Pasind pe urmele iubirii

[Who said i have to be normal]

Deci capitolul chiar îmi place. Sasuke minte dar o place pe Sakura. Dialogul nu e sec şi nici perfect e bun. Naraţiunea e bună dar merge şi mai bine. Descrierea, nu ai descris ce simţea Sakura când ala se dădea la ea. Capitolul este destul de reuşit. Succes şi aştept nextu!

[InocentAngel]

Hey!!!! Sunt a doua!!! Yey!!!!!!:D:D:D:D
Buna..Ia sa vedem ce avem aici....Well...Ador ficul tau!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!:X:X:X:X
Greseli nu prea am vazut ceea ce e bine.:D
Sper sa-ti vina cat mai repede ideile!!!!! Abia astept sa vad ce se intampla mai departe!!!!!

Mersi mult de tot pentru comm-ul de la ficul meu!!!!
O sa incerc sa-l fac cat de curand dar nu promit nimik!!:D:D:D

Asa..Revenind la povestea ta..Este minunata..Ideea este originala si ai foarte mult talent! Sa continui tot asa si nu te lasa batuta ok?

Astept nextu`!

Ja ne si Gambate!!!

[Yun.]

Hello vad ca ai postat nextul haa? Ei bine sa trecem la comentat. In primul rand ideea nu prea e stralucita chestia cu parinti Sakurei sau ai lu' Sa'ske sa fie ucisi am vazut in prea multe ficuri. In al doilea rand naratiunea e grabita dar s-a remedeiat pe parcursul capitolului. Insa greseli de taste nu am vazut si acest lucru este foarte bine.
Soo baga next'ul cat mai repede!!.

[KarinaD]

Deci scuze ca nu l-am postat mai devreme:) mi so stricat tastatura >.<


Capitolul 4




" Ce se intampla cu mine? De ce simt asta? E doar... o simpla fata, sau poate...ca nu ." Se tot intreba Sasuke in timp ce privea tavanul. Pentru el era ceva nou, nu mai simtise un sentiment asa puternic de prietenie sau... iubire. Nu stia ce sa creada, nu se mai indragosti-se niciodata, era ceva neobisnuit care nu-i dadea pace.
Acasa la Sakura lucrurile stateau altfel. Cei doi frati sareau in sus de bucurie pentru ca rozalia primise un mesaj de la doamna Tsunade, in care spunea ca toata saptamana nu vor veni la scoala deoarece toti profesorii erau plecati intr-o misiune in afara Konohei. " Nu ai sa te mai bucuri mult, Sakura. in aceasta seara puterile tale vor fi sub controlul meu ." spunea o voce groasa din adancul padurii.
Dupa ceva timp, Sakura se plictisi in casa si hotari sa iasa putin afara sa i-a putin aer proaspat. Se imbraca cu o pereche de blugi stramti, niste cizme negre pana sub genunchi, o bluza albastra. Cobori jos si-l zari-se pe Kiba care ii spuse:
-Daca te intalnesti cu prietenii mei, spune-le sa vina pe la mine deseara.
Rozalia dadu din cap in semn de " da ". Isi luase jacheta neagra si porni la drum. Din intamplare, asa facu-se si Sasuke, insa destinatia lui era parcul. Se aseza pe o banca, voia sa se relaxeze, sa-si faca ordine in ganduri si sa-si dea seama ce se intampla cu el. Sakura se plimba pe o straduta in apropiera parcului. Deodata se loveste de cineva.
-Scuze, nu eram atenta. Nu se va mai intampla. Supse rozalia privind in alta parte.
-Ti-am spus ca o sa ne mai vedem, rozalio.
Sakura incremeni-se. Cunoastea acea voce, era... acel baiat de la a-X-aD. Fata se dadu un pas inapoi.
-Ce vrei de la mine? Lasa-ma odata!
-Exact pe tine te vreau. Spuse acesta indreptandu-se din ce in ce mai mult de fata, insa aceasta se tot indeparta de baiat. Nu am sa te las in pace.
Fata incepu sa fuga spre parc sperand sa scape de acel baiat, dar acesta nu voia sa-i scape ocazia ca sa puna mana pe rozalie, Sasuke nu era acolo, asa ca nu-i statea nimic in cale. Sakura facu coltul spre parc crezand ca a scapat de baiat. Se opri putin sa se mai odihneasca, dar o mana o prin-se de incheietura, strangand-o destul de tare.
-Ti-am zis ca nu scapi de mine, rozalio!
Fata incerca sa scape din "ghearele" baiatului, dar in zadar. Acesta incepu s-o sarute, oricat icerca rozalia sa scape, era degeaba. Sasuke trecu pe acolo, indreptandu-se spre casa. O zari pe Sakura si se indrepta-se spre ea cu pumnii stransi, mai ceva sa-i dea una acelui baiat incat sa tina minte si sa nu se mai lege de rozalie. Acesta il lua-se pe baiat de pe fata, voia sa-i dea cateva , dar se abtinu. Il mai avertiza inca o data si-i spu-se ca daca se mai intampla si a treia oara o sa faca cunostinta cu spitaul.
- Te simti bine? Haide, te duc acasa.
-D-da, ma simt bine, nu este nevoie sa ma duci. Nu vreau sa deranjez.
Insa acesta se facu ca nu o aude." Ha, cum sa ma deranjeze pe mine? As vrea in fiecare minut sa fiu cu ea si sa o simt aproape." gandea baiatul care abea se abtinea sa nu o sarute pe fata. Pe drum nu scoa-se niciunul niciun cuvant. Sakura ajunse in fata casei, Sasuke se pregatea sa plece, dar nu inainte sa o avertizeze pe rozalie. Fata observa ca se insera-se:
-Sasuke...Kiba a spus sa treci pe la el in seara asta.
-Aaa... da, uitasem complet.
-Sasuke, te rog, nu-i spune fratelui meu ce sa intamplat.
-Stai fara grija, n-o sa-i spun absolut nimic.
Cei 2 intrara in casa, ceilalti baieti erau deja acolo, il tot cicaleau pe Naruto pentru ca varsase apa rece pe el si acum dardaia de frig . Se asezara pe canapea, Kiba scoase din sertar un film, era de groaza, exact cum ii placea Sakurei. " Acum e momentul ." spuse acea voce groasa din adancul padurii. Sakura nici nu stia ce urma sa se intample. Dupa ceva timp de privit macelul de pe ecranul televizorului, pe rozalie o apuca-se o durere insuporabila de cap. Se du-se la bucatarie, sperand ea, fara sa dea suspiciuni, dar nu prea avea noroc. Cei doi ochi negri o urmareau, rozalia ajun-se in bucatarie abea tinandu-se pe picioare de atata durere. Sasuke a urmarit-o pana in pe fata fara ca rozalia sa observe, cele 2 brate puternice, o prinsesera pe Sakura exact atunci cand era gata sa cada. Ii puse mana pe frunte si observa-se ca ardea, o ridicase usor si o puse pe un scaun.
-Te simti bine? Nu arati deloc bine...
-D-da...ma simt bine, dar pe fata inca o durea ingrozitor capul, dar nu voia sa dea suspiciuni. Poate daca ma duc afara si iau putin aer, sigur imi trece.
-Vin cu tine, nu te las singura.
-Nu e nevoie, ma descurc, sincer.
Sakura se uita cu o privire blanda la Sasuke, acesta se pierdea in ochii ei, nu putea rezista acelei priviri, si o lasa sa plece, simtea ceva, ceva rau. Rozalia se ridica incet si porni spre usa. Aerul ii mai linisti putin durerea de cap, doar putin. Intra in padure, picioarele parca mergeau singure, parca controlate de alcineva. Se adanci in padure, din ce in ce mai tare. Nu stia unde se afla, picioarele ei continuau sa mearga, nestiind unde. Se impiedicase de o persoana, nu-i vedea chipul, era prea intuneric.
-Scuzati-ma, nu ma uitam pe unde mergeam.
-Stiu totul, spuse acea voce groasa
-Cine esti? Ce vrei?
- Stiu totul, Sakura. Fata ramase incremenita, de unde ii stia numele? Stiu cine ti-a omorat parintii.
Rozalia ramase fara glas. Nu stia ce sa zica, ce sa faca, parca avea un nod in gat pe care nu-l putea sa-l scoata afara. Din nou acea amintire oribila care nu-i dadea pace, si doar, aroape o uitase, asa spera ea. Se dadu un pas inapoi, voia sa fuga, dar acea persoana aparu in spatele ei. O prinse de mana o tinu strans timp de cateva minute, dupa ce-si dezlipi mana, in palma fetei aparu un semn ciudat. Acea persoana disparuse, lasand-o pe Sakura ratacita in padure. Fata incepu sa ameteasca, din ce in ce mai tare, apoi lesina in inima padurii.
Acasa, Kiba nici nu observase ca Sakura lipsea de acasa, credea ca doarme in camera ei. Sasuke era nelinistit, privi ceasul...4:00!? " Ce s-o fi intamplat cu ea? " Nu putea sa plece sa o caute, in primul rand: in acea seara trebuia sa doarme la Kiba, si in al doilea rand ii promise rozaliei ca nu-i va spune nimic fratelui ei . Toti ce-i din casa incepura sa caste, inafara de Sasuke, bineinteles, care astepta cu sufletul la gura venirea Sakurei. Toti plecara in paturile lor, Sasuke voia sa doarma in living, pe canapea, ca sa poata sti cand vine rozalia. In adancul padurii, fata isi dezlipise usor pleoapele. Se ridica incet si porni spre casa, parca fuse-se pe acel drum de 100 de ori , il stia foarte bine, chiar daca era prima oara cand fusese pe acolo. 4:30, 4:35, 4:40 " Gata, ma duc dupa ea! ". Sasuke se ridica de pe canapea si porni spre usa. O deschise si in fata lui aparu Sakura.
-Sakura, unde ai fost pana acum? Am fost ingrijorat!
Rozalia parca nici nu auzea vorbele lui Sasuke. Pasea usor pe treptele reci, indreptandu-se spre camera ei fara sa faca vreun zgomot, lasandu-l pe Sasuke in ceata. Se aseza pe pat si adormi, nu-si mai amintea nimic, parca nimic nu se intamplase in acea zi.

