22-10-2011, 09:17 PM
Am ajuns si eu, cu intarziere ce-i drept, dar am ajuns.
:(( lucrurile au luat-o razna de tot. Dupa socul de a-si pierde parintii in niste circumstante mai putin placute (asta ca sa vorbesc frumos) cei doi se trezesc singuri, lipsiti de aparare, de viitor si de speranta. Ii inteleg...imi dau seama cum se simt. Cunosc disperarea care pune stapanire pe tine cand iti dai seama ca nu sti ce iti rezerva ziua de maine. Dar (si asta e un mare "dar") asta nu-l scuza pe Tony. Ceea ce a facut e...nu gasesc un cuvant potrivit ca sa descriu ce am simtit cand am citit.
Imi pare rau ca totul a decurs asa. Imi pare rau de ei. Nu se aveau decat unul pe altul...acum si asta a disparut. E greu sa lupti in siguratatea in "doi", ce sa mai zic de unul singur...
Totusi, spre ca Tony sa se caiasca pentru ce a facut si sper ca Alex sa gaseasca puterea de a-l ierta si de a merge mai departe.
Un capitol frumos, unde ai incercat sa cuprinzi amploarea sentimentelor celor doi.
Imi place ca poti sa imbini foarte bine trairile sufletesti cu actiunea exterioara. Imi place ca incerci sa te pui in locul personajelor (stiu ca asta faci, se vede, se simte)
Ma bucur ca o faci :* tine-o tot asa
Si app doua greseli "... iar tu l-ai blestemat de o fapta nesabuita." (acolo era cu o fapta nesabuita)
si inca una :"...unicul semn ce-l lasase.." (pe care il lasase suna mai bine aici)
:*:* si spor la scris in continuare
:(( lucrurile au luat-o razna de tot. Dupa socul de a-si pierde parintii in niste circumstante mai putin placute (asta ca sa vorbesc frumos) cei doi se trezesc singuri, lipsiti de aparare, de viitor si de speranta. Ii inteleg...imi dau seama cum se simt. Cunosc disperarea care pune stapanire pe tine cand iti dai seama ca nu sti ce iti rezerva ziua de maine. Dar (si asta e un mare "dar") asta nu-l scuza pe Tony. Ceea ce a facut e...nu gasesc un cuvant potrivit ca sa descriu ce am simtit cand am citit.
Imi pare rau ca totul a decurs asa. Imi pare rau de ei. Nu se aveau decat unul pe altul...acum si asta a disparut. E greu sa lupti in siguratatea in "doi", ce sa mai zic de unul singur...
Totusi, spre ca Tony sa se caiasca pentru ce a facut si sper ca Alex sa gaseasca puterea de a-l ierta si de a merge mai departe.
Un capitol frumos, unde ai incercat sa cuprinzi amploarea sentimentelor celor doi.
Imi place ca poti sa imbini foarte bine trairile sufletesti cu actiunea exterioara. Imi place ca incerci sa te pui in locul personajelor (stiu ca asta faci, se vede, se simte)
Ma bucur ca o faci :* tine-o tot asa
Si app doua greseli "... iar tu l-ai blestemat de o fapta nesabuita." (acolo era cu o fapta nesabuita)
si inca una :"...unicul semn ce-l lasase.." (pe care il lasase suna mai bine aici)
:*:* si spor la scris in continuare
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui