicatie nu-mi dadeam si totusi ma simteam inconfortabil.
Respiratia lui ma lovea la intersectia dintre cele doua clavicule, era atat de aproape de mine incat simteam ca ma trec toate caldurile. Corpul sau masiv, insa moale si placut la atingere intr-o continua miscare se agita si se contracta de prea multe ori, asta facandu-ma sa-mi indrept privirea in jos, spre chipul sau apoi mi-au cazut ochii spre organul scos la iveala si frecat intr-un ritm destul de haotic. Am rosit pe loc, rapid arcuindu-mi capul de rusine, insa barbatul a remarcat si a ras discret atragandu-mi din nou interesul, astfel ca mi-am dilatat contractia muschilor pentru a ma relaxa pe perna.
De ce se mastruba, de ce langa mine? Chiar nu avea pic de jene, eram eu gay insa totusi... putina intimitate personala, nu este necesar sa fiu martor la asa ceva inca din prima zi. Si din nou mi s-au confirmat concluziile: tipii astea erau tauri in calduri.
In incercarea mea de a evita tot ceea ce se petrecea in acel moment a dat gres. Eram eu cel incordat, iar el tot se freca de mine, intr-un fel sau altul, iar asta imi determina hormonii sa reactioneze asa cum eu nu doream sa o faca. Uram cand mi se ridica din lucruri prostesti pe care nu le infaptuiam personal, ci altii.
- La naiba! rostisem printre dintii inclestati.
- Te-ai excitat, motanel? Surasese Shark privindu-mi fata inrosita.
- Nu si nu ma mai striga „motanel”, boule!
In urmatoarea secunda am putut sa-i vad sclipirea taiaoasa din privirea aurie care mi-a sfasiat glasul instant, facandu-ma sa tremur incet, apoi ranjind in coltul gurii s-a pus in genunchi, corpul meu fiind intre picioarele lui deschise de o parte si de alta reusind astfel sa ma imobilizeze, apoi a inceput sa ma atinga pe tricou, strecurandu-si ulterior mana prin material incepand sa-mi cerceteze pielea, folosind varfurile degetelor. Nu am putu sa mai tin in mine, un geamat a evadat din gura socandu-ma, iar pe el facandu-l sa zambeasca cu buzele pana la urechi lucru care m-a speriat, fiind constient de ce avea sa urmeze. Si totusi incercasem sa-l indepartez cu mainile care intr-un final imi cedasera...
Din priviri il sorbeam, iar el pe mine, insa tot ceea ce doream era doar o explicatie plauzibila la ceea ce dorea sa faca, dar se parea ca totul venea din instincte asa ca pentru cateva clipe m-am lasat purtat in valul cald ce inconjurase incaperea, candva rece. Nu intelegeam de ce il lasesem sa se apropie atat de mult, insa parca citisem pe chipul sau acea blandete masculina care ma facuse sa accept un act atat de pervers si interzis.
Nu puteam crede ceea ce faceam, eram cumva sub doza unei bauturi, ma drogase careva inainte sa ma culc de il las pe tipul asta necunoscut, al carui nume baga in mine cei mai frigurosi si vibranti fiori? Eram confuz si chiar daca mainile mele ii acopereau incheieturile in semn ca nu vreau sa mai continue, el nu ma asculta si ma facea sa tremur intr-un fel atat de placut, insa detestabil, imi incalcam propriile principi si asa cum se spunea in puscarie nu exista lege si dreptate si sunt din ce in ce mai acord cu acele spuse.
Se plictisise, sau asta doar credeam eu, de pieptul meu asa ca pentru a duce acest act intim pe culmile extremului isi trecuse palemele peste organul mau in erectie acoperit de materialul blugilor, ce deveneau din ce in ce mai infconfortabili. Apoi lent deschisese unicul nasture si slitul, tragand la fel de incet boxeri de culoare gri pentru a face senzatiile si mai cutremuratoare mi-a scos membru pe care l-a atins intentionat cu vargul degetului aratator pe cap, apoi incepand sa faca miscari circulare in acea zona extrem de sensibila reusind sa faca din trupul meu tot ceea ce isi doreste, iar buzele mele nici ca mai puteau sa tine inchise toate acele gafaieli infundate prea mult timp asa ca dupa ce se gandise mai bine a incercat sa adanceasca degetul in acea gaura stramta a organului, facandu-ma sa dau frau unui strigat scurt, dar indeajuns de puternic pentru ai face pe restu sa se intoarca pe o parte a patului.
