06-09-2010, 11:32 PM
Buna tuturor cititorilor si scriitorilor de pe zup. Sunt artist. Voi scrie impreuna cu o fata nou venita, Viki. V!K!.
Eu voi scrie din perspectiva personajului feminin : Shanzele de Parvanti
Viki din perspectiva personajului masculin : Marrio Gasello
Voi incepe cu copilaria lor . Prima dragoste care va dura pana la sfarsit.
Volumul I
Capitolul 1
Prima privire
-Shanzel! tipa matusa Gernida. Cum de nu iesi si tu cu copii afara? Stai si citesti Romeo si Julieta, dar fara sa cunosti cu adevarat dragostea. Crezi ca daca doar citesti o sa fii cine stie cine? Nu draga, misca afara! Du-te! Te voi chema eu la cina!
Matusa Gernida era o adevarata vipera. Parintii mei erau plecati in Suedia cu afaceri. Eu stateam in Franta impreuna cu matusa, unchiul, fratele si verisoara. Casa era incapatoare pentru toata lumea. Alba la culoare si foarte primitoare, avad gradina plina de trandafiri.
-Nu auzi fetito? Misca! tipa matusa din ce in ce mai tare.
-Desigur matusa. Acum ma imbrac si ies, spun eu printe picaturi, plangand.
Imi placea sa ma joc, dar copii nu se comportau prea frumos cu mine. Ma considerau fitoasa deoarece purtam palarii, scriam, desenam si purtam rochite. Ceea ce nu purtau copii de prin Franta, in acel oras. Locuiam intr-un oras destul de frumos plin de oameni simpatici si iubitori de natura. Locuiam in Marne. Foarte aproape de Paris.
-Daca nu iesi acum...
-Acum ies bunico!
Grabita de scorpie am iesit pe usa. Unchiul nu era acasa. El era dus la primarie cu munca. Daca era el...scorpia nu mai ma dadea afara. Unchiul era o persoana iubitoare, cu mustata lui alba si ochii albastrii o imblanzea pe matusa mea. Palaria lui mult iubita, cu numele de Dane, o purta ori si unde. Matusa o ura. Credea ca unchiul iubeste mai mult palaria decat pe sotia lui, matusa. Asta credea ea, dar nu era adevarat. Unciul avea grija de fiecare dintre noi, fara sa faca diferente. Il consideram ca pe un tata. Matusa era un temperament cu totul diferit. Plina de gelozie si foarte curioasa. Nu puteai decat sa faci ca ea si de nu faceai, te facea cu ou si cu otet. Facea pe sefa si in loc sa cante cocosul la casa, canta gaina. Acestia erau ei. Ii iubeam asa cum erau. Fie cu rele fie cu bune.
Langa casa se afla un parc. Imi placea sa ma duc acolo. Era plin de pasari si daca erai atent, puteai zari si cate o veverita. Foarte frumos. Multi copii se aflau pe teren si se jucau cu mingea. Imi doream sa majoc si eu dar nu ma descurcam la jocurile cu mingea.
Ma asezasem langa un plop. Ma uitau ma acel meci. Eram incantata si parca intrasem in jocul lor. DEschisem poseta mea de piele. Luasem cartea mea, "Visuri in ceata". Ma apucasem sa citesc. Cand, aud tipete peste tot in jurul meu. " Fetito, da-te! Mingea! Ai grija!" Nu intelegeam si continuam sa citesc. Cand simt o lovitura. O minge ma lovise si imi murdarise rochita galbena. Matusa nu prea era incantata de murdaritul fustelor. Detesta sa spele. Punea servitorii.
Ma uitam la pata cea mare si ma gandeam ca mai bine as fugi, dar nu. Imi luasem cartea mea. Ma ridicasem si rostisem:
-De ce ati aruncat in mine? Cu ce v-am deranjat? Doar citeam si acum rochia mea este murdara. O cunoasteti pe contesa Genida. Daca vede o haina murdara...face ce face! Foarte urat.
- Ne pare rau! strigara ei.
Isi luasera mingea si continuara jocul. Eram foarte trista. Lacrimile reci imi curgeau pe obraji. TRistetea ma invaluia. Nu ma mai gandeam decat la ce o sa imi faca matusa.
-Ai patit ceva, domnisoara?spuse un baiat.
Eu imi ridic privirea. Era un baietel de 13 ani ca si mine. Era chipes, frumos si cu parul buclat si negru. Avea ochii caprui si o fata te copil foarte dragastos. Imi aduse un trandafir. Ma uitasem in ochii lui, si simteam o apropiere. Prima privire. I-am raspuns:
-Sunt bine, multumesc. Sunt Shanzele de Parvanti . Tu cum de numesti?
