Paralele intersectate

[onu']

Paralele intersectate

Cap1 Franturi din viata noastra

Indignata si posomorata observ lumea dinaintea ochilor mei. Aici, la inaltime, corpul meu se lasa digerat in pen-umbra. Luna pare destul de plictisita. In fiecare noapte acelasi lucru, infatisarea pe cer. La fel ca mine. In fiecare zi acelasi regim al vietii. Acelasi apartament gol si rece, acelasi liceu cu fete cunoscute si totusi dezagreabile.
Mereu ma gandesc cum ar fi foat viata mea alaturi de ei? Mai buna? Habar nam. Oricum, ce rost ar avea sa ma mai gandesc la asta? Ei sunt la doi metri sub pamant.
Nu cred in soarta si nici in destin. Asa a fost sa fie. Asa m-am schimbat. Asa rochitele roz le-am inlocuit cu pantalonii si gecile din piele neagra. Parul meu s-a revarsat in valuri pe gresia din baie. Iar cel ramas pe scalp a preluat culoarea visinelor coapte. Urechile mele au fost brazdate de atatea ori cu pircing-uri. Buza umflata a suferit acelasi tratament. Picioarele au fost chinuite cu tocurile ortopedice ale bocancilor. Cureaua cu lanturi a luat in primire betele tobelor, cu care eram capabila sa creez beat-ul mult indragit. Personalitatea mea am sculptat-o cu dalta mintii mele dupa chipul si asemanarea fizicului.
Taylor se afla alaturi de parintii ei la doi metri sub pamant. Insa Thorn ii lua locul.
Continuand sa-I traiasca viata.


Ca in fiecare dimineata eu ma trezesc intr-un loc al carui denumire este statia. Abia atunci ma dezmeticesc si sincer sa fiu, nu stiu pe unde m-au purtat picioarele pana aici. Dat fiind ca ochii mei ciocolatii sunt in contradictie cu ele la fiecare rasarit. Astept autobuzul ce urmeaza sa ma plimbe prin oras, comemorand diverse amintiri, ca intr-un final sa ma lase in fata unei institutii numite liceu.
Suflu aer cald in palme cu speranta ca ma voi incalzi. Briza racoroasa a toamnei ma intampina in fiecare dimineata trimitandu-mi fiori reci pe sira spinarii, cutremurandu-ma si parka tipandu-mi in timpane: Desteapta-te copile!
Clipesc de cateva ori, inspir adanc si expir aerul cald pe mainile mele déjà vinetii.
Nimic… sentimental de caldura este disprins in scurt timp de mine, evaporandu-se in aer.
Cuget putin si-mi dau seama ca prefer sa fiu un zloi de gheata in exterior decat in interior.
Si nu ma refer la caldura ce pulseaza prin fiecare particica a corpului meu, ci la caldura sufleteasca. Cea care mi-a fost oferita de familie, prieteni, vecini… pisca mea.
Pe ansamblu: persoane indragite si care, la randul lor, te indragesc. Visul oricarui copil. Ma rog, adolescent. Si eu sunt unul dinttre norocosii cu un camin. Si cand zic camin nu ma refer la o casa. Un acoperis deasupra capului il poate avea oricine. Dar oameni ce te sufoca intr-un mod placut cu intelegere, grija, iubire, sentimente atat de puternice ce-ti invadeaza minte si sufletul. Dar e timpul sa ma trezesc din visare. Urc in autobuz si ma pregatesc sa intampin fete, care cine stie? Poate, candva, vor face si ele parte din campul lexical al acestui cuvant magic. Iubire…


Thorn-spin