Pe cai diferite.

[Kyandi.]

Pe cai diferite.

Capitolul 1.

Soarele calduros cu raze parca de aur ale Coreei de Sud ma trezi din dulcele somn. Ma ridic buimaca uitandu-ma in jur. Ceasul incepu sa sune zgomotos. Il opresc si ma uit somnoroasa. Casc lung de parca as inghiti tot pamantul. Cand ma uit mai bine era 10:30. Trebuia sa fiu acolo acum o ora. Doamne, am intarziat! Seful sigur o sa ma dea afara acum. Am mai avut asemenea probleme cu domnul Choi. Dar sa speram ca nu o sa conciedeze. Mama m-ar omora prin spanzurare cu o sfoara lunga si groasa daca ar auzi asa ceva. Singurul venit pe care il avem este acesta si nu vreau sa risc. Ma ridic inca somnoroasa cautand niste haine simple, dar comode. Aleg un maiou negru cu un craniu alb sangeros si o funda pe capul acestuia. Niste pantaloni albi taiati in unele locuri si niste bascheti gri cu flacari. E bine ca ne lasa sa ne imbracam nu ce vrem, fiindca nu as putea purta aceasi uniforma zilnic, iar daca chiar ar fi necesar, as face-o pentru binele meu si al sufletului ce mi-a dat viata. Din graba n-am mai mancat nimic, desi mama pregatea sigur niste gogosi cu iaurt specifice retetei care se transmite din generatie in generatie in familia noastra. Erau delicioase mai ales facute de mama. Mirosea excelent dar nu mai aveam timp. Repede imi prind parul intr-o coada, bretonul meu fiind drept.
- La revedere mama, vezi ca azi intarzi vreo ora sau doua, aveam sa facem pregatiri pentru ramas bun de la Anna. Pleaca in Franta si noi trebuie sa-o organizem o petrecere frumoasa! strig entuziasmata, sarutand-o dulce pe obraz.
- Ai grija la drum si cati golani si hoti umbla pe drum, nu-ti dai seama si trebuie sa te avertizez dur in privinta asta! Sa ai grija, da? Sti ca eu am multa incredere in tine - facand o pauza, oftand nedandu-mi seama daca era de fericire sau tristete -, nu-i asa? Dau afirmativ din cap, indreptandu-ma spre usa. Mama ma striga inainte sa ma urc in lift, arucandu-mi cheile si geanta cu tot in ea, verificasem in doar doua minute. Ii multumesc pentru asta, iar ea doar imi face cu ochiul, revenind in bucatarie sau unde mai avea ea treaba.
Noi locuim intr-un hotel de vreo doi ani parca. Ma grabesc iar geanta cu toate lucrurile, unele mai personale au cazut la vederea toturor. Nu erau putine si ma grabeam sa le iau. Din mica departare il vad pe Namkung Sho Choi, baiatul de saptisprezece ani al sefului meu. Se uita cu o privire urata la mine, foarte rece fara vreun pic de mila sau fericire. Nu zambea, nu era fericit, nu vorbea cu mine niciodata. Si .. de ce ar fi facut-o? El este bogat iar eu sunt doar o sarantoaca si o nemernica in fata lui, doar fiindca tatal lui ma adora mai mult pe mine cum muncesc la restaurant, decat pe propriu fiu. Il inteleg intr-un fel, dar nu sunt eu vinovata doar fiindca imi fac bine treaba decat ca el, sa stau toata ziua si sa jignesc clienti, fara a-mi cere scuze. Un baiat mai dragut de vreo douzeci si unu de ani, cam asa ma ajuta sa-mi strang lucrurile, putin rusinos, zambindu-mi amabil. Cand il vad pe Nam cu o privire geloasa, la fel de rece plecand indiferent vazand ca-l privesc uimita, nestiind cum i-a venit dintr-o data starea aceasta. Ma ridic usor inchizand ochi, apoi deshicandu-i brusc cu o sclipire nebuna in ei. L-am speriat pe bietul baiat, chiar si eu m-am speriat de propria reactie. Nu stiu ce mi-a venit, dar simt ca il stiu de undeva, dar habar n-am de unde, chiar si vocea lui subtire destul de blanda mi-e familiara. Ciudat, nu? Cat de nerabdatoare sunt sa-i aflu numele. Trebuie sa fie vreo ruda, dar nu o recunosc, sau mai bine spus, nu mai stiu cine e, dintre cate rude am. Am atatea, dar nu le stiu decat pe cateva. Doar pe matusa See Migong si fiul acesteia. Doar pe acestia doi. Si cativa blestemati de verisori si verisoare vicleni toti la o alta ar forma un grup de teroristi. Imi aduc aminte cand eram mici, eu si cu Gyeong, fiul matusi foarte scump ne jucam de-a printesa si printul, cate amintiti frumoase am din copilarie, multe prafuite si nereamitite intr-un colt al minti.

- Flashback -

- My Lady, mai doriti ceva? spuse el pe un accent englezesc ce pur si simplu il adoram. Era dulce si puteam spune ca m-am indragostit de acesta, desi era verisorul meu si stiam ca o sa fie o dragoste interzisa de lume, de lege si familie. Dar nu-mi pasa de nimci. Nimeni nu ne putea desparti. De fiecare data cand ma vedeam cu acesta, nu puteam sa nu-l sarut pe obraz sau sa-l tin strans de mana ridicandu-mi capul uitandu-ma la cerul senin plin de norisori pufosi de pluteau, fiecare avand o forma diferita. Fiecare era diferit in felul lui. Stateam asa amandoi, pana la apus privind ca un cuplu de indragostiti, desi eu aveam varsta frageda de doar zece ani, iar el avea paisprezece ani.
- Nu .. si vreau doar .. spun oprindu-ma, iar inima batandu-mi cu putere rosiind mai rau ca un rac. Nu, nu puteam sa o fac, Era prea greu. Iar privirea lui, aceea fata cu un semn de intrebare deasupra, foarte confuz ma facea sa inebunesc pur si simplu. N-am mai stat pe ganduri si l-am sarutat pe buze. Era primul meu sarut si era atat de minunat. El accepta si nici nu ne dadusem seama cat statusem asa. Nu vroiam sa vad fata mea cat de rosie putea fi. Dar imi placea. Speram ca si lui sa-i placa. Am avut dreptate. Dupa ce terminasem sarutul, mai bine zis un pupic lung si dulce, ma tinea strans in bartele lui mici. Ma simteam protejata, ma simteam bine cum as fi fost in largul meu. Simteam ca pot sa-i spun orice lui, orice secret, orice teama, orice tristete si orice bucurie.


