Pactul dragostei

[Sibel.]

Buna tuturor cititorilor si scriitorilor de pe zup. Sunt artist. Voi scrie impreuna cu o fata nou venita, Viki. V!K!.

Eu voi scrie din perspectiva personajului feminin : Shanzele de Parvanti
Viki din perspectiva personajului masculin : Marrio Gasello

Voi incepe cu copilaria lor . Prima dragoste care va dura pana la sfarsit.

Volumul I

Iubirea dureaza pana la nesfarsit de cand esti mic si pâna cand esti mare. Totul dureaza. Sa simiti clipa este cel mai important, sa simti ca ai pe cineva langa tine

Capitolul 1
Prima privire

-Shanzel! tipa matusa Gernida. Cum de nu iesi si tu cu copii afara? Stai si citesti Romeo si Julieta, dar fara sa cunosti cu adevarat dragostea. Crezi ca daca doar citesti o sa fii cine stie cine? Nu draga, misca afara! Du-te! Te voi chema eu la cina!
Matusa Gernida era o adevarata vipera. Parintii mei erau plecati in Suedia cu afaceri. Eu stateam in Franta impreuna cu matusa, unchiul, fratele si verisoara. Casa era incapatoare pentru toata lumea. Alba la culoare si foarte primitoare, avad gradina plina de trandafiri.
-Nu auzi fetito? Misca! tipa matusa din ce in ce mai tare.
-Desigur matusa. Acum ma imbrac si ies, spun eu printe picaturi, plangand.
Imi placea sa ma joc, dar copii nu se comportau prea frumos cu mine. Ma considerau fitoasa deoarece purtam palarii, scriam, desenam si purtam rochite. Ceea ce nu purtau copii de prin Franta, in acel oras. Locuiam intr-un oras destul de frumos plin de oameni simpatici si iubitori de natura. Locuiam in Marne. Foarte aproape de Paris.
-Daca nu iesi acum...
-Acum ies bunico!
Grabita de scorpie am iesit pe usa. Unchiul nu era acasa. El era dus la primarie cu munca. Daca era el...scorpia nu mai ma dadea afara. Unchiul era o persoana iubitoare, cu mustata lui alba si ochii albastrii o imblanzea pe matusa mea. Palaria lui mult iubita, cu numele de Dane, o purta ori si unde. Matusa o ura. Credea ca unchiul iubeste mai mult palaria decat pe sotia lui, matusa. Asta credea ea, dar nu era adevarat. Unciul avea grija de fiecare dintre noi, fara sa faca diferente. Il consideram ca pe un tata. Matusa era un temperament cu totul diferit. Plina de gelozie si foarte curioasa. Nu puteai decat sa faci ca ea si de nu faceai, te facea cu ou si cu otet. Facea pe sefa si in loc sa cante cocosul la casa, canta gaina. Acestia erau ei. Ii iubeam asa cum erau. Fie cu rele fie cu bune.
Langa casa se afla un parc. Imi placea sa ma duc acolo. Era plin de pasari si daca erai atent, puteai zari si cate o veverita. Foarte frumos. Multi copii se aflau pe teren si se jucau cu mingea. Imi doream sa majoc si eu dar nu ma descurcam la jocurile cu mingea.
Ma asezasem langa un plop. Ma uitau ma acel meci. Eram incantata si parca intrasem in jocul lor. DEschisem poseta mea de piele. Luasem cartea mea, "Visuri in ceata". Ma apucasem sa citesc. Cand, aud tipete peste tot in jurul meu. " Fetito, da-te! Mingea! Ai grija!" Nu intelegeam si continuam sa citesc. Cand simt o lovitura. O minge ma lovise si imi murdarise rochita galbena. Matusa nu prea era incantata de murdaritul fustelor. Detesta sa spele. Punea servitorii.
Ma uitam la pata cea mare si ma gandeam ca mai bine as fugi, dar nu. Imi luasem cartea mea. Ma ridicasem si rostisem:
-De ce ati aruncat in mine? Cu ce v-am deranjat? Doar citeam si acum rochia mea este murdara. O cunoasteti pe contesa Genida. Daca vede o haina murdara...face ce face! Foarte urat.
- Ne pare rau! strigara ei.
Isi luasera mingea si continuara jocul. Eram foarte trista. Lacrimile reci imi curgeau pe obraji. TRistetea ma invaluia. Nu ma mai gandeam decat la ce o sa imi faca matusa.
-Ai patit ceva, domnisoara?spuse un baiat.
Eu imi ridic privirea. Era un baietel de 13 ani ca si mine. Era chipes, frumos si cu parul buclat si negru. Avea ochii caprui si o fata te copil foarte dragastos. Imi aduse un trandafir. Ma uitasem in ochii lui, si simteam o apropiere. Prima privire. I-am raspuns:
-Sunt bine, multumesc. Sunt Shanzele de Parvanti . Tu cum de numesti?
-Te cunosc, domnisoara Shanzele. Ma numesc Marrio Gasello. Rochita ta s-a murdarit. Oh. Merg eu cu tine, pana la conac. O sa ii spun matusii tale ca eu am dat cu mingea in tine.
-Nu este nevoie.
-Insist.
-Bine. Multumesc.
Eram mai fericita acum. Era un baiat inaltut si imbracat la costum. Imi pacea de el si de atitudinea lui simpatica. L-as fi luat de sot in acea clipa. Dar prin anii 1989.. cand aveam doar varsta de 13 ani, nu era legal. Fiind foarte dragut, m-a condus pana acasa. Inainte de a suna la usa, imi daduse adresa lui, si imi spuse ca o sa imi trimite multe alte scrisori de acum inainte. Eram foarte uimita. Eu eram o fetita mai uscativa si foarte silitaore. Cum sa se fi uitat cineva la mine?
Ding Dong. Se auzea soneria. Matusa ne intampina. Cand imi vazu rochita murdarita spuse :
-Vai de mine fetito! Tu asa imi vii? Cum este posibil? Cine ti'a facut asta? Gata, gata! Trebuie aruncata aceasta rochita.
Matusa disperata, smulgandusi parul incepu sa tupe si mai tare.
- O! Copilo sa vezi ce bataie ai sa iei de la mine in casa!! Neobrazat-o!
- Buna ziua contesa Gernida! Sunt Marrio Gasello. Imi pare rau de rochia Shanzelei. Eu am fost vinovat. Imi pare rau si daca se poate voi spala eu rochia.
- Marrio Gasello? Tatal tau lucreaza la primarie, asa este? Bine. Multumesc ca mi-ai zis si in cateva ore iti vom trimite rochia ca sa o speli. La revedere Marrio.
Nerusinarea matusii era mare. Dar eu, eram fascinata de ochii acelui baiat foarte chipej. Mi-am luat "La revedere" cu greu, dar am rezistat. Ma gandeam ca urmatoarea zi, voi face tot posibilul sa il revad.

