09-10-2010, 08:04 PM
Nex :X:X Sper ca acesta sa fie mai bun:X
Capitolul 3
" Ce se intampla? Unde sunt? " Intrebari fara raspuns. Din nou acea intamplare oribila. Sange, disperare, lacrimi si o durere insuportabila. Se afla din nou acolo, privind cum parintii ei zac intr-o balta de sange. Nu stia ce sa faca, lacrimile curgeau fara incetare pe obrazul ei fin. Mainele ii tremurau, nu putea sa fuga. Picioarele erau intepenite de atata groaza. Privea incremenita la acea imagine, pana cand...
-Aaaa! un tipat asurzitor se auzi din camera Sakurei trezindu-l pe Kiba.
Visa din nou acel cosmar insuportabil provocat de moartea parintilor ei. Parca nu voia sa plece, parca nu voia sa se sfarseasca niciodata.
-Sakura, Sakura trezeste-te! se auzea vocea lui Kiba.
Insa fata era inca in acea lume paralela, nu stia cum sa scape, cum sa fuga... Fata se trezi speriata si se ridica in sezut. Se mai linisti cand il zari-se pe Kiba langa ea.
- Din nou? Linisteste-te, totul a trecut. A fost doar un cosmar.
Insa acea durere patrun-se prea adunc in inima fetei ca sa poata iesi. Nu mai putea suporta si dadu frau liber lacrimilor curcand siroaie. Sari in bratele calde si protectoare al fratelui, vedea din nou acea imagine in fata ochilor. Il stranse si mai tare in brate pe Kiba nevrand sa-i dea drumul, el era tot ce-i mai ramase. Acesta ii mangaia bland parul moale al fetei vrand s-o mai linisteasca. Dupa cateva minute, lacrimile fetei se oprira. Se dezlipea usor de trupul fratelui ei, privindu-l. Inca nu era timpul sa plece la scoala, dorea sa fie singura, doar ea si cu gandurile ei. Auzind acestea Kiba pleca inca ingrijorat lasand-o pe rozalie singura, privind in gol. Pasea usor, tremurand, indreptandu-se spre balcon. Era inca speriata, acea imagine se invartea in mintea ei nelasand-o in pace. Privea din nou in gol, doar vantul o mai trezi la realitate, izbindu-se de fata ei. " De ce trebuie sa mi se intample mie asta? " gandea Sakura, dar din nou intrebari fara raspuns. Insfarsit soneria ceasului o aduse pe copila cu picioarele pe pamant. Se ridica si pleca spre baie, inca speriata. " Voi afla ce sa intamplat, si cine a facut asta, distrugandu-mi toata viata " gandea Sakura. Nu stia in ce stare era. Era inca speriata, dar voia neaparat razbunare. Se afla in fata dulapului, privea spre tavan. Parca vedea acele pete de sange, rozalia isi scutura usor capul revenind la realitate. Se imbraca cu uniforma, si de data aceasta isi lasa-se parul desfacut mangaindu-i chipul. Pasea cu blandete scarile reci si apoi se indrepta spre usa. Iesi-se din casa si observa ca vremea era mohorata, exact ca ea. Vantul batea, ciufulindu-i putin parul.
Dupa cateva minute de mers pe strada pustiita, ajunse in acea curte spatioasa, cu multi copii, a scolii. Cum intrase ii zari pe cei de la a-X-aD." Perfect, asta imi mai lipsea acum ". Sakura privi in alta parte si nu le dadu prea multa importanta. Acestia s-au enervat ca au pierdut meciul si voiau sa se razbune, si cum sa se razbune? Voiau sa-l loveasca pe Kiba exact unde il durea cel mai tare, sora lui. Se pusera in calea rozaliei ca sa nu mai poata trece, unul dintre ei o prinse de incheietura mainii si stranse destul de tare
-Transmite-i dragutului tau frate ca ne vom razbuna noi cumva, dupa cateva secunde acel baiat incepu-se sa se uite tot mai insistent la fata care mai avea putin si tipa de durere. Auzi...esti chiar draguta, poate uitam de ce ne-a facut fratele tau daca...
Insa in acel moment Sasuke intra pe poarta scolii, si o zari pe rozalie.
-Las-o in pace! spuse acesta nervos.
- I-a te uita...faimosul Sasuke Uchiha, si in timp ce spunea ii dadu-se drumul rozaliei.
-Valea!
-Lasa ca ne mai intalnim noi, rozalio!
