24-10-2011, 09:37 PM
Acesta e capitolul 1,foarte scurt,cu nu prea multa inspiratie.:| Am fost in pana,si inca sunt,dar asta e.
Capitolul 1
Un ceas suna,intr-un ritm enervant,facandu-ma sa ma trezesc dintr-un vis.Unul dintre acele vise ciudate,inexplicabile,pe care doar eu sunt capabila sa le am.Fara sa-mi ridic capul din perna,mi-am intins mana spre micuta masuta din dreptul patului meu,cautand butonul de oprire.Cand,intr-un tarziu,am reusit sa scap de acel tacait enervant,mama batu la usa,intrand apoi imediat,neacordandu-mi timp sa-i raspund.Mda,oricum,buna sincronizare,ce sa zic.
-Draga mea,nu-mi vine sa cred ca esti inca in pat!Ridicate si pregatestete!
Mi-am ridicat capul,incetisor,murmurand ceva gen ''ce naiba vorbesti acolo?''.
Mama isi daduse ochii peste cap,scotand un oftat lung si exasperant.
-Fii serioasa,Emma!Azi e prima zi de scoala.Si prima ta zi de liceu,daca chiar trebuie sa-ti amintesc.
Off,de ce nu au si mamele un buton de oprire?
-N-am niciun chef.Nu putem spune ca m-am dus,si sa o lasam asa?
Ma privi cu aceea privire taioasa,specifica ei,o privire care l-ar ingrozi pana si pe Tepes.
-Bine,bine,era doar o propunere.
M-am ridicat in fund,in timp ce ma frecam la ochi.
-Si nu uita ca am vorbit cu directoarea ca un coleg din clasa ta sa-ti faca un tur.Incearca sa fii draguta,macar o data,ne-am inteles?
Si cu asta pleca,inchizand usa cu un bubuit asurzitor in urma ei.Am tras o injuratura,aruncand in usa cu primul obiect care imi cazu in maini,aceasta fiind perna mea.Intr-un final,totusi,m-am ridicat in capul oaselor,incercand sa ma pregatesc.Am stat in jur de 30 de minute in baie,in principal aranjandu-mi parul.La prima privire,eram destul de draguta.Eram bruneta,cu ochii de un caprui impecabil,aveam in jur de 1,70 inaltime si eram destul de slaba.Nu aratam prea deosebit,in comparatie cu alte fete.Insa daca te-ai uita atent in acei ochi caprui pe care ii observam eu in oglinda,ti-ai da seama ca ascund ceva neobisnuit.Ca purtatorul lor este...diferit.Atentia imi fu indreptata spre micutul tatuaj albastru de la incheietura mainii,care stralucea necontenit.Acela era semnul pe care il dobandisem acum o saptamana,fara voia mea.Acela era semnul care imi schimba pentru totdeauna viata.Acela era semnul care mi-a distrus pentru totdeauna viata.Fara sa-mi dau seama,am inceput sa plang,incet,fara pic de zgomot.O bubuitura in usa ma trezi la realitate.
-Ce tot faci acolo,Emma?Esti gata?
Aceasta era mama.Probabil ar fii intrat,daca usa n-ar fii fost inchisa.
-Aaa,da,mama,totul este in regula!Ies imediat!
Capitolul 1
Un ceas suna,intr-un ritm enervant,facandu-ma sa ma trezesc dintr-un vis.Unul dintre acele vise ciudate,inexplicabile,pe care doar eu sunt capabila sa le am.Fara sa-mi ridic capul din perna,mi-am intins mana spre micuta masuta din dreptul patului meu,cautand butonul de oprire.Cand,intr-un tarziu,am reusit sa scap de acel tacait enervant,mama batu la usa,intrand apoi imediat,neacordandu-mi timp sa-i raspund.Mda,oricum,buna sincronizare,ce sa zic.
-Draga mea,nu-mi vine sa cred ca esti inca in pat!Ridicate si pregatestete!
Mi-am ridicat capul,incetisor,murmurand ceva gen ''ce naiba vorbesti acolo?''.
Mama isi daduse ochii peste cap,scotand un oftat lung si exasperant.
-Fii serioasa,Emma!Azi e prima zi de scoala.Si prima ta zi de liceu,daca chiar trebuie sa-ti amintesc.
Off,de ce nu au si mamele un buton de oprire?
-N-am niciun chef.Nu putem spune ca m-am dus,si sa o lasam asa?
Ma privi cu aceea privire taioasa,specifica ei,o privire care l-ar ingrozi pana si pe Tepes.
-Bine,bine,era doar o propunere.
M-am ridicat in fund,in timp ce ma frecam la ochi.
-Si nu uita ca am vorbit cu directoarea ca un coleg din clasa ta sa-ti faca un tur.Incearca sa fii draguta,macar o data,ne-am inteles?
Si cu asta pleca,inchizand usa cu un bubuit asurzitor in urma ei.Am tras o injuratura,aruncand in usa cu primul obiect care imi cazu in maini,aceasta fiind perna mea.Intr-un final,totusi,m-am ridicat in capul oaselor,incercand sa ma pregatesc.Am stat in jur de 30 de minute in baie,in principal aranjandu-mi parul.La prima privire,eram destul de draguta.Eram bruneta,cu ochii de un caprui impecabil,aveam in jur de 1,70 inaltime si eram destul de slaba.Nu aratam prea deosebit,in comparatie cu alte fete.Insa daca te-ai uita atent in acei ochi caprui pe care ii observam eu in oglinda,ti-ai da seama ca ascund ceva neobisnuit.Ca purtatorul lor este...diferit.Atentia imi fu indreptata spre micutul tatuaj albastru de la incheietura mainii,care stralucea necontenit.Acela era semnul pe care il dobandisem acum o saptamana,fara voia mea.Acela era semnul care imi schimba pentru totdeauna viata.Acela era semnul care mi-a distrus pentru totdeauna viata.Fara sa-mi dau seama,am inceput sa plang,incet,fara pic de zgomot.O bubuitura in usa ma trezi la realitate.
-Ce tot faci acolo,Emma?Esti gata?
Aceasta era mama.Probabil ar fii intrat,daca usa n-ar fii fost inchisa.
-Aaa,da,mama,totul este in regula!Ies imediat!
Și cu aceste cuvinte,mă lăsă în pace.Mă ștersesem alesesem repede la ochi,și am ieșit,îndreptându-mă spre șifonier.Nu eram genul care să poarte rochii și fuste,mai mult blugi și converși.Îmi alesesem pentru azi un tricou,cu o față zâmbăreață pe el,o vestă neagră,o pereche de blugi tăiați și o pereche de converși negri.Îmi mai prinsesem și o fundă neagră,de dimensiune medie,în păr,cam ca acelea care le poartă emo kid.Nu mă înțelegeți greșit,viața mea poate fii oricât de ruinată ar vrea;sentimentele mele pot fii vraiște;prietenii pot să mă părăsească,însă eu nu dau spre tente sinucigașe!Cel puțin,nu momentan.Plănuiesc să mai trăiesc un pic pe acestă planetă mizerabilă,crudă și nu în ultimul rând,dură,probabil ca să mai chinui și enervez câteva suflete rătăcitoare din lumea asta mare.Ce poetic sună,nu-i așa?Cu un rânjet pe față,am coborât scările,intrând în bucătărie,unde mă aștepta mama,așezată pe scaun,savurându-și probabil cafeaua de dimineață.M-am dus spre ea,sărutând-o pe obraz.
-Știi că va trebui să-mi dai și mie,nu?Azi va fii o zi grea.Cred.
Mama îmi făcu semn spre o cană de pe masă,care era probabil pentru subsemnata.Am băut-o rapid,fugitiv,și am apucat apoi,în grabă,cheile de la mașină.Ohh,uită-te la mine,arătam ca o adevărată liceancă obișnuită.Cu accent pe obișnuită.
-Emma...Nu crezi că ești cam mică ca să te îmbraci în negru?
-Mamă...-ridicând ușor mâna,făcând semn spre mine-Emma Hudson,liceană,anul 1,16 ani.Ce vrei mai mult?
Mama oftă,pentru a 5-a oară pe ziua de azi,și mă lăsă să plec.În fața casei aștepta un Mercedes mare și alb,nou-nouț,de care,sincer,eram al naibii’ de mândră.M-am urcat în mașină,grăbindu-mă la liceu.Nu era prea multă lume,străzile nu erau aglomerate,dar totuși...o durere profundă îmi străbătu capul,iar o străfulgerare îmi orbi privirea.Luasem brusc un viraj la stânga,și presupun că am intrat într-altă mașină...Nu mai eram conștientă de nimic,înafara de durerea ucigătoare din corpul meu.Peste doar câteva secunde,am leșinat.
-Știi că va trebui să-mi dai și mie,nu?Azi va fii o zi grea.Cred.
Mama îmi făcu semn spre o cană de pe masă,care era probabil pentru subsemnata.Am băut-o rapid,fugitiv,și am apucat apoi,în grabă,cheile de la mașină.Ohh,uită-te la mine,arătam ca o adevărată liceancă obișnuită.Cu accent pe obișnuită.
-Emma...Nu crezi că ești cam mică ca să te îmbraci în negru?
-Mamă...-ridicând ușor mâna,făcând semn spre mine-Emma Hudson,liceană,anul 1,16 ani.Ce vrei mai mult?
Mama oftă,pentru a 5-a oară pe ziua de azi,și mă lăsă să plec.În fața casei aștepta un Mercedes mare și alb,nou-nouț,de care,sincer,eram al naibii’ de mândră.M-am urcat în mașină,grăbindu-mă la liceu.Nu era prea multă lume,străzile nu erau aglomerate,dar totuși...o durere profundă îmi străbătu capul,iar o străfulgerare îmi orbi privirea.Luasem brusc un viraj la stânga,și presupun că am intrat într-altă mașină...Nu mai eram conștientă de nimic,înafara de durerea ucigătoare din corpul meu.Peste doar câteva secunde,am leșinat.