21-03-2010, 11:36 PM
[/align]
Presiunea este din ce in ce mai mare. Din cauza nebuniei sale, Juugo nu ma poate dezlega, iar fara maini sunt pierdut. Kabuto se pregateste sa ne omoare dupa o lunga si dureroasa tortura fizica si mentala. Aproape ca sunt ca bietul meu camarad de ratacit spiritual. Mii de vipere ii ies din corpul blestemat si nu imi dau seama cum de a rezistat atat, avand in vedere ca fluxul sau de chakra este total instabil. Dupa alte rasete demonice se napusteste asupra noastra si totul pare pierdut. Sau nu. Dintr-odata apar acea fata (pe care cred ca o cheama Yuri, avand in vedere substitutia ei), Suigetsu si un copil care nu stiu ce cauta pe aici. Cand ii zareste pe cei trei, monstrul scoate un urlet demn de povestile pe care ni le spuneau batranii cand eram mici. Misterioasa mea tovarasa il prinde intr-o iluzie pe rapitorul nostru si banuiesc ca este un fel de genjutsu in care o lumina sta la capatul unui tunel intunecat, iar mii de entitati il impiedica pe cel prins in iluzie sa ajunga la acea lumina care promite o eternitate de fericire, o liniste sufleteasca. Mana dreapta a lui Orochimaru devine vulnerabila, iar Juugo si celalt companion al meu pregatesc un atac in forta. Lor li se alatura si micuta roscovana care arunca niste stele shuriken. Dar, peste aproape un minut, genjutsul isi pierde efectul iar Kabuto redevine constient. Mania care ii cuprinde fiinta ar speria pana si cel mai mare conducator al tuturor timpurilor. Serpii pe care ii controleaza au niste colti lungi si ascutiti si se reped spre tanara. Suigetsu isi da seama de asta, apuca sabia si sare sa o apare, luptand cu reptilele teribile. Acest lucru ii ofera adolescentei suficient timp pentru a-mi desface legaturile de la maini si acum sunt eliberat. De asemenea, deoarece adversarul este prea ocupat, am timp sa imi recuperez sabia Kusanagi, cu ajutorul careia creez un Chidori care il ameteste pe rival. El nu se lasa mai prejos, caci supusii sai veninosi ma apuca de gat, de parca ar fi niste constrictori. Yuri apuca un kunai si ii taie, iar eu cred ca am gasit solutia pentru a-l invinge pe acest monstru odios. Camarazilor mei le spun sa il atace pe inamic ba din spate, ba din fata, confuzandu-l. Astfel, fetita il zgarie pe spate cu un cutit, iar Kabuto intoarse instinctiv capul. Atunci, un pumn din partea celeilate fete sosea. Acum il strapung cu sabia pe oponent, iar Suigetsu creaza un tsunami devastator. Juugo il arunca la pamant, iar podeaua de piatra duduie, facand acelasi zgomot care m-a speriat acum cinci zile. Genjutsul isi arata efectele, bestia redevenind acel ninja medical scund cu par argintiu si ochi negri in care se ascunde ura absoluta. Rasul care m-a terifiat se aude din nou, iar un parau de sange ii curge de la frunte la barbie... Arunca in jurul nostru zeci de kunaie explozive, iar o tehnica de foc completeaza dezastrul. Copila este inconjurata de flacari, iar Yuri merge dupa ea, chiar daca isi pune viata in pericol. Rochia sa imaculata incepe sa arda si si-o sfasie, desi roseata ii apare pe obraji. Trupul sau este armonios, talia subtire, sanii mici asemeni unor bulgari de nea, soldurile un pic mai late decat ar avea de obicei cineva cu silueta ei. Dar nu am timp sa o admir, deoarece trebuie sa iesim de aici. Juugo si Suigetsu raman prinsi sub niste daramaturi, dar nu ma mai pot intoarce din drum. Trebuie sa salvez doar ce se mai poate salva. Eu, fata si micuta facem deodata un salt urias, iar exploziile nu ne mai pot rani. In acest fel m-am descotorisit de doi camarazi defectuosi, unul dintre ei putand sa ma injunghie pe la spate, altul debil mintal. Noi trei ramanem pe o ramura de copac. Imi dau jos haina pentru a o imbraca pe aceasta superba faptura. Cu toate ca aspectul ei este atat de nemaiintalnit, caracterul imi aduce aminte de Karin. Nici nu imi mai dau seama cum de n-am uitat-o, deoarece am urat-o atat de mult... Durerea imi frige obrajii si imi dau seama ca am fost zgariat pe fata de nenumarate ori. Atunci, micuta se apropie de mine si, cu un deget, imi vindeca zgarieturile mai superficiale, iar pe cele mai adanci le mai diminueaza. Dar, nu stiu de ce, imi pierd controlul si o lovesc cu toata puterea, ea prabusindu-se de pe creanga. Datorita unor fire pe care si le-a pregatit este insa salvata, iar eu ma intreb ce e cu mine. Yuri striga:
- Animal ce esti! L-ai lasat acolo pe Suigetsu, ai lovit-o pe ea, ea fara de care n-ai fi trait acum! Tine minte! Ai fi fost mort si nimeni n-ar fi stiut de soarta ta! Acum sunt sigura ca ai gheata in vene si ca cea careia i-ai luat viata nu merita nici pe departe sa ii faci ce i-ai facut! si lacrimi formeaza paraie pe obrajii ei delicati, croindu-si drum mai apoi pe pamant. Chiar cred ca sunt un animal... Dar Karin a meritat ce a patit, si asta cu varf si indesat!
Stiu ca nu este un capitol prea bun...
Demonul din pestera
Copila ne-a mai povestit ca, in urma cu o noapte, l-a urmarit pe bunicul sau, desi el ii interzisese acest lucru, stiind-o slaba si neindemanatica in artele ninja. Ea s-a ascuns dupa copaci, a facut tot posibilul sa nu fie observata. Apoi, a auzit un zgomot infiorator si s-a catarat intr-un arbore, observandu-i pe Kabuto, Juugo si Sasuke inaltandu-se la cer. S-a gandit sa se ia dupa ei si a ajuns la o pestera, undeva pe un munte foarte abrupt. Drept dovada, ne-a aratat genunchii facuti praf din cauza stancilor ascutite si mainile pline de zgarieturi. Am mai spus ca am gasit complicele perfect? Eu si Suigetsu i-am multumit si i-am spus ca o sa plecam in cautarea acelui demon ce ne capturase camarazii. Raspunsul ei ne-a lasat uimiti pe mine si pe tovarasul meu. Fetita s-a oferit sa supravegheze misiunea, dar s-a gandit ca, pentru a fi de folos, macar cateva zile de antrenament i-ar fi folositoare. Isteata fata! Am mai stabilit ca o voi lua in casa in care stau pentru ca a ramas singura in totalitate. Cu doi ninja medicali, un chuunin periculos,un pictor ingenios si un jounin care pare priceput, nu cred sa nu mai evolueze pana la "marea misiune" cum o numeste ea. Alaturi de ea ma voi pregati si eu, fortificandu-mi chakra iar, in cinci zile, progresul va fi destul de vizibil. Sper. Cinci zile este termenul limita, deoarece ea a aflat ca, dupa cinci zile de tortura, camarazii ne vor fi ucisi si vor plati pentru "pacatele" lor. Ma jur ca are stofa de kunoichi! Insemnez locul in care ne-am intalnit, o iau de mana si plec, lasandu-l pe Suigetsu sa "mediteze" dupa cum s-a exprimat el insusi. Ajung iar dupa un zid si redevin Karin, ceea ce n-as vrea sa mai fiu vreodata. Scot un kunai dintr-un saculet si o amenint pe Hikaru ca va fi vai si-amar de ea daca va spune cuiva ca folosesc o tehnica de transformare. Ea da energic din cap in semn de aprobare si un strop de transpiratie ii aluneca de pe tample pana pe obraji. Ma intorc la inmormantare si le spun lui Naruto, Sakurei, lui Ino si celorlalti despre "descoperirea" mea si sugerez ca ar fi un gest foarte frumos daca am tine-o in gazda si daca i-am oferi un antrenament bun, astfel incat sa nu mai fie batjocorita. Sai ma priveste cu neincredere, semn ca banuieste ceva in ceea ce ma priveste, dar apoi afiseaza acelasi zambet lipsit de emotie.
