08-08-2011, 11:21 PM
Capitolul lll -Secretul
-Ma grabesc sa ajung spre Washington, am spus-o eu cat mai serios, plecand.In urma mea a ramas doar praful drumului.
Intrebarea suprema era "Unde este bunica? ", initial am vrut sa ma reintorc la spital dar nu fusesem deocamdata externat.
Aglomeratia orasului ducea adesea spre extaz necontrolabil.Un cetatean postas ,mai scund cu parul cret si negru, imi ofera ziarul zilei gratis.La un moment dat ajung undeva la pagina trei unde era un articol despre un accident de masina, undeva in articol se regasea numele de Brandon Zone si Jessica Craws, imi dadusem seama ca era vorba despre acel accident la care facusem parte.
Aici scria despre bunica, Jessica Craws,care fusese internata de urgenta din cauza unui atac cerebral, stiind ca bunica avea destule probleme ,am cautat spitalul la care a fost dumneaiei internata, dar a fost cel mai mare esec pe care l-am avut eu,ea fusese transportata de urgenta in New York.
Azi era ziua in care implinisem unsprezece ani, ziua in care sunt nenumarate ghinioane si probleme.
Singurul lucru ce mi l-am dorit era sa ajung la bunica la spital si ma gandeam ce-as putea face ca sa strang banii pentru transport, insa o idee mi-a strafulgerat capul.
Am decis sa merg in aeroport,probabil acolo sunt o sumedenie de lucruri care necesita reparatii si alte cele.Pe drum l-am intalnit pe domnul Thomas , avea o voce groasa si parea a fi un om de nota zece, el m-a indrumat inspre aeroport si a inceput a-mi explica modalitatea plauzibila de a fi un copil politicos.
In aeroport, domnul Thomas m-a inclus in programul "Doua maini ocupate", ce avea rolul de a intampina pasagerii vasului cu cele mai calduroase urari de bun venit.
In drum spre New York, avionul sufera o problema minora, astfel avionul trebuie sa aterizeze la cel mai apropiat aeroport.
Domnul Thomas mi-a spus cat de rau este sa fi pilot,de la dansul am invatat o sumedenie de lucruri interesante pe care nimeni nu mi le putea explica asa de bine.
Avionul a aterizat pentru reparatii generale. Ne-am oprit intr-un oras, asemanator cu Mexicul, unde am stat o noapte in aeroport,era asa de rece!Noroc cu domnul Thomas care avea o geaca groasa .
-Domnule Thomas? Ce v-ati dorit vreodata de la copii dumneavoastra?
Sta o fractiune de secunda pe ganduri, si-mi raspunde:
-Iubirea!
Nu dureaza cateva momente si din ochiul dansului izvoraste o lacrima, o lacrima care mi-a starnit emotiile.Deodata cu lacrima lui, vantul a inceput sa se inteteasca.
Mai erau cateva minute pana ne urcam din nou in avion, dar observasem ca pe cer era cioplit portretul femeii pe care o vazusem cu doua zile in urma la spital.
Am inceput a tremura si a inlacrima spunandu-mi:
"-Doamne ! De ce am facut una ca asta Doamne? De ce nu puteam sa stau in bratele ei calde si sa-mi descant amarul?
Un vant rece si iute, se izbise de urechea mea , avand impresia ca el imi pomenise numele.
Ajunsi in New York.
|Vin si cu capitolul IV , maine ! |
-Ma grabesc sa ajung spre Washington, am spus-o eu cat mai serios, plecand.In urma mea a ramas doar praful drumului.
Intrebarea suprema era "Unde este bunica? ", initial am vrut sa ma reintorc la spital dar nu fusesem deocamdata externat.
Aglomeratia orasului ducea adesea spre extaz necontrolabil.Un cetatean postas ,mai scund cu parul cret si negru, imi ofera ziarul zilei gratis.La un moment dat ajung undeva la pagina trei unde era un articol despre un accident de masina, undeva in articol se regasea numele de Brandon Zone si Jessica Craws, imi dadusem seama ca era vorba despre acel accident la care facusem parte.
Aici scria despre bunica, Jessica Craws,care fusese internata de urgenta din cauza unui atac cerebral, stiind ca bunica avea destule probleme ,am cautat spitalul la care a fost dumneaiei internata, dar a fost cel mai mare esec pe care l-am avut eu,ea fusese transportata de urgenta in New York.
Azi era ziua in care implinisem unsprezece ani, ziua in care sunt nenumarate ghinioane si probleme.
Singurul lucru ce mi l-am dorit era sa ajung la bunica la spital si ma gandeam ce-as putea face ca sa strang banii pentru transport, insa o idee mi-a strafulgerat capul.
Am decis sa merg in aeroport,probabil acolo sunt o sumedenie de lucruri care necesita reparatii si alte cele.Pe drum l-am intalnit pe domnul Thomas , avea o voce groasa si parea a fi un om de nota zece, el m-a indrumat inspre aeroport si a inceput a-mi explica modalitatea plauzibila de a fi un copil politicos.
In aeroport, domnul Thomas m-a inclus in programul "Doua maini ocupate", ce avea rolul de a intampina pasagerii vasului cu cele mai calduroase urari de bun venit.
In drum spre New York, avionul sufera o problema minora, astfel avionul trebuie sa aterizeze la cel mai apropiat aeroport.
Domnul Thomas mi-a spus cat de rau este sa fi pilot,de la dansul am invatat o sumedenie de lucruri interesante pe care nimeni nu mi le putea explica asa de bine.
Avionul a aterizat pentru reparatii generale. Ne-am oprit intr-un oras, asemanator cu Mexicul, unde am stat o noapte in aeroport,era asa de rece!Noroc cu domnul Thomas care avea o geaca groasa .
-Domnule Thomas? Ce v-ati dorit vreodata de la copii dumneavoastra?
Sta o fractiune de secunda pe ganduri, si-mi raspunde:
-Iubirea!
Nu dureaza cateva momente si din ochiul dansului izvoraste o lacrima, o lacrima care mi-a starnit emotiile.Deodata cu lacrima lui, vantul a inceput sa se inteteasca.
Mai erau cateva minute pana ne urcam din nou in avion, dar observasem ca pe cer era cioplit portretul femeii pe care o vazusem cu doua zile in urma la spital.
Am inceput a tremura si a inlacrima spunandu-mi:
"-Doamne ! De ce am facut una ca asta Doamne? De ce nu puteam sa stau in bratele ei calde si sa-mi descant amarul?
Un vant rece si iute, se izbise de urechea mea , avand impresia ca el imi pomenise numele.
Ajunsi in New York.
|Vin si cu capitolul IV , maine ! |