Pasind pe urmele iubirii

[KarinaD]

Deci mersi de comuri, va spun de pe acum, e scurt am multa treaba, dar vam promis ca-l pun asa ca iata-l. Am sa dau edit si am sa pun continuarea ;) Si nu uitati de comm'uri. Am sa incerc sa ma perfectionez, daca nu, la cererea vostra (daca vreti) nu am sa continui fic-ul.

Capitolul 5


Se ridica din pat, putin lenesa, totul se invartea in jurul ei, isi amintea totul, pana atunci cand a lesinat in padure. In rest totul era in ceata, nu stia ce a facut, la ce ora a venit acasa, sau daca a venit. Dupa ce se dezmitici putin, pasea spre oglinda, se privi timp de cateva minute, se gandea la acea voce groasa din padure si la spusele acesteia." Stia... Dar de unde? Voi afla, ma voi duce din nou acolo " gandea rozalia in timp ce isi privea semnul ciudat din mana stanga. Se simtea mai... puternica, nu stia ce i se intampla, si de ce tocmai ei. Pasea usor si firav pe treptele care o faceau sa tremure, erau reci, atat de reci, ca si amintirea aceea oribila. Se indrepta spre living, acolo o astepta Sasuke, o privi, nici el nu stia ce se intampla fetei, intr-un fel era ingrijorat pentru ea, dar nu voia sa arate asta.
- Poti sa-mi spui ce s-a intamplat aseara?
-Nimic...
Dar Sasuke nu mai apucase sa spuna nimic, pentru ca a fost intrerupt de Naruto care tocmai se trezise.
-Mi-e foamee! Sakura, ai ceva de mancare? intreba acesta
-Da, sigur. Ma duc la bucatarie sa-ti pregatesc micul dejun. Spuse fata sperand sa scape de interogatoriul lui Sasuke.
Nu voia sa spuna nimanui, nici macar lui Kiba. Dar fata nu scapa de privirea baiatului care o urmase pana in bucatarie pentru a primi explicatia mult dorita. Nu voia ca Sakurei sa i se intample ceva, nu putea suporta asta. Copila se simtea ametita, din ce in ce mai tare, se sprjini de masa din bucatarie tremurand, nestiind ca acei 2 ochi negri o priveau. Picioarele se inmuiau, nu mai rezista, totul se invartea in jurul ei. Dupa cateva secunde, copila cazu jos, lesinand, dar nu inaite ca Sasuke sa o prinda inainte sa faca contact cu podeaua rece. O lua in barte si porni spre camera rozaliei, o aseza pe pat, din nou ardea, picaturile de sudoare alunecau pe chipul ei angelic. Nu stia ce i se intamplase Sakurei, ceva nu era in ordine cu ea.
Rozalia incepu sa se miste, isi dezlipea pleoapele, si primul lucru pe care il zari era Sasuke.
-Ce s-a intamplat?
-Ai lesinat, din senin. Imi spui si din ce motiv?
- Aaa..umm..nu prea am mancat ieri. Mai stie cineva ce sa intamplat? spuse aceasta incercand sa schimbe subiectul.
-Nu, cred. Naruto era prea ocupat cu stomacul lui, si ceilalti nu s-au trezit inca.
Sakura se ridica de pe pat si porni spre usa pentru ai pregati micul dejun promis blondului, dar nu inainte de ai multumi baiatului. Parca acel baiat ii sucise mintile in fiecare minut in care statea cu el, sau poate, secunda. Intr-un fel, se simtea atrasa de el, dar nu putea sa se gandeasca la asta acum. Gandurile ei zburau la vorbele spuse de acel om in padure.
-Sakura! Gandurile rozaliei fu spuberate de strigatul lui Naruto, imi auzi stomacul? Vrea manacare!
Rozalia cobori jos, acolo erau si ceilalti baieti care abea se trezira. Intr-un sfarsit cobori si Sasuke. Sakura pleca in bucatarie, nu voia sa dea ochii cu Sasuke, parca ii era rusine dupa tot ce se intamplase.