Sfarsitul primului capitol.

[Corina.]

Imi place foarte mult ideea. Sincer mi se pare ineresanta ideea despre dragoste inte copii de treisprezece paisprezece ani, chiar daca ma dau in vant mai mult dupa dragoste intre dastia de optsprezece ani. Imi place cum ai creat-o pe fata, slabuta si cu stil,iar baiatul este chiar stilul meu brunet cu parul cret.
Nu imi place ca tot ai repetat matusa in prima parte a capitolului.

Credea ca unchiul iubeste mai mult palaria decat pe sotia lui, matusa.

Aici se intelegea ca matusa este sotia lui.:)

Astept nextul.

[Miss Serenity]

Hei hei, un fic nou...si uite ca apar si eu.
Noi ne-am mai intalnit pe aici dar nu stiam ca scri si ficuri...dar se pare ca mai am multe de descoperit.
Dar lasand asta la o parte sa vedem povestea ta.
In primul rand vreau sa iti spun ca ideea imi place. Ai mah ca sunt adorabili acesti copii care se indragostesc la 13 ani si cred ca maine se marita...ca-n povesti...Romeo si Julieta...foarte foarte draguta ideea.
Dar...ai cam multe greseli de tastare si nu numai...trebuie sa fi mai atenta pe viitor la acest capitol.
Si mai ai si unele probleme de exprimare...inca trebuie sa lucrezi la capitolul asta...adica ar fi pacat pentru ca tu ai idei bune si trebuie sa inveti sa le si expui intr-un mod placut. Dar cu timpul o sa te obisnuiesti...sunt convinsa.
Deci povestea va fi scrisa in paralel (mai citesc o poveste de genul asta si aia e reusita la capitolul colaborare...sper ca si a voastra sa fie la fel).
Imi place cum descri...nu incarci si inserezi toate aspectele acolo unde trebuie...deci felicitari...fetita ta pare interesanta...asa ca sunt curioasa cum va decurge aceasta poveste.

Dar banuiesc ca acum este randul lui Viki si astept sa vad cum se descurca si ea...
Oricum fetelor mult succes in realizarea povestii si ne mai citim pe aici >:D<

[Sibel.]

DEfapt, viki a renuntat la aceasta poveste. Si daca ea a renuntat, o sa continui eu, pana va vrea cineva sa se alature ficului meu, sa il facem impreuna.

