Pentru că iubesc să trăiesc.

[SnowFlake.]

Capitolul ÅŸapte - Lucruri noi

- Ce? Cum adică i se întâmplă ceva? Ţi s-a făcut dor de ea şi nu ştii ce să inventezi? Te rog, Shane! Nu fi ridicol, am pufnit eu în final.
Sau poate că-l judecam greşit. Mai aveam şi acest obicei, destul de prostesc. S-a uitat la mine cu o expresie serioasă şi trebuie să recunosc, pe Shane nu-l vedeai sub această formă, prea des. Îmi displace această latură a sa, dându-mi o senzaţie de nesiguranţă.

Mi-a luat palmele între ale lui, strângându-le puternic, dar în acelaşi timp afectuos. Aş fi vrut să protestez, dar treptat acel foc pe care-l simţeam în interior, se diminua.
- Ce faci? l-am întrebat curioasă.
Da, da! Curioşii mor repede, dar nu mă pot abţine.
- Te ajut. Vezi tu, Claire, eu şi Key aveam o astfel de legătură, exact cu ai tu cu Mihaela. Sau cel puţin cred că despre ea este vorba; în caz că tu nu ţi-ai făcut altă prietenă mai bună.
Glumea? Evident că nu aveam altă prietenă " mai bună ", deci ar fi bine să nu mai spună prostii sau vede el după!
Apoi mi-am dat seamă că o parte din explicaţia lui mi-a stârnit interesul, dar şi durerea.
- O legătură cu Key? În ce constă?
Una era să vorbească despre mine şi despre ce mi se întâmplă, alta era să amintească despre bărbatul pe care-l iubesc. Ah şi doar ştie că mă doare!
" Calmează-te! Nu-ţi pierde controlul. " mi-am auzit vocea interioară şoptindu-mi.
Nu puteam să cred că o şi ascultam. Ar fi bine să nu-i spun asta lui Shane sau va crede că sunt nebună, nu că nu aş fi, dar rămâne micul nostru secret.
- Păi ... e cam complicat. Pentru că suntem necromanţi asta trebuia să se întâmple, cel puţin asta mi-a spus bunica mea. A fost şi ea necromantă şi nu i-a fost uşor, dar s-a obişnuit. La un moment dat devine un lucru banal cu care poţi să trăieşti, dar nu şi atunci când îl descoperi din greşeală şi habar nu ai nimic despre asta. Eu şi Key ne înţelegeam minunat ca să spun aşa, era cel mai bun prieten al meu şi ne simpatizam reciproc. Discutam despre orice, inclusiv despre tine şi Mihaela, dar hai să nu amestecăm lucrurile. Nu vreau să devii şi mai confuză decât eşti deja. Şi era normal să se creeze o legătură între noi, eu ştiam tot ce se întâmplă cu el. Fiecare stare emoţională şi presimţeam când este în pericol. Dar Claire! Atunci nu am simţit nimic. Şi nu eram băut sau ceva de genul ăsta! Nu ştiu ce s-ar fi putut întâmpla! Doar dacă nu cumva cineva i-a înscenat toată chestia asta cu moartea şi el încă este viu. Atunci noi am putea să-l căutăm şi poate ....
- Nu! am izbucnit eu. Nu mai pot suporta! Nu trăieşte, a plecat de mult dintre noi! Obişnuieşte-te cu asta, Shane! Obişnuieşte-te cu asta şi nu mă mai tortura atâta!