Uimit de gest mi-am pus rapid ambele palme la gura ca sa opresc orice alt sunet sa scapa din lacasul umed, pe care imediat Shark a dorit sa-l exploreze, insa tot refuzand si rotindu-mi capul din stanga si dreapta a fost nevoit sa imi prinda parul de la crestetul capului pentru a ma mobiliza in pozitia dorita si sasi preseze buzele moi si ferme peste ale mele intredeschise, inca din prima dant lovitura cu dansul celor doua limbi care mai mult se duelau. A mea pentru a scapa din acest joc periculos, nebun ce imi punea trupul la un tremur puternic, iar a lui pentru suprematie si posedare. Era o nebunie curata si nici unul din noi nu dorea sa recunoasca asta.
Se indepartase cu chipul de al meu foarte putin, doar la cativa centrimetri indeajuns sa ma lase sa inspir cu nesat aerul ce parca penetra in forta plamanii, umplandu-i si golindui foarte rapid.
- Buze dulci ca ale tale nu am mai gustat de mult timp, de ce esti aici inger? Avea o privire extrem de provocatoare care ma izbea din plin, facandu-mi botul sa se strambe bonsumflat, el ulterior incepand sa rada si sa-si aplece capul pe gatul meu, apoi revenind in aceiasi pozitie cu capul mi-a spus: ma seduci in cel mai haotic mod posibil, imi faci trupul sa scanteieze de placere.
- Taci! I-am dat repede peste cuvinte cu asta si m-am rosit, ce il apucase? Acuma spunea lucruri atat de jenante, nici macar nu il cunosteam si el deja ma lua cu zaharelul.
Nu suportam acest lucru, aici toti ar incerca asta, sa ma aibe si sa ma duca de nas cu vorbe goale pe interior, dar pompoase pe exterior infasurate intr-o mantie de minciuni si dupa ce isi satisfac nevoile carnale ma lasa intr-o balta de lacrimi sau chiar de sange, caci toti sunt brute nemiloase, animale scoase din custi bine cladite si pazite.
- Imi provoci greata, nu iti permiti sa vorbesti asa cu mine si sa te comporti in halul asta, nu imi pasa cine mama dracului esti, dar eu nu sunt usuratic incat sa cedez unei presiuni ca acestea. Chiar daca ai reusit pentru inceput sa ma faci sa scot sunetele acelea blestemate asta nu inseamna ca ma simt in Rai si ca sunt gata sa-ti dau virginitatea mea. Sa te duci in Iad si sa arzi pe rug! Am strigat amenintator in timp ce l-am pironit cu ochii mei albastrii, taiosi si cruzi, pentru ca nu imi permiteam sa imi las garda jos.
El ma privea tacut, foarte caraghios si apoi a ras pe seama celor spuse, lasandu-si din nou capul pe gatul meu, coborand apoi pe piept usor si ajungand apoi pe umarul drept. Izbugnise si mai tare acuma in ras, eu panicandu-ma fiindca nu dream sa trezeasca toata lumea, cine stie ce putea sa se intample.
Revenind inapoi la mine, stand la aceiasi distanta ca inainte fata de fata mea imbujorata si arzatoare. Si-a lasat chipul asupra sarutandu-ma scurt apoi repetand gestul de trei ori, patru ori pana ce am gemut nemultumit printre pupaturi, ma calca pe nervi.
- Esti amuzant pustiule, a spus asta inainte de a-mi rapi un sarut adanc si... tandru, un lucru care m-a facut sa gem infundat, sunetele iesimd printre buze foarte greu, de asemenea perechea de maini atat de fin derulate pe banda sipnarii mele care incepea sa se arcuiasca si sa nu uit de faptul ca organele noastre incepusera se se atinga intre ele intre noi, lucru care ma facuse si mai rau sa inebunesc. Intreaga mea minte fiind cuprinsa de o ceata densa si de nedeslusit, ma abuream singur fiindca partea mea perversa intrase in joc si tot felul de imagini si scene mi se miscau in creier, lucruri pe care inca nu lef acusem cu Shark, insa eu tot le produceam in imaginatia mea bogata. Ma drogase cu sarmul sau si era de rau, daca aveam sa ma atasez de el cerul avea sa cada pe pamant si nu doream de loc asta.
