28-12-2009, 12:05 AM
yaku_chin poti sa-i faci ce vrei Miei, dar asigura-te ca o termini definitiv pentru ca nu va avea astampar.
Si nebunia are farmecul ei. Nu l-a scos din hotel pentru ca trebuiau sa faca ei ceva la sistemul de ventilatie:)). Multumim fetelor pentru parerea voastra sincera si speram sa va placa in continuare. Vor mai avea loc asemenea rasturnari de situatie si dovezi de nebunie din partea lui Aizawa.
Capitolul 6- Cedarea
O senzatie atat de calda si placuta il invaluie incat ii e frica sa deschida ochii. Nu vrea ca vraja sa se spulbere, refuza sa se gandeasca ca atingerea calduroasa se va evapora ca un fulg de nea si va ramane imprimata pe chipul lui ca o senzatie ce si-a pierdut forta magica.
Ce e bun nu dureaza insa o vesnicie. Mana s-a retras, bataia ce o simtise in partea dreapta a pieptului nu mai era prezenta, ci era obscur si un sunet ciudat se auzea.
A privit in jur, dar nu a putut distinge ceva clar ci doar o elice care se invartea. Se ridica speriat, isi aminti ultimile evenimente si se panica.
- Oare ce s-a intamplat? Oare a murit cineva? bolborosi el.
- Nu s-a intamplat nimic grav, spuse o voce apropiindu-se de el.
Desi era intuneric, trasaturile acelui chip erau inconfundabile. Si-le amintea in cosmar, le traia din amintiri si se aflau acum chiar in fata sa.
-Aizawa de ce esti aici? Unde suntem?
-In sistemul de ventilatie. Am provocat o scurgere de gaze. Si multumeste-mi ca te-am scapat de ipocrita de nevasta-mea! Daisuke, nu o crede! Te joaca pe degete ca in trecut. Te rog, deschide ochii si nu te lasa manipulate de ea! ii zise pictorul.
Atata teama si disperare in vocea sa incat nu putea sa nu-l creada. Aizawa ii luase mana in a asa si el remarca cu stupefiere ca degetele sale s-au incolacit dupa cele ale pictorului si degetul sau mare managaia palma lui Aizawa. Aceasta isi ridica cealalta mana si atinse cu buricele degetelor chipul tanarului ca pe o iluzie sau fantasma provocata de demonul iubirii, o atingere suava si diafana ca sa nu transforme asa zisa iluzie in praf de diamante.
Intre neant si infinit se afla o existenta umana care inseamna moarte la fel cum atractia dintre doua personae poate fi atractia dintre Eros si Thanatos.
Daisuke inchise ochii cand pictorul ii trasa conturul buzelor si datorita faptului ca il gadila intredeschise buzele. Acest lucru i-a dat ocazia pictorului sa-i savureze inca o data mierea gurii la inceput temator si ezitant, apoi incet si profund prinzandu-l de buza inferioara pe care o supse usor. Depuse apoi sarutari aproape imperceptibile pe sprancenele tanarului, pe pielea calda a obrajilor inrositi ca mai apoi sa revina si sa ia gura lui Daisuke complet sub stapanirea gurii sale. Il intinse si se puse din nou asupra lui introducandu-si mana sub bluza tanarului. Isi roti aratatorul in jurul sfarcurilor sale pana ce acestea se infiorara de placere. Atunci, Aizawa a decis ca e momentul sa-i scoata bluza. Ii saruta sfarcurile tari, ii prinse pielea pieptului intre buze in timp ce l-a dezbracat complet. Isi tinu respiratia privindu-l cu aceasi apreciere cu care priveste paleta de pe care urmeaza sa-si aleaga culorile. Cobora cu sarutarile pana intre coapsele tanarului care si-a desfacut picioarele de indata ce a intuit dorinta pictorului.
-Aizawa, ma simt confuz si incomfortabil. De ce simt acesti fiori si aceasta dorinta nebuneasca de a fi al tau si in acelasi timp aud voci care imi spun sa incetez?
-Asta e din cauza ca lupti impotriva propriului corp. Asculta ce iti spune inima, asculta glasul reactilor pe care le ai. Nu te voi forta, nu vreau sa ai nici un regret si nici sa te blestemi ca mi te-ai daruit, ii spuse pictorul rabdator, asteptand raspunsul tanarului.
Confuzie, bucurie, speranta si emotie. Un amalgam de sentimente ce au navalit in inima tanarului. Voia sa asculte vocea pictorului la nesfarsit, isi dorea sa pastreze acea caldura a palmelor lui Aizawa, tanjea dupa saruturile pasionale si tandre, diafane si apasate, dar niciodata violente.
Daca isi va asculta inimaii va fi bine acum, dar la ziua de maine nu se va mai purtea gandi, daca isi asculta ratiunea va regreta acum si poate maine se va simti mai bine, orice alege de regrete nu va scapa.
Privi in ochii pictorului ce inotau in sclipiri de argint si buzele acestuia luceau deoarece numai ce isi trecuse limba peste ele. Si-a ridicat capul si l-a sarutat fugitiv, apoi a inchis ochii si a intredeschis buzele, un mesaj mai mult decat evident pentru Aizawa, care atat astepta. I-a luat chipul in palme si l-a sarutat intr-un mod in care nu credea ca e posibil: alert si incet. Limba sa serpuia in cavitatea bucala a tanarului si lasa in locurile pe care le atingea lava dulce. Intrerupse sarutul pentru a-i lasa ragaz sa respire timp in care a coborat pe suprafata pieptului pe care a depus saruturi scurte si umede. Se ridica si se puse langa Daisuke pe care il intoarse cu spatele la el si ii ridica piciorul. Se aseza intre membrele sale si pentru a-i sprijini piciorul suspendat isi puse propriul picior perpendicular pe sol astfel incat cel al lui Daisuke sa stea pe al sau, il patrunse si totodata il tinea strans la pieptul sau sarutandu-i spatele. Ii simtea interiorul stramt si fierbinte si parca se afla la granita dintre paradis si infern. Se misca incet pentru a nu-l rani acum cand trebuia sa-i ofere placere. Ii simtea muschii pieptului incordandu-se sub palma sa si il innebunea cand ii tresarea in brate.
-Nu, nu in pozitia asta! Vreau sa te privesc, vreau sa-ti vad ochii. Mi-e teama cand nu-ti vad expresia faciala si privirea, ii zise tanarul cu vocea tremuranda.
Atunci pictorul s-a retras pentru a reveni asupra lui, intra in acel loc stramt pentru a se retrage din nou si continua tot asa pana ce Daisuke se ineca in delirul placerii. Momentul suprem nu s-a lasat asteptat si cazura impreuna ca doua aripi ale aceluiasi destin, ca degetele unei maini sau ca doua inimi gemene.
- Aizawa, eu... mi-a placut, spuse tanarul cu glasul stins.
- Am simtit sinceritatea sufletului tau pur si am citit in abisul privirii tale scaldate in decor nocturn, ii marturisi-se pictorul si apoi il saruta pe frunte inhaland profund mirosul parului baiatului ce inca tremura in bratele sale.
O inima incepea sa bata din iubire pentru iubire, o chintesenta a dragostei era formata din nebunie si fericire, din pasiune si existenta fiintei indragite.
Si nebunia are farmecul ei. Nu l-a scos din hotel pentru ca trebuiau sa faca ei ceva la sistemul de ventilatie:)). Multumim fetelor pentru parerea voastra sincera si speram sa va placa in continuare. Vor mai avea loc asemenea rasturnari de situatie si dovezi de nebunie din partea lui Aizawa.
Capitolul 6- Cedarea
O senzatie atat de calda si placuta il invaluie incat ii e frica sa deschida ochii. Nu vrea ca vraja sa se spulbere, refuza sa se gandeasca ca atingerea calduroasa se va evapora ca un fulg de nea si va ramane imprimata pe chipul lui ca o senzatie ce si-a pierdut forta magica.
Ce e bun nu dureaza insa o vesnicie. Mana s-a retras, bataia ce o simtise in partea dreapta a pieptului nu mai era prezenta, ci era obscur si un sunet ciudat se auzea.
A privit in jur, dar nu a putut distinge ceva clar ci doar o elice care se invartea. Se ridica speriat, isi aminti ultimile evenimente si se panica.
- Oare ce s-a intamplat? Oare a murit cineva? bolborosi el.
- Nu s-a intamplat nimic grav, spuse o voce apropiindu-se de el.
Desi era intuneric, trasaturile acelui chip erau inconfundabile. Si-le amintea in cosmar, le traia din amintiri si se aflau acum chiar in fata sa.
-Aizawa de ce esti aici? Unde suntem?
-In sistemul de ventilatie. Am provocat o scurgere de gaze. Si multumeste-mi ca te-am scapat de ipocrita de nevasta-mea! Daisuke, nu o crede! Te joaca pe degete ca in trecut. Te rog, deschide ochii si nu te lasa manipulate de ea! ii zise pictorul.
Atata teama si disperare in vocea sa incat nu putea sa nu-l creada. Aizawa ii luase mana in a asa si el remarca cu stupefiere ca degetele sale s-au incolacit dupa cele ale pictorului si degetul sau mare managaia palma lui Aizawa. Aceasta isi ridica cealalta mana si atinse cu buricele degetelor chipul tanarului ca pe o iluzie sau fantasma provocata de demonul iubirii, o atingere suava si diafana ca sa nu transforme asa zisa iluzie in praf de diamante.
Intre neant si infinit se afla o existenta umana care inseamna moarte la fel cum atractia dintre doua personae poate fi atractia dintre Eros si Thanatos.
Daisuke inchise ochii cand pictorul ii trasa conturul buzelor si datorita faptului ca il gadila intredeschise buzele. Acest lucru i-a dat ocazia pictorului sa-i savureze inca o data mierea gurii la inceput temator si ezitant, apoi incet si profund prinzandu-l de buza inferioara pe care o supse usor. Depuse apoi sarutari aproape imperceptibile pe sprancenele tanarului, pe pielea calda a obrajilor inrositi ca mai apoi sa revina si sa ia gura lui Daisuke complet sub stapanirea gurii sale. Il intinse si se puse din nou asupra lui introducandu-si mana sub bluza tanarului. Isi roti aratatorul in jurul sfarcurilor sale pana ce acestea se infiorara de placere. Atunci, Aizawa a decis ca e momentul sa-i scoata bluza. Ii saruta sfarcurile tari, ii prinse pielea pieptului intre buze in timp ce l-a dezbracat complet. Isi tinu respiratia privindu-l cu aceasi apreciere cu care priveste paleta de pe care urmeaza sa-si aleaga culorile. Cobora cu sarutarile pana intre coapsele tanarului care si-a desfacut picioarele de indata ce a intuit dorinta pictorului.
-Aizawa, ma simt confuz si incomfortabil. De ce simt acesti fiori si aceasta dorinta nebuneasca de a fi al tau si in acelasi timp aud voci care imi spun sa incetez?
-Asta e din cauza ca lupti impotriva propriului corp. Asculta ce iti spune inima, asculta glasul reactilor pe care le ai. Nu te voi forta, nu vreau sa ai nici un regret si nici sa te blestemi ca mi te-ai daruit, ii spuse pictorul rabdator, asteptand raspunsul tanarului.
Confuzie, bucurie, speranta si emotie. Un amalgam de sentimente ce au navalit in inima tanarului. Voia sa asculte vocea pictorului la nesfarsit, isi dorea sa pastreze acea caldura a palmelor lui Aizawa, tanjea dupa saruturile pasionale si tandre, diafane si apasate, dar niciodata violente.
Daca isi va asculta inimaii va fi bine acum, dar la ziua de maine nu se va mai purtea gandi, daca isi asculta ratiunea va regreta acum si poate maine se va simti mai bine, orice alege de regrete nu va scapa.
Privi in ochii pictorului ce inotau in sclipiri de argint si buzele acestuia luceau deoarece numai ce isi trecuse limba peste ele. Si-a ridicat capul si l-a sarutat fugitiv, apoi a inchis ochii si a intredeschis buzele, un mesaj mai mult decat evident pentru Aizawa, care atat astepta. I-a luat chipul in palme si l-a sarutat intr-un mod in care nu credea ca e posibil: alert si incet. Limba sa serpuia in cavitatea bucala a tanarului si lasa in locurile pe care le atingea lava dulce. Intrerupse sarutul pentru a-i lasa ragaz sa respire timp in care a coborat pe suprafata pieptului pe care a depus saruturi scurte si umede. Se ridica si se puse langa Daisuke pe care il intoarse cu spatele la el si ii ridica piciorul. Se aseza intre membrele sale si pentru a-i sprijini piciorul suspendat isi puse propriul picior perpendicular pe sol astfel incat cel al lui Daisuke sa stea pe al sau, il patrunse si totodata il tinea strans la pieptul sau sarutandu-i spatele. Ii simtea interiorul stramt si fierbinte si parca se afla la granita dintre paradis si infern. Se misca incet pentru a nu-l rani acum cand trebuia sa-i ofere placere. Ii simtea muschii pieptului incordandu-se sub palma sa si il innebunea cand ii tresarea in brate.
-Nu, nu in pozitia asta! Vreau sa te privesc, vreau sa-ti vad ochii. Mi-e teama cand nu-ti vad expresia faciala si privirea, ii zise tanarul cu vocea tremuranda.
Atunci pictorul s-a retras pentru a reveni asupra lui, intra in acel loc stramt pentru a se retrage din nou si continua tot asa pana ce Daisuke se ineca in delirul placerii. Momentul suprem nu s-a lasat asteptat si cazura impreuna ca doua aripi ale aceluiasi destin, ca degetele unei maini sau ca doua inimi gemene.
- Aizawa, eu... mi-a placut, spuse tanarul cu glasul stins.
- Am simtit sinceritatea sufletului tau pur si am citit in abisul privirii tale scaldate in decor nocturn, ii marturisi-se pictorul si apoi il saruta pe frunte inhaland profund mirosul parului baiatului ce inca tremura in bratele sale.
O inima incepea sa bata din iubire pentru iubire, o chintesenta a dragostei era formata din nebunie si fericire, din pasiune si existenta fiintei indragite.