-Te-a ranit? spu-se Sasuke uitandu-se in ochii rozaliei
-Nu prea mult,scuze, trebuie sa plec in clasa.
-Bine, ai grija si sa te feresti de ei.
Sakura ii zambi si se indrepta spre clasa.
-Aaaa, Sasuke! Multumesc!
Acesta nu raspun-se dar zambi in coltul gurii in semn de " cu placere ". Pleca spre clasa si spre surprinderea ei, orele nu incepusera. Se aseza in banca privindu-si mana si gandindu-se la Sasuke. Orele trecura, si in mintea Sakurei se invarteau o multime de lucruri: cosmarul, baiatul de la a-X-aD si...Sasuke. " Ce se intampla cu mine? ". Reveni la realitate cand auzi clopotelul de iesire. Isi stran-se lucrurile si pleca cu pasi marunti. La poarta scolii statea rezemat Sasuke asteptand-o pe Sakura.
-Aaaa, Sasuke? Ce cauti aici? Orele s-au terminat demult, si Kiba unde este? A spus ca plecam impreuna acasa.
- Kiba n-a mai avut rabdare sa te astepte si a plecat. A vrut sa te duc eu acasa ca sa nu ti se mai intample ceva.
Sakura ramase putin uimita, dar Sasuke a mintit. Nici macar nu i-a spus lui Kiba ce i s-a intamplat Sakurei, voia doar sa fie cu ea si sa o protejeze. Acestia au pornit spre casa fara sa spuna niciunul nici un cuvant. Ajunsa in fata casei, Sakura si-a luat ramas bun de la Sasuke si multumindu-i din nou pentru ca a salvat-o din " ghearele" acelui baiat. Cum ajunse in camera ei se aseza pe pat, pentru ea, acum lumea era intoarsa pe dos. Inchi-se usor pleoapele pentru a adormi, se astepta sa viseze din nou acel cosmar. Dupa scurt timp rozalia adormi, dar ceea ce ea nu stia era ca doi ochi negri ii vegeau somnul.
Deci astept comentarii, si nu stiu cand voi veni cu nexu:D Sa sper ca imi vin cat mai repede idei si scuze ca si acest capitol este cam sec si scurt:D
Capitolul 3
" Ce se intampla? Unde sunt? " Intrebari fara raspuns. Din nou acea intamplare oribila. Sange, disperare, lacrimi si o durere insuportabila. Se afla din nou acolo, privind cum parintii ei zac intr-o balta de sange. Nu stia ce sa faca, lacrimile curgeau fara incetare pe obrazul ei fin. Mainele ii tremurau, nu putea sa fuga. Picioarele erau intepenite de atata groaza. Privea incremenita la acea imagine, pana cand...
-Aaaa! un tipat asurzitor se auzi din camera Sakurei trezindu-l pe Kiba.
Visa din nou acel cosmar insuportabil provocat de moartea parintilor ei. Parca nu voia sa plece, parca nu voia sa se sfarseasca niciodata.
-Sakura, Sakura trezeste-te! se auzea vocea lui Kiba.
Insa fata era inca in acea lume paralela, nu stia cum sa scape, cum sa fuga... Fata se trezi speriata si se ridica in sezut. Se mai linisti cand il zari-se pe Kiba langa ea.
- Din nou? Linisteste-te, totul a trecut. A fost doar un cosmar.
Insa acea durere patrun-se prea adunc in inima fetei ca sa poata iesi. Nu mai putea suporta si dadu frau liber lacrimilor curcand siroaie. Sari in bratele calde si protectoare al fratelui, vedea din nou acea imagine in fata ochilor. Il stranse si mai tare in brate pe Kiba nevrand sa-i dea drumul, el era tot ce-i mai ramase. Acesta ii mangaia bland parul moale al fetei vrand s-o mai linisteasca. Dupa cateva minute, lacrimile fetei se oprira. Se dezlipea usor de trupul fratelui ei, privindu-l. Inca nu era timpul sa plece la scoala, dorea sa fie singura, doar ea si cu gandurile ei. Auzind acestea Kiba pleca inca ingrijorat lasand-o pe rozalie singura, privind in gol. Pasea usor, tremurand, indreptandu-se spre balcon. Era inca speriata, acea imagine se invartea in mintea ei nelasand-o in pace. Privea din nou in gol, doar vantul o mai trezi la realitate, izbindu-se de fata ei. " De ce trebuie sa mi se intample mie asta? " gandea Sakura, dar din nou intrebari fara raspuns. Insfarsit soneria ceasului o aduse pe copila cu picioarele pe pamant. Se ridica si pleca spre baie, inca speriata. " Voi afla ce sa intamplat, si cine a facut asta, distrugandu-mi toata viata " gandea Sakura. Nu stia in ce stare era. Era inca speriata, dar voia neaparat razbunare. Se afla in fata dulapului, privea spre tavan. Parca vedea acele pete de sange, rozalia isi scutura usor capul revenind la realitate. Se imbraca cu uniforma, si de data aceasta isi lasa-se parul desfacut mangaindu-i chipul. Pasea cu blandete scarile reci si apoi se indrepta spre usa. Iesi-se din casa si observa ca vremea era mohorata, exact ca ea. Vantul batea, ciufulindu-i putin parul.
Dupa cateva minute de mers pe strada pustiita, ajunse in acea curte spatioasa, cu multi copii, a scolii. Cum intrase ii zari pe cei de la a-X-aD." Perfect, asta imi mai lipsea acum ". Sakura privi in alta parte si nu le dadu prea multa importanta. Acestia s-au enervat ca au pierdut meciul si voiau sa se razbune, si cum sa se razbune? Voiau sa-l loveasca pe Kiba exact unde il durea cel mai tare, sora lui. Se pusera in calea rozaliei ca sa nu mai poata trece, unul dintre ei o prinse de incheietura mainii si stranse destul de tare
-Transmite-i dragutului tau frate ca ne vom razbuna noi cumva, dupa cateva secunde acel baiat incepu-se sa se uite tot mai insistent la fata care mai avea putin si tipa de durere. Auzi...esti chiar draguta, poate uitam de ce ne-a facut fratele tau daca...
Insa in acel moment Sasuke intra pe poarta scolii, si o zari pe rozalie.
-Las-o in pace! spuse acesta nervos.
- I-a te uita...faimosul Sasuke Uchiha, si in timp ce spunea ii dadu-se drumul rozaliei.
-Valea!
-Lasa ca ne mai intalnim noi, rozalio!
-Te-a ranit? spu-se Sasuke uitandu-se in ochii rozaliei
-Nu prea mult,scuze, trebuie sa plec in clasa.
-Bine, ai grija si sa te feresti de ei.
Sakura ii zambi si se indrepta spre clasa.
-Aaaa, Sasuke! Multumesc!
Acesta nu raspun-se dar zambi in coltul gurii in semn de " cu placere ". Pleca spre clasa si spre surprinderea ei, orele nu incepusera. Se aseza in banca privindu-si mana si gandindu-se la Sasuke. Orele trecura, si in mintea Sakurei se invarteau o multime de lucruri: cosmarul, baiatul de la a-X-aD si...Sasuke. " Ce se intampla cu mine? ". Reveni la realitate cand auzi clopotelul de iesire. Isi stran-se lucrurile si pleca cu pasi marunti. La poarta scolii statea rezemat Sasuke asteptand-o pe Sakura.
-Aaaa, Sasuke? Ce cauti aici? Orele s-au terminat demult, si Kiba unde este? A spus ca plecam impreuna acasa.
- Kiba n-a mai avut rabdare sa te astepte si a plecat. A vrut sa te duc eu acasa ca sa nu ti se mai intample ceva.
Sakura ramase putin uimita, dar Sasuke a mintit. Nici macar nu i-a spus lui Kiba ce i s-a intamplat Sakurei, voia doar sa fie cu ea si sa o protejeze. Acestia au pornit spre casa fara sa spuna niciunul nici un cuvant. Ajunsa in fata casei, Sakura si-a luat ramas bun de la Sasuke si multumindu-i din nou pentru ca a salvat-o din " ghearele" acelui baiat. Cum ajunse in camera ei se aseza pe pat, pentru ea, acum lumea era intoarsa pe dos. Inchi-se usor pleoapele pentru a adormi, se astepta sa viseze din nou acel cosmar. Dupa scurt timp rozalia adormi, dar ceea ce ea nu stia era ca doi ochi negri ii vegeau somnul.
Deci astept comentarii, si nu stiu cand voi veni cu nexu:D Sa sper ca imi vin cat mai repede idei si scuze ca si acest capitol este cam sec si scurt:D
![[Imagine: Hm757.png]](http://i.imgur.com/Hm757.png)