Deci, am venit cu Next. :d.
Nu l-am corectat si sper ca nu e prea rau . xD
Am adus si o poza , desigur: Yume
Capitolul 2: Schimbarea!
Yume:
Deci, acest "paradis" care, acum 2-3 sau poate mai multi ani credeam ca nu se va termina, se destrama incetul cu incetul. Cum si de ce?
"Acum un an, in a noastra clasa a 8a s-a mutat un tip roscat, un tip ciudat dupa cum i se spunea pe atunci. Era un fel de om mai retras, mai serios. Avea milioane de pierce-uri. Cum o fi reusit sa-si faca atatea gauri? Nu stiu. Nimeni nu stie. Deci, diriginta l-a mutat pe acel nou-venit in banca cu mine. Era asa groaznic. Nu stiu cum a indraznit sa faca asta. Naruto s-a simtit dat la o parte, desigur si eu nu stiam cum sa-l fac sa nu se mai simta asa. Revenim, tipul era un tacut. Nu puteam nici sa ma misc in preajma lui. Avea un aer de smecher, dar nu prea ma facea sa ma simt normal. Eram intr-un fel speriata. Simteam ca il doare ceva, dar nu vrea sa arate asta. Ma gandeam, oare ce e cu acel tip? In timp ce eu eram afundata in gandurile mele, nu observam ca Naruto era si el ganditor, poate suferea. Dupa criteriile mele, nu avea de ce. Nu aveam nimic in comun cu acel copil. Eu una nu aveam de gand sa il las sa-mi faca asta. Ce anume? Sa ma indragostesc de el...Da, stiu. Nimic de mai sus nu suna familiar cu cuvantul "dragoste", dar... Nu ma gandeam ce se intampla in jurul meu. Parca eram paralela cu tot ce se intampla. Zilele treceau. Calendarul se micsora din ce in ce mai mult. Totul se intampla si trecea pe langa mine. Desigur, ma si distram, dar nu cum o faceam innainte. Cred ca Naruto observase starea mea. Nu stiam ce sa-i spun prietenului meu de o viata. Pentru prima data ma ascundeam sa-i spun adevarul. Aveam si eu drepturi, dar minciuna le intrece pe toate. L-am mintit"
-Yume! Striga el dupa mine, in timp ce ma indreptam spre complexul de apartamente. Iesisem de la scoala si ma simteam unpic adormita, atunci el a crezut ca e momentul cel mai bun pentru a vorbi cu mine. Ce e cu tine? Abia ca mai vorbim, esti total dusa de aici. Nici cu prietenii nu mai stai. De cand acel copil s-a mutat, ai devenit mai rece, mai distanta...
-Umm, nu mi se pare. Adica, am si eu nevoie de intimitate. Sunt la varsta la care ma schimb, ma maturizez. Cred ca..cred ca asta este. Poate am doar nevoie de putin timp sa ma acomodez cu mine si voi ar trebui sa ma acceptati. Nu ar trebui sa-ti dau explicatii tie, dar vreau doar sa ma intelegi si sa intelegi ce se intampla cu mine, Naruto. Tu...
I-am zis-o. De ce am facut asta? Cum am putut sa fiu asa rece? Imi amintesc acel moment perfect. El a lasat usor capul in jos. Stiam ca nu trebuia sa fiu asa cu el, dar nu stiu ce m-a apucase, dar avea dreptate. Avea dreptate ca ma schimbasem. Abia ieseam din casa si cand ieseam ma duceam la scoala. Nu mai raspundeam nici la telefon. Nu mai socializam prea mult. Stateam doar in vesnicul meu loc, ultima banca, impreuna cu Pein. Stilul lui ma atragea. Poate ca se intampla asta pentru ca statusem prea mult timp doar cu Naruto. Nu, era altceva. M-a ajutat si m-a influentat ba chiar sa-mi pun un pierce in buza si cateva in ureche. Nu era asa dureros pe cum credeam cand l-am vazut. Eu de odinioara disparuse oare? Eram pe cale sa fac o mare greseala. Dar, pana sa o fac, trebuia sa incep liceul, sa termin clasa a8a. Aveam note bunicele pentru starea mea. Bine ca invatatura nu era la limita pentru ca chiar nu mai aveam chef de ore in plus.
Ce mi-ai facut, Pein?..."
Naruto:
Se intampla. Stiam ca la un momentdat se va intampla. Eu doar nu voi renunta. Nu o sa o las sa scape asa usor de mine. Acel tip, roscatul enervant, a schimbat-o asa repede. Doar intr-un an e o noua fata. Niciodata nu l-am suportat pe omul ala...
"Clasa a8a.