Capitolul 2 Germanii

Era dimineata. Soarele imi intrase in camera mare si spatioasa. Eu am coborat incet din patul inalt. Ma indreptam spre bucatarie, cand am auit niste tipete ingrozitoare. Cu un colt de paine am urcat la ultimul etaj, de unde se auzeau tipetele. Scarile erau murdare de sange...deja eram ingrozita la ceea ce s-ar fi putut intampla. Ma gandeam la o suta de mii de posibilitati, de crima. Cu toate ca nu o suportam pe matusa, ma gandeam si la ea. Am ajuns la ultimul etaj. Eram ingrozita. Intrasem si ce vazusem? Matusa si unchiul tipau. Erau la pamant. Fusesera impuscati in umar. "Norocul lor ca nu au fost impuscati in cap", ma gandeam eu. Ii ridic de pe jos si incerc sa ii intreb ce s-a intamplat. Matusa imi spusese doar sa chem doctorul. Eu, foarte grabita, fugeam in camasa de noapte spre bucatarie, sa sun doctorul.
-Alo, aici doctorul Fredinzki.
-Doctore Fredinski, sunt Shanzele de Parvanti. Matusa mea si unchiul meu, au nevoie de ajutorul tau. Au fost impuscati in umar. Veniti repede!
-Acum voi veni Shanzele. Nu te panica fetito! Ai grija sa nu sangereze mult. infasoara rana cu o carpa, pana vin eu.
-Desigur doctore. La revedere si grabiti-va!
Telefonul se inchise. Dupa cum vorbea doctorul, era foarte ingrijorat si grabit spre a veni la noi, la conac. M-am dus din nou sus sa vad cum se simt matusa si unchiul. Le-am bandajat rana cu cate un bandaj. Nu puteau vorbi.
-Du-te si cheama-l pe gradinar. El ne poate duce de aici, spuse unchiul, printre picaturi.
Mainele mele erau pline de sange si chiar daca imi venea sa lesin, am continuat sa alerg spre gradina.
-Gradinarule! strigam eu in toata gura prin gradina.
Cand gradinarul ma vede murdara de sange, vine repede spre mine.
-Ce s-a intamplat bombonica? De ce esti plina de sange?
-Matusa si unchiul, au fost impuscati in umar, si m-au rugat daca poti sa ii duci in alt loc.
Gradinarul fugi repede spre casa. Ii spuse bucataresei de cele intamplate.
-Bombonico, vin-o sa te spal.
-Bine. Gradinarule, ai grija de ei, te rog si adui la parter, in camera ALBA.
-Desigur bomobnico, spuse el, fugind spre etaj.
Trecusera 10 minute iar eu eram curata, fara acele pete de sange. De o data, se auzise soneria. Eu ma grabisem sa deschid usa. Era chiar doctorul, impreuna cu un baietel. Ma uitam mai bine, si il vazusem chiar pe Marrio. Nu stiam ca tatal lui era asa de important.
-Bun veni doctore, matusa si unchiul sunt in Sala Alba.
-Multumes Shanzele, l-am adus pe fiul meu cu mine sper ca nu va deranjeaza.
-Nu, nu ne deranjeaza.
Doctorul Fredinski fugi spre camera, iar eu ramasesem impreuna cu Marrio. Iar ma cuprindea un fior in tot corpul. La varsta aceea, nu intelegeam ce se intampla cu mine si matusii nu ii puteam dezvalui. Noi incepusem sa ne jucam cu jucariile mele. Aveam multe papusi, in camera mea de la etaj dar, aveam si cateva masinute, dintre care si un tanc. Pe Marrio il pasionau tancurile si soldatii.
- Cand o sa ma fac mare, vreau sa ma duc in armata, imi dezvalui el, mandru de asta.
- In armata?! Si ce ai sa faci cu familia ta?
-O las acasa.
Acele cuvinte ma amutisera. Ma gandeam ca acel baiat avea alte ideii de viitor. Dar nu. El isi dorea sa fie in armata. Eu ma infuriasem.
-Cum asa?! Ai sa iti lasi copii si sotia in pericol, pentru a trage cu pusca? spusem eu, destul de aprinsa.
-Nu am vrut sa te superi, dar asta este doarinta mea. As dori doar o data sa vad cum este... Nu as vrea sa imi neglijez familia, as iubio si pe ea, spuse el, tot cu gansul la tancuri, arme si tot felul de prostii.
Nu mai aveam cuvinte. Imi venea sa il plesnesc, caci imi placea prea mult de el.. si ma enervau cuvintele lui nepasatoare. Dar ma oprisem, ca auzisem plansete in cealalta camera.