Pentru totdeauna a ta

[Marty:X]

Sa stiti ca nu m-am suparat pe niciuna si eu recunosc ca acest capitol a fost scris mai in graba deoarece nu mi-a mers internetul, abia acum imi merge si voi incerca sa pun nextu maine. Va multumesc de comentari si voi incerca sa tin cont de ele, inca o data scuzati-mi exprimarea si greselile de tastare abia am scris. Promit ca urmatorul capitol va fi mai bun ca acesta, voi incerca sa scriu si mai des. Cam atat am avut de zis, sper ca in sfarsit s-a rezolvat problema :*. Bye!

[SoUl EaTeR]

A fost interesant capitolul, dar descrierea la pamant. Naratiunea a fost buna, iar dialogul nu a fost sec. Imi pare rau ca Lenna s-a certat cu Itachi...sper sa se impace repede. Ma bucur ca Sasuke si Sakura numai au probleme:X:X:X Sper sa pui nextu in curand:X
Gambate:*

[Marty:X]

Capitolul 11

Noaptea s-a asternut si peste satul Konoha, cei doi adolescenti au adormit gandindu-se unul la altul. Pentru ei totul parea ca merge bine, se impacasera si totul era ok, dar neincrederea inca mai exista in inimile celor doi, mai ales in a Sakurei. Sasuke stia ca gresise , dar acum nu avea ce face, nu putea sa se arunce in fata trenului doar pentru ca fusese prost. Ar fi vrut sa-si rescumpere greseala, dar cum ? Facuse cateva lucruri pe care el stia ca erau potrivite pentru a-si rezolva problema, dar cu toate astea inca vedea ca rozalia mai este distanta, ganditoare si de multe ori il lasa sa vorbeasca singur. Asta se intamplase, doar pentru ca nu fusese destul de iubitor cu ea, stia ca era rece, dar cu toate astea oare asta era problema sau rozalia era curioasa si dorea sa afle ceva. Sakura dorea foarte mult sa afle ce s-a intamplat cu parintii ei, demult auzise cand vorbeau bunicii ei ca ar fi fost intr-o organizatie pentru prinderea criminalilor aflati in Konoha si in alte sate. Tot ce ii spusese matusa ei care o crescuse fusese faptul ca au murit intr-un mod ciudat. Nu dorise sa ii zica mai mult de atat, dar oare de ce ? Soarele rasari in Konoha punand capat somnului pentru ca trecuse noaptea. Nici cand dormeau cei doi nu puteau decat sa se gandeasca la ce au pe suflet, fiecare cu problemele lor si de multe ori se gandeau daca se vor mai termina vreodata. Amandoi facura lucruri obisnuite, apoi se schimbara de pijamale, pregatindu-se de micul dejun, cand brunetul a coborat scarile si-a vazut fratele cu telefonul in mana si cu niste cearcane foarte mari sub ochii lui negrii. Se pare ca suna incontinuu pe cineva care nu-i raspundea, cel mai probabil era Lenna si nu putuse sa doarma pentru ca era ingrijorat. Sasuke isi citea fratele ca pe o carte deschisa. Rozalia avea parte de o dimineata obisnuita, vorbise la telefon cu Hinata ca de obicei, dar se intamplase si ceva la care nu prea se astepta. Pentru ca Lenna si Sakura se imprietenisera isi dadusera si numerele de telefoane una alteia. Prietena sa o sunase sa-i povesteasca despre cearta ei cu Itachi si ca o enerveaza cu telefoanele. Tanara ii zisese sa ii raspunda, dar sa fie rece, iar Lenna chiar asa facuse, ascultand sfatul dat de rozalie. Cu toate astea Sakura dorea ca cei doi sa se impece, dar voia ca bruneta sa nu faca aceeasi greseala ca ea, adica sa-l ierte prea repede. Isi lua laptopul si il deschise cu gandul sa mai vorbeasca cu colegiii sai , Hinata era si ea pe messenger. Dupa ce vorbira despre vedete si cantece noi, bruneta i-a trimis un articol in care era vorba despre parintii ei. Articolul spunea ca parintii rozaliei au fost omorati de cei din satul de nisip pentru ca au incercat sa fure o bijuterie pentru satul Konoha. Era si o poza alaturi de articol cu un frumos pandantiv cu un delfin, aceea fiind bijiteria pe care au incercat sa o ia. Avea o piatra albastra pe care o inconjura gingasul si frumosul delfin, era chiar frumoasa. Rozalia nu credea ca parintii ei ar putea fi hoti, dar de ce sa faca un lucru ca acela ? Nu ii venea sa creada ce vazuse, dar din fericire sub articol si imagine era numele ziaristului care scrisese acele cateva randuri. Era dornica sa-l gaseasca si dorea informatii de la el, sa ii zica de unde stie despre acel lucru pe care-l savarsisera parintii ei. Se simtea nesigura, nu stia daca sa creada sau nu, dar de un lucru era sigura nu trebuia sa-i spuna brunetului. Ar putea reactiona prost si sa faca situatia si mai rea, i se