Dupa ce ceremonia ia sfarsit, ne indreptam spre viitorul refugiu in caz de razboi si o lasam pe Hikaru sa se odihneasca, asta dupa ce o ajutam sa se schimbe in haine curate, total opusul zdrentelor pline de sange pe care le purta (haine cu totul noi, dar care s-au stricat din cauza colegilor ei, dupa cum sustine). Numai o jumatate de ora a stat intinsa, deoarece a vrut sa se pregateasca pentru eventualele misiuni. Asa te vreau, Hikaru! Antrenamentul s-a dovedit mai greu decat m-as fi asteptat, si a fost din ce in ce mai dur de-a lungul celor cinci zile. Ne intoarcem extenuate si asteptam pana ce noaptea ia locul zilei. Din fericire, am scapat de sub urmarirea lui Sai, dar, ca masura de precautie, lasam doua clone in odaie. Si de aceasta data iesim pe fereastra, iar la locul insemnat il luam si pe Suigetsu. Dupa informatiile scoase de la copila, muntele este la cativa kilometri departare, floare la ureche pentru un ninja rezistent. Cu toate astea, am presimtirea ca va fi mai dificil decat pare la prima vedere...
*
Copila ne-a mai povestit ca, in urma cu o noapte, l-a urmarit pe bunicul sau, desi el ii interzisese acest lucru, stiind-o slaba si neindemanatica in artele ninja. Ea s-a ascuns dupa copaci, a facut tot posibilul sa nu fie observata. Apoi, a auzit un zgomot infiorator si s-a catarat intr-un arbore, observandu-i pe Kabuto, Juugo si Sasuke inaltandu-se la cer. S-a gandit sa se ia dupa ei si a ajuns la o pestera, undeva pe un munte foarte abrupt. Drept dovada, ne-a aratat genunchii facuti praf din cauza stancilor ascutite si mainile pline de zgarieturi. Am mai spus ca am gasit complicele perfect? Eu si Suigetsu i-am multumit si i-am spus ca o sa plecam in cautarea acelui demon ce ne capturase camarazii. Raspunsul ei ne-a lasat uimiti pe mine si pe tovarasul meu. Fetita s-a oferit sa supravegheze misiunea, dar s-a gandit ca, pentru a fi de folos, macar cateva zile de antrenament i-ar fi folositoare. Isteata fata! Am mai stabilit ca o voi lua in casa in care stau pentru ca a ramas singura in totalitate. Cu doi ninja medicali, un chuunin periculos,un pictor ingenios si un jounin care pare priceput, nu cred sa nu mai evolueze pana la "marea misiune" cum o numeste ea. Alaturi de ea ma voi pregati si eu, fortificandu-mi chakra iar, in cinci zile, progresul va fi destul de vizibil. Sper. Cinci zile este termenul limita, deoarece ea a aflat ca, dupa cinci zile de tortura, camarazii ne vor fi ucisi si vor plati pentru "pacatele" lor. Ma jur ca are stofa de kunoichi! Insemnez locul in care ne-am intalnit, o iau de mana si plec, lasandu-l pe Suigetsu sa "mediteze" dupa cum s-a exprimat el insusi. Ajung iar dupa un zid si redevin Karin, ceea ce n-as vrea sa mai fiu vreodata. Scot un kunai dintr-un saculet si o amenint pe Hikaru ca va fi vai si-amar de ea daca va spune cuiva ca folosesc o tehnica de transformare. Ea da energic din cap in semn de aprobare si un strop de transpiratie ii aluneca de pe tample pana pe obraji. Ma intorc la inmormantare si le spun lui Naruto, Sakurei, lui Ino si celorlalti despre "descoperirea" mