Multi au eronata conceptie (inclusiv OP-ul acestui topic) ca homesexualitatea este o decizie, o optiune a individului, ca alegi sa fii homosexual. Nimic mai gresit. Orientarea aceasta sexuala este data in principal de factori genetici, a efectelor hormonilor prenatali asupra fatului si intr-o mai mica masura de factori biologici si de mediu. Toate aceste cauze sunt sustinute de majoritatea medicilor si oamenilor de stiinta dupa numeroase studii, acestia excluzand alte cauze, bunaoara: traume, familii disfunctionale etc. Concluzia? Ori te nasti homesexual, ori aceasta se instaureaza de la o varsta foarte frageda inainte de a dobandi discernamant.
Pe vremea cand homosexualitatea inca era considerata boala psihologica s-au incercat asa zise "Terapii reparative" pentru a-i "vindeca" pe subiecti. Evident, acestea nu numai ca nu au dat niciun fel de rezultat, dar au lasat si o multime de persoane traumatizate pe viata. Se stie de asemenea ca ea a fost practicata inca din antichitate, adeptii acesteia suferind multe atrocitati, discriminari, stigmatizari datorita orientarii lor sexuale in toate perioadele istoriei. Daca era atat de simplu ca a lua o decizie, considerand chinul indurat de aceste comunitati, atunci ar fi trebuit ca ele sa nu mai fi existat de mult (pana la urma cui ii place sa fie spanzurat sau decapitat, daca stii ca ai de ales), dar tocmai pentru ca nu este atat de simplu, putem acum sa discutam pe marginea acestui subiect.
Punand totul cap la cap concluzionez,contrar perceptiei generale despre homosexualitate, ca totusi aceasta este ceva natural, doar ca nu atat de frecventa ca heterosexualitatea. Din acest motiv, ea mereu va fi privita ciudat de marea parte din societate, asa cum poate si heterosexualitatea la randu-i e privita de homosexuali. Astfel, eu unul nu pot fi de acord cu aceasta si nici nu doresc sa o vad manifestandu-se sub ochii mei, pur si simplu tine de natura fiintei mele si de nimic altceva. Insa, sunt destul de deschis la minte sa pot face distinctia intre orientarea sexuala si persoana in sine, care pentru mine sunt chestiuni separate.
Pe vremea cand homosexualitatea inca era considerata boala psihologica s-au incercat asa zise "Terapii reparative" pentru a-i "vindeca" pe subiecti. Evident, acestea nu numai ca nu au dat niciun fel de rezultat, dar au lasat si o multime de persoane traumatizate pe viata. Se stie de asemenea ca ea a fost practicata inca din antichitate, adeptii acesteia suferind multe atrocitati, discriminari, stigmatizari datorita orientarii lor sexuale in toate perioadele istoriei. Daca era atat de simplu ca a lua o decizie, considerand chinul indurat de aceste comunitati, atunci ar fi trebuit ca ele sa nu mai fi existat de mult (pana la urma cui ii place sa fie spanzurat sau decapitat, daca stii ca ai de ales), dar tocmai pentru ca nu este atat de simplu, putem acum sa discutam pe marginea acestui subiect.
Punand totul cap la cap concluzionez,contrar perceptiei generale despre homosexualitate, ca totusi aceasta este ceva natural, doar ca nu atat de frecventa ca heterosexualitatea. Din acest motiv, ea mereu va fi privita ciudat de marea parte din societate, asa cum poate si heterosexualitatea la randu-i e privita de homosexuali. Astfel, eu unul nu pot fi de acord cu aceasta si nici nu doresc sa o vad manifestandu-se sub ochii mei, pur si simplu tine de natura fiintei mele si de nimic altceva. Insa, sunt destul de deschis la minte sa pot face distinctia intre orientarea sexuala si persoana in sine, care pentru mine sunt chestiuni separate.