parea ca nu va mai scapa de probleme. De ce destinul ei era plin de incercari grele prin care trebuia sa treaca, dar in suflet se ivi un sentiment de optimism, gandindu-se ca unii oameni sunt bolnavi si au si mai multe greutati ca ea. Nascocise o idee : trebuia sa o gaseasca pe aceasta ziarista, iar apoi sa o intrebe despre acel articol, dar mai era inca o problema : prietenii ei si Sasuke vor afla de lipsa ei. Lasa pe masa un bilet pe care scria : ’’Nu ma cautati, sunt intr-o excursie.’’, era pentru Sasuke si Hinata. Brunetul era in camera lui, simtea ca se va intampla ceva, dar nu-l speria acest lucru, lui ii placea sa incerce experiente noi, dar oare ii va placea acea experienta ? In scurt timp se auzi o bataie in usa de la intrare, pe semne cineva ciocanise la usa si astepta sa fie primita. Itachi se grabi sa deschida usa si avu o surpriza sa vada ca la usa este Lenna, el vru sa o imbratiseze, dar ea il indeparta si ii zise ca-l cauta pe Sasuke. Acesta il chema si ii spuse ca il cauta bruneta. Tanarul cobori scarile urmat de fratele sau mai mare care era curios ce avea de gand tanara, Sasuke ajunse in fata Lennei, dar nu putu sa-i spuna nici ’’Buna !’’ pentru ca tanara ii capturase buzele intr-un sarut pasional si lung. Il luase in brate si il strangea foarte tare, iar baitul ii raspundea la sarut si ii mangaia spatele. Itachi era foarte gelos pe fratele sau mai mic. Dupa ce terminara sarutul, Itachi le spuse ca pleaca in oras pentru a se intalni cu prietena lui, acest lucru o mira pe Lenna, adica cum putea sa si aibe o noua prietena. Brunetul era foarte amuzant de situatia celor doi, dar era si speriat de faptul ca rozalia ar putea afla. Ii facuse jocul Lennei, doar pentru al face pe fratele sau sa actioneze, sa faca ceva pentru a se impaca cu bruneta. Fata dorea sa uite incidentul cu acea colega, dar voia sa-i arate si lui Itachi cat a durut-o pe ea, sa fie in situatia ei. O enervase mult replica iubitului sau, asa ca a decis sa-l urmareasca sa vada, daca a mintit-o sau nu. Se urca in masina sa, vazand ca Itachi plecase cu masina, il urmari pana se dadu jos din automobil si isi aprinse o tigare. Lenna se gandi ca iubitul sau asteapta pe cineva, vazu ca de el se apropie o fata care ii zice ceva la ureche, iar apoi pleaca lasandu-l pe brunet cu gandurile sale. Bruneta se da jos din masina si porneste catre locul unde se afla Itachi, acesta o vede si afiseaza un zambet ironic. Cand ajunse in fata lui, tanarul o intreba de ce l-a urmarit, iar aceasta ii raspunse ca a plecat inainte sa-si incheie socotelile. Baiatul o intreba ce socoteli, dar nu o mai lasa sa raspunda pentru ca ii captureaza buzele intr-un sarut pasional, limba brunetului explorand in voie lacasul umed al fetei. O dadu incet pe spate, dar sarutul continua fiind unul lung. Acel sarut era dorit de amandoi si era cel mai pasional dintre toate saruturile lor. Itachi ii spuse ca isi facuse planuri sa mearga cu fata care tocmai plecase la munte, dupa ce spuse aceste lucruri scoase din buzunar o cutie si un plic. In plic se afla doua bilete pentru o excursie la Paris, brunetul o intreba pe fata daca vrea sa-l insoteasca iar aceasta il lua in brate si ii spuse ca ar fi incantata. Ii spuse ca vrea sa o intrebe ceva si o duse la un hotel unde se cazara, acolo camera era minunata, pe pat se aflau petale de trandafiri si totul era romantic. Bruneta se aseza pe pat, iar Itachi se aseza in genunchi.
-Lenna, ne cunoastem de atata timp, iar eu te iubesc foarte mult.
- Si eu !
-Vrei sa fi sotia mea ?
Fericirea dintre cei doi nu se putea descrie prin cuvinte, era o seara magica pentru amandoi. Pentru Lenna era cam greu sa se decida daca il va ierta sau nu. Gresise, dar daca se gandea la toti ani in care nu ii gresise cu nimic. Itachi era asa de fericit, dar sperca ca raspunsul sa fie ''Da'', camera era foarte frumoasa si era potrivita cu acel moment din viata celor doi tineri. Pe pat se aflau doua perne in forma de inimioare, peste tot erau numai lumanari si pe o masuta maro se aflau doua pahare si o sticla de sampanie. Totul era perfect, doar un lucru mai era de facut: Lenna trebuia sa dea raspunsul mult asteptat. Acum erau chit, amandoi gresisera si numai avea niciunul de ce sa se simta prost.
Va urma!
Deci acest capitol este dedicat matusii mele Lenna si sper sa va placa!

[uchiha_blood_angel]

Buna!
In mod normal as incepe cu greselile, dar pentru ca nu ai, sau cel putin nu am observat eu, trec peste asta. :-)
Naratiunea - este buna si nu am ce comenta la ea.
Descriere - nu ai avut. Cele cateva stari prin care ne-ai spus si dat de inteles ca cei doi trec, nu e descriere deloc. La capitolul asta mai ai ceva de lucrat.
Dialog - ai avut trei replici scurte la sfarsit. Capitolul de azi a fost naratiune pura.
Actiunea - a fost foarte grabita. Trecand peste partea cu siesta de dimineata a celor doi, prea repede (si ca veni vorba, fara vreo alta mentiune) Sakura si Lenna au devenit prietene, au vorbit la telefon si s-au sfatuit si chiar si asa, Lenna si Itachi s-au impacat cu viteza luminii. Partea cu casatoria nu o comentez pentru ca se cunosc de mult, deci la un moment dat tot ar fi facut si asta.
Mi-a placut faptul ca distanta dintre Sakura si Sasuke a ramas constanta si ca ea nu mai e aceeasi fetita increzatoare si devotata iubirii.
Astept next-ul si daca commul meu te-a suparat, desi nu asta era intentia, da-mi un PM!

[Zyspar]

Am cazut si eu de pe alta planeta la tine in fic... Parerea mea tu o sti deja dar vroiam sa iti las un coment de mult succes. Daca lucrezi ceva mai mult o sa iasa ceva interesant si poate ca mai tarziu dupa ce ai sa prinzi experienta ai sa il revizuiesti pe tot si va fi un fic superb.

Deci ce pot spune decat mult succes si sa ti cont de sfaturilor celor ce au comentat pentru ca te vor ajuta foarte mult.

Succes si astept continuare mult promisa... cea cu descrierea frumoasa :P :*

[Marty:X]

Capitolul 12

Brunetul scoase din buzunar acea cutie misterioasa, era rosie si avea forma de inimioara. Inelul era foarte finut, cu piatra roz si mica, era facut parca special pentru Lenna. Era un moment tensionat, dar in sfarsit tanara ii raspunse :
-Da, dar cu o conditie sa nu te mai saruti niciodata cu alta, spuse foarte serioasa bruneta.
Baiatul dadu din cap in semn ca da si o lua in brate si o saruta pasional pe buze, limba sa explorand fiecare coltisor din lacasul umed al fetei. Adolescenta il strangea in brate, iar o lacrima se ivi pe chipul sau angelic, dar nu o lacrima de tristete, ci una de bucurie. Era asa de fericita, de cand il vazuse pe Itachi stiuse ca va fi ceva intre ei, o poveste frumoasa de iubire. Amandoi aveau sufletele bune si aveau multe in comun, Itachi ii puse inelul pe deget si ii promise ca va face totul pentru ea si ca o va apara vesnic. Adolescenta se simtea in siguranta, acum parca avea un scut de aparare cu ea, dar stia ca o casnicie e destul de grea si va trebui sa mai lase de la ea. Se gandea ca daca se va casatori, va trece si la alta etapa, cea de a fi mama, ei ii placeau foarte mult copiii, dar mereu isi dorise o fetita sa o invete primi pasi, sa aibe satisfactia sa o auda cand spune ’’mama’’ si sa o stranga in brate. Sa aibe o familie fericita asta era visul ei, in cealalta parte a orasului, brunetul ii facu o vizita misterioasa rozaliei pentru a vedea ce face. Cand adolescenta auzi ca e cineva la usa, inima incepu sa-i bata, aproape sa-i iasa din piept, ascunse rucsacul si biletul, apoi deschise usa. Isi saruta iubitul pe obraz si-l intreba ce cauta acolo, ea era foarte agitata, gandindu-se ca brunetul ar putea sa-si de-a seama de ce planuise. Adolescentul o intreba ce face, iar ea ii zise ca este bine si ca i-a lipsit, brunetul spuse ca si lui. Au hotarat sa se uite la un film, genul a fost romance pentru ca rozaliei nu prea ii placeau cele horror, filmul era foarte interesant si era vorba despre o mama si un tata care avusesera un copil si despre aventurile acestora. Sakura se gandea ca si ea ar putea deveni mama, ii placeau copii , de fiecare data cand intalnea unul il lua in brate si o felicita pe mama lui. Cu toate astea stia ca nu avea timp de acest lucru, trebuia sa-si incheie studiile, iar in curand era ziua ei se intreba, daca brunetul uitase de acel eveniment cand rozalia implinea varsta de opsprezece ani. Cand filmul s-a terminat Sasuke a plecat acasa, lasand-o pe Sakura singura, pentru a se odihni. Drumul nu era foarte lung, satul unde locuia acea ziarista era foarte aproape, pe drum se afla o padure de care trebuia sa treaca, nu era prea mult de mers in acel loc. Adolescenta s-a interesat de asezarea locului pe o harta veche pe care o gasise in podul casei, acolo erau numai vechituri, dar si amintiri pe care le avea cu parintii ei. In ultimul timp era foarte melancolica, statea in oglinda si plangea, cand se uita la ea isi vedea mama, incepuse sa vorbeasca singura prin casa si sa se intrebe de ce trebuia sa moara. Brunetul era intr-o alta situatie, fratele sau isi facea bagajele pentru a pleca in vacanta cu logodnica lui, iar faptul ca nu ii spusese si lui il deranjase pe mezinul familiei
Uchiha. Itachi isi lua bagajul si pleca avea sa stea 3 zile in Franta, iar apoi dorea sa fac nunta, dorea o nunta restransa doar cu persoanele din familie. Adolescenta pornise pe drumul indicat de harta, era un loc linistit si foarte minunat, intr-o ora ajunsese la destinatie, era o casa izolata de celelalte. Ciocani la usa politicos, iar o femeia de aproximativ douazeci si patru de ani ii deschise usa. Era o femeie roscata cu ochii negri, inalta si slaba, avea nasul mic, iar buzele ii erau frumos conturate. Femeia o pofti pe fata inauntru si ii aduse o ceasca de ceai si prajiturele pe o tava mica cu floricele. Adolescenta o intreba de articol si femeia ii zise ca ar fi bine sa se prezinte, spunand ca o cheama Yuki si incepu sa-i povesteasca ca o cunoscuse pe mama sa.
-Era o femeia speciala, stia foarte bine sa se comporte cu oameni si intelegea pe oricine, spuse Yuki.
-Eu nu am cunoscut-o foarte bine pentru ca eram mica cand a murit, spuse rozalia cu glasul tremurat si o lacrima i se ivi pe chip.
Femeia ii stearsa lacrima sj ii spuse ca mama sa a iubit-o enorm si ca mereu vorbea despre ea. O stranse in brate si incepu sa-i povesteasca ca ea fusese prietena cu parintii ei, iar ei doreau o bijuterie care apartinea familiei Haruno de secole si ca fusese furata de cei din Satul de Nisip. Ii spuse ca trebuia sa-i aduca noroc mostenitoarei, care era chiar rozalia, ii zise ca a scris artiolul pentru ca stia ca-l va vedea si o va cauta. Fata era mai hotorata ca niciodata avea de gand sa ia acel medalion cu pretul vietii sale, dar trebuia sa se intoarca in Konoha, asa ca ii spuse femeii ca vor tine legatura prin telefon si pleca. Mintea ei era plina de lucruri pe care trebuia sa le faca, cel mai mult ar fi vrut sa ia acel lucru pentru care parintii ei au murit, dar se pare ca nu era singura care citise acel articol, inca o persoana misterioasa o facuse in acea zi si era hotarata sa o ia inaintea rozaliei. Fata era asa de ganditoarea incat numai era atenta nici macar la cantecul pasarilor, la animalele pe langa care trecea, parca ar fi fost in transa. Natura era superba, iar vietatile ei ar fi putut impresiona pe oricine, pasarile cantau alaturi de greieri, iar cea mai buna dintre ele era privighetoarea, parca si nimfele padurii se alaturasera acestui grup. Toate cantau frumos cu glascioarele lor, doar pentru a o mai inveseli pe frumoasa rozalie, dar fara succes parca nu auzea nimic.

Va urma !

[SoUl EaTeR]

Iupii! A venit nextu:D Se vede ca ai evoluat in ceea ce priveste descrierea, cu restul n-ai probleme. Naratiunea este buna, dialogul nu e sec. Actiunea a fost putin, doar putin grabita. Ce tare ca Lenna a acceptat propnearea lui Itachi:D Astept nextu:
Gambate.:*

[Zyspar]

Foarte frumos. Descriere a fost ceva mai multa, dialogul a fost scurt si la subiect iar naratiunea ok.
Mai ai insa problema cu punctuatia. Uiti sa pui virgulele. Dar pe parcurs o sa le generezi mai bine.
Altceva ce pot spune?
Capitolul acesta se vede clar ca este peste celelalte. In asta chiar ai luat in seama calumea sfaturile din comenturile de mai sus.

Mult succes in continuare si asteptam urmatorul capitol.

[Summer]

capitolul 11:
-s-a cam spus tot ce era de zis
e si n-ar fi stricat sa mai pui niste dialog
capitolul 12:
- e destul de interesant ,dar se putea si mai bine
-si aici mi s-a parut putin cam grabita actiunea
-descrierea nu foarte mult,asta este partea la care trebuie sa mai lucrez, cum am mai zis incearca sa te pui in locul personajelor si asa o sa descrii mult mai bine ce simt ele
-dialogul si aici nu avea nimic daca era mai mult(nu exagerat-puteai sa mai adaugi 2-3 replici)

Dar oricum se vad imbunatatiri si ma bucur , Astept nextu

[uchiha_blood_angel]

Buna!
Ma bucur ca in sfarsit ai pus nextul!
Greseli nu am vazut, actiunea nu a fost decat putin grabita, capitolul a fost foarte frumos.
La descriere se vede intr-adevar o diferenta.
Naratiunea este la fel de buna ca de obicei.
Dialogul nu este sec, este bine plasat, dar in capitolul acesta nu au fost prea multe replici, care sa-l incarce, deci imi place.
Astept nextul si sunt curioasa cine si-ar mai putea dori bijuteria aceea! :*