Paralele intersectate

[onu']

Paralele intersectate

Cap1 Franturi din viata noastra

Indignata si posomorata observ lumea dinaintea ochilor mei. Aici, la inaltime, corpul meu se lasa digerat in pen-umbra. Luna pare destul de plictisita. In fiecare noapte acelasi lucru, infatisarea pe cer. La fel ca mine. In fiecare zi acelasi regim al vietii. Acelasi apartament gol si rece, acelasi liceu cu fete cunoscute si totusi dezagreabile.
Mereu ma gandesc cum ar fi foat viata mea alaturi de ei? Mai buna? Habar nam. Oricum, ce rost ar avea sa ma mai gandesc la asta? Ei sunt la doi metri sub pamant.
Nu cred in soarta si nici in destin. Asa a fost sa fie. Asa m-am schimbat. Asa rochitele roz le-am inlocuit cu pantalonii si gecile din piele neagra. Parul meu s-a revarsat in valuri pe gresia din baie. Iar cel ramas pe scalp a preluat culoarea visinelor coapte. Urechile mele au fost brazdate de atatea ori cu pircing-uri. Buza umflata a suferit acelasi tratament. Picioarele au fost chinuite cu tocurile ortopedice ale bocancilor. Cureaua cu lanturi a luat in primire betele tobelor, cu care eram capabila sa creez beat-ul mult indragit. Personalitatea mea am sculptat-o cu dalta mintii mele dupa chipul si asemanarea fizicului.
Taylor se afla alaturi de parintii ei la doi metri sub pamant. Insa Thorn ii lua locul.
Continuand sa-I traiasca viata.


Ca in fiecare dimineata eu ma trezesc intr-un loc al carui denumire este statia. Abia atunci ma dezmeticesc si sincer sa fiu, nu stiu pe unde m-au purtat picioarele pana aici. Dat fiind ca ochii mei ciocolatii sunt in contradictie cu ele la fiecare rasarit. Astept autobuzul ce urmeaza sa ma plimbe prin oras, comemorand diverse amintiri, ca intr-un final sa ma lase in fata unei institutii numite liceu.
Suflu aer cald in palme cu speranta ca ma voi incalzi. Briza racoroasa a toamnei ma intampina in fiecare dimineata trimitandu-mi fiori reci pe sira spinarii, cutremurandu-ma si parka tipandu-mi in timpane: Desteapta-te copile!
Clipesc de cateva ori, inspir adanc si expir aerul cald pe mainile mele déjà vinetii.
Nimic… sentimental de caldura este disprins in scurt timp de mine, evaporandu-se in aer.
Cuget putin si-mi dau seama ca prefer sa fiu un zloi de gheata in exterior decat in interior.
Si nu ma refer la caldura ce pulseaza prin fiecare particica a corpului meu, ci la caldura sufleteasca. Cea care mi-a fost oferita de familie, prieteni, vecini… pisca mea.
Pe ansamblu: persoane indragite si care, la randul lor, te indragesc. Visul oricarui copil. Ma rog, adolescent. Si eu sunt unul dinttre norocosii cu un camin. Si cand zic camin nu ma refer la o casa. Un acoperis deasupra capului il poate avea oricine. Dar oameni ce te sufoca intr-un mod placut cu intelegere, grija, iubire, sentimente atat de puternice ce-ti invadeaza minte si sufletul. Dar e timpul sa ma trezesc din visare. Urc in autobuz si ma pregatesc sa intampin fete, care cine stie? Poate, candva, vor face si ele parte din campul lexical al acestui cuvant magic. Iubire…


Thorn-spin

[CyBeR]

Deci, quote si cu corectari pe parcurs in Bold si intre paranteze.
Daca-ti convin comentariile, bine, daca nu, iarasi bine. E la alegerea ta.

Paralele intersectate (Suna "frumos", dar doua linii care se intersecteaza nu au cum sa fie paralele prin propria lor definitie...oricine stie un pic de geometrie si nu se lasa tras in valul "libertatilor artistice" nu va face decat sa-si plece capul si sa dea din acesta cu dezamagire)

