Hi all , scuze de intarziere ( cam lunga , desii nu cred ca ati asteptat nextu ‘ cu nu stiu ce entuziasm , in fine ) cred ca va fi ultimul capitol pe care il postez inainte de vacanta mare ( sa vina odata >.< ) . Asa cum spuneam :
ςαpï†⊕レuレ III :
-ֆʊռȶ ÊŠÊ€Êǟʀɨȶǟ
Prolog :
O soaptă fară suflare ,
Se aude –n noaptea neagră
Lacrima fierbinte cade,
Lasând mâinile să-mi cadă late .
Sclipirea lunii cenusie
Se zăreste cam zglobie
Inima de mult nu-mi bate
Vreau sa mi se-arate !
Cerul stă deasupra mea,
Åžoptind melodia mea,
Åžoptind cu glasul meu de dor;
“ Încă nu vreau să mor ! "
Acum se prelinge-n jos
Fără folos ,
Am fost abandonată şi de umbra mea
Care lăcrima şi ea ...
“Dragostea incepe cu un zambet, infloreste cu un sarut si se termina cu o lacrimaâ€
Sakura :
O raza de soare zambareata imi lumineaza calea subacvatica . Sunt in apa cea rece si proaspata , incercand sa ma bucur de moment …insa de ce imi este atat de teama ? Acum stiu . Bucuria ; imi este frica sa ma bucur , sa las fericirea sa-mi cuprinda sufletul , imi este frica sa zambesc . Lacrimi cazande si crude sau dezlipit cu greata amaraciunii de pe obrazul meu fierbinte . Nimeni nu ma intelege , tot ce am auzit in ultimii ani a fost “ Sakura , da-l –incolo ! “ “ Lasa-l naibii ca mai is si altii . “ Mi-e scarba deja de aceste vorbe , vorbe care deja au sapat prea adanc si prea nemilos in mine . Imi amintesc de mama , biata de ea , cum suferea din cauza nefericirii mele , imi amintesc cand am vazut-o plangand in miez de noapte …asa imi spunea : “Sakura , fetita mea , te implor nu mai plange ! Invata , mami , sa te bucuri de fiecare petala ratacita , de fiecare frunza ascunsa , de fiecare zambet pfronud si de fiecare privire unica si nevinovata de copil . Te rog ! Nu mai pot eu suporta sa te vad asa , oare vei mai putea vrodata zambi cum o faceai .. ? “ Biata mea mama ce dor imi e de ea ! As sa o mai pot strange –n brate , sa o mai aud zicandu-mi ca “ totul va fi bine “ , mi-e dor de zambetul ei trist , mi-e dor de tine , mami ! Sunt jalnica , sunt atat de jalnica incat nici nu merit sa exist ! Ultima dorinta a mamei mele era sa ma mai vada zambind inca o data ! Iar eu ?! Eu a trebuit sa vars lacrimi si sange peste trupul ei firav , eu ..eu n-ar fi trebuit sa-l intalnesc nici odata pe Sasuke !
Un ultim strigat de disperare se aude , si o ultima picatura de sange cade . Cade inrosing apa cea alba si tulbure de atata suferinta . Lacrimi incontrolabile vuiesc in josul fetei tinerei fete . “ Viata nu e corecta “ isi spuse Sakura stergandu-si ochii inrositi . Dar stiti ? Avea dreptate in totalitate…viata nu e corecta , insa de fiecare data cand dam cu capul de un stalp , trebuie neaparat sa ne luam inima-n gura si sa sa mergem mai departe fara sa ne pese de llovitura . Viata e atat de frumoasa daca sti sa te bucuri de ea ! Viata e precum o partitura scrisa cu cea mai rafinata cerneala neagra , cu cel mai nobil stilou si cu cea mai firava mana . Viata e un cantec pe care intai invatam sa il cantam , iar apoi compunem noi parti si scriem noi note , versuri care noi le alegem . Sakura e o personalitate chiar sensibila , prea sensibila !
Sasuke :
Stau ascuns in verdeata salbatica a tufisului si …o privesc . E atat de frumoasa ! Ochii aceia de un verzui intens care m-au innebunit odata , zambetul acela dupa care ma topeam odata , trupul ei mirific pe care l-as fi putut atinge odata…E-ea este Sakura ?! Nu pot crede cat de mult s-a maturizat de ultima noastra intalnire , acum nu mai e adolescenta aceea sensibila si copilaroasa , acum e ..e o adevarata domnita! Frumusetea ei ar putea fermeca orice barbat din aceasta lume cruda , poate …chiar si pe mine . Am ajuns sa tanjesc dupa frumusetea ei … sa tanjesc dupa fiecare miscare , sa o simt aproape de mine . Se pare ca mi-ai lipsit , frumoas-o ! Hmpf am sa o provoc putin ;
-Ai crescut , spuse Sasuke iesind din gaura verde a frunzisului .
Rozalia tresari . Ea , ea .. stia vocea aceea ! Nu-i veni sa
creada , dupa atat de mult timp trecut , dupa nopti scufundate in amarul lacrimilor , dupa suferinta insuportabila care o acapara , el era acolo ! El , printul ei negru , pe care in fiecare noapte il visa alintand-o cu vrbe mieroase si dulci , el ! Un firicel firav de fericire se strecurase in ochii verzi ai acesteia . Dar… oare era perfect ?! Sa iubesti pe cineva care a incercat sa te ucida de doua ori si care ti-a spus cu nepasare ca nu insemni nimic pentru el … Amintirile incepusera sa se depane in fata ochilor lor , fiecare lacrima cazuta straluce in untunericul mintii . ,, Visez ? “ ; cuvintele soptite ale fetei s-au conturat cu ajutorul infernului nesfarsit din fata ochilor . De ce ? Stia ca asa va fi , stia ca nu va suporta sa-l priveasca fara sa-l poate strange in brate , fara sa-I simta suflerea calda intepenind la ceafa ei , fara sa-I spuna cat de mult il iubea , cat de mult ii pasa ! Dar de ce a mai facut acest drum degeaba ? De ce si-a lasat sufletul apucat si devorat de trecut ? E simplu si prostesc. Se spune ca ura orbeste oamenii ..insa despre iubire ? Iubirea te devora , te acapareaza si poseda precum un demon sfidator al iadului care nu-ti lasa constiinta sa supravietuiasca ! De ce ti-ai da viata pentru o persoana daca nu o iubesti ? De ce trebuie sa iubesti ?
Dar , tot iubirea e cea care te hraneste cu cele mai alese bucate din toate timpurile , tot ea e aceea care te face sa zambesti fara motiv . Ea ne-a invatat pe noi toti sa suferim , dar daca in viata asta nu am avea nici un necaz , problema sau intristare , atunci ar fi prea …prea plictisitor .Hm , de parca am fi controlati de un sentiment inexplicabil atat de bucurie si de tristete .
" Mi-as dori sa fiu o raza de soare sa te pot privi mereu in ochii tai abisali, sa fiu o picatura de ploaie care sa cada pe buzele tale moi si gratioase sa te pot saruta macar pentru o clipa! Iar apoi sa ma preling pe coarda sensibila a inimii care se numeste..Dragostea care ti-o port orbeste in suflet ! " acestea au fost ultimele ganduri chinuite ale Sakurei …
Scuze ca e scurt , nu am prea avut timp sa scriu ^.^ . Astept comentarii si ne mai vedem ! Cya :bye:
Melodia Capitolului III