Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Pana cand moartea ne va desparti

#1
Hey, friends! :X Trix comes with a new fic...
E mai scurt, dar nu l-am putut pune la One Sh., deoarece la reguli scrie ca maximul e de patru capitole, pe cand eu am mai multe...
Sper sa nu existe vreo problema ! Daca este insa, va rog sa ma iertati si sa ma anuntati!
Sper sa va placa ! :*


Disclaimer: Nici versurile, nici personajele nu imi apartin. Acestea sunt exclusiv ale trupei Bug Mafia si Adrianei Vlad. Nu fac niciun fel de profit de pe urma lor.


Motto:

Avem acelasi sange-n vine si frati vom fi
Pan-atunci cand moartea ne va desparti,
Pentru ca nimeni, niciodata, nimeni n-o sa poata,
Nu, sa ne desparta.

Bug Mafia-Pana cand moartea ne va desparti



[center]Prolog[/center]


E dura, cruda, crunta. Si vine, vine dupa oricine. Nu sta la discutii. Nu exista viata fara de moarte, nu exista tinerete vesnica. Nu exista nimic in afara suferintei. Doar ea si moartea, ele domina o viata de om. MIcile bucurii ale vietii se imputineaza astfel din ce in ce mai mult, dar omul continua sa lupte, cu speranta ca maine va fi mai bine.
Speranta, ceea ce ne tine in viata ! Dar nu vine intotdeauna, spre deosebire de ea. Doamna cu Gluga Neagra si cu o Coasa in mana i-a asteptat... I-a luat. Nu a tinut cont de vietile lor, de fericirea pe care ar fi putut-o avea inainte.
Nu a tinut cont de modus vivendi al fiecaruia. Tot ce a facut a fost sa-i ia, ducandu-i pe alt taram.
Fericire?
Au plecat cu speranta ca vor gasi fericire, in ciuda faptului ca niciunul din ei nu stia daca avea sa se intample. Au plecat doar, uitand de orice pe lume. Acum, erau doar ei doi.
Orice sentiment disparu.



Unul a trait cinstit, celalalt a trisat mereu,
Dar mortii nu-i pasa ca unu-i bun si altu-i rau.


Bug Mafia- Pana cand moartea ne va desparti


P.S: Voi posta ceva mai rar! Hope ya' like it! Love! <3
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#2
Hey! Unul nou? Cat ma bucur....:-> Bug Mafia, interesant! Nu am mai vazut un fic cu ei. Sunt curioasa! Oare ce ai tu acum in capsorul ala priceput al tau?? Nu imi dau seama acum dar stiu ca este de bine, nu? Sunt sigura ca o sa-l ador si pe acesta....:X:x:x
Prologul a fost ok. Mi-a placut modul in care l-ai scris. Mi se facuse pielea de gaina....X_X
Da, da...Cand ai zis de Doamna cu Gluga Neagra si cu o Coasa in mana eram sub birou- exagerez, eram sub scaun...:)))))))
Pai Trix, astept cu bratele deschise primul capitol! Sa nu ma faci sa astept mult, da? @-)
Te urmaresccccc! Muah! :-* Vorbim! ;)
Hei,tu trebuie sa te supui! Sau o sa sangerezi, tu esti al meu, te-am batut in toate felurile posibile. Si cand vorbesc cu tine, raspunzi sincer sau o sa ti-o iei.
Nu suntem vinovati ca vedem dragostea ca pe o durere. Nu ne e rusine...sa spunem ca dragostea inseamna durere. Sa spunem ca dragostea inseamna durere. Si as face-o din nou!

[Imagine: 6751178.png]
[Imagine: 6786993.png]

#3
Lexy a mea scumpa! :* Multumesc de comentariu :*
Am venit cu o continuare:


[center]Dorinte si vise[/center]


- Vestitul cartier de la periferie, pe care toti ii baga ingroaza, se pare ca avea sa lase urme adanci in viata multora, rosti femeia de la televiziune. Se parea ca avusese loc inca o crima, iar oamenii erau revoltati. Un criminal in serie ucidea cu o cruzime inimaginabila orice femeie era prinsa noaptea pe strada. Cartierul din marele oras era ingrozit. Politia era, desigur, alertata, insa nimeni nu putea face absolut nimic.
Desi se facusera multe, foarte multe cercetari, se parea ca barbatul era de negasit. Se putea ca cineva sa fie atat de destept? Oamenii erau sceptici, erau siguri ca e mana celor de sus aici, desi nimeni nu vedea rostul uciderii tuturor acelor femei, cu toate ca erau prostituate pe care nimeni nu le suporta.
- Tony, iar a murit una... spuse Alex, privindu-l pe fratele sau, care citea atent o revista de benzi desenate. Aveau doar cincisprezece ani si minti de copii, pierdeau timpul mai mereu si nu le placea sa faca absolut nimic in afara de lcururi distractive.
Ei erau Alex si Tony, doi gemeni bine cunoscuti in cartier. Incepusera sa umble cu gastile mari de veterani, persoane carora le placea sa faca bani, luau droguri, se ocupau cu prostitutie si multe alte lucruri rele. Celor doi le mergea mintea, iar lucrul impreuna a doua minti aproape identice daduse roade mai mereu pentru ceilalti.
- Da-o dracului, ca nu-mi pasa, rosti tanarul din pat, ridicand din umeri. Mama cand vine?
- Nu stiu, rosti Alex fara pic de interes.
Parintii lor erau niste pesoane obisnuite, iar cum si cartierul o arata, nu se descurcau prea bine cu banii. Femeia muncea din greu... O facea doar pentru a-si tine copiii la scoala,desi acestia incepusera deja, de la clasa a noua, sa nu prea mai frecventeze, deoarece banii si traiul printre golani ii atragea tot mai mult pe amandoi.
Tatal lor nu muncea. De fapt, tatal lor nu facea decat sa manance banii, aruncandu-i pe bautura. Era un barbat alcoolic, ce nu mai putea scapa din vraja sticlelor. Era disperat, insa nu pentru ca ar fi constientizat in ce intrase, ci pentru ca nu avea bautura zi de zi.
Se auzi usa trantindu-se, apoi o bubuitura.
- Asta-i tata... rosti Tony nervos. Dadu cu revista pe jos, apoi se ridica si il prinse pe Alex de umeri. Fratioare, hai s-o luam pe mama de la munca... S-o asteptam, cine stie, poate se intalneste cu nebunul ala...
Intr-un sfarsit, spusese si Tony ceva bun. Alex se ridica in picioare si isi lua un hanorac pe el, dupa care se indrepta cu pasi masurati spre usa. In cadrul acesteia aparu tatal lor, beat mort. Desi nu aveau bani, acesta bause. Facuse datorii peste datorii, insa nu ii pasa. El nu se gandea la fii sai.
- Unde... Pl... Plecati? intrba bajbaind, apoi vru sa se aseze, cu toate ca nu era niciun scaun, pat sau macar masa acolo. Cazu jos si icnepu sa injure, de parca ar fi fost vina lui Alex sau lui Tony ca nu exista pe-acolo ceva pe care el sa se poata aseza.
- Afara, spuse Alex nonsalant. Il ridica de pe jos pe tatal sau si, ajutat de Tony, il duse in pat, intinzandu-l.
- Mama voastra! urla dupa ei. Nu am ajuns la varsta la care sa ma carati voi pe mine, cacati cu ochi ce sunteti! E vai de capul vostru, idiotilor! urla si Tony dadu cu usa. Apartamentul lor nu era prea grozav, astfel ca o parte din tencuiala cazu.
- Nenoro... incepu cand vru sa dea cu pumnul in zid, insa Alex ii lua mana intr-a sa si il privi fix in ochi. Il trase in bratele sale si devenira o singura fiinta parca, asa cum fusesera inainte sa se nasca. O singura fiinta intr-o alta fiinta.
- Nu te necaji, Tony, ii spuse la ureche, iar geamanul sau isi lasa capul pe umarul celuilalt si Alex incepu sa ii mangaie parul. Il prinse de barbie si il facu pe fratele sau sa-l priveasca atent. Asculta-ma... Nu trebuie sa ne dam batuti, bine? Mama are nevoie de noi... Haide, sa mergem! ceru, iar Tony se urni din loc numai tras de fratele sau geaman/
Astfel pornira pe strazile rau famatului cartier, inaintand printre baltoace, crapaturi din asfalt, canale cu guri descoperite, masini proaste,care abia functionau si multe-multe alte lucruri care-ti provocau mila, cel puin la prima vedere.
- Politia, se auzi vocea calma a lui Alex.
Niciunuia dintre ei nu ii pasa de politisti, fiindca stiau ca nu au ce sa le faca. Duba trecu pe langa ei si poltiistii ii privira cu o curiozitate vadita pe chipuri, dar ei nu facura nimic altceva in afara de a privi urat in urma masinii. Urau poltistii... Cel putin Tony, fiindca Alex asta isi dorea sa vina.
El era mai cu capul pe umeri. Tony insa era o persoana comoda, ii placea sa aiba bani si sa duca o viata tihnita, fara sa depuna prea mari eforturi. Cu toate acestea, isi iubea fratele si, pentru el si visul sau, alese sa taca din gura, fara sa spuna ceva la adresa politistilor.
Isi continuara amandoi drumul in tacere. Mintea fiecaruia zbura in alta parte: Tony se imagina impreuna cu fratele sau pentru totdeuna, pe cand Alex se imagina scapand din cartierul infect in care locuiau. Vise diferinte, dorinte diferite.. Si totusi ei erau doua persoane atat de apropiate...
Tony incerca sa faca primul pas. Il lua de mana pe Alex, asa cum facusera cand erau mici. Alese sa nu spuna nimic celalalt, igorand senzatia de gol in stomac pe care i-o indusese atingerea blanda a fratelui sau geaman. Era curios de ce facuse asta, dar, in acelasi timp, nepasator. Alese sa nu bage in seama ceea ce se intamplase si, incet, isi retrase mana din cea a celuilalt.
- Grabeste-te... ceru Alex incet. Am o senzatie urata...
Tony grabi pasul la auzul cuvintelor fratelui sau si, in mai putin de cinci minute, ajunsera la fabrica unde lucra mama lor. Femeia iesi in acel moment si ii saruta pe amandoi pe obraji, apoi pornira impreuna.
- Nu era nimic... spuse Tony dandu-i frateste cu pumnul in umar lui Alex, dar acesta se uita fix in ochii sai verzi, in incercarea de a-i citi, parca ,gandurile.
- Ti-ai fi dorit sa fie?! Zi "mersi" ca m-am inselat! spuse, dar mama lor ii impaca, cerandu-le amandurora sa nu se certe.
Pentru un motiv sau altul, Alex era iritat. Poate gestul lui Tony il ingrijorase, ceea ce insa nu i se mai intamplase pana atunci. Ofta prelung si isi continua drumul alaturi de mama si fratele sau, gandindu-se doar la visurile lui de a deveni mare comisar, a-si trai viata, a avea o familie.
Imaginea lui Tony ii veni in minte.... Si incercarea sa din ultimul timp de a-l...
"Nu conteaza! Nu te gandi la asta! "
Continuara drumul pana acasa in tacere.

- Criminalul ce a terorizat atat de mult orasul a fost prins asera in scara unui bloc, in timp ce agresa sexual o femeie, vorbi reporterita ce tocmai lua imagini de la locul incidentului. Se pare ca femeia a fost batuta si adusa in stare grava la spital. Dupa cum se vede, sangele este pe jos si pe peretii blocului. Politia l-a prins in fapt pe agresor, care si-a recunoscut seria de crime, iar acum isi asteapta pedeapsa la sectia de politie...
Tony inchise televizorul, dupa care isi indrepta atentia spre ceas. Era seara, iar el si Alex isi pierdusera din nou ziua in fata blocului. Nu se auzise absolut nimic despre prinderea agresorului, isna nu ii pasa de el. Alex veni de la dus in camera, asezandu-se pe pat, langa el.
- Mama e iar la munca... spuse in soapta, apoi se lasa pe suprafata moale. Nu-mi place... Nu-mi place deloc, spuse oftand prelung.
- A fost prins, Alex, stai linistit, rosti Tony fara pic de tragere de inima, iar Alex simti cum inima ii batea mai tare. Isi iamginase de multe ori ca el il prinde pe agresor si ucigas si il impusca, fiind apoi felicitat de politie si avansat in grad. Ofta.
Tony se intorse imediat cu fata spre el.
- De ce ma respingi?
Intrebarea fratelui sau il facu pe Alex sa inghita in sec, apoi dadu sa se ridice de pe pat. Fu apucat de mana insa si tras inapoi, iar prosopul din jurul taliei lui indepartat imediat, lasandu-i cale libera lui Tony spre a-l privi. Se jena imediat si, intins in pat, marai printre dinti:
- Lasa-ma... La-sa-ma! silabisi apoi smucindu-se. Se ridica si disparu din camera gol cum era, fiind hotarat sa plece de-acasa,cel putin momentan.

"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#4
Okay - am citit tot - chiar tot si nu glumesc :> Cu toate ca am observat ca ai mai mancat cateva litere, it's fine, tu nu gresesti de prea multe ori, ma' Trix *hugs*

So, vad ca e vorba de criminali si de... waah ! o.o BUG Mafia ? :o3 Cred ca glumesti - god, this isn't a joke :o3 Hmm, e vorba de violuri sa inteleg. I mean, la asta ma duc eu cu gandul cand citesc; si cand am citit si prologul, mi-am zis in minte Hei, asta e un yaoi bestial ! <3 si cred ca nu ma las pana nu citesc tot ficul, deci vezi sa postezi repede xD
Gemenii imi plac, posibil sa "mizez" mai mult pe Alex - intr-un fel, ma regasesc eu in el [ ofc, nu va ganditi la prostii *laughs* ] ; e mai calm si asta imi place, pe cand Tony e genul de persoana cool si mai rece i think .
Anw, sunt curioasa in legatura cu plimbarea ce-o s-o faca Alex; oare sa se intalneasca nu adevaratul criminal violator ? Banuiesc ca cel arestat nu e adevaratul faptas - presimt ceva yaoi :>

#5
Mersi mult de comentariu ^:)^
:*

[center]Un episod crud[/center]



Trecusera cateva zile bune de la ceea ce se petrecuse dupa dusul lui Alex, iar cei doi gemeni se impacara. Tony isi ceruse scuze, recunoscand ca nu era sigur nici el pe ceea ce facea si ca nu are vreo itnentie rea, ci doar era curios de reactia fratelui sau. Alex insa era sceptic. Cu toate acestea, nu spunea nimic.
- Mai dam si noi pe la scoala? intreba oftand baiatul, privindu-se in oglinda. Isi aranja parul cat de cat, auzindu-l apoi pe Tony cum isi aprinde o tigara.
- Da-o dracului, oricum nu ne ajuta la nimic! ii spuse nepasator, apoi trase aer in piept, apoi se privi mai cu atentie, analiznadu-si chipul.
Iesira afara, ca de fiecare data, indreptandu-se grabiti spre a nu pierde reuniunea gastii din fiecare seara. Dorira sa iasa, insa tatal lor, beat mort, ca si aseara si ca mai mereu, le aparu in fata. Ii privea cu ochii lui injectati si abia se putea tine pe picioare.
- Inc...Incotro? intreba sughitand. Era multumit de el insusi si de cat bause acum, dar nu isi suporta copiii si, de aceea, dorea sa le faca viata amara amandurora. Din cauza voastra suntem in gaura in care suntem! Pedepse ce sunteti!
Tony fierbea de furie. Alex insa il lua de mana, incercand sa-l traga afara.
- Haide... Nu privi in urma...
Nu dupa mult timp de gandire, tatal lor se auzi strigand:
- Homosexualilor!
Asta ii puse capac lui Tony. Se intoarse spre tatal sau si ii dadu un pumn, trantindu-l la pamant. Cum si asa el nu se putea tine bine pe picioare, se izbi cu capul de podea. Nu parea insa prea afectat de asta, caci incepu sa injure:
- Fii de catea ce sunteti! Putorilor! Jigodiilor!
Tony stranse pumnul, insa Alex il luade mana si il trase afara din casa, indreptandu-se spre scari. Locuiau la etajul al patrulea si niciunul dintre ei nu stia cum tatal lor urcase pana sus fara sa cada de-acolo. Era scarbit din cale-afara de el si ii dorea ce-i mai rau. Le facuse amandurora viata un chin.
Nu se mai oprira de aceasta data unde stateau de obicei,si anume la scara blocului, cu gasca, ci se indreptara impreuna spre parc. Ajunsi acolo, alesera o banca mai retrasa, de la adapostul unui copac. Erau ascunsi privirilor oamenilor. Tony isi lasa capul pe umarul fratelui sau si il lua de mana.
Lacrimile ii curgeau pe chip.
- Ma doare... Mereu face la fel... De ce nu putem avea si noi o familie normala, Alex? intreba ridicandu-si privirea indurerata spre cea a fratelui sau. Acesta ii curpinse chipul in palma si il saruta pe frunte, apoi ii sterse lacrimile cu blandete.
- Nu stiu, dar nu vreau sa plangi... ii rosti incet la ureche. Ii aseza iarasi capul pe umarul sau si il inconjura cu bratele. Si lui ii vene asa planga si era de parere ca soarta nu fusese buna cu ei, fiindca le daduse un tata care stie foarte mult sa-si bata joc de ei.
- Auzi, ne face pe noi homosexuali! Betiv infumurat... Jegos... Imputit! spuse lovind banca cu pumnul de mai multe ori. Alex, sunt satul de el, sunt satul... Si mamei, cate ii face si mamei...
Ramasera acolo, vorbind, pana tarziu, foarte tarziu in noapte. Erau obositi amandoi, dar ramasesera imbratisati.

Intre timp, mama lor se indrepta grabita spre casa. Desi criminalul fusese prins, ea tot se temea ingrozitor de faptul ca ar putea fi prinsa si batuta sau ucisa de cineva, mai ales ca aveau un carier rau famat. De ce ii era ei cel mai frica era sa-i lase pe fiii ei fara niciun ajutor in viata.
"Pentur voi muncesc, Alex, Tony... " le spusese de multe ori. Si chiar asa era, cei doi copii ai ei erau motivul pentru care ea traia. Era scarbita de viata si de lipsa de noroc pe care o avusese. Isi ura sotul, dar totusi avea de la el doi copii frumosi, iubitori. Doi gemeni.
Se gandea acum sa se desparta de tatal lor. Spera ca, in aceasta seara, sa-l gaseasca treaz. Voia sa-i impartaseasca planurile ei: sa meraga si sa divorteze, ea luand custodia copiilor, iar el sa se descurce cum poate. Dar nu avu noroc, deoarece ceea ce o intampina fu dur: sotul ei, beat mort, era deasupra vecinei de dedesupt.
- Cum... Cum.... incepu, insa ramase stupefiata.
Barbatului nu ii pasa de prezenta ei. Continua sa faca sex cu vecina lor, iar aceasta gemea incantata. Nu o vazuse pe femeia ce aparuse in cadrul usii. Sunetele se auzira din ce in ce mai tare, pana ce sotul ei probabil ca terminase. Atunci se intoarse si o vazu.
Ea statea acolo, in cadrul usii, plangand. Lacirmile ii siroiau pe chip si nu se putea misca.
- Ai venit? rosti pe un ton nonsalant barbatul, in timp ce vecina ramasese si ea stupefiata. Isi trase rochia in jos, apoi isi lua lenjeria intima si se ridica din pat. Voia sa plece...
Barbatul se aprpie de sotia lui, mergand ca un ametit. Se vedea cat de rau ii facea cantitatea de alcool bauta. Isi privi sotia, apoi ii trase o palma cat putu de tare. Aceasta ramase cu gura cascata...
- Mama! striga Tony in acel moment, prinzand-o pe femeia care ii daduse viata. Avusese noroc, ajunsesera inainte ca tatal lor sa o poata pedepsi mai rau. Alex intra in camera fara sa ii pese si il apuca furia cand o vazu pe vecina.
- Tarfa... ce cauti aici?! striga la ea si se apropie. Mana i se infipse in parul femeii, apoi un pumn in gura o facu pe aceasta sa cada in genucnhi, plina de sange. Iti scot dintii, ai auzit?! Tarfa ordinara!
O lua la picioare, in timp ce tatal sau se intoarse spre el si il apuca de gat. Tony simti si el durerea ,desi nu era cel vizat. Se ridica brusc si, apucand un scaun de la masa ce le servea drept birou de scris lui si fratelui sau, i-l tranti in cap tatalui sau, spargandu-l.
Alex tusi in acel moment. Desi fusese pentru foarte scurt timp, simtise ca ramane fara respiratie. Se agata de fratele sau, privindu-l pe tatal lor, ce zacea pe jos, insa nu-si pierduse constiinta. Se ridica incet-incet si se uita la sotia sa. Parca fiii lui nu mai existau. Cei doi gemeni vrura sa sara, insa privirea resemnata a mamei lor ii facu sa se opreasca.
Stia ca aveau sa sufere daca se interpuneau intre ea si tatal lor, astfel ca ramasera acolo. Era voia mamei lor...
Barbatul o lua de par si dadu cu ea de perete. O palma o zgudui pe fragila femeie, apoi un picior... Si fu aruncata la podea. Lovea cu toata puterea in ea, facand-o sa geama din cauza durerii, lacrimile scurgandu-i-se siroaie de pe chipul indurerat.
Incepu sa tipe in scurt timp, pe masura ce lua picioare in spate de la sotul ei.
Alex ii sari in spate tatalui sau, iar cand cazu, o facu izbindu-se de zid. Imediat, intalni si coltul unei mese, care i se infipse in abdomen.
- Drace! spuse in soapta. Se feri imediat, fiinta tatal sau cazu si el foarte aproape de trupul sau. Tony isi lua fratele de acolo, ridicandu-l in brate. Se indreptara apoi spre mama lor... Dar aceasta nu dorea sa vina. Se ridica si se duse incet in pat.
"Oare de ce suporta chinul asta? " se intreba Alex, iesind din casa. Nu avea rost sa mai stea acolo. Il lua pe Tony si se indreptara incet unde vedeau cu ochii....
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#6
:(( totul e atat de trist. imi pare rau de Tony si Alex. Niciun copil nu merita sa vada scene de genul ala. Si dobitocul ala beat!!! Nu suport oamenii care beau, nici in ficuri/povesti, dar nici in realitate. Lasand astea la o parte, nu o inteleg nici pe mama lor. De ce sa suporte tot chinul ala? Nu ar fi mai bine sa lase totul in urma si sa plece?
Bine, stiu ca e mai usor de zis decat de facut...dar totusi...
E trist, dar adevarat. Se intampla in fiecare zi. Partea proasta e ca se intampla in realitate...

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#7
Mira, iti multumesc enorm pentru comentariu si ma bucur ca-ti place:o3

[center]Neasteptat, dar adevarat... [/center]
 
 
 
  Femeia tocmai iesise de la munca. Fusese o zi extrem de extenunanta pentr uea si colegele ei, iar ceea ce avea sa gaseasca acasa. Stia ca sotul ei e, ca de fiecare data, avea sa fie... Intr-o stare foarte proasta. Bataia luata in urma cu cateva zile o facuse sa arate groaznic. Avea ochii umflati de plans si nu ii venea sa creada ca se intampla acel cosmar... Iar si iar, in fiecare seara.
Ofta din tot sufletul, in incercarea de a e calma. Nu trebuia sa fie mereu asa, sa vina mereu beat. Cu toate astea, mereu se intampla. Nu-si aducea aminte de cand nu mai avusese si ea o seara fericita cu adevart. Isi sterse o lacrima, gandindu-se la cei doi fii ai ei pe care ii iubea la nebunie, Alex si Tony.
  "Pentru ei traiesc... Pentru ei muncesc" isi spuse in minte, dupa care isi continua drumul spre casa, inca purtand in minte imaginile celor doi tineri la care tinea atat de mult. Se indrepta incet, gandindu-se la cum sa imparta salariul proaspat luat. Avea de platit datorii, cumparat mancare si, chiar mai mult de-atat, avea de dat bani fiilor ei.
Cu toate acestea, avea o presimtire foarte proasta ca ceva avea sa se intample si nu ii convenea de nicio culoare.
  "Sper din tot sufletul... Sper ca baietii sunt bine... " isi spsue in minte, aproape disperata. Traia pentru copiii ei si nu stia ce ar fi facut fara ei.

  Cand ajunse acasa, isi gasi barbatul in bucatarie, privind in gol. Pentru un moment, inainte de a-i vedea ochii, avu o sclipire de bucurie: crezu ca e treaz. Dar nu era asa, caci, atunci cand se intoarse spre ea, femeia descoperi ca e beat mort. Ca de fiecare data, de atlfel.
  - Bani, ceru barbatul privind-o pe femeie fix in ochi.
  Avea globii oculari de culoare rosie, ceea ce ii conferea un aspect straniu. Se ridica de pe scaunul pe care statea, apoi se indrepta spre sotia sa cu pumnul inclestat, nevenindu-i sa creada macar ca e cu adevarat amenintata de pumnul sotului sau.
  - Ce bani?
  Femeia tremura, insa nu se lasa speriata. Se dadu un pas in spate, incercand sa se apere de sotul ei.
- Salariul, rosti sotul, apropiindu-se in echilibrul sau precar, de om beat. O privea cu acei ochi injectati, provocandu-i sila de-a dreptul. Ii era scarba de el, insa incerca sa reziste pentru fii lor.
- Nu am. Unde sunt baietii?
  Barbatul insa ii trase o palma. Pe el nu il intersau decat banii. Femeia se izbi de masa si, cu putin noroc, pe bajbaite, apuca un cutit de taiat paine, mare si cu lama groasa. Se uita la sotul ei, un barbat masiv, bine legat si inspaimantator chiar la aspect, cu toate tatuajele care ii erau imprimate pe piele.
  Inainte ca barbatul sa o poata atinge din nou, femeia se culese de pe jos si infipse cutitul in abdomenul sotului ei. Sangele incepu sa curga siroaie imediat, iar femeia se simti victorioasa. OFta usurata, insa fu prea devreme, fiindca sotul ei inca avea putere.
  Se indrepta spre ea si o lua de talia ingusta, ridicand-o ca pe un fulg in aer. Se impinse pe fereastra, spargand-o, iar ei cazura in gol. Lacrimile curgeau siroaie pe chipul femeii, stiind ca acum nu mai poate face nimic. Alex si Tony erau pierduti, lipsiti de aparare intr-o lume asa de grea...
  Trupul femeii se izbi de pamant, iar cel al barbatului, greu, cazu peste al acesteia, aproape strivind-o. Murisera pe loc amandoi...
  Vecinii care auzisera cearta alertasera deja politia. Erau obisnuiti cu modul de a fi al babratului betiv, insa nu o data o salvasera pe biata lui sotie din ghearele sale infometate de bautura si de bataie. Acum insa, era prea tarzu. Mult prea tarziu.
 
  - Tony... se auzi vocea calda a lui Alex, insa plina de durere.
Se indreptau spre casa si vazura in fata blocului lor o mare de oameni stransa in semicerc, iar Ambulanta si Politia prezente. Simtira amandoi ca ceva nu era de bine, astfel ca grabira pasul pana ce ajunsera langa marea de oameni. Intorcandu-se spre ei, realizara ca toti ii priveau cu blandete... Compatimire.
  - Ce s-a intamlpat? intreba Tony pe o vecina de multe ori binevoitoare. Aceasta insa nu le spuse. Singra miscare facuta fu sa se dea in spate ,facandu-le loc, astfel cum urmara si ceillati exemplul. Tinerii ajunsera in fata, iar imaginea ii soca pe amandoi: parintii lor zaceau morti pe jos, ia rmedicii depuneau eforturi aproape supraomenesti spre a-i readuce la viata.
O femeie in varsta, imbracata in alb, se ridica de deasupra cadavrului femeii si spuse cu parere de rau:
- Nu pot face nimic....
  Le ridicara rapid cadavrele, fiind gata sa le duca la autopsie. Alex izbucni in lacrimi, dar Tony incerca in mare parte sa se tina tare. Plangea si el, insa in tacere. Isi lua fratele in brate si, sarutandu-l pe frunte, il ghida incet spre apartamentul lor. Erau disperati... Singuri si disperati.  Dus in pat, Alex intreba in soapta:
- Acum... Acum ce vom face? TOny, tu realizezi ca nimeni nu are sa aiba grija de noi? Nimeni nu ne vrea, nu avem nimic...
  - Dar ne avem unul pe celalalt, rosti geamanul, bagandu-se in pat, langa celalalt. Il lua in brate si il saruta pe frunte, incercand sa-l calmeze. Erau disperati amandoi, dar le era imposibil sa se calmeze. Se imbratisara strans, prelung, sperand ca totul e doar un vis... unul extrem de urat, dar macar un vis.
 
Singuri... Siguri pe strada, singuri in lume. De multe ori fusesera atentionati sa aiba grjia de mama lor, insa luasera totul ca pe un sfat aruncat in van. Acum, realizau amandoi cat de mult gresisera. Plangeau sufletul femeii care le daduse viata... Si ii crescuse, indurand greutaile vietii, bataile sotului si durerea de zi cu zi.
  Ei, in schimb, nu facusera altceva in afara de a pierde timpul. Abia acum realizau cat de multe se schimbasera. Ambii lor parinti murisera si erua singuri, pustii... Doar ei, in intreaga lume, doar ei... Fara nimeni care sa-i poata ajuta, sa-i indrume sau sa-i sustina financiar.

 
Nici macar ei nu stiau de unde avusesera bani de inmormantarea ce tocmai se incheiase. Isi condusesera pe ultimul drum atat mama, cat si tatal pe care-l urau insa amandoi la fel de tare. Lumea susotea, provocandu-le durere. Doi copii, identici ca infatisare... Si, totusi, asa de diferiti la caracter isi plangeau parintii dusi departe, intr-o lume in care ei nu puteau ajunge.. Nu inca.
  Alex era hotarat sa ajunga cineva. Tony insa dorea doar sa-si tina fratele langa el.
"Am ramas singuri" isi spunea, "si trebuie sa avem grija unul de celalalt, nu sa ne despartim... " El continua sa spere ca Alex se va indura si va ramane in cartier,desi ii cunostea prea bine visele. Nu aveau bani, ceea ce-l facea sa spere ca poate visul sau avea sa se implineasca, sa ramana alaturi de fratele lui geaman, pe care-l iubea mai mult decat trebuia.
  Se intorsesera acasa de la inmormantare, aruncandu-se in patul mare, care scartai subred. Era atat de vechi... Si, de atatea si-atatea ori, ii gazduise pe parintii lor, dar acum... Acum nu mai aveau pe cine sa gazduiasca in afara de ei. Casa era pustie, la fel ca si viata lor.
- Ce-a spus doctora care a facut autopsia? intreba Tony, iar Alex se intoarse din pozitia sa cu fata spre fratele lui.
  - Mama l-a injungheat... Si el a aruncat-o pe geam, dar, in rest, nimic.
Tacura, nestiind ce altceva sa-si mai spuna. Alex se facu ghem la pieptul fratelui sau geaman, inchizandu-si ochii.
  - Ia-ma-n brate... ceru, iar celalalt asculta ruga, trecandu-si bratele in jurul trupului celuilalt baiat.
 
 
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#8
Off frate :|
Haide mai, ce naiba-i asa trist... Nu-mi vine sa cred; acum chiar sunt singuri...
God, si presimteam eu ceva rau de la bun inceput cu toata betia tatalui copiilor - bosorog nenorocit, n-am ce spune T_T Am realizat totusi ca, desi cei doi au ramas acum fara parinti [ cum ai scris in capitol si cum am spus si eu ], inca tin unul la celalalt si asta-i important, cred eu. Macar mai sunt ei doi, nu unul, ci ambii.
Stii, credeam ca ucigasul ala de pe strazi o va ucide pe mama lui Tony si Alex, buut... i was so wrong >_< Damn it, what a destiny ! >_<
Haide maaai Gabiii, adu urmatorul capitol - banuiesc ca nu va lipsi drama anw...

Succes, scumpa ! *hugs*

#9
:* Am ajuns in sfarsit si aici. Scz ubita de intarziere, dar sti cat de imprastiata sunt zilele astea. Cum au zis si fetele, e un capitol extrem de trist :|, dar viata in genere e trista. Uneori trebuie sa scriem si capitole sau povesti mai triste si cu o doza sanatoasa de realism.
Totusi imi pare rau ca baietii sunt nevoiti sa treaca prin asa ceva. Nu e usor sa-ti vezi parintii morti, indiferent de cat de buni sau de rai au fost. Indiferent ca vor sau nu, au fost parintii lor.
Sper doar ca vor avea puterea sa mearga mai departe. Impreuna.
Poop si spor la scris in continuare.

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#10
Va multumesc pentru comentarii >:D<
Next:


[center]Un vis mai vechi se indeplineste[/center]


- Alex, realizezi ca am ramas doar noi doi? intreba Tony, iar cel intrebat clatina din cap. Plangea... iar fratele sau geaman ii depuse un sarut pe obraz, aproape in coltul gurii. Alex ramase pentru cateva momente cu respiratia intretaiata, insa isi reveni repede, punand intamplarea pe tema hazardului.
- Da... spuse in soapta, apoi se intoarse cu spatele la fratele sau, simtind cum talia ii e cuprinsa in brate de acesta. Scoase un scancet aproape de neperceput cand simti mana lui Tony strecurandu-se pe sub tricoul sau. Oricat si-ar fi dorit, nu mai avea puterea sa se impotriveasca... Cel putin nu momentan.
  Scanci lung si stranse din ochi, incercand sa se calmeze. Il durea ceea ce ii facea fratele lui.
  - Vreau sa iti inchizi ochii... ceru Tony, iar Alex se conforma. Nici macar nu stia de ce asculta de Tony, insa se parea ca ori nu are de-ales, ori nu mai avea niciun pic de putere. Ofta prelung, in incercarea de a-si calma tremurul trupului.
Mana lui Tony inainta pana in momentul cand ii ajunse pe piept, trecandu-i-se spre mugurii intariti ai torsului, in timp ce era tras incet deasupra lui Tony. Se trezi intr-un final ca sta pe pieptul fratelui sau, privind cu lacrimi in ochi tavanul. Nu facea decat sa se gandeasca la mama sa, nefiind atent la cum ii reactioneaza trupul la ce se petrecea.
  Simtea un fior vad de placere si nu ii venea sa creada ca se intampla aceste lucruri. Simti cum mana lui Tony i se strecoara incet in pantaloni, prinzand de locul ascuns acolo. Masa incet, facandu-l sa scape un geamat. Plangea in hohote acum.
- Lasa-ma, Tony! ceru incercnad sa se ridice, insa fratele sau il tinu lipit de el.
  - Vei vedea, cand totul se va termina, va fi mult mai bine! Nu vei mai simti nimic...
  Nu stia de ce sta sa suporte toate aceste lucruri, insa nu indrazni sa se miste. Continua sa simta cum mana lui Tony il cuprinde cu totul, incepand sa se miste usor. Nici macar nu stia cand fusese desfacut la slit, iar pantalonii si lenjeria ii fusesera indepartate de pe el. Ofta cand realiza ca nu-l asteapta nimic bine.
  - Te urasc, sa stii... ii spuse lui Tony, fara sa-si regrete vorbele.
  Nu aveau bani, nu aveau de niciunele si stia ca asta avea sa ajugna sa faca pentru a se intretine. Stia ca, daca nu avea niciun pic de noroc, avea sa ajunga  o curva ordinara, care o facea pentru niste amarati de bani fara valoare. Avea sa-si vanda sufletul nenorocit care, si asa, ramasese liber pe undeva, nu-i mai apartinea. Sufletul ii era, ca si mintea, in trecut.
  Pe Tony il infuriara cuvintele pe care le auzise, astfel ca il arunca pe fratele sau pe pat si se puse deasupra sa. Din cateva miscari bruste, il dezbraca si il puse in patru labe. Nu ii trebui prea mult sa-si traga pantalonii in jos si nici boxerii de pe el.
  Lua o crema pe care o folosise mama sa... Pentru maini, si isi unse barbatia, apoi ii unse stramtul orificiu al lui Alex, fara sa faca economie, dupa care se pozitiona intre picioarele sale. Alex insa nu avu de gand sa stea simtindu-l acolo. Se trase disperat in fata, sperand ca astfel va scapa, insa simti mainile lui Tony inconjurandu-i-se in jurul taliei.
  Stiu ca avea sa regrete, caci fu tras cu putere in spate si astfel simti cum orificiul stramt este invadat de ceva gros, provocandu-i o durere arzatoare timp de cateva secunde.Cand il simti lovindu-se de el, stiu ca Tony era in totalitate in el. Plangea dezamagit, realizand ca cel ce-l transforma intr-o persoana fara suflet e insusi fratele sau.
  - Tony, de ce?! il intreba printre lacrimi si sughituri de durere, dar nu primi niciun raspuns.  
Fratele lui nu se misca in interiorul sau stramt, ci astepta. Isi cobori incet mainile intre picioarele lui Alex si incepu sa ii maseze barbatia, sperand sa-i provoace si vreun pic de placere pe langa durerile teribile de pana atunci. Dar nu reusea, fiindca fratele sau plangea dezamgit. In hohote, reusi sa ii spuna ca-l uraste. Din nou.
  Si chiar o facea. Se simtea distrus, isi simtea spatiul intim invadat, iar durerea... Durerea era arzatoare, ingrozitoare. Nimic nu i se parea mai crud decat ceea ce patea acum. Ii venea sa urle, sa zbiere dupa ajutor, insa nu indrazni. Nu facu absolut nimic in afara de a plange.
  - Ce baiat bun... rosti Tony cand Alex se trase in fata. El crezuse ca are de gadn sa se alature actului, dar Alex incerca doar sa scape. Fratele lui insa nu avea de gand sa dea cu piciorul acestei placeri nebune, fiindca nu mai simtise niciodata asa ceva. Trupul ii era scaldat in valuri de caldura si il durea sa renunte. Se simtea tare, iar locul ce pulsa si il inghitea in acel abis al placerii il innebunea. Isi iubea fratele si il dorea de foarte mult timp, iar acum, intr-un sfarsit, il obtinuse. Il avea doar pentru el
. Facu o miscare scurta ,adacnindu-se in el, pana ce simti gustul placerii. Alex gemea de durere, in contrast cu sunetele de distractie batjocoritoare pe care le scapa Tony. Prinse cearsaful in pumni, incercand sa traga de el. Il durea asa de tare, ca nu se putea controla. Ii venea sa planga... Dar nici macar asta nu mai putea. Ramasese fara lacrimi.
Statea inert pe pat, in patru labe, aducandu-si aminte de mama lui. O iubise mai mult ca pe orice... Dar il parasise. Si, o data cu ea, il parasise si demnitatea, iar pe Tony il parasise luciditatea. Se adanci gemand in interiorul fraged a lui Alex, provocandu-i o durere aproape de nesuportat.
  Dar se bucura de ea cu o placere sadica. Il apuca de parul nu foarte scurt, tragandu-i capul pe spate, si il ridica pana ce Alex statea acum la nivelul sau, pe pat, cu spatele lipit de pieptul sau. Ii intoarse brusc capul Tony spre el si ii puse stapanire pe buze. Limba i se strecura in gura celuilalt, incepand un sarut neexperimentat, insa fratele sau geaman nu participa in niciun fel. Nu avea putere sa se impotriveasca, dar nici de participat nu avea s-o faca, nu in viata asta!
  Il inlatura repede vazand ca nu primeste raspuns si hotari sa se razbune. Era ca si cum Alex era vinovat ca ramasesera singuri si nu aveau niciun fel de sprijin. Se adanci in el cu forta, izbindu-se de fesele sale, creandu-i acelasi disconfort nebun in acel loc. Isi dorea sa se termine, desi era doar la inceput.
  Isi inchise ochii, simtind cum il parasesc puterile. Talia inconjurata de bratul lui Tony nu ii permitea sa cada, desi ar fi facut-o, ramanand printre cearsafurile ravasite. Si dorinta ii fu implinita, caci mainile celuilalt il abandonara. Cazu pe pernele ude acum, muscand dintr-una de durere, in timp ce fratele sau se adancea din ce in ce mai mult in interiorul lui, facandu-l sa urle chiar, distrus de durerea groaznica din acel loc.
Miscarile lui Tony devenira alerte si, pe masura ce inainta, Alex isi simtea carnea sfasiata de mii de ace parca. Parca nici tortura nu era mai grea decat violul fratelui sau... Acum erau o aceeasi persoana, insa niciodata cum mai fusesera.
  - Te... ura...sc... rosti pintre suspine de durere si lacirmi.
Tony termina rapid, apoi cazu peste el. Incet, Alex se trase din acel loc, incercand sa se tina pe picioare. Nu avea forta insa pentru absolut nimic. Ii venea sa urle, dar se abtinu, cei drept cu mare greutate. Se indrepta spre baie, unde se spala. Avea nevoie sa nu mai simta... Acel lucru acolo, desi nu reusi. Incercarea ii esua, deoarece durerea era prea mare, apa o amplifica si sangele ce siroia nu ii permieta sa faca nimic.
  Isi lua cateva haine, profitand de fatpul ca fratele sau doarme... Si pleca.
  Niciun bilet, nimic. Doar disparu.
 
Sangele apa nu se face... Insa acum, sangele meu a devenit venin. Te voi uri, Tony, toata viata mea pentru ce ai facut, si nici in mormant nu te voi ierta! Iti doresc sa fii nefericit mereu, sa ma cauti... Si sa nu ma gasesti! Sa ma iubesti mereu si de fiecare data sa-ti aduci aminte cum mi-ai gustat cu o cruzime inimaginabila carnea! Carne din carnea ta, acelasi sange ce curge prin noi, iar tu l-ai blestemat de o fapta nesabuita... Te urasc!  
Alex plecase. Iar unicul semn ce-l lasase era o pata de sange uriasa pe cearsaf, ce simboliza o inima franta, cu un contur neclar, insa existent. Inima lui.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Yaoi] Pariu cu moartea Clau~ 13 8.700 05-07-2013, 04:53 PM
Ultimul răspuns: Kira's Scarlet
  Moartea ÅŸi alte droguri. Lust. 6 3.383 22-03-2011, 10:16 PM
Ultimul răspuns: Katniss
  Dansand cu moartea Alee 7 5.139 25-06-2010, 07:32 PM
Ultimul răspuns: Abbeh.
  Hai sa ne jucam cu moartea andera 1 3.609 22-11-2007, 01:21 PM
Ultimul răspuns: Jigoku


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)