Cand am stiut ca voi ajunge in acest loc infect mi-am impus ca nu ma voi impretienii cu nimeni, dar asta deja s-a intamplat lucru care nici acum nu il accept fiindca oamenii astea au inafaptuit lucruri si mai rele decat ale mele si nu numai. Cine stie cat sange s-a varsat si s-a prelins pe corpurile lor carnoase, atat de puternice si de impunatoare, incat altii s-au sinucis doar pentru nu a avea de aface cu el.
Crud, nu ma pot gandii, insa faptul ca si eu ma las purtat atat de mult de val inseamna ca va trebui cumva sa ma siucid? Nu, ar fi ceva mult prea stupid, insa voi incerca sa rezist, sper doar sa reusesc.
- Ihmmm~ l-am auzit cum geme puternic, a cuprins in mana lui ambele membre in erectie apoi uitandu-se in ochii mei inpaienjeniti mi-a spus: nu mai rezist. Vocea lui parea si mai puternica, mai patrunzatoare si mai atragatoare. Faptul ca se imbujorase putin in obraji chiar il facea si mai atragator, un barbat de genul sau sa faca asa ceva era destul de rar si totusi ma bucurasem pentru cateva clipe de momentul acesta, ca apoi sa incep sa gem zgomotos cand mana lui a inceput sa se miste incet urmand miscari si mai rapizi si mai lubrice.
Mi-am muscat pielea de la mana pentru a impiedica sunetele rusinoase sa sparga linistea, noroc ca ceilalti chiar sforaiau si erau dusi in lumea viselor. Imi venea sa cred ca de cate ori nu au asistat la astfel de chesti facute din partea lui Shark au inceput sa ignore si totusi nu imi permiteam sa ma fac auzit, simteam cum sangele mi se urca in obraji si clocoteste cand barbatul a inceput sa mareasca ritmul, ajungand sa se lase pe trupul meu din nou pentru a se simti mai onfortabil.
- Ine-inebunesc! M-am balbait eu, caci simteam ca nici aerul nu imi mai ajungea pentru a-mi satisface plamanii, totul in jur parca se rotea, nu puteam sa-mi tin ochii ficsi nici pe un punct anume, eram atat de ametit de la toate aceste miscari lascive. Haa-ahh, haa~ am gemut puternic fiindca stiam ca ma apropii de final, insa cand trebuia sa vin Shark mi-a strans organul astfel incat sa nu ejaculez cand doream atat de tare.
- Nu te las atat de repede. Ranjetul sau ma scotea din sarite.
- Esti dracu` in persoana! Inhh~ la-la-lasa-ma... am gemut eu neajutorat simtind ca voi exploda, iar el m-a lasat, impreuna lasand placerea sa ne devoreze trupurile vibrante, gandul sa fie incetosat si pln de fel si fel de fantezii nebune. Ne-am eliberat destul de zgomotos - eu lovind cu capul capatul metalic al patului, iar el gemand ca un animal, amandoi arcuindu-ne spatele.
Cred ca a fost cel mai tampit lucru pe care l-am facut vreodata in viata mea, era de neinchipuit si totusi ce a fost a fost si nu pot nega ca m-am simtit bine, dar si vinovat pentru ca mi-am incalcat principiile si m-am lasat controlat de un tip ca el. Si cu toate acestea analizandu-i mai bine trupul transpirat si bine construit mi-am dat seama ca oricine ar fi murit sa aiba o aventura cu el, fie barbat, fie femeie, arata traznet: muschi bine conturati, buze carnoase si dulci, ochii patrunzatori si stralucitori, parul acela aranjat in sus, scurt, tepos, trasaturi atat de masculine plus o voce patrunzatoare de care spuneai ca taie si cel mai profund gand, hipnotizandu-te. Si acele gropite care se formau cand zambea am scoteau din minti...
„La naiba acum nu mai pot sa-mi iau mintea de la rechinul asta, trebuie sa incetez!” Mi-am spus eu in timp ce am inceput sa-mi dau cateva palme peste obraz.
- Mmhh! Vazand ca sta intins la capatul celalat al patului, am strambat din nas. Avea acea privire perversa si provocatoare si tot continua sa imi urmareasca fiecare gesticulatie.
- Ce? Am intrebat eu deranjat de felul in care eram privat.
- M-ai satisfacut cu doar atat si iti sunt recunoscator.
Ma facea sa rad si asta am si facut, radeam pe seama spuselor lui, el nu a mai spus nimic dupa.
- Cred ca glumesti, oricum sunt sigur ca acuma vei uita ce s-a intamplat si vei pleca la altii sa te satisfaca sexual.
Se pregatea sa paraseasca patul, dar inainte de aceasta si-a apropiat buzele de urechea mea si chiar daca m-am retras in spate tot a reusit sa-mi faca pulsul sa creasca in vene: „Nu prea cred, lucruri ca astea nu se uit asa de repede, iar seara asta o sa-mi ramana intiparita mult timp. Am sa ma delectez doar aducandu-mi aminte de gemetele tale atat de launtrice si de mieroase care au devenit hitul meu preferat.”

Treaz de cateva ore bune, noaptea a fost scurta si atat de complicata. Atingeri, placeri carnale, vorbe perverse, lucruri de neuitat spune el, insa eu chiar nu pot sa mi le scot din cap si tot cred ca vorbeste prostii, va uita.
Cerul atat de senin care se putea vedea cu ochiul liber prin gratiile magnetice ma facea sa izbugnesc in plans, dar m-am abtinut fiindca nu doream sa atrag atentia la ora aceasta atat de devreme.
Inima ragea in mine, zbiera ca un leu in cusca care tanjeste ca disperatul dupa libertate, eram atat de vlaguit sa mai incerc fiindca tot ceea ce se petrecuse ieri - gardieni, Xender, Shark, atatea persoane... cum au reusit sa-mi suga toata puterea si acum nu puteam decat varsa jeala prin lacrimi cristaline si totusi ma abtineam cu greu, cerul ma calma de fiecare data fiindca imi aducea aminte de zilele bune.
Da, acele zile bune si frumoase cand eu si motocicleta mea zburam in infinitatea astrala si pamanteana, uitand de griji, lasand sentimentele sa se contopeasca cu vantul lin ce ne lovea. Ciudat sa spun ca un vehicul poate avea sentimente, dar fiindca XG-188 avea implantat un aparat minuscul ce ii oferea atatea posibilitati umane, da, chiar puteam spune ca avea viata si era amicul meu, partenerul de incredere pe care nu doream sa-l pierd. La bine la greu a fost acolo si fiindca tata mi la oferit inainte de a isi da duhul asta inseamna inseamna ca tin la acel motor mai mult ca la oricine.
Unde sunt noptile cand mergeam spre barul lui mama, unde sunt zilele in care zburam cu motorul si le ofeream pe gratis copiilor ture fantastice? Unde s-au dus toate acele? Acum va trebui oare sa putrezesc aici?
Fruntea imi era incruntata si priveam trst picioarele pe care le tineam stranse la piept. Doream sa evadez si sa zbor in infinitatea albastra.
Nu a mai trecut foarte mult timp si un gardian a venit sa anunte trezirea, celulele au inceput sa se deschida si toti sa iasa la lumina, gata pentru dejun.
Colegii mei au inceput sa se trezeasca unul cate unul si asa au luat nastere discutiile. Nu m-am implicat inca eram noi mi-am tinut pliscul, cine stiea ce se putea intampla cu toate ca nimeni nu a spus nimic despre mine pana cand a deschis subiectul Xender.
- Ai dormit bine Sora? S-au te-ai crizat nebunul de Shark? Isi unit buzele apoi trimitandu-mi un sarut prin aer, eu l-am prins si i-am spus amuzat.
- Nu, insa nu asta era adevarul. Shark isi tintise ochii pe mine afizand un ranjet foarte atragator care m-a facut sa rosesc si sa rectific ce am spus adineauri. Adica... aaa~ M-am lungit, dar deja toti radeau de fata mea imbujorata, iar violetul s-a apropiat batandu-ma prieteneste pe umar.
- E bun! Si apoi s-a indepartata, eu ignind intr-un soc de nervi, cum putuse sa spuna asa ceva, atat de jenant si de pervers. El s-a intors cu un zambet strengar si mi-a spus: Nu esti de acord? Eu am tacut si mi-am lasat privirea in jos. Ma gandeam eu motanel.
Acesta s-a intins si s-a indreptat spre cativa barbati care asteptau afara, dupa ceilalti m-au indemnat sa vin cu ei la masa, caci altii prieteni ca ei nu mai gaseam in locul asta, afirasera dand din cap si razand. Eu dand din cap aprobator si cu adevarat, ca ei poate nu aveam sa mai gasesc in acest spatiu infect si debusolant.
Pe drum tot felul de oameni se uitau, defapt holbau la mine si gesticulau neincetat speriindu-ma si facandu-ma sa ma ascund intre Xender si blond - al carui nume era Fey Hyong. Ei erau cei mai masivi dupa Shark desigur care ii intrecea cu putin. Macar aveau aces la multe si se puteau apara fara nici o problema, eu si Joho eram cei mai prapaditi intr-un fel sau altul, dar sunt sigur ca nici ochelaristul nu se prea putea descurca de unul singur in locul asta.
Cand in sfarsit am ajuns la cantina ne-am asezat la masa inainte de a ne pune in farfurii cate ceva de mancat si spre surprinderea mea mancarea era chiar foarte buna. Infulecam ca un nebun si toti colegii mei ma priveau amuzati ba uimiti, doar unul din ei ranjea si sorbeau din cafea - Shark.
- La ce te uiti, m-am rastit si am indretat fruculita in directia lui. El a ras discret si restul se uitau la noi nedumeriti. Ce vrei si tu, nu iti dau e a mea si e foarte buna. Am strambat din bot, falcile unflandu-se de la mancarea pe care o adunasem de la mestecat si desigur ca restul au bufnit in ras la fel si barbatul care reusea sa ma scoata din minti. Xender era cu capul pe masa dand cu pumnul in ea, Fey se sprijinea pe Joho si radea ca un animal. Toti se distrau pe seama mea.
- Oo, haha, Doamne ce amuzant esti Sora, nu avem de gand sa-ti furam mancarea! A spus razand Joho care cazuse apoi dupa scaun atragand atentia celor din spate. Si se parea ca il atinsese pe unul de acolo, tipul ridicandu-se si intreband prin zarva pe care o creiam cine era responsabil cu tot dezastrul asta amuzant. Nimeni nu ii raspunsese, iar eu din neatentie l-am lovit cu furculina in care era infipta o bucata bine inmuiata in sos ce ia patat tricoul.
Tipul s-a enervat rau si deodata am simtit cum pierd contactul cu solul si m-am vazut fata in fata cu un taur nervos ce scotea aburi pe nas.
- Aa, haha, stii, imi cer scuze! Am spsu eu ranjind prostesc din cauza fricii, iar el cand era gata sa ma doboare pe masa, a intervenit Shark cu privirea lui taiaoasa ce la facut pe tip sa imi dea drumul si sa se intoarca la masa lui, dar nu inainte de a ma tinti violent cu ochii aia negrii.
Am putut sa simt un fior strabatandu-mi sirea spinari si nu era orice fel de sentiment, ci spaima.
- Bravo, Joho acum l-ai bagat in oala alcuiva pe Sora. Soptise doar ca noi sa auzim, Fey.
Eu am negat si am spus ca nu face nimica, iar Joho a inceput sa-si ceara de nu stiu cate ori scuze eu am continuat sa-i spun ca nu am nimic cu asta se mai intampla si ca nu este vina nimanui ca tipul ala e o fiara si se comporta atat de urat cu ceilalti.
Inainte de a pleca toti de la masa, i-am multumit violetului pentru ca mi-a luat apararea cand aveam sa fiu trantit la pamant. El fiind intors cu spatele a ridicat palma stanga si a dat usor din cap in semn ca este ok. Am zambit si mi-am propus sa explorez acest loc si sa incerc sa ma feresc de probleme.
Totul era asa cum imi inchipuiam: murdar, urat si chiar daca arata a viitorul - anul 2122 - parca traditionalul din anii vechi nu parasea locurile asa de mult. Lumea parca incepea sa se inraiasca si abundent, lumea buna rar se mai gasea intr-o planeta ca aceasta.
Terra, am inteles ca a avut o perioada de glorie foarte mare si omenii din timpurile vechi au fost mult mai buni de atat, dar dupa ce lucrurile au inceput sa evolueze totu au luat-o pe cai gresite, raul instaurandu-se imediat. Viata a inceput sa creasca samanta raului si totusi miezul ei fiind o picatura de bine, ceea ce inseamna speranta.
Cat de ingandurat puteam sa fiu am sesizat ca ca in fata era un rand nu foarte mare de gardieni si dupa ce doi dintre ei s-au dat la o parte o persoana imbracata la costum inainta spre mine.
Nu puteam sa cred, era, era chiar...
- Frate!? Simteam cum incep sa tremur si ochii mei se umezeau, insa nu de bucurie. Eram intr-o stare de soc profunda si el a schitat un ranjet foarte debusolant in timp ce se apropia si mai mult de mine.
Eram inlemnit si vocea nu drea sa evadeze din gatul meu.
- Esti atat de inocent cand ramai mult. A surat discret si apoi si-a deschis din nou gura pentru a spune: Bine ai venit in paradisul meu!




Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)