M-am întors cu spatele la el şi am luat-o la fugă, dar din păcate fuga mea nu a durat mult. La uşa de la intrare m-am ciocnit de Charles. I-am zâmbit şi l-am lăsat să intre, chiar dacă aveam chef să ies de acolo şi să plâng necontenit. Dar stai aşa! Ce rost avea să plâng? Nu făceam nimic altceva înafară de a mă consuma şi a-mi face sânge rău. Aşa nu se mai poate. Trebuie să învăţ să trăiesc şi să fiu fericită. Şi cred că Charles e perfect pentru a mă ajuta să-mi revin. Sau cine ştie? Merită încercat.
Am vrut să-l sărut, dar nu am putut pentru că o greaţă stupidă m-a învăluit. Shane m-a văzut şi mi-a sărit în ajutor imediat. Durerea se ducea din nou, la fel de repede pe cât apăruse. Era clar că trebuia să-l am lângă mine mai mereu, dar era greu de suportat mai ales când începe să vorbească gura fără el. Atunci chiar că te enerva.
- Claire! Ăsta e un semn. Trebuie să mergem la Mihaela urgent. Ceva se întâmplă cu ea, dar este o problemă nu ştim unde este ..
M-am uitat la Charles cu subînţeles şi mi-a zâmbit înţelegând ce vreau să spun.
- Vă duc eu, puisorilor! Ştiu exact unde se află. Deci Franţa ne aşteaptă.
- Aşa e! am adăugat eu după ce se făcuse linişte. Dar nu mergem acolo pentru a admira peisajul ci pentru a face ceva util. În cât timp crezi că ajungem?
- Maxim două ore şi asta pentru că mergem cu avionul meu privat. Haideţi să mergem sau nu ajungem la timp pentru ... orice o fi asta.

Am chichotit şi l-am lăsat să mă poarte în braţe până la maşină. Îi simţeam muşchii cum se contractă sub atingerea mea şi o luam razna. Îmi plăcea senzaţia. Eram aşa de obosită, iar durerea a apărut din nou. Shane, însă, nu era disponibil în acest moment. El trebuia să conducă până la aeroport, nu că ar fi mare bucurie.
- Dormi, micuţo. Voi avea eu grijă de tine.
Chiar nu ştiu de ce, dar ceva din ochii lui albaştrii m-au făcut să-l cred pe cuvânt. Îmi aducea aminte de Key. Are aceiaşi înfăţişare şi doare ... Dar nu o să mai doară.
- Sărută-mă!
Şi a fost mai mult decât suficient. Buzele noastre s-au atins puţin, dar nu am putut continua. Ceva mă împiedica. Aşa că m-am prefăcut că am adormit şi chiar a funcţionat.
Era un drum lung până la prietena mea cea mai bună şi în acest moment chiar aveam nevoie de ea.

Dintr-o dată mă aflam într-o casă întunecată şi nu îmi plăcea deloc. Nu vedeam nici un întrerupător, iar frică îmi străbătea corpul ca o trădătoare. Mergeam în neştire, pipăind lucrurile, dar nu-mi dădeam seama întotdeauna ce se află în acel loc. Era sinistru, deloc plăcut mai ales pentru o fată!
Sau ar fi mai bine să nu generalilez, cel puţin pentru mine nu era plăcut.
M-am împiedicat şi am căzut. Am simţit o substanţă lichidă pe mână mea. Am mirosit-o şi mi-am dat seama ce era. Sânge! Ce se întâmplă? Nu mai suport. Ridicând privirea am zărit luna care în această seară nu strălucea şi eclipsă nu era.
- Bună, Claire!
M-am întors, din reflex probabil, şi am ţipat când l-am văzut pe Jake. El trebuia să fie cu Mihaela, nicidecum cu mine!
- Nu! Tu nu poţi fi aici!
- Ba da, pot şi chiar sunt! Ştii Key al tău a fost aşa naiv.
- Lasă-mă în pace!

- Claire, revino-ţi! Claire! Ce ai păţit?
Am deschis ochii şi totul era în regulă. Eram în siguranţă. Nici urmă de nebunul de Jake, doar Charles şi Shane.
- Am ajuns în Franţa, a spus Charles.
M-am dat jos din avion, chiar dacă nu ştiu cum am ajuns aici, şi am inspirat adânc. Acum e acum.
- Mihaela pornim spre tine. Nu-ţi face griji, vei fi şi tu în siguranţă.