Endflashback -

- Iti multumesc mult pentru ajutor. - ma aplec in fata lui, gestul pe care trebuie executat atunci cand multumim si ma ridic zambind la fel de dulce precum acesta -. Apropo, eu sunt Hyung Min Kung, incantata!
Cand auzi numele meu se minuna si isi intredeschise buzele sa spuna ceva, dar autobuzul ce oprea la restaurant a venit. Mi-am laut la revedere, fara sa mai ascult ce avea sa spuna. M-am urcat grabita uitandu-ma pe geam. Eram speriata. Il vazusem pe Anso intr-o masina pe care o conducea. Nuu. Nu poate fi el, nu acum, nu aici. Imi scutur capul, iar cand ma mai uit o data era decat un om obisnuit, necunoscut. M-am linistit putin. Autobuzul a oprit brusc si am coborat vazand ca era in lcoul unde trebuia eu sa cobor. Intru fara sa mai astept ceva in micutul local si cazusem pe podea impreuna cu cineva. Stateam deasupra lui Namkung, durandu-am groaznic mana si chiar si spatele. Vazusem ca era un pahar spart pe jos, sigur din cauza ca l-a, daramat pe baiat si avea in mana o farfurie si un pahar. Un ciob imi intrase in piele, facandu-ma sa scancesc. Ma ridic fugind rapid la baie ca sa nu observe multa lume ce se intamplase, dar deja o facuse. L-am putut auzi tipand iritat in urma mea, urmarindu-ma.
- Nici scuze nu poti sa-ti ceri pentru asta? Tu sigur vei plati scump pentru asta, vei vedea! M-a avertizat iar eu nu stiam cum sa fac cu mana, mai putin imi pasa de ce spuse acesta. Se opri, scuipand. Cata nerusinare, nu fata de mine, ci de oameni din acesta! Va continua sa fie asa enervant si scarbos uneori?! Oh. Intru intr-o baie, nevazand daca e pentru femei sau barbati. Dar interiorul acesteia imi spuse ca este pentru barbati. Ma uit in oglinda si puteam observa cat de ciufulit era parul meu, unele lacrimi alunecand usor prelingandu-se de obrazul meu, iar rimelul scurgandu-se. Hainele, nu mai zic. Aratau sifonate si dezordonate. Aratam in ultimul hal. Ce-o fi crezut ceilalti angajati despre mine? Nu vreau sa stiu, desi sunt curioasa. Las deoparte gandurile astea inutile si incep sa-mi fac griji de mana. Era grav ranita, iar sangele curgea din ce in ce mai mult. Intra cineva pe usa si vazand ca era chiar baiatul ce ma ajuta, eram placut surprinsa. Cand ma vazu asa, afisa o fata uimita, iar eu lasasem rusinata fata in jos. Dupa ce mi-a vazut rana adanca, pleca cat putu de repede. Se intoarse la fel de repede precum plecase. Avea in mana o trusa de prim-ajutor. Ma luase sus ca pe o mireasa nepasandu-i de sangele ce-i murdari camasa alba lunga descheiata la trei nasturi putin sange ajugand si pe pieptul lui, caci ma agatasem de acesta ca sa am rezistenta si nici de fetele mirate ale tuturor. Ma lasase usor pe un scaun din camera de produse de curatat. Se puse in genunchi ca un print ce-i cere mana printesei. Imi curatase rana cu vata si punand o solutie pe aceasta. Am scrancit putin din dinti, iar acesta ma mangaia pe cap, chiar dandu-mi un pupic pe obraz, foarte aproape de gura. Eram uimita. Nu puteam sa zic nimic, caci eram intr-un adevarat soc. Dupa ce terminase, pleca in alta parte, eu multumindu-i din urma tare incat sa auda, si el daduse plictisit din mana in semn ca este o nimica toata. Dar pentru mine a fost un gest admirabil, enorm. Nimeni nu ar mai fi facut asemenea lucru pentru mine, o simpla pustoaica. Ma intorc la lucru dand de domnul Choi ce dadea nervos din picior.
- Domnule Choi .. spun iritata ca trebuie sa am o dscutie dura cu el, ca de fiecare data trezindu-am cu o scadere din salariu.
- Pe unde ai umblat, domnisoara? Crezi ca asta este o joaca? Esti destul de mare, destul de matura sa intelegi asta!
- Imi pare rau, promit ca nu se va mai intampla. Am uitat sa-mi setez ceasul seara .. Stiu, a fost jalnic. Si scuza si felul in care am spus-o. A fost pe un ton mai fitos de data asta, mai superior. El, enervandu-se la culme vroia sa-mi dea o palma frumoasa si la fel de grea. Poate si din alte motive se descarca pe mine, nu e singura data cand sunt o victima la o asa intamplare. Inchid ochii surprinsa ca palma aceea nu mai vine. Nu ma aparam, caci nu vreau sa-mi pierd slujba, desi cred ca am facut-o deja. Deschid ochii si il vad pe baiatul saten ce m-a ajutat mult, tindu-i mana lui Minjin. Acesta ii sopti ceva la ureche, dar nu am auzit absolut nimic.
- Bine, imi cer scuze pentru reactia mea de mai devreme. Sa uitam ce s-a intamplat, iti voi scuza inatarzierea si iti voi mari salariul. Amandoi zambi larg. Eram singura ce nu intelegea ce se intampla aici? Raspunsul este da. Sunt atat de confuza. Sa-mi explice si mi-e cineva. Domnul continua pe un ton bland, cu un zambet acum mai mult fals.
- Si as vrea sa ti-l prezint pe noul angajat care va lucra o vreme aici. El este nou si as vrea sa-i explici cum functioneaza lucrurile pe aici. Sigur va intelege repede cum sta treaba. Iar numele lui este ..

Cam atat. Si .. sper ca v-a placut. Pe data viitoare, bye!

Ps ; necorectat, sper sa nu am foarte multe greseli, daca da, scuzati-ma si il voi corecta de indata.
Ps 2 ; Nu stiu sigur cand voi aduce next-ul. Poate va dura ceva si nu o sa fie la fel de lung, dar sper sa fie bun si pe placul vostru. Sper sa fie cineva interesat de fic-ul meu. :)