Deci nu stiu cand am sa vin cu nexu >.< Nu prea mai am idei:(( Sper sa-mi vina cat mai repede -_- Vreau comm:X

[_Andreea_]

I'm first.
WoW ce pot sa spun WOW. M-ai lasat in suspans si acuma nu mai pot nici sa dorm din cauza suspansului. Capitolul a fost super, ba chiar extraordinar. Ce pot sa spun in afara de a pune urmatorul capitol .... a gata mi-am amintit:
Pune urmatorul capitol!!!!!!
Asa sa trecem la fic. Deci mi-a placut mult si greseli nu prea am vazut, dialogul nu a fost sec si actiunea nu a fost grabita. Vrem urmatorul capitol si speram sa fie cat mai repede. Gambate:bye:

[KarinaD]

Deci vreau comm'uri. Cei asta? Stau 1 ora in fata monitorului si butonez tastatura degeaba? Capitolul 5 e deja facut, dar doar 1 comm? ( mersi Andreea4ever ) Nu ma intelegeti gresit, dar vreau sa stiu si eu, ca am drepul, pentru cine scriu? Am asteptat 3 zlie si nimic :(( Macar inca 1-2 comentarii, si apoi is multumita si pun si nexu :D

[Who said i have to be normal]

Vrei comentariu? Comentez eu! Mereu protestez că vreau nextu! Lenea m-a oprti să scriu. Dar mai bine să trec la treabă şi să nu mai zic chestii de genu. Dialogul este destul de mult, dar nu e sec. Acţiunea nu e alergată cu suliţa. Naraţiunea este bună. Descrierea este şi ea la locul ei. Aştept nextu să văd ce se petrece cu ei.

[Flash]

Pui o mie de puncte de suspensie. Măcar ştii la ce se folosesc ? De curiozitate, dar tu habar nu ai să le pui. Mai bine nu le mai foloseşti şi gata. Le uzezi în prostie cu carul fără să sesizezi măcar dacă sunt bine plasate sau nu, sau măcar ştii unde le e locul ? De asemenea foloseşti cinşpe mii de semne de punctuaţie când poţi pune unul singur şi ai terminat bâlciul.
Ai clişee compoziţionale. Hai frate că am văzut cuvântul ''rozalia'' de o mie de ori prin o mie de ficuri. Deja cred că nu mai e rozalie, e spălăcită deja. Ai un cockteil de verbe. Ideea de bază e clişeică la fel. Tipu se îndrăgosteşte de tipa. În mare nu mă leg de cât de bine ştii tu româna că e clar până aici ci de ideea în sine. Naruto e un anime foarte bun, dar inspiraţia ta cu siguranţă nu e. Aş putea spune că în fiecare fic al acestei secţiuni se află cuvântul rozalia care e un mare dar mare .................... clişeu. Să nu zic un cuvânt urât. După o să plângeţi. Ideea cu moartea părinţilor la fel întâlnită în zeci de mii de ficuri.

acum înţelegi de ce nu citeşte aproape nimeni ?

[KarinaD]

Deci mersi de comuri, va spun de pe acum, e scurt am multa treaba, dar vam promis ca-l pun asa ca iata-l. Am sa dau edit si am sa pun continuarea ;) Si nu uitati de comm'uri. Am sa incerc sa ma perfectionez, daca nu, la cererea vostra (daca vreti) nu am sa continui fic-ul.

Capitolul 5


Se ridica din pat, putin lenesa, totul se invartea in jurul ei, isi amintea totul, pana atunci cand a lesinat in padure. In rest totul era in ceata, nu stia ce a facut, la ce ora a venit acasa, sau daca a venit. Dupa ce se dezmitici putin, pasea spre oglinda, se privi timp de cateva minute, se gandea la acea voce groasa din padure si la spusele acesteia." Stia... Dar de unde? Voi afla, ma voi duce din nou acolo " gandea rozalia in timp ce isi privea semnul ciudat din mana stanga. Se simtea mai... puternica, nu stia ce i se intampla, si de ce tocmai ei. Pasea usor si firav pe treptele care o faceau sa tremure, erau reci, atat de reci, ca si amintirea aceea oribila. Se indrepta spre living, acolo o astepta Sasuke, o privi, nici el nu stia ce se intampla fetei, intr-un fel era ingrijorat pentru ea, dar nu voia sa arate asta.
- Poti sa-mi spui ce s-a intamplat aseara?
-Nimic...
Dar Sasuke nu mai apucase sa spuna nimic, pentru ca a fost intrerupt de Naruto care tocmai se trezise.
-Mi-e foamee! Sakura, ai ceva de mancare? intreba acesta
-Da, sigur. Ma duc la bucatarie sa-ti pregatesc micul dejun. Spuse fata sperand sa scape de interogatoriul lui Sasuke.
Nu voia sa spuna nimanui, nici macar lui Kiba. Dar fata nu scapa de privirea baiatului care o urmase pana in bucatarie pentru a primi explicatia mult dorita. Nu voia ca Sakurei sa i se intample ceva, nu putea suporta asta. Copila se simtea ametita, din ce in ce mai tare, se sprjini de masa din bucatarie tremurand, nestiind ca acei 2 ochi negri o priveau. Picioarele se inmuiau, nu mai rezista, totul se invartea in jurul ei. Dupa cateva secunde, copila cazu jos, lesinand, dar nu inaite ca Sasuke sa o prinda inainte sa faca contact cu podeaua rece. O lua in barte si porni spre camera rozaliei, o aseza pe pat, din nou ardea, picaturile de sudoare alunecau pe chipul ei angelic. Nu stia ce i se intamplase Sakurei, ceva nu era in ordine cu ea.
Rozalia incepu sa se miste, isi dezlipea pleoapele, si primul lucru pe care il zari era Sasuke.
-Ce s-a intamplat?
-Ai lesinat, din senin. Imi spui si din ce motiv?
- Aaa..umm..nu prea am mancat ieri. Mai stie cineva ce sa intamplat? spuse aceasta incercand sa schimbe subiectul.
-Nu, cred. Naruto era prea ocupat cu stomacul lui, si ceilalti nu s-au trezit inca.
Sakura se ridica de pe pat si porni spre usa pentru ai pregati micul dejun promis blondului, dar nu inainte de ai multumi baiatului. Parca acel baiat ii sucise mintile in fiecare minut in care statea cu el, sau poate, secunda. Intr-un fel, se simtea atrasa de el, dar nu putea sa se gandeasca la asta acum. Gandurile ei zburau la vorbele spuse de acel om in padure.
-Sakura! Gandurile rozaliei fu spuberate de strigatul lui Naruto, imi auzi stomacul? Vrea manacare!
Rozalia cobori jos, acolo erau si ceilalti baieti care abea se trezira. Intr-un sfarsit cobori si Sasuke. Sakura pleca in bucatarie, nu voia sa dea ochii cu Sasuke, parca ii era rusine dupa tot ce se intamplase.

[Miss Serenity]

Hei, ti-am citit si eu povestea si ma gandeam sa iti las un comentariu... acum sper sa nu te deranjeze, dar de obiceu sunt relativ sincera in posturile mele :P
Titlul: Mie una imi place. Este foarte frumos, si imi transmite inca de la inceput ideea ca va fi o poveste de dragoste (puteam sa jur care vor fi protagonistii:P).

Acum sa vedem.
Ai foarte multe greseli de gramatica, inca nu o stapanesti... iti dau un sfat, cand nu esti sigura de cum se scrie corect un cuvant, dai search pe google varianta care o crezi tu corecta, caci ei cand iti vor afisa rezultatele, iti vor afisa scris corect. Nu e o rusine asta, sunt multe persoane care nu stapanesc toate regulile de gramatica, dar facand ce ti-am spus eu te va ajuta mult si cu timpul va fi din reflex.
Pe urma mai ai si cateva greseli de tastare, astea probabil din cauza ca te grabesti uneori. Incearca sa mai recorectezi.

Folosesti prea multe clisee. Incearca sa vi cu putina originalitate. Descrieri iesite din comun ce nu le-ai mai intalnit pe la altii. Ah si te rog nu mai scrie atat de des "rozalia". Devine deranjant, serios. incearca "fata, tanara, Sakura, pustoaica" nu stiu punei mereu sinonime, intotdeauna diferit, pentru ca ceea ce este uzat nu prezinta nici un interes.
Renunta la detaliile despre haine si concentreaza-ti mai mult ideile pe sentimente si ceea ce inconjoara personajele, adica mai putine detalii fizice si mai multe ce tin de psihic.

In asamblu estetica nu e chiar nereusita, dar mai ai de lucru la ea.

Acum ca si poveste. Recunosc ca te grabesti putin. Lucrurile se intampla prea repede, ai anumite momente cand incurci timpurile si creezi incertitudine plus ca unele exprimari sunt chiar greoaie si nu tocmai reusite.

Mi-as fi dorit sa nu se ajunga atat de repde la privirile dintre cei doi, la atingeri si mai mult decat atat, la sentimente.
Uneori tatonarea, suspansul si incertitudinea aduc efecte pozitive unei povesti. Adica nu poti invarti toata povestea in jurul dragostei inevitabile dintre cei doi inca d ela inceput. Sa mai treaca timpul, sa aibe alte prioritati, nu stiu... totul trebuie sa fie treptat, pentru ca intervine aceeasi poveste...el si ea se vad se plac si vor sa fie impreuna...numai ca intotdeauna difera putin decorul.
Inca un aspect. Prezinti personajele ambiguu. In sensul ca ba dai senzatia ca ar fi o scoala normala, ba ca sunt ninja. Echivaleaza putin lucrurile, caci nu stiu ce sa inteleg, Sakura ori e luptatoare ori e pustoaica obiisnuita, caci daca e luptatoare cum s epoate sa fie atat de usor speriata d eun pusti si asta sa o raneasca doar strangand-o d emana.
Sper ca intelegi ce vreau sa spun.

Per total, povestea mai trebuie lucrata, si la fel si ideea. Momentan nu pot spune ca e originala, dar incearca sa schimbi asta. Chiar mi-ar fi placut sa citesc o poveste in care ei doi nu se plac in prima faza. Adica ce s eintampla daca ei iubeau pe altcineva iar la final ramaneau imreuna...dar asta dupa multe multe capitole. Ar fi fost tot o poveste de dragoste dar parca nu mai era aceeasi idee gen se vad se plac si asa mai departe.

Incearca sa aplici putina originalitate, sa fi mai atenta la greseli de gramatica si de tastare (pun pariu ca si eu am destule in postul asta) sa iti imbunatatesti naratiunea si descrierea si chiar si dialogul care pe alocuri este putin sec si sunt sigura ca se vor vedea imbunatatiri.

Sper ca nu te-a deranjat comentariul meu, dar ai vrut sa fiu sincera in critica si exact asa am si fost.
Oricum...mult succes pe viitor