[Addeh]

Oh, Doamne! Baietii astia chiar risca pentru Mihaela. Well, eu sper sa o salveze mai repede de nebunul de Jake. ^^
Si revenind la partea cea mai importanta, nu pot sa cred ca i-a cerut asa ceva lui Charles! O.O Adica daca era vorba de altcineva, I mean, daca era Key era mult mai bine :(( Off, mi-e dor de el :o3 Totusi, am ramas placut surprinsa sa aflu ca Shane cu Key aveau o legatura. Cred ca au fost amici buni. :]
My dear, sper sa continui repede, `kay? Te pup :*

[Vero]

Hey Snow ^^ Merci ca m-ai anuntat xD. In sfarsit a venit nextul. Nici nu stii cat il asteptam. Mi-a placut foarte mult. ^^ Yeeee au incurcat doctorii mortu >:). Key traieste xD. Sa revenim. Descrierea a fost la locul ei, a fost frumoasa, dar parca mai mergea ceva-ceva. Naratiunea a fost si ea frumoasa nu am ce zice. Actiunea nu mi s-a parut grabita deci e bine. Nici dialogul nu e mai prejos, desi a fost cam multicel, a fost frumos si nu a fost sec. Nota 10. :)). Greseli de tastare nu am vazut deci e bine. Ce as mai putea sa zic? Astept nextul si nu uita sa ma anunti cand il pui. Chiar vreau sa stiu ce se intampla. Buh bye! :*

Edit: Primaaaaaaaaaaa

[DeDal N.]

@Contagieuse. nu esti prima, sorry.

Asaaa, well Snow' :>
Amor de cand nu ai mai pus next am cam uitat care cum si ce si cand. Dar acum stiu. Asa, e un capitol frumos, aici ai avut idee care e faza, adica stii cum sa continui si restul ( :-L ) . De cand nu am mai dat com mi-am iesit din sistem. Ai avut ceva dialog nu gluma, cateva greseli din alea legate de semnele de punctuatie. E un capitol lung ( :-L ) si plin de actiune ( :-L ) .
Hmhm, anywho. Sper la tot ce e mai bine pentru toti participantii la aceste actiuni si speeer la un happy-end. E cam repede sa ma gandesc la el dar tot sper la unul. Asa sii vezi ce faci mai departe, ne? OK amor, vad ca persoanejele astea se cam lovesc de trecut si le doare. Pacat.
Astept next-ul.
Buh Bye !!!

[Kayla.]

Well, am trecut si eu pe aici. Ce pot sa spun. A fost un capitol lung, mi-a placut asta, fiindca am avut ce sa citesc si a fost multa actiune. Descrierea a fost buna, desi mai puteai sa adaugi pe alocuri, naratiunea a fost si ea buna, chiar s-a imbinat frumos cu descrierea si dialogul, care si el mi-a placut de asemenea. Ai ratat o data sau de doua ori diacriticele, dar nu e grav si am vazut o greseala de tastare si parca ti-a lipsit de doua ori virgula, oricum, nu e grav. Nu ma asteptam ca Shane, Claire si Charles sa se duca in Franta dupa Mihaela, sunt curioasa cum vor reactiona cand vor afla vestea. So, eu iti spun bafta si astept next-ul. Zbyee!!!

[Wanna]

Buna , my love!De cand asteptam eu sa pui nextul !!
Hm..:-? despre capitolul sase :
Ma cam facut curioasa numai titlul.Si am cam ramas socata dupa ce am citit , fiindca prea multe probleme , una dupa alta. Dar sper ca intr-un sfarsit sa iasa si soarele ca drumul lor , nu:>?
Acum , sa fiu serioasa ..nu-i mai inteleg de loc pe baietii astia .Ce tot vor ?Nici cu Mihaela nu mai inteleg.Acum si chestia asta cu Key.Vaai ..cate lucruri .In fine..pana la urma capitolul e foarte frumos, ca intotdeauna descriere , dialog .Ai tot ce iti trebuie .Bravo !
Astept nextul :*!

[Mdn.]