-Te cunosc, domnisoara Shanzele. Ma numesc Marrio Gasello. Rochita ta s-a murdarit. Oh. Merg eu cu tine, pana la conac. O sa ii spun matusii tale ca eu am dat cu mingea in tine.
-Nu este nevoie.
-Insist.
-Bine. Multumesc.
Eram mai fericita acum. Era un baiat inaltut si imbracat la costum. Imi pacea de el si de atitudinea lui simpatica. L-as fi luat de sot in acea clipa. Dar prin anii 1989.. cand aveam doar varsta de 13 ani, nu era legal. Fiind foarte dragut, m-a condus pana acasa. Inainte de a suna la usa, imi daduse adresa lui, si imi spuse ca o sa imi trimite multe alte scrisori de acum inainte. Eram foarte uimita. Eu eram o fetita mai uscativa si foarte silitaore. Cum sa se fi uitat cineva la mine?
Ding Dong. Se auzea soneria. Matusa ne intampina. Cand imi vazu rochita murdarita spuse :
-Vai de mine fetito! Tu asa imi vii? Cum este posibil? Cine ti'a facut asta? Gata, gata! Trebuie aruncata aceasta rochita.
Matusa disperata, smulgandusi parul incepu sa tupe si mai tare.
- O! Copilo sa vezi ce bataie ai sa iei de la mine in casa!! Neobrazat-o!
- Buna ziua contesa Gernida! Sunt Marrio Gasello. Imi pare rau de rochia Shanzelei. Eu am fost vinovat. Imi pare rau si daca se poate voi spala eu rochia.
- Marrio Gasello? Tatal tau lucreaza la primarie, asa este? Bine. Multumesc ca mi-ai zis si in cateva ore iti vom trimite rochia ca sa o speli. La revedere Marrio.
Nerusinarea matusii era mare. Dar eu, eram fascinata de ochii acelui baiat foarte chipej. Mi-am luat "La revedere" cu greu, dar am rezistat. Ma gandeam ca urmatoarea zi, voi face tot posibilul sa il revad.
Sfarsitul primului capitol.
Eu voi scrie din perspectiva personajului feminin : Shanzele de Parvanti
Viki din perspectiva personajului masculin : Marrio Gasello
Voi incepe cu copilaria lor . Prima dragoste care va dura pana la sfarsit.
Volumul I
Iubirea dureaza pana la nesfarsit de cand esti mic si pâna cand esti mare. Totul dureaza. Sa simiti clipa este cel mai important, sa simti ca ai pe cineva langa tine
Capitolul 1
Prima privire
-Shanzel! tipa matusa Gernida. Cum de nu iesi si tu cu copii afara? Stai si citesti Romeo si Julieta, dar fara sa cunosti cu adevarat dragostea. Crezi ca daca doar citesti o sa fii cine stie cine? Nu draga, misca afara! Du-te! Te voi chema eu la cina!
Matusa Gernida era o adevarata vipera. Parintii mei erau plecati in Suedia cu afaceri. Eu stateam in Franta impreuna cu matusa, unchiul, fratele si verisoara. Casa era incapatoare pentru toata lumea. Alba la culoare si foarte primitoare, avad gradina plina de trandafiri.
-Nu auzi fetito? Misca! tipa matusa din ce in ce mai tare.
-Desigur matusa. Acum ma imbrac si ies, spun eu printe picaturi, plangand.
Imi placea sa ma joc, dar copii nu se comportau prea frumos cu mine. Ma considerau fitoasa deoarece purtam palarii, scriam, desenam si purtam rochite. Ceea ce nu purtau copii de prin Franta, in acel oras. Locuiam intr-un oras destul de frumos plin de oameni simpatici si iubitori de natura. Locuiam in Marne. Foarte aproape de Paris.
-Daca nu iesi acum...
-Acum ies bunico!
Grabita de scorpie am iesit pe usa. Unchiul nu era acasa. El era dus la primarie cu munca. Daca era el...scorpia nu mai ma dadea afara. Unchiul era o persoana iubitoare, cu mustata lui alba si ochii albastrii o imblanzea pe matusa mea. Palaria lui mult iubita, cu numele de Dane, o purta ori si unde. Matusa o ura. Credea ca unchiul iubeste mai mult palaria decat pe sotia lui, matusa. Asta credea ea, dar nu era adevarat. Unciul avea grija de fiecare dintre noi, fara sa faca diferente. Il consideram ca pe un tata. Matusa era un temperament cu totul diferit. Plina de gelozie si foarte curioasa. Nu puteai decat sa faci ca ea si de nu faceai, te facea cu ou si cu otet. Facea pe sefa si in loc sa cante cocosul la casa, canta gaina. Acestia erau ei. Ii iubeam asa cum erau. Fie cu rele fie cu bune.
Langa casa se afla un parc. Imi placea sa ma duc acolo. Era plin de pasari si daca erai atent, puteai zari si cate o veverita. Foarte frumos. Multi copii se aflau pe teren si se jucau cu mingea. Imi doream sa majoc si eu dar nu ma descurcam la jocurile cu mingea.
Ma asezasem langa un plop. Ma uitau ma acel meci. Eram incantata si parca intrasem in jocul lor. DEschisem poseta mea de piele. Luasem cartea mea, "Visuri in ceata". Ma apucasem sa citesc. Cand, aud tipete peste tot in jurul meu. " Fetito, da-te! Mingea! Ai grija!" Nu intelegeam si continuam sa citesc. Cand simt o lovitura. O minge ma lovise si imi murdarise rochita galbena. Matusa nu prea era incantata de murdaritul fustelor. Detesta sa spele. Punea servitorii.
Ma uitam la pata cea mare si ma gandeam ca mai bine as fugi, dar nu. Imi luasem cartea mea. Ma ridicasem si rostisem:
-De ce ati aruncat in mine? Cu ce v-am deranjat? Doar citeam si acum rochia mea este murdara. O cunoasteti pe contesa Genida. Daca vede o haina murdara...face ce face! Foarte urat.
- Ne pare rau! strigara ei.
Isi luasera mingea si continuara jocul. Eram foarte trista. Lacrimile reci imi curgeau pe obraji. TRistetea ma invaluia. Nu ma mai gandeam decat la ce o sa imi faca matusa.
-Ai patit ceva, domnisoara?spuse un baiat.
Eu imi ridic privirea. Era un baietel de 13 ani ca si mine. Era chipes, frumos si cu parul buclat si negru. Avea ochii caprui si o fata te copil foarte dragastos. Imi aduse un trandafir. Ma uitasem in ochii lui, si simteam o apropiere. Prima privire. I-am raspuns:
-Sunt bine, multumesc. Sunt Shanzele de Parvanti . Tu cum de numesti?
-Te cunosc, domnisoara Shanzele. Ma numesc Marrio Gasello. Rochita ta s-a murdarit. Oh. Merg eu cu tine, pana la conac. O sa ii spun matusii tale ca eu am dat cu mingea in tine.
-Nu este nevoie.
-Insist.
-Bine. Multumesc.
Eram mai fericita acum. Era un baiat inaltut si imbracat la costum. Imi pacea de el si de atitudinea lui simpatica. L-as fi luat de sot in acea clipa. Dar prin anii 1989.. cand aveam doar varsta de 13 ani, nu era legal. Fiind foarte dragut, m-a condus pana acasa. Inainte de a suna la usa, imi daduse adresa lui, si imi spuse ca o sa imi trimite multe alte scrisori de acum inainte. Eram foarte uimita. Eu eram o fetita mai uscativa si foarte silitaore. Cum sa se fi uitat cineva la mine?
Ding Dong. Se auzea soneria. Matusa ne intampina. Cand imi vazu rochita murdarita spuse :
-Vai de mine fetito! Tu asa imi vii? Cum este posibil? Cine ti'a facut asta? Gata, gata! Trebuie aruncata aceasta rochita.
Matusa disperata, smulgandusi parul incepu sa tupe si mai tare.
- O! Copilo sa vezi ce bataie ai sa iei de la mine in casa!! Neobrazat-o!
- Buna ziua contesa Gernida! Sunt Marrio Gasello. Imi pare rau de rochia Shanzelei. Eu am fost vinovat. Imi pare rau si daca se poate voi spala eu rochia.
- Marrio Gasello? Tatal tau lucreaza la primarie, asa este? Bine. Multumesc ca mi-ai zis si in cateva ore iti vom trimite rochia ca sa o speli. La revedere Marrio.
Nerusinarea matusii era mare. Dar eu, eram fascinata de ochii acelui baiat foarte chipej. Mi-am luat "La revedere" cu greu, dar am rezistat. Ma gandeam ca urmatoarea zi, voi face tot posibilul sa il revad.
Sfarsitul primului capitol.