-Clasa! Atentie, avem un nou elev venit de departe. El e din Amegakure,satul ploii. A venit special pentru cursuri mai bune aici. Te rog, Pein, aseaza-te langa Yume, in ultima banca. Naruto, lasa-l pe noul venit sa stea in locul tau, iar tu vei veni in banca a2a..
Era un copil ciudat din prima clipa. Avea multe pierce-uri si asta m-a deranja. Nu era singurul lucru enervant, dar si Yume se uita la el ca la un normal. Din privirea ei se vedea ca era dusa de pe pamant in ochii roscatului. Ochii lui mov? Asta e cel mai ciudat. Cum se poate sa aiba ochii mov? Sa incetez cu asta si sa continui. Ei bine, imi era mai bine cu Yume. M-a mutat de langa ea. Chiar se putea sa ma mute din sufletul ei? Pe atunci nu stiam nimic despre el. Mi se parea doar un fleac. Adica, Yume putea sa-si petreaca in continuare timpul cu mine. Dar nu a fost asa cum ma gandeam eu. A schimbat-o. Ea s-a departat foarte mult. Nu ma gandeam ca ea e asa. In timp ce eu si ceilalti ieseam la o portie calda de Ramen, radeam si ne distram, ea era inchisa in casa, cu ochii in calculator. Ea? Nu mi se parea a fi Yume de odinioara. Cu timpul, ne departam. Eu ramaneam acelasi cu prietenii, dar ma si maturizam. Ei bine, am legat un fel de prietenie cu Hinata, fata cea timida si draguta. Nu eram impreuna, dar eram, intr-un fel, buni prieteni. Sa nu credeti ca nu eram si cu ceilalti prieten. Nu i-asi fi parasit niciodata. Au fost, sunt si imi vor fi prieteni mereu. Nu prea mai vorbeam cu Yume pentru ca ea statea separata. Rar venea la o iesire intre prieteni si cand venea, nu prea vorbea sau radea. Stiu ca o durea sa se vada asa. Dar, totusi stiu ca pe mine ma durea mai mult vazand-o asa. Am copilarit miliarde de momente cu ea si era fata care radea chiar daca inauntru plangea. A suferit pierderea parintilor ei, iar eu si ceilalti am ajutat-o sa fie sociabila. Acum, totul ia o intorsatura ciudata si nu stiu ce sa fac. Nu se poate! Picatura care a umplut paharul. Si-a pus pierce-uri. Avea de gand sa se tina ca un catelus dupa Pein? M-am hotarat in acel moment s-a vorbesc cu ea temeinic.
-Yume! . Ce e cu tine? Abia ca mai vorbim, esti total dusa de aici. Nici cu prietenii nu mai stai. De cand acel copil s-a mutat, ai devenit mai rece, mai distanta...
-Umm, nu mi se pare. Adica, am si eu nevoie de intimitate. Sunt la varsta la care ma schimb, ma maturizez. Cred ca..cred ca asta este. Poate am doar nevoie de putin timp sa ma acomodez cu mine si voi ar trebui sa ma acceptati. Nu ar trebui sa-ti dau explicatii tie, dar vreau doar sa ma intelegi si sa intelegi ce se intampla cu mine, Naruto. Tu... A spus ea intreruptand ultima fraza.
Vroiam sa mai continui, dar daca izbucneam in plans nu aveam sa rezolv nimic. Eram un Uzumaki si stiam ca Pein nu va rezolva nimic. Dar, nici nu il voi lasa sa faca ceva. Nu il voi lasa sa o ia pe Yume.
Atunci, mi-am indreptat privirea spre poarta scolii unde era el, nepasator. Am lasat-o pe Yume sa treaca si am actionat...
-Tu! Nu imi pasa ca esti un fel de ruda indepartata cu clanul Uzumaki! Nu te voi lasa sa te mai atingi sau sa mai vorbesti cu Yume. De ce ii faci asta? Vrei sa o faci sa sufere si sa plece de langa noi? Ce ti-am facut noi tie de ne-o iei? Am tipat eu, luandu-l de tricou.
Fara a face vre-un tresarit, m-a apucat si m-a pus la perete. Era puternic, dar nu imi permiteam sa ma umilesc.
-Tu nu intelegi nimic, copilule. Mai bine ai face liniste...
Si fara a mai spune nimic, am plecat nervos spre casa. "
Din acel moment stiam ca nu o voi mai avea pe vechea Yume, dar, dupa cum spuneam, nu ma voi lasa asa de usor. In tot timpul asta vedeam cum Yume se schimba....
Cam atat. :d.
Nu l-am corectat si sper ca nu e prea rau . xD
Am adus si o poza , desigur: Yume
Capitolul 2: Schimbarea!
Yume:
Deci, acest "paradis" care, acum 2-3 sau poate mai multi ani credeam ca nu se va termina, se destrama incetul cu incetul. Cum si de ce?
"Acum un an, in a noastra clasa a 8a s-a mutat un tip roscat, un tip ciudat dupa cum i se spunea pe atunci. Era un fel de om mai retras, mai serios. Avea milioane de pierce-uri. Cum o fi reusit sa-si faca atatea gauri? Nu stiu. Nimeni nu stie. Deci, diriginta l-a mutat pe acel nou-venit in banca cu mine. Era asa groaznic. Nu stiu cum a indraznit sa faca asta. Naruto s-a simtit dat la o parte, desigur si eu nu stiam cum sa-l fac sa nu se mai simta asa. Revenim, tipul era un tacut. Nu puteam nici sa ma misc in preajma lui. Avea un aer de smecher, dar nu prea ma facea sa ma simt normal. Eram intr-un fel speriata. Simteam ca il doare ceva, dar nu vrea sa arate asta. Ma gandeam, oare ce e cu acel tip? In timp ce eu eram afundata in gandurile mele, nu observam ca Naruto era si el ganditor, poate suferea. Dupa criteriile mele, nu avea de ce. Nu aveam nimic in comun cu acel copil. Eu una nu aveam de gand sa il las sa-mi faca asta. Ce anume? Sa ma indragostesc de el...Da, stiu. Nimic de mai sus nu suna familiar cu cuvantul "dragoste", dar... Nu ma gandeam ce se intampla in jurul meu. Parca eram paralela cu tot ce se intampla. Zilele treceau. Calendarul se micsora din ce in ce mai mult. Totul se intampla si trecea pe langa mine. Desigur, ma si distram, dar nu cum o faceam innainte. Cred ca Naruto observase starea mea. Nu stiam ce sa-i spun prietenului meu de o viata. Pentru prima data ma ascundeam sa-i spun adevarul. Aveam si eu drepturi, dar minciuna le intrece pe toate. L-am mintit"
-Yume! Striga el dupa mine, in timp ce ma indreptam spre complexul de apartamente. Iesisem de la scoala si ma simteam unpic adormita, atunci el a crezut ca e momentul cel mai bun pentru a vorbi cu mine. Ce e cu tine? Abia ca mai vorbim, esti total dusa de aici. Nici cu prietenii nu mai stai. De cand acel copil s-a mutat, ai devenit mai rece, mai distanta...
-Umm, nu mi se pare. Adica, am si eu nevoie de intimitate. Sunt la varsta la care ma schimb, ma maturizez. Cred ca..cred ca asta este. Poate am doar nevoie de putin timp sa ma acomodez cu mine si voi ar trebui sa ma acceptati. Nu ar trebui sa-ti dau explicatii tie, dar vreau doar sa ma intelegi si sa intelegi ce se intampla cu mine, Naruto. Tu...
I-am zis-o. De ce am facut asta? Cum am putut sa fiu asa rece? Imi amintesc acel moment perfect. El a lasat usor capul in jos. Stiam ca nu trebuia sa fiu asa cu el, dar nu stiu ce m-a apucase, dar avea dreptate. Avea dreptate ca ma schimbasem. Abia ieseam din casa si cand ieseam ma duceam la scoala. Nu mai raspundeam nici la telefon. Nu mai socializam prea mult. Stateam doar in vesnicul meu loc, ultima banca, impreuna cu Pein. Stilul lui ma atragea. Poate ca se intampla asta pentru ca statusem prea mult timp doar cu Naruto. Nu, era altceva. M-a ajutat si m-a influentat ba chiar sa-mi pun un pierce in buza si cateva in ureche. Nu era asa dureros pe cum credeam cand l-am vazut. Eu de odinioara disparuse oare? Eram pe cale sa fac o mare greseala. Dar, pana sa o fac, trebuia sa incep liceul, sa termin clasa a8a. Aveam note bunicele pentru starea mea. Bine ca invatatura nu era la limita pentru ca chiar nu mai aveam chef de ore in plus.
Ce mi-ai facut, Pein?..."
Naruto:
Se intampla. Stiam ca la un momentdat se va intampla. Eu doar nu voi renunta. Nu o sa o las sa scape asa usor de mine. Acel tip, roscatul enervant, a schimbat-o asa repede. Doar intr-un an e o noua fata. Niciodata nu l-am suportat pe omul ala...
"Clasa a8a.
-Clasa! Atentie, avem un nou elev venit de departe. El e din Amegakure,satul ploii. A venit special pentru cursuri mai bune aici. Te rog, Pein, aseaza-te langa Yume, in ultima banca. Naruto, lasa-l pe noul venit sa stea in locul tau, iar tu vei veni in banca a2a..
Era un copil ciudat din prima clipa. Avea multe pierce-uri si asta m-a deranja. Nu era singurul lucru enervant, dar si Yume se uita la el ca la un normal. Din privirea ei se vedea ca era dusa de pe pamant in ochii roscatului. Ochii lui mov? Asta e cel mai ciudat. Cum se poate sa aiba ochii mov? Sa incetez cu asta si sa continui. Ei bine, imi era mai bine cu Yume. M-a mutat de langa ea. Chiar se putea sa ma mute din sufletul ei? Pe atunci nu stiam nimic despre el. Mi se parea doar un fleac. Adica, Yume putea sa-si petreaca in continuare timpul cu mine. Dar nu a fost asa cum ma gandeam eu. A schimbat-o. Ea s-a departat foarte mult. Nu ma gandeam ca ea e asa. In timp ce eu si ceilalti ieseam la o portie calda de Ramen, radeam si ne distram, ea era inchisa in casa, cu ochii in calculator. Ea? Nu mi se parea a fi Yume de odinioara. Cu timpul, ne departam. Eu ramaneam acelasi cu prietenii, dar ma si maturizam. Ei bine, am legat un fel de prietenie cu Hinata, fata cea timida si draguta. Nu eram impreuna, dar eram, intr-un fel, buni prieteni. Sa nu credeti ca nu eram si cu ceilalti prieten. Nu i-asi fi parasit niciodata. Au fost, sunt si imi vor fi prieteni mereu. Nu prea mai vorbeam cu Yume pentru ca ea statea separata. Rar venea la o iesire intre prieteni si cand venea, nu prea vorbea sau radea. Stiu ca o durea sa se vada asa. Dar, totusi stiu ca pe mine ma durea mai mult vazand-o asa. Am copilarit miliarde de momente cu ea si era fata care radea chiar daca inauntru plangea. A suferit pierderea parintilor ei, iar eu si ceilalti am ajutat-o sa fie sociabila. Acum, totul ia o intorsatura ciudata si nu stiu ce sa fac. Nu se poate! Picatura care a umplut paharul. Si-a pus pierce-uri. Avea de gand sa se tina ca un catelus dupa Pein? M-am hotarat in acel moment s-a vorbesc cu ea temeinic.
-Yume! . Ce e cu tine? Abia ca mai vorbim, esti total dusa de aici. Nici cu prietenii nu mai stai. De cand acel copil s-a mutat, ai devenit mai rece, mai distanta...
-Umm, nu mi se pare. Adica, am si eu nevoie de intimitate. Sunt la varsta la care ma schimb, ma maturizez. Cred ca..cred ca asta este. Poate am doar nevoie de putin timp sa ma acomodez cu mine si voi ar trebui sa ma acceptati. Nu ar trebui sa-ti dau explicatii tie, dar vreau doar sa ma intelegi si sa intelegi ce se intampla cu mine, Naruto. Tu... A spus ea intreruptand ultima fraza.
Vroiam sa mai continui, dar daca izbucneam in plans nu aveam sa rezolv nimic. Eram un Uzumaki si stiam ca Pein nu va rezolva nimic. Dar, nici nu il voi lasa sa faca ceva. Nu il voi lasa sa o ia pe Yume.
Atunci, mi-am indreptat privirea spre poarta scolii unde era el, nepasator. Am lasat-o pe Yume sa treaca si am actionat...
-Tu! Nu imi pasa ca esti un fel de ruda indepartata cu clanul Uzumaki! Nu te voi lasa sa te mai atingi sau sa mai vorbesti cu Yume. De ce ii faci asta? Vrei sa o faci sa sufere si sa plece de langa noi? Ce ti-am facut noi tie de ne-o iei? Am tipat eu, luandu-l de tricou.
Fara a face vre-un tresarit, m-a apucat si m-a pus la perete. Era puternic, dar nu imi permiteam sa ma umilesc.
-Tu nu intelegi nimic, copilule. Mai bine ai face liniste...
Si fara a mai spune nimic, am plecat nervos spre casa. "
Din acel moment stiam ca nu o voi mai avea pe vechea Yume, dar, dupa cum spuneam, nu ma voi lasa asa de usor. In tot timpul asta vedeam cum Yume se schimba....
Cam atat. :d.
![[Imagine: sasu_naru_by_kiduutz-d5035to.jpg]](http://fc02.deviantart.net/fs70/i/2012/137/2/b/sasu_naru_by_kiduutz-d5035to.jpg)
Ne? (: