31-07-2009, 02:07 AM
Alt fic, alta catastrofa. Bun daca vedeti titul 'Pasarea Spin' sa nu credeti ca va fi o copie o acelei carti. Aici este vorba despre o fata mai 'speciala' care este data in totdeauna la o parte, dar acum colegi ei au inceput sa se poarte diferit cu ea. Bun sa incepem ^_^
Inceputul
Exista un mit despre o pasare care nu cuvantase nimic toata viata ei, numai la moarte canta un tril mai dulce decat zaharul si mierea, dar atunci cand era ranita, spiritual, ea se inchidea in sine, devenind o fiinta fara sentimente, gata sa raneasca pe oricine, oricand.
Asa eram si eu. Aruncam cuvintele aiurea, fara sens, vrand parca sa ranesc pe cineva, dar singura persoana pe care o raneam eram eu. Nu eram asa sociabila, iar atunci cand vorbeam, raneam pe cineva, imi era atat de greu sa supravietuiesc mereu in aceea lume pe care mi-o creeasem, dar ani au trecut pe langa mine, mereu si mereu, la nesfarsit. Voiam sa ii dau inapoi, sa fiu, iar copilul de acum 20 de ani, dar imi era imposibil, nu puteam face nimic, nu puteam schimba nimic. Va trebui sa traiesc mereu pana cand moartea va veni si imi va taia capul... dar intrebarea era cand? Nu stiam. Aveam 22 de ani, eram studenta, eram frumoasa, dar singura. Singurul prieten care imi fusese aproape mereu, era: gandul, numai el ma asculta, numai el exista mereu in mintea mea. Imi doream un viitor atat de frumos, dar totodata imposibil. Imi doream sa am doi copii, un sot care ma iubea, un serviciu stabil, o casa... iulzi, toate erau numai iluzi. Nu uram pe nimeni, nu-i facusem rau nimani niciodata, dar toti ma dadeau la o parte, poate din cauza caracterului meu si poate era mai bine asa, chiar daca regretam, poate era mai bine. Fetele care erau colege cu mine, nu ma bagau in seama, dar era mai bine, nu voiam sa ajung ca ele, tarfe. Singura fata care imi mai zicea 'Salut!' cateodata, era Anca, colega mea de banca, care copia la fiecare lucrare dupa mine, dar nu ma suparam. Anca era la fel ca mine, singura, nimeni nu o baga in seama, pentru ca ea era o fata de la tara, sau cum ii ziceau ceilalti, tarancuta, poate o durea acel lucru, dar era treaba ei, desi cateodata voiam sa ii iau apararea in fata fitosilor. Nu aveam o inima de piatra, indrageam cateva persoane, dar nu aratam niciodata acel lucru pentru ca toata viata mea, am avut sentimentele inchise cu o cheie, sau mai bine zis de cand au murit parintii mei si am ramas singura pe lume. Eram studenta la medicina, aproape o terminasem , iar din toamna incepea rezidentiatul, unde trebuia sa plec in alta tara, deoarece am fost cel mai bun student din facultate si decani, mi-au oferit sansa de a-mi continua studiile in alta tara. Intr-un fel era bucuroasa de ce voi ajunge in viitor, asta daca ma voi tine de carte, dar eram convinsa ca nu voi deveni ca celelalte, niste tarfe. Imi era teama cand voi ajunge in Anglia, sa nu fiu data la o parte asa cum eram aici, imi era teama sa nu am colegii la fel de fitosi si mandri, cum sunt cei pe care-i ii am in prezent. Mai erau cateva luni si venea vacanta, poate mi-o voi petrece, iar invatand si daca ma gandesc mai bine, asta trebuia sa fac, sa stau si sa invat, numai asa voi face fata in Anglia.
Soarele incepea sa rasara, asa ca am decis sa ma ridic din pat pentru a ma pregati sa merg la facultate. Bine ca purtam mereu halate, altfel trebuia sa imi cumpar mereu haine si nu puteam sa dau bani pe acele nimicuri, asa ca nimnei nu observa ca veneam mereu imbracata in aceeasi pereche de blugi. Stateam la camin, dar eram singura in camera, nu am vrut sa stau cu cineva in acelasi loc, era mai bine singura, nimeni nu ma deranja atunci cand trebuia sa invat. Ma ridic incet din pat si ma indrept spre baie, nu eram genul care sa se machieze si sa aiba mi si mi de produse cosmetice pentru ca ceea ce aveam imi era de ajuns. Peste cateva minute eram gata, ies din baie si ma indrept spre dulap, imi aleg o pereche de pantaloni negrii si o bluza alba, iar in picioare imi iau niste pantofi fara roc si foarte comozi. Nu eram in pas cu moda si nu imi schimbam garderoba pe fiecare anotimp pentru ca nu aveam bani, nu imi permiteam acele lucruri, dar nici o prapadita nu eram, doar consumam bursa de la scoala si imi era de ajuns. Aveam la dispozitie avea familiei, dar nu puteam sa o cheltui pe nimicuri. Parasesc camera de camin si ma indrept spre sala unde urma sa avem cursurile, inca imi era somn, dar nu aveam ce face, trebuia sa ma prezint la ore. Ceasul indica 07:58, era tocmai bine, pentru ca profesorul nostru de anatomie obijnuia sa intarzie, iar azi nu cred ca venise la timp, plus ca ii place sa stea la 'taina' cu celelalte cadre. Am deschis usa incet si am observat ca nu era nimeni la catedra, asa ca incep sa inaintez spre banca mea, dar Anca inca nu venise, mult mai bine. Auzeam voci in spatele meu, auzeam cum ma barfeau, cateodata ma credeau ca eram dintr-o secta, ca eram satanista, numai prostii scoase de oameni fara minte, dar nu imi pasa ce ziceau, toata viata nu am bagat in seama acel gen de persoane, desi ma durea felul in care ma tratau, dar nu aveam ce face. Imi amintesc ca odata au incercat sa vorbeasca cu mine, dar ma enervau cu comportamentul lor de copii prosti, asa ca am inceput sa ii jignesc, de atunci nu mai vor sa aiba vreo discutie cu mine. Aveam si eu o parte din vina, poate totul era din cauza mea, din cauza comportamentului meu, dar asta eram eu, nu puteam sa ma schimb de dragul lor, pentru ca putin imi pasa. Mi-am deschis cartea si am inceput sa citesc cateva paragrafe, dar cineva mi-a tras-o din maini. Mi-am ridicat privirea si nu era nimeni altul decat Cosmin, cel mai tampit, prost, nemernic putem sa ii zic cum voiam, deoarece in ochii mei nu valora nimic.
- Tu, fata cea ciudata!
Ce tampit, imi era sila de el si nu ii suportam toate fitele, se credea cel mai tare baiat din toata facultatea, deoarece prin patul lui treceau multe fete... si? Pentru mine nu conta acel lucru.
- Am si eu un nume! Ii raspund eu, incercand sa iau cartea din mana lui.
- Alexandra, deci am auzit ca vei pleca in alta tara... de ce? De ce vrei sa ma lasi, singur? Zice el ironic.
- Eu? Te rog, plec pentru ca vreau si de tine nu imi pasa! Ii zic eu, in timp ce i-am tras cartea din mana.
In spatele meu se auzeau vorbe, de genul: 'ciudata vorbeste?' sau 'Alexandra la enervat pe Cosmin!' Cosmin? In afara de faptul ca era putred de bogat, in rest era un nimic, nu intelegeam de ce le era frica de el.
- Asculta pustoaico, daca...
Nu a mai apucat sa isi termine propozitia pentru ca profesorul de anatomie, deja intrase in clasa, oricum ma bucur ca am scapt de retardat, incepea sa ma calce pe nervii si de cand mi se adresa el mie, cu acele apelative, pe care nici nu le suport? Doamne ce ratat. Peste cateva minute, a ajuns si Anca in clasa. Se scuza si a inceput sa inainteze spre baca mea, dar Cosmin o oprese inmanandu-i un biletel. Eram sigura ca era pentru mine, nu are nici macar bunul simt sa imi zica ceva in fata si scrie pe foaie, am avut drepatate cand am zis ca era un retardat. Anca imi inmaneaza biletelul si am inceput sa citesc.
Papusa, daca vrei sa fi contra mea, nu ai decat, tu vei plati, tu vei suferi, asa ca taci din gura cum ai tacut in toti acesti ani.
Ha! Dar cine se credea tipul? Doamne am inceput sa vorbesc aiurea, mai bine ma concentrez aspura profesorului, nu am timp de tampeniile lui. Am rupt biletul in doua si l-am aruncat jos, iar Cosmin a observat acel lucru, dar nu a zis nimic, doar ma privea muscandu-se de buza inferioara... ce ratat. Nicodata nu am sa vorbesc cu el, pentru ca mi se pare un om... fara minte, fara ratiune. Fetele pentru el sunt niste aventuri, niste noptii pline de distractie, iar eu urasc acel lucru la un baiat. Observam cum Anca se uita ciudat la mine, poate era curioasa sa afle de ce ma priveste acel obsedat sexual cu atata insistenta, oricum nu aveam chef sa ii dau explicatii, mai ales ei. Acel retardat, adica Cosmin credea ca daca ma priveste insistent, poate eu ma voi intimida, sau ceva de genul... aiurea, eu niciodata nu m-am intimidat in fata cuiva pentru ca nimeni nu a reusit sa fie egal cu mine. Trebuia sa ma opresc, altfel pierdeam ora si toate explicatiile profesorului, asa ca gata.
Inceputul
Exista un mit despre o pasare care nu cuvantase nimic toata viata ei, numai la moarte canta un tril mai dulce decat zaharul si mierea, dar atunci cand era ranita, spiritual, ea se inchidea in sine, devenind o fiinta fara sentimente, gata sa raneasca pe oricine, oricand.
Asa eram si eu. Aruncam cuvintele aiurea, fara sens, vrand parca sa ranesc pe cineva, dar singura persoana pe care o raneam eram eu. Nu eram asa sociabila, iar atunci cand vorbeam, raneam pe cineva, imi era atat de greu sa supravietuiesc mereu in aceea lume pe care mi-o creeasem, dar ani au trecut pe langa mine, mereu si mereu, la nesfarsit. Voiam sa ii dau inapoi, sa fiu, iar copilul de acum 20 de ani, dar imi era imposibil, nu puteam face nimic, nu puteam schimba nimic. Va trebui sa traiesc mereu pana cand moartea va veni si imi va taia capul... dar intrebarea era cand? Nu stiam. Aveam 22 de ani, eram studenta, eram frumoasa, dar singura. Singurul prieten care imi fusese aproape mereu, era: gandul, numai el ma asculta, numai el exista mereu in mintea mea. Imi doream un viitor atat de frumos, dar totodata imposibil. Imi doream sa am doi copii, un sot care ma iubea, un serviciu stabil, o casa... iulzi, toate erau numai iluzi. Nu uram pe nimeni, nu-i facusem rau nimani niciodata, dar toti ma dadeau la o parte, poate din cauza caracterului meu si poate era mai bine asa, chiar daca regretam, poate era mai bine. Fetele care erau colege cu mine, nu ma bagau in seama, dar era mai bine, nu voiam sa ajung ca ele, tarfe. Singura fata care imi mai zicea 'Salut!' cateodata, era Anca, colega mea de banca, care copia la fiecare lucrare dupa mine, dar nu ma suparam. Anca era la fel ca mine, singura, nimeni nu o baga in seama, pentru ca ea era o fata de la tara, sau cum ii ziceau ceilalti, tarancuta, poate o durea acel lucru, dar era treaba ei, desi cateodata voiam sa ii iau apararea in fata fitosilor. Nu aveam o inima de piatra, indrageam cateva persoane, dar nu aratam niciodata acel lucru pentru ca toata viata mea, am avut sentimentele inchise cu o cheie, sau mai bine zis de cand au murit parintii mei si am ramas singura pe lume. Eram studenta la medicina, aproape o terminasem , iar din toamna incepea rezidentiatul, unde trebuia sa plec in alta tara, deoarece am fost cel mai bun student din facultate si decani, mi-au oferit sansa de a-mi continua studiile in alta tara. Intr-un fel era bucuroasa de ce voi ajunge in viitor, asta daca ma voi tine de carte, dar eram convinsa ca nu voi deveni ca celelalte, niste tarfe. Imi era teama cand voi ajunge in Anglia, sa nu fiu data la o parte asa cum eram aici, imi era teama sa nu am colegii la fel de fitosi si mandri, cum sunt cei pe care-i ii am in prezent. Mai erau cateva luni si venea vacanta, poate mi-o voi petrece, iar invatand si daca ma gandesc mai bine, asta trebuia sa fac, sa stau si sa invat, numai asa voi face fata in Anglia.
Soarele incepea sa rasara, asa ca am decis sa ma ridic din pat pentru a ma pregati sa merg la facultate. Bine ca purtam mereu halate, altfel trebuia sa imi cumpar mereu haine si nu puteam sa dau bani pe acele nimicuri, asa ca nimnei nu observa ca veneam mereu imbracata in aceeasi pereche de blugi. Stateam la camin, dar eram singura in camera, nu am vrut sa stau cu cineva in acelasi loc, era mai bine singura, nimeni nu ma deranja atunci cand trebuia sa invat. Ma ridic incet din pat si ma indrept spre baie, nu eram genul care sa se machieze si sa aiba mi si mi de produse cosmetice pentru ca ceea ce aveam imi era de ajuns. Peste cateva minute eram gata, ies din baie si ma indrept spre dulap, imi aleg o pereche de pantaloni negrii si o bluza alba, iar in picioare imi iau niste pantofi fara roc si foarte comozi. Nu eram in pas cu moda si nu imi schimbam garderoba pe fiecare anotimp pentru ca nu aveam bani, nu imi permiteam acele lucruri, dar nici o prapadita nu eram, doar consumam bursa de la scoala si imi era de ajuns. Aveam la dispozitie avea familiei, dar nu puteam sa o cheltui pe nimicuri. Parasesc camera de camin si ma indrept spre sala unde urma sa avem cursurile, inca imi era somn, dar nu aveam ce face, trebuia sa ma prezint la ore. Ceasul indica 07:58, era tocmai bine, pentru ca profesorul nostru de anatomie obijnuia sa intarzie, iar azi nu cred ca venise la timp, plus ca ii place sa stea la 'taina' cu celelalte cadre. Am deschis usa incet si am observat ca nu era nimeni la catedra, asa ca incep sa inaintez spre banca mea, dar Anca inca nu venise, mult mai bine. Auzeam voci in spatele meu, auzeam cum ma barfeau, cateodata ma credeau ca eram dintr-o secta, ca eram satanista, numai prostii scoase de oameni fara minte, dar nu imi pasa ce ziceau, toata viata nu am bagat in seama acel gen de persoane, desi ma durea felul in care ma tratau, dar nu aveam ce face. Imi amintesc ca odata au incercat sa vorbeasca cu mine, dar ma enervau cu comportamentul lor de copii prosti, asa ca am inceput sa ii jignesc, de atunci nu mai vor sa aiba vreo discutie cu mine. Aveam si eu o parte din vina, poate totul era din cauza mea, din cauza comportamentului meu, dar asta eram eu, nu puteam sa ma schimb de dragul lor, pentru ca putin imi pasa. Mi-am deschis cartea si am inceput sa citesc cateva paragrafe, dar cineva mi-a tras-o din maini. Mi-am ridicat privirea si nu era nimeni altul decat Cosmin, cel mai tampit, prost, nemernic putem sa ii zic cum voiam, deoarece in ochii mei nu valora nimic.
- Tu, fata cea ciudata!
Ce tampit, imi era sila de el si nu ii suportam toate fitele, se credea cel mai tare baiat din toata facultatea, deoarece prin patul lui treceau multe fete... si? Pentru mine nu conta acel lucru.
- Am si eu un nume! Ii raspund eu, incercand sa iau cartea din mana lui.
- Alexandra, deci am auzit ca vei pleca in alta tara... de ce? De ce vrei sa ma lasi, singur? Zice el ironic.
- Eu? Te rog, plec pentru ca vreau si de tine nu imi pasa! Ii zic eu, in timp ce i-am tras cartea din mana.
In spatele meu se auzeau vorbe, de genul: 'ciudata vorbeste?' sau 'Alexandra la enervat pe Cosmin!' Cosmin? In afara de faptul ca era putred de bogat, in rest era un nimic, nu intelegeam de ce le era frica de el.
- Asculta pustoaico, daca...
Nu a mai apucat sa isi termine propozitia pentru ca profesorul de anatomie, deja intrase in clasa, oricum ma bucur ca am scapt de retardat, incepea sa ma calce pe nervii si de cand mi se adresa el mie, cu acele apelative, pe care nici nu le suport? Doamne ce ratat. Peste cateva minute, a ajuns si Anca in clasa. Se scuza si a inceput sa inainteze spre baca mea, dar Cosmin o oprese inmanandu-i un biletel. Eram sigura ca era pentru mine, nu are nici macar bunul simt sa imi zica ceva in fata si scrie pe foaie, am avut drepatate cand am zis ca era un retardat. Anca imi inmaneaza biletelul si am inceput sa citesc.
Papusa, daca vrei sa fi contra mea, nu ai decat, tu vei plati, tu vei suferi, asa ca taci din gura cum ai tacut in toti acesti ani.
Ha! Dar cine se credea tipul? Doamne am inceput sa vorbesc aiurea, mai bine ma concentrez aspura profesorului, nu am timp de tampeniile lui. Am rupt biletul in doua si l-am aruncat jos, iar Cosmin a observat acel lucru, dar nu a zis nimic, doar ma privea muscandu-se de buza inferioara... ce ratat. Nicodata nu am sa vorbesc cu el, pentru ca mi se pare un om... fara minte, fara ratiune. Fetele pentru el sunt niste aventuri, niste noptii pline de distractie, iar eu urasc acel lucru la un baiat. Observam cum Anca se uita ciudat la mine, poate era curioasa sa afle de ce ma priveste acel obsedat sexual cu atata insistenta, oricum nu aveam chef sa ii dau explicatii, mai ales ei. Acel retardat, adica Cosmin credea ca daca ma priveste insistent, poate eu ma voi intimida, sau ceva de genul... aiurea, eu niciodata nu m-am intimidat in fata cuiva pentru ca nimeni nu a reusit sa fie egal cu mine. Trebuia sa ma opresc, altfel pierdeam ora si toate explicatiile profesorului, asa ca gata.
In the naked light of day
Even great scientific minds,
Can not resist the seduction of immorality
But, when darkness falls,
Beasts of science
Well rise to seek revenge
The choise is yours
What do you want to do?
Even great scientific minds,
Can not resist the seduction of immorality
But, when darkness falls,
Beasts of science
Well rise to seek revenge
The choise is yours
What do you want to do?
![[Imagine: kcz2wi.jpg]](http://i39.tinypic.com/kcz2wi.jpg)
![[Imagine: 1309464.gif]](http://www.pokeplushies.com/images/adoptables/1309464.gif)
![[Imagine: 2wf00ud.jpg]](http://i49.tinypic.com/2wf00ud.jpg)
evika,Kiduu,mada_sasuke,sysurile mele: Mistic Girl,***candy bar**,Sakurika bombonik and CutMyLifeWIthThisScrissors. ![[Imagine: chibi_2722.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_2722.gif)
![[Imagine: 175630us50qv76zc.gif]](http://dl10.glitter-graphics.net/pub/175/175630us50qv76zc.gif)