Ouch, ce capitol tare. Uhu, ÅŸi lung. <3
Ah, trebuie să ajung la pregătire şi nu voi lăsa un comment foarte lung, deşi aş avea multe de spus.
Ăăă, ţi-am mai spus că eşti genială ? * da, ţi-am spus * Deci...nici nu ştiu cu ce să încep. : )) Sunt foarte curioasă ce se va întâmpla în capitolul următor. <3 Da', ştiu că nu voi aştepta mult să aflu asta. :- " Hehe. Am totuşi o întrebare, cum au ajuns aşa repede ? Parcă erau în maşină, şi acum puf sunt în Franţa. o.o' Adică puteai spune cum s-au urcat şi în avion. Sau ai spus şi nu am văzut eu, sau nu-mi mai aduc aminte. =) En fin. Da, Key s-a gândit la mine, d-aia nu a murit. ;> Abia aştept să văd ce va ieşi într-un final. :] Adică, Claire tocmai i-a spus lu' Charles să o sărute. ._. Dă, e nebună. [- (
Anw, tre' să plec acum, deci spor la scris.
Ştiu că-l voi citi curând. ;>
*hugs*

[SnowFlake.]

Capitolul opt - ÃŽn ultima vreme totul era ciudat

Am deschis ochii şi am început să cercetez locul în care mă aflam. Cearceafuri albe, pereţii albi, totul era alb şi detestam această nonculoare, nu că ar conta prea mult. Am încercat să mă mişc, dar o durere m-a oprit să mai fac ceva. Am observat perfuziile şi mi-am dat seama că eram într-un spital.
Şi nu mai fusesem aici demult. Capul mă doare şi nu înţeleg ce se întâmplă. Mână stânga o aveam în ghips, era imobilizată cu alte cuvinte.
Privind prin geamul de lângă patul meu, l-am zărit pe Jake.
Jake?! Ce caută el aici? O, nu! Nu e bine. Acum îmi amintesc totul, chiar totul. Căzătura aia nu a fost prea plăcută, iar asta este consecinţa. Nu mi-a păsat ce mi se poate întâmpla, dar acum îmi pasă, chiar foarte mult. Credeam că am să mor, dar eu trăiesc! Sunt mai vie decât un peşte care innoata în apa mării. Ce comparaţii stupide pot face.
Vreau să mor! Îl detest pe nebunul de Jake. E aşa un tâmpit, nu-l pot suferi. De ce mi-a făcut asta? Această întrebare mă chinuia şi nu-mi dădea pace. Vroiam să sap după răspuns, dar nu puteam, nu atâta timp cât trebuie să stau în acest pat. Trebuia să-mi revin repede, chiar trebuia.
Aveam nevoie de Claire, o şi cât de dor îmi e de ea. Vreau să-l mai văd pe Shane, cel puţin o singură dată şi să încerc să-i explic ce s-a întâmplat. Acum chiar vreau să ştie că nu am nici o vină. Nu-i aşa? Adică de ce aş fi eu vinovată, atâta timp cât ăla m-a răpit, într-un mod mai modern. Dar şi eu am fost de vină că nu mi-am dat seama de gustul ciudat al cafelei. Ştiam eu că ceva era in neregula. Adică, totuşi, de ce ar fi vrut el o pauză? Şi doar cu mine?

- Mihaela! Mi-a fost dor de tine! s-a auzit o voce pe care o puteam recunoaşte dintr-o mie, dar nu puteam să cred că era aici. În urmă cu câteva minute mă gândisem la ea, se pare că suntem telepatice. O iubesc atât de mult şi sigur o să mă ajute să-mi alung mulţimea de gânduri negre din minte, altfel aş exploda ori s-ar crea o furtună în jurul meu şi nu le-aş fi prevăzut o soartă prea drăguţă şi roz, ci mai degrabă contrariul, lucrurilor de pe aici.

Claire s-a apropiat de mine pe cât de repede posibil şi m-a îmbrăţişat scurt. Nu-mi venea să cred că nu puteam să o îmbrăţişez cum se cuvine. Nebunia mea a ajuns la extreme! Nu ar fi trebuit să fac asta.
Regretele apar întotdeauna după ce faci o prostie. Eu nu am crezut, dar se pare că aşa este.
L-am zărit pe Shane în spatele ei şi trebuie să recunosc are o faţă tristă. Îmi tot repetăm în gând că nu este momentul să încep explicaţiile, deşi îmi era greu asta am făcut. Am tăcut din gură şi i-am zâmbit. Din fericire, zâmbetul mi-a fost întors. Sentimentul acela de iubire încă este în mine şi acum că l-am revăzut, se intensifica.

- Claire? Am nevoie de o cafea sau orice! Te rog? am spus eu, în speranţa de a rămâne singură cu fostul meu soţ. Urăsc cuvântul fostul!
- Sigur, draga mea, dar îmi va lua ceva. În spital nu servesc, iar magazinul este cam departe. La vreo douăzeci de minute de aici. Nu te deranjează, nu?
- Nu.
Normal că nu mă deranja! Planul meu mergea perfect.
- Mulţumesc, am adăugat mai apoi.
- N-ai pentru ce, a spus în timp ce mă săruta pe frunte.
În doar câteva minute mă simţeam mult mai în largul meu, dar tot nu puteam face nimic, cel puţin nu în privinţa explicatului.
Privind pe geam, din nou, încercarea mea de a fi liniştită s-a dus pe apa sâmbetei. Jake nu mai era acolo şi mai mult că sigur s-a dus după Claire.
- Shane, am spus cu o voce tremurândă, Jake s-a dus după Claire! Ceva nu e bine.
- Calmează-te. Se va întoarce.
- Ba nu se va întoarce! Pentru Dumnezeu, fă ceva! Fă cevaaaaa!
- Nu mai ţipa.
- Nu pot să nu mai ţip! Fă ceva!

A făcut ceva, dar nu în sensul în care mă aşteptam eu. Doctorul a venit şi mi-a injectat un calmant pentru a adormi. M-am uitat la Shane cu ochii plini de lacrimi care s-au prelins pe obrajii mei imediat ce am închis ochii.
Nu trebuia să facă asta, simţeam că ceva va merge foarte prost şi va vedea că am dreptate.

[Mdn.]

Edit. Hehe. :]
Aşa cum ai zis ai scris next-ul azi. :] Ştii că te iubesc, neh ? ;; )
Well, capitolul asta a fost mai mult despre Mihaela, şi-mi place. Adică trebuia să aflăm ce şi cum stă treaba de la accident. Oh, mă bucur că Shane a reacţionat bine. Adică putea foarte frumos să întoarcă capul sau mai ştiu eu ce. Dar nu. El e un scump şi aşa v-a rămâne ^^
Oow, sper ca tâmpitul de Jake să nu.i facă ceva Clairei, adică sper totuşi ca Mihaela să nu aibe dreptate şi să nu păţească ceva. Mă enervează la culme. Şi Shane ? Cum poate fii aşa calm ? Dacă totuşi Mihaela are dreptate ? Ce se va întâmpla atunci ? Ah, m-ai zăpăcit de tot. Defapt m-am zăpăcit singură. : )) Vino cât mai repede posibil cu next-ul ăla că sunt foarte curioasă. Eh, era vorba aia curioşii mor repede şi eu spun da' măcar nu mor proşti. : ))
Anw, spor la scris dear.
Baftă ! *hugs*

[DeDal N.]

Hmmm :-L
Vad ca acest capitol nu are un happy-end asa cum ma asteptam si eu. I mean, wtf Snow' mi-a sarit inima de la loc cand am vazut/auzit cum tipa femeia asta. Si Shane e foarte calm, poate prea calm as zice eu. Simte ceva Mihaela asta sau ce? Ah si sper ca or sa se impace astia doi. Dar nu peste mormantul lui Claire sau ceva de genul asta. Asta ar mai lipsi acum, sa mai moara un personaj principal si s-ar duce naibii toata chestia. Adica next-ul pe care mi-l imaginam eu, nu alta chestie.
Si sper ca o vei face si pe Claire fericita. Pe bune, merita si ea.
Good job !!! :-L

ps: Cer la la semnatura sa imi fie ingrosat nick-ul.
pss: Buh Bye !!!