08-08-2011, 01:39 AM
Capitolul ll
Sudul Mexicului
-Bunico ce frumos e aici, parca am fost aici de o viata, parca aici e lumea mea. Totusi cred ca tot ce se afla aici e de ultima performanta si consider ca aici sunt multe jocuri video.
-Brandon ,dragul bunicii, stii ca reincarnarea este defapt viata dupa moarte? Poate ca tu ai fost aici cu cateva secole in urma.
-Da , dar acest lucru e doar aproximat nu e sigur, nu ai putea sa-mi dovedesti... .
Deodata am pornit cu bunica in fuga spre autogara ce ducea spre Raston. (Totul se intunecase)
|Eram blocat intr-un cerc cu milioane de oameni ce se invarteau in jurul meu, un cerc care la randul lui avea alte mii de cerculete, era ca intr-un vis. Am avut o viziune paradoxala precum mama mea era langa un anumit cerc din constelatie, era galagios , auzeam plansete si urlate, oare era un cosmar?|
Mai tarziu cu 10 ore...
-Brandon! Brandon! Ma poti auzi?
-Unde sunt? Bunico, tu esti ?
(Totul se intunecase din nou)
Eram intr-o camera alba, care la un moment dat devenea din ce in ce mai luminoasa ca si cum soarele ar fii la un pas de spiritul meu. Lumina era asa de patrunzatoare incat daca priveam un colt al camerei puteam sa orbesc , lumina era la cota maxima!
M-am trezit si simteam cat de slabit eram, simteam ca parca nu mai aveam ligamente, aveam anorexie.Ma intrebam cum de am ajuns la spital cu o perfuzie in mana, si cu o durere amara de cap, de simteam ca voi ceda usor. Usa se intredeschide si patrunde un miros de pastile si o lumina , vedeam putin in ceata, probabil si din cauza caderii de calciu.
-Domnisorul Brandon, cum va simtiti?
Doctorul a spus-o putin cam paranoic, simteam ca explodez daca mai stau cateva momente in aceasta unitate.
-Vreau sa ies de aici cu orice pret! (Vroiam sa ma impun, pot sa fiu si eu putin mai matur incat sa iau o decizie)
-Ati suferit o scadere masiva de calciu, dar nu e grav, ati avut mare noroc, a spus doctorul cu vocea lui anevoioasa , desi lui ii este usor s-o spuna.
[b]Dupa 5 ore
Ma trezesc usor, eram putin mai cu picioarele pe pamant, insa pot sa-mi dau seama ca acum sunt instare sa ma ridic si sa plec , deschid larg usa si la iesire din spital, o doamna imbracata elegant, cu parul lung si des, imi acorda o intrebare:
-Unde este salonul lui Brandon?
(Imi era teama deoarece de mic am fost invatat sa nu socializez cu oamenii necunoscuti, astfel cautam o replica sa i-o acord doamnei care era destul de inalta)
-Nustiu doamna, imi pare rau. ( Am spus-o cu o voce mai aspra si groasa)
-Sunt mama lui, iar eu nu pot sa ma duc sa-i duc niste fructe , poti sa faci tu asta pentru mine, te rog enorm!
(La spusele doamnei, am ramas blocat.)
Sudul Mexicului
-Bunico ce frumos e aici, parca am fost aici de o viata, parca aici e lumea mea. Totusi cred ca tot ce se afla aici e de ultima performanta si consider ca aici sunt multe jocuri video.
-Brandon ,dragul bunicii, stii ca reincarnarea este defapt viata dupa moarte? Poate ca tu ai fost aici cu cateva secole in urma.
-Da , dar acest lucru e doar aproximat nu e sigur, nu ai putea sa-mi dovedesti... .
Deodata am pornit cu bunica in fuga spre autogara ce ducea spre Raston. (Totul se intunecase)
|Eram blocat intr-un cerc cu milioane de oameni ce se invarteau in jurul meu, un cerc care la randul lui avea alte mii de cerculete, era ca intr-un vis. Am avut o viziune paradoxala precum mama mea era langa un anumit cerc din constelatie, era galagios , auzeam plansete si urlate, oare era un cosmar?|
Mai tarziu cu 10 ore...
-Brandon! Brandon! Ma poti auzi?
-Unde sunt? Bunico, tu esti ?
(Totul se intunecase din nou)
Eram intr-o camera alba, care la un moment dat devenea din ce in ce mai luminoasa ca si cum soarele ar fii la un pas de spiritul meu. Lumina era asa de patrunzatoare incat daca priveam un colt al camerei puteam sa orbesc , lumina era la cota maxima!
M-am trezit si simteam cat de slabit eram, simteam ca parca nu mai aveam ligamente, aveam anorexie.Ma intrebam cum de am ajuns la spital cu o perfuzie in mana, si cu o durere amara de cap, de simteam ca voi ceda usor. Usa se intredeschide si patrunde un miros de pastile si o lumina , vedeam putin in ceata, probabil si din cauza caderii de calciu.
-Domnisorul Brandon, cum va simtiti?
Doctorul a spus-o putin cam paranoic, simteam ca explodez daca mai stau cateva momente in aceasta unitate.
-Vreau sa ies de aici cu orice pret! (Vroiam sa ma impun, pot sa fiu si eu putin mai matur incat sa iau o decizie)
-Ati suferit o scadere masiva de calciu, dar nu e grav, ati avut mare noroc, a spus doctorul cu vocea lui anevoioasa , desi lui ii este usor s-o spuna.
[b]Dupa 5 ore
Ma trezesc usor, eram putin mai cu picioarele pe pamant, insa pot sa-mi dau seama ca acum sunt instare sa ma ridic si sa plec , deschid larg usa si la iesire din spital, o doamna imbracata elegant, cu parul lung si des, imi acorda o intrebare:
-Unde este salonul lui Brandon?
(Imi era teama deoarece de mic am fost invatat sa nu socializez cu oamenii necunoscuti, astfel cautam o replica sa i-o acord doamnei care era destul de inalta)
-Nustiu doamna, imi pare rau. ( Am spus-o cu o voce mai aspra si groasa)
-Sunt mama lui, iar eu nu pot sa ma duc sa-i duc niste fructe , poti sa faci tu asta pentru mine, te rog enorm!
(La spusele doamnei, am ramas blocat.)