Cap1 Franturi din viata noastra

Indignata si posomorata observ lumea dinaintea ochilor mei. Aici, la inaltime, corpul meu se lasa digerat in pen-umbra (Verifica un DEX din cand in cand, mai ales atunci cand nu esti sigura de scrierea corecta a unui cuvant. In limba romana, in afara de foarte rare exceptii, nu se leaga un prefix de un cuvant prin cratima). Luna pare destul de plictisita. In fiecare noapte acelasi lucru, infatisarea pe cer (Trebuie sa faci exercitiu mintal sa intelegi ce zice de fapt aceast propozitie. Poate ai putea sa consideri sa o scrii intr-o forma care e putin mai clara in exprimare). La fel ca mine. (Undeva pe aici ar trebui ca paragraful asta sa ia o pauza...da sa zicem) In fiecare zi acelasi regim al vietii. Acelasi apartament gol si rece, acelasi liceu cu fete cunoscute si totusi dezagreabile.
Mereu ma gandesc cum ar fi foat viata mea alaturi de ei? (Chiar te gandesti? Ne intrebi pe noi chestia asta? De unde vrei sa stim noi la ce se gandeste personajul tau pe care inca nici nu l-ai caracterizat in vreun fel? Puterea unui punct simplu ar trebui sa fie suficienta acolo) Mai buna? Habar nam (Traducere: "Habar nu am". Daca elidam acel "u" de acolo, ramane o cratima in locul sau conform regulilor gramaticale ale limbii romane). Oricum, ce rost ar avea sa ma mai gandesc la asta? (Inca e incert ce incerci tu sa faci aici. Ori incerci sa faci un flux al constiintei in care scrii gandurile personajului tau...ceea ce nu recomand caci e incredibil de dificil sa pastrezi si o naratiune coerenta in asa ceva. SAU, incerci sa scrii ceva la persoana I, caz in care in momentul in care personjul incepe sa ne puna noua intrebari, cititorilor, se cam strica treaba. Evita totusi genul asta de chestii si fii un pic mai riguroasa in constructia frazei ca sa fie clar cui se adreseaza, de ce si tot asa. Poti incerca sa citesti cativa dintre autorii nostri moderni gen Ionut Chiva sau Tudor Cretu, caci ei se descurca foarte bine in asa naratiuni la persoana I). Ei sunt la doi metri sub pamant.
Nu cred in soarta si nici in destin. Asa a fost sa fie. Asa m-am schimbat. Asa rochitele roz le-am inlocuit cu pantalonii si gecile din piele neagra (That's how you became EMO. Please let it be an emo story. The world's not full of that crap yet, so let's add to it. Serios totusi? Vai, mi-am schimbat hainele caci asa sunt mai intunecata si matura...nimeni la maturitate nu poarta pantaloni de piele decat daca sunt staruri rock sau homosexuali probabil, la Gay Pride. Altfel hainele de piele nu indica decat un goth kid, mai ales intr-o poveste de liceu, si asta e...oh hai, chiar lame). Parul meu s-a revarsat in valuri pe gresia din baie. Iar cel ramas pe scalp a preluat culoarea visinelor coapte.(Ummmm...personajul tau si-a spart capul dupa niste chemoterapie? Fraza neclara, din nou) Urechile mele au fost brazdate de atatea ori cu pircing-uri (Uite aici sa zicem ca se potriveste cratima inaintea sufixului ala, DAR cum cuvantul "piercing" si-a croit drum in frumoasa noastra limba, se accepta scrierea "piercinguri"). Buza umflata a suferit acelasi tratament. Picioarele au fost chinuite cu tocurile ortopedice ale bocancilor. Cureaua cu lanturi a luat in primire betele tobelor, cu care eram capabila sa creez beat-ul mult indragit. (Tot paragraful de mai sus...nu am inteles cam nimic din el. Oi fi eu mai greu de cap) Personalitatea mea am sculptat-o cu dalta mintii mele dupa chipul si asemanarea fizicului. (Fraza asta m-a facut sa plang in interior. Literalmente, fara gluma, sa plang. Si nu lacrimi de bucurie sau orice asemanator, pur si simplu oroare faptului ca personjul tau deja se indreapta vertiginos spre o Mary Sue de toata frumusetea)
Taylor se afla alaturi de parintii ei la doi metri sub pamant. Insa Thorn ii lua locul. (Aha, am inteles. Speram ca nu va veni aici, dar nah...daca tot te-ai apucat pe calea asta, macar sa incerci sa scrii ceva decent. Si da, Mary Sue)
Continuand sa-I (Mai reciteste si tu inainte sa postezi) traiasca viata.


Ca in fiecare dimineata eu ma trezesc intr-un loc al carui denumire este statia (Poate o litera mare pe undeva pe aici, ca sa arati si tu ca e o denumire a unui loc sau ceva). Abia atunci ma dezmeticesc (Evident ca te dezmeticesti cand te trezesti, nu inainte...dar nah, exprimarea din topor e in continuare facuta cu toporul) si sincer (Credeam ca personjul e o fetiscana, nu un mascul. Poate-s eu in continuare cam lent) sa fiu, nu stiu pe unde m-au purtat picioarele pana aici. Dat fiind ca ochii mei ciocolatii sunt in contradictie cu ele la fiecare rasarit. Astept autobuzul ce urmeaza sa ma plimbe prin oras, comemorand diverse amintiri, ca intr-un final sa ma lase in fata unei institutii numite liceu (Iarasi, daca vrei sa faci asa experimente stilistice, macar marcheaza-le ca atare. "Voi merge la acel momument ridicat in onoarea capitalismului decadent: Supermarket. Si acolo, voi sta la acea unitate de tortura incredibila, numita simplu: Coada de la casa. Odata scapat de acolo, voi putea sa-i inmanez casieritei Ochiul Dracului, cunoscut mai comod pentru toti ca: Banul"...in sensul asta. E dragut ca efect stilistic, da macar foloseste-l cu cap si marcheaza-l ca atare).
Suflu aer cald in palme cu speranta ca ma voi incalzi. Briza racoroasa a toamnei ma intampina in fiecare dimineata trimitandu-mi fiori reci pe sira spinarii, cutremurandu-ma si parka (K nu apare decat in cadrul a FOARTE PUTINE cuvinte din limba romana. "Parca" nu face parte din acea gasca selecta) tipandu-mi in timpane: Desteapta-te copile! (Din somnul cel de moaaaarte! In care te-adancira barbarii de...ma rog, gluma-i proasta, merg mai departe)
Clipesc de cateva ori, inspir adanc si expir aerul cald pe mainile mele déjà vinetii. (Saracul cuvant "deja"...chiar nu are nevoie de accente, avand in vedere ca in limba romana NU SE FOLOSESC IN SCRIERE)
Nimic… sentimental de caldura este disprins ("desprins"...e departe "e" de "i" pe tastatura) in scurt timp de mine, evaporandu-se in aer.(Iarasi nu are prea mare sens fraza. Considera o revizie)
Cuget putin si-mi dau seama ca prefer sa fiu un zloi (Cred ca tu cautai cuvantul "sloi" de fapt. Din nou, consulta cu incredere un DEX) de gheata in exterior decat in interior. (Dupa transformarea din prima parte a personajului tau, replica asta suna incredibil de fals si de trasa de cap. Zic si eu)
Si nu ma refer la caldura ce pulseaza prin fiecare particica a corpului meu, ci la caldura sufleteasca. Cea care mi-a fost oferita de familie, prieteni, vecini… pisca mea.
(Deci, daca inteleg eu bine aici, mai ales c-am aruncat un ochi in fata, tu ai intrat aici intr-o bucata de "flashback". Faptul ca nu-i marcata absolut deloc iti face un deserviciu atat pentru logica povestii, cat si pentru consistenta personajului tau, care acum suna cam retardat si indecis in ceea ce vrea sa fie in viata. Ori Goth, ori un adolescent fericit cu viata lui. Nu zic sa pui un text mare care sa zica "FLASHBACK" dar ceva care sa indice cititorului ca totusi se schimba perioada despre care vorbesti. "Ma gandesc la anii..." lalala, ceva de genul. Din nou, claritatea iti lipseste. Si asta nu-i o caracteristica pe care ti-o doresti in ceea ce scrii.)
Pe ansamblu: persoane indragite si care, la randul lor, te indragesc. Visul oricarui copil. Ma rog, adolescent. Si eu sunt unul dinttre norocosii cu un camin. Si cand zic camin nu ma refer la o casa. Un acoperis deasupra capului il poate avea oricine. Dar oameni ce te sufoca intr-un mod placut cu intelegere, grija, iubire, sentimente atat de puternice ce-ti invadeaza minte(Ai mancat un "a") si sufletul. Dar e timpul sa ma trezesc din visare. Urc in autobuz si ma pregatesc sa intampin fete, care cine stie? Poate, candva, vor face si ele parte din campul lexical al acestui cuvant magic. Iubire…


Thorn-spin

Per total: are nevoie de revizii cat incape, de un personaj care sa nu fie o gluma si in principal de claritate.
Parintii au murit, copilul se simte izolat de lume si deci devine un smiorcait, se deruleaza un flashback despre cat de frumos era inainte care sa ne induca ceva sentimente fata de personjul mai sus mentionat, iar respectivul urca intr-un autobuz dupa ce are o cugetare interna profunda despre calitatea vietii alaturi de oameni indragiti.
Am ratat ceva sau am inteles eu gresit?
Eu personal nu vad de ce as reveni sa citesc mai departe. Titlul e foarte slab gandit, sunt greseli duium, personajul nu e absolut deloc caracterizat, nu exista un cadru al povestii care sa ne faca sa ne pese si tot asa.
Vad ca ai postat foarte multe chestii pe aici. Nu le-am citit pe toate, nu cred ca le voi citi pe toate. Dar iti recomand sa incerci sa te mentii pe cateva mai bune, si sa dedici un efort real acestui hobby al tau. Caci ceri timpul, atentia si rabdarea unor oameni care nu-ti datoreaza asa ceva. Daca nu ai respect fata de cititorii tai destul incat sa le oferi ceva cizelat, gandit si finisat, noi de ce am reveni cu sfaturi sau de ce macar ti-am citi ce scrii?
Citeste ce altceva exista (si crede-ma, adolescent cu atitudine intunecata si bla bla bla exista destule) si ori fa ceva MAI BUN, ori ceva DIFERIT. Nu trebuie sa fii oaie, nu in ceea ce tine de scris.

Spor la scris si fii mai atenta te rog. Poti lua aceste sfaturi si sa le accepti (pana mea, pot gresi si eu), sau le poti ignora si continua cum consideri tu ca fiind mai bine. Decizia iti apartine.