Deci sa vedem:
@No sugar: Umm, am spus ca Pein e roscat ca nu stiu ce mi-a venit, dar tot nu stiu de ce nu am zis portocaliu. =].
Aw, da. Si multumesc mult tuturor pentru critica care ma va ajuta si sper ca am realizat cat de cat ceva mai bun.
Capitolul 3: Sentimentele ies la iveala!
Yume:
O dimineata innorata. Razele soarelui nu-mi mai mangaie perdelele cum o faceau odata. Totul e cam posomorat dintr-o data. Stau pe podea unde m-am trezit acum cateva minute. M-a gandesc incontinuu si ma uit cu o melancolie distrusa spre tavanul meu verde. Se simte atmosfera lenesa. Off, acum am dat-o in bara. Ma simt cam prost pentru ce i-am zis lui Naruto mai ales pentru ca stiu ca l-am mintit. Cu siguranta nu o sa dorm la noapte pentru asta. Nici noaptea asta nu am dormit cine stie ce. M-am intors pe toate partile. De obicei pun la suflet si nu ma pot odihni deloc din cauza asta. Vinovatia arde in mine precum arde focul in soba. Totusi, ma intreb daca e de la vinovatie sau e de la inima. Niciodata nu l-am tratat pe blond cu raceala cu care l-am tratat ieri. M-am simt groaznic. Da! A trecut de la rau la groaznic. Trebuie sa fac cumva sa-mi cer iertare, dar mai bine fara a ma vedea Pein. Cred ca nu ii cam place ca inca sunt acea fetita ca pe vremuri si vrea sa ma schimbe cumva. Dar, totusi, in continuare ma intreb oare de ce vrea sa ma schimbe? Acum sunt si nedumerita. Presimt ca ziua asta nu va fi cea mai buna zi din viata mea, presimt ca va fi mai mult un cosmar.
Aerul din camera e inchis. Simt nevoia sa ma aerisesc putin. Afara e rece, dar pot suporta. M-a ridic lenesa de pe podeaua rece si trag o privire spre usa de la balcon. Nu stiu ce mi-a venit sa ma uit asa la ea. Oftez usor punand mana pe clanta si inchid ochii. As vrea sa ma imaginez in cu totul alta lume. O lume fara griji, fara rau, fara nori...Dar, realitatea e realitate si nimeni nu o poate schimba. Nici chiar bietul Naruto nu poate face nimic. Intradevar sunt cam incapatanata si merita cateva explicatii. Dar, inainte de toate, am nevoie sa ma limpezesc si sa ma aerisesc. Deschid usor ochii odata cu invartirea manerului care a scos un mic zgomot scartaitor si deschid cu grija usa. Pasesc usor cu pielea mea alba si catifelata pe gresia cea inghetata a balconului. Ma apropii incet de balustrada si deschid mai mult ochii. Ating gratios balustrada cu mainile mele reci bocna si ma opresc, admirand peisajul de la etajul 8. Totul pare inghetat. Parca timpul s-a oprit brusc in loc. E asa melancolic ca intr-un vis al iernii, dar nu! Este toamna, toamna cea rece. O adiere polara trece prin spatele meu si ma apuca de mijloc, facandu-ma sa tremur de cateva ori. Frigul neincetat parca imi inghitea inima. Simteam ca nu pot suporta, fiind in pantaloni scurti si un tricou fin, subtire. Picioarele inghetate de gerul toamnei nu mai simteau gresia cea rece. Dar, nu bagam in seama toate aceste simturi neplacute si inghetate. Melancolia mea se ducea departe, ochii mei urmareau cu atentie jocul interesant al adierelor de vant. Nici pasarile nu mai erau, plecasera deja. Norii negrii se vedeau apropiindu-se dinspre munti. Peisajul acesta era adormit deja si nimeni nu il mai putea trezi. Era ca un desen incolor, fara viata.
O mica picatura de apa a aterizat lin pe mana mea lipita de balustrada balconului. Apoi, inca una. Si tot asa pana micile si rarele picaturi s-au transformat intr-o secunda,intr-o ploaie abundenta de vara. De vara pentru ca numai vara vin ploi atat de brusc, intr-o secunda ca si cum nici nu ai fi simtit. Uimita si ingrozita de gerul si ploaia necrutatoare am intrat repede in casa, pasind alene si inchizand usa dupa mine.
Se pare ca ploaia m-a trezit totusi la realitate, realitatea cruda. Naruto, cum ma vei ierta tu vreodata? In acest moment as vrea sa intelegi ce simt, as vrea sa fi langa mine si sa ma strangi in brate, incalzindu-ma usor cu caldura corpului tau. Acestea fiind gandite de mine, o lacrima stinghera mi s-a prelungit pe obraz si s-a rostogolit pana la piercingul din buza. Se putea vedea cat de mult sufeream pentru o greseala, dar nu puteam da innapoi. Daca ii dezamageam pe amandoi, nu cred ca mi-as fi iertat-o vreodata in viata. Trebuia sa aleg, sa fac ceva sa nu mai sufere nimeni din cauza mea. La asta ma gandeam acum, ce sa fac! Nu am nici o idee ce ar trebui sa fac. Poate ca singurul lucru ce ar trebui facut e sa ma duc la cursuri si sa le explic totul, sa le spun ce simt. Poate ca pe Pein nu l-ar interesa atat de mult, dar simt ca pe Naruto il doare sufletul. Nu stiu daca este adevarat, dar in adancul inimii simt ca ceva e in neregula cu mine, cu el, cu Naruto. Este deja tarziu. E mai bine sa ma trezesc din visat si din gandurile mele adanci si sa ma pregatesc pentru scoala. Da, asta ar trebui sa fac. Nu vreau sa-mi afectez cat de cat mediile...
Naruto:
Yea! Sunt treaz, cat de cat. Nu pot sa-mi iau gandul de la ce a putut spune scarba aia de Pein.
"-Tu nu intelegi nimic, copilule. Mai bine ai face liniste... "
Se vede din start ca nu ii pasa de Yume. El sigur urmareste sa profite de ea sau ceva de genul. Si mi-am mai dat seama ca nimeni nu stie prea multe despre portocaliul ala cu mii de piercinguri sau, mai ales, despre trecututl lui. Nu ma pot gandi decat la ce e mai rau si nu imi place cand cineva isi bate joc de cineva apropiat mie, mai ales scumpa Yume cu care am copilarit. E fara speranta. Daca incerc sa vorbesc cu ea, imi intoarce spatele sau vine cu un argument cu care imi inchide gura. Ce pot sa fac? Deci, cu ce o pot ajuta? Ohh, Yume. Daca ai simtii si ce simt eu poate ar fi altfel. Daca ai stii ce gandesc eu, poate nu ai fi asa.
Ma ridic din pat si ma indrept spre geam. Se vede ca e o zi tare posomorata si inghetata lafel ca si mine. Parca, parca locurile astea nu au viata. Nu se poate trai in asa ceva. Imi indrept capul spre o poza inramata de pe biroul meu. Ma uit usor la ea. Iau rama usor, delicat in mana, ma asez pe pat si incep sa ma gandesc. Toate posibilitatile si sperantele imi sunt spulberate daca te vad asa. Distrusul de Pein nu ar trebui sa-ti faca asta, Yume. Tu esti prietena mea si stii ca nu as renunta la tine...
"-Hei, Naruto-kun! Umm, ma intrebam daca nu vrei sa facem o poza ca intre cei mai buni prieteni * blushez *.
-Huh? U-Um... Desigur! * smile *.
-Zambiti! ...*Tshuck* "
Ce momente amuzante. Si toate s-au spulberat doar intr-o luna. Daca nu venea Pein, totul era ca innainte. Ea nu mai suferea dupa un prost, iar toti erau fericiti. Ce s-a intamplat cu vechea Yume care zambea si radea din cea mai mica gluma. Hah! Imi amintesc ca ea radea chiar daca ridicam un deget. Cred ca acum nu considera lucrul asta nostim, ci doar penibil. Pein a schimbat-o. Asta stiu sigur. Si acum si Hinata. Cred ca Hinata e de treaba, putem fi buni prieteni. Dar ea cred ca vrea o relatie, iar eu nu sunt pregatit sa iubesc pe altcineva inafara de Yume. Acum mai dezamagesc si fete? Am ajuns cam rau in ciuda vechiului eu. Poate ca situatia cu Yume m-a schimbat sau poate nu am eu ce face. In concluzie va trebui sa vorbesc eu cu Hinata despre situatia “noastraâ€. Da, ar fi mai bine sa nu o dezamagesc. Trebuie sa-i spun din prima ca o iubesc pe Yume. Am spus eu asta? Ohh, cred ca nu ma mai pot minti pe mine. Tin la ea si nu vreau sa se intample ceva cu Yume a mea. Desigur, trebuie sa vorbesc cu ea azi la scoala, neaparat.
Huh? Ploua? Oare se poate sa se intample macar o minune in ziua asta trista? Ma ridic si pun poza inapoi pe birou, la locul ei. Privesc dinnou spre cer, pe geam. Acum si cerul e negru de durere. Poate daca as stii povestea lui, poate l-as putea ajuta. Dar, nici macar cerul nu vorbeste cu mine. Acum, cerul plange. Picaturile abundente se izbesc cu putere in geamul meu. Sunt sigur ca acum, Yume se pregateste pentru scoala. Poate si la ea picaturile se zdrobesc in geamul ei si poate si ea se gandeste, melancolica. Nimeni decat Dumnezeu stie ce se intampla cu ea si de ce vrea sa fie asa. As vrea sa o intreb mai multe lucruri si daca va tipa dinnou la mine, o voi opri. Vreau sa-i spun ce simt inainte sa innebunesc de durere. Dar, pana atunci sa ma imbrac pentru scoala. Nu-mi permit sa lipsesc prea mult, mai bine spus sa chiulesc. Poate intr-o zi ma va durea burta si voi sta acasa, dar azi am treaba. Trebuie sa-i spun lui Yume tot adevarul si tot ce simt. Asta am decis si asta va ramane. Am spus deja ca simt ceva pentru ea si chiar e adevarat. Nu il voi lasa pe Pein in veci sa mi-o ia. Am mai mult curaj decat am avut vreodata si asa voi ramane.
Yume, te vreau inapoi!
P.S: I`m sorry pentru ca e cam mic capitolul. x3. Scoala nu-mi permite mai mult timp :|.
:-) Astept cat mai multe critici si comentarii. :*
@No sugar: Umm, am spus ca Pein e roscat ca nu stiu ce mi-a venit, dar tot nu stiu de ce nu am zis portocaliu. =].
Aw, da. Si multumesc mult tuturor pentru critica care ma va ajuta si sper ca am realizat cat de cat ceva mai bun.
Capitolul 3: Sentimentele ies la iveala!
Yume:
O dimineata innorata. Razele soarelui nu-mi mai mangaie perdelele cum o faceau odata. Totul e cam posomorat dintr-o data. Stau pe podea unde m-am trezit acum cateva minute. M-a gandesc incontinuu si ma uit cu o melancolie distrusa spre tavanul meu verde. Se simte atmosfera lenesa. Off, acum am dat-o in bara. Ma simt cam prost pentru ce i-am zis lui Naruto mai ales pentru ca stiu ca l-am mintit. Cu siguranta nu o sa dorm la noapte pentru asta. Nici noaptea asta nu am dormit cine stie ce. M-am intors pe toate partile. De obicei pun la suflet si nu ma pot odihni deloc din cauza asta. Vinovatia arde in mine precum arde focul in soba. Totusi, ma intreb daca e de la vinovatie sau e de la inima. Niciodata nu l-am tratat pe blond cu raceala cu care l-am tratat ieri. M-am simt groaznic. Da! A trecut de la rau la groaznic. Trebuie sa fac cumva sa-mi cer iertare, dar mai bine fara a ma vedea Pein. Cred ca nu ii cam place ca inca sunt acea fetita ca pe vremuri si vrea sa ma schimbe cumva. Dar, totusi, in continuare ma intreb oare de ce vrea sa ma schimbe? Acum sunt si nedumerita. Presimt ca ziua asta nu va fi cea mai buna zi din viata mea, presimt ca va fi mai mult un cosmar.
Aerul din camera e inchis. Simt nevoia sa ma aerisesc putin. Afara e rece, dar pot suporta. M-a ridic lenesa de pe podeaua rece si trag o privire spre usa de la balcon. Nu stiu ce mi-a venit sa ma uit asa la ea. Oftez usor punand mana pe clanta si inchid ochii. As vrea sa ma imaginez in cu totul alta lume. O lume fara griji, fara rau, fara nori...Dar, realitatea e realitate si nimeni nu o poate schimba. Nici chiar bietul Naruto nu poate face nimic. Intradevar sunt cam incapatanata si merita cateva explicatii. Dar, inainte de toate, am nevoie sa ma limpezesc si sa ma aerisesc. Deschid usor ochii odata cu invartirea manerului care a scos un mic zgomot scartaitor si deschid cu grija usa. Pasesc usor cu pielea mea alba si catifelata pe gresia cea inghetata a balconului. Ma apropii incet de balustrada si deschid mai mult ochii. Ating gratios balustrada cu mainile mele reci bocna si ma opresc, admirand peisajul de la etajul 8. Totul pare inghetat. Parca timpul s-a oprit brusc in loc. E asa melancolic ca intr-un vis al iernii, dar nu! Este toamna, toamna cea rece. O adiere polara trece prin spatele meu si ma apuca de mijloc, facandu-ma sa tremur de cateva ori. Frigul neincetat parca imi inghitea inima. Simteam ca nu pot suporta, fiind in pantaloni scurti si un tricou fin, subtire. Picioarele inghetate de gerul toamnei nu mai simteau gresia cea rece. Dar, nu bagam in seama toate aceste simturi neplacute si inghetate. Melancolia mea se ducea departe, ochii mei urmareau cu atentie jocul interesant al adierelor de vant. Nici pasarile nu mai erau, plecasera deja. Norii negrii se vedeau apropiindu-se dinspre munti. Peisajul acesta era adormit deja si nimeni nu il mai putea trezi. Era ca un desen incolor, fara viata.
O mica picatura de apa a aterizat lin pe mana mea lipita de balustrada balconului. Apoi, inca una. Si tot asa pana micile si rarele picaturi s-au transformat intr-o secunda,intr-o ploaie abundenta de vara. De vara pentru ca numai vara vin ploi atat de brusc, intr-o secunda ca si cum nici nu ai fi simtit. Uimita si ingrozita de gerul si ploaia necrutatoare am intrat repede in casa, pasind alene si inchizand usa dupa mine.
Se pare ca ploaia m-a trezit totusi la realitate, realitatea cruda. Naruto, cum ma vei ierta tu vreodata? In acest moment as vrea sa intelegi ce simt, as vrea sa fi langa mine si sa ma strangi in brate, incalzindu-ma usor cu caldura corpului tau. Acestea fiind gandite de mine, o lacrima stinghera mi s-a prelungit pe obraz si s-a rostogolit pana la piercingul din buza. Se putea vedea cat de mult sufeream pentru o greseala, dar nu puteam da innapoi. Daca ii dezamageam pe amandoi, nu cred ca mi-as fi iertat-o vreodata in viata. Trebuia sa aleg, sa fac ceva sa nu mai sufere nimeni din cauza mea. La asta ma gandeam acum, ce sa fac! Nu am nici o idee ce ar trebui sa fac. Poate ca singurul lucru ce ar trebui facut e sa ma duc la cursuri si sa le explic totul, sa le spun ce simt. Poate ca pe Pein nu l-ar interesa atat de mult, dar simt ca pe Naruto il doare sufletul. Nu stiu daca este adevarat, dar in adancul inimii simt ca ceva e in neregula cu mine, cu el, cu Naruto. Este deja tarziu. E mai bine sa ma trezesc din visat si din gandurile mele adanci si sa ma pregatesc pentru scoala. Da, asta ar trebui sa fac. Nu vreau sa-mi afectez cat de cat mediile...
Naruto:
Yea! Sunt treaz, cat de cat. Nu pot sa-mi iau gandul de la ce a putut spune scarba aia de Pein.
"-Tu nu intelegi nimic, copilule. Mai bine ai face liniste... "
Se vede din start ca nu ii pasa de Yume. El sigur urmareste sa profite de ea sau ceva de genul. Si mi-am mai dat seama ca nimeni nu stie prea multe despre portocaliul ala cu mii de piercinguri sau, mai ales, despre trecututl lui. Nu ma pot gandi decat la ce e mai rau si nu imi place cand cineva isi bate joc de cineva apropiat mie, mai ales scumpa Yume cu care am copilarit. E fara speranta. Daca incerc sa vorbesc cu ea, imi intoarce spatele sau vine cu un argument cu care imi inchide gura. Ce pot sa fac? Deci, cu ce o pot ajuta? Ohh, Yume. Daca ai simtii si ce simt eu poate ar fi altfel. Daca ai stii ce gandesc eu, poate nu ai fi asa.
Ma ridic din pat si ma indrept spre geam. Se vede ca e o zi tare posomorata si inghetata lafel ca si mine. Parca, parca locurile astea nu au viata. Nu se poate trai in asa ceva. Imi indrept capul spre o poza inramata de pe biroul meu. Ma uit usor la ea. Iau rama usor, delicat in mana, ma asez pe pat si incep sa ma gandesc. Toate posibilitatile si sperantele imi sunt spulberate daca te vad asa. Distrusul de Pein nu ar trebui sa-ti faca asta, Yume. Tu esti prietena mea si stii ca nu as renunta la tine...
"-Hei, Naruto-kun! Umm, ma intrebam daca nu vrei sa facem o poza ca intre cei mai buni prieteni * blushez *.
-Huh? U-Um... Desigur! * smile *.
-Zambiti! ...*Tshuck* "
Ce momente amuzante. Si toate s-au spulberat doar intr-o luna. Daca nu venea Pein, totul era ca innainte. Ea nu mai suferea dupa un prost, iar toti erau fericiti. Ce s-a intamplat cu vechea Yume care zambea si radea din cea mai mica gluma. Hah! Imi amintesc ca ea radea chiar daca ridicam un deget. Cred ca acum nu considera lucrul asta nostim, ci doar penibil. Pein a schimbat-o. Asta stiu sigur. Si acum si Hinata. Cred ca Hinata e de treaba, putem fi buni prieteni. Dar ea cred ca vrea o relatie, iar eu nu sunt pregatit sa iubesc pe altcineva inafara de Yume. Acum mai dezamagesc si fete? Am ajuns cam rau in ciuda vechiului eu. Poate ca situatia cu Yume m-a schimbat sau poate nu am eu ce face. In concluzie va trebui sa vorbesc eu cu Hinata despre situatia “noastraâ€. Da, ar fi mai bine sa nu o dezamagesc. Trebuie sa-i spun din prima ca o iubesc pe Yume. Am spus eu asta? Ohh, cred ca nu ma mai pot minti pe mine. Tin la ea si nu vreau sa se intample ceva cu Yume a mea. Desigur, trebuie sa vorbesc cu ea azi la scoala, neaparat.
Huh? Ploua? Oare se poate sa se intample macar o minune in ziua asta trista? Ma ridic si pun poza inapoi pe birou, la locul ei. Privesc dinnou spre cer, pe geam. Acum si cerul e negru de durere. Poate daca as stii povestea lui, poate l-as putea ajuta. Dar, nici macar cerul nu vorbeste cu mine. Acum, cerul plange. Picaturile abundente se izbesc cu putere in geamul meu. Sunt sigur ca acum, Yume se pregateste pentru scoala. Poate si la ea picaturile se zdrobesc in geamul ei si poate si ea se gandeste, melancolica. Nimeni decat Dumnezeu stie ce se intampla cu ea si de ce vrea sa fie asa. As vrea sa o intreb mai multe lucruri si daca va tipa dinnou la mine, o voi opri. Vreau sa-i spun ce simt inainte sa innebunesc de durere. Dar, pana atunci sa ma imbrac pentru scoala. Nu-mi permit sa lipsesc prea mult, mai bine spus sa chiulesc. Poate intr-o zi ma va durea burta si voi sta acasa, dar azi am treaba. Trebuie sa-i spun lui Yume tot adevarul si tot ce simt. Asta am decis si asta va ramane. Am spus deja ca simt ceva pentru ea si chiar e adevarat. Nu il voi lasa pe Pein in veci sa mi-o ia. Am mai mult curaj decat am avut vreodata si asa voi ramane.
Yume, te vreau inapoi!
P.S: I`m sorry pentru ca e cam mic capitolul. x3. Scoala nu-mi permite mai mult timp :|.
:-) Astept cat mai multe critici si comentarii. :*
![[Imagine: sasu_naru_by_kiduutz-d5035to.jpg]](http://fc02.deviantart.net/fs70/i/2012/137/2/b/sasu_naru_by_kiduutz-d5035to.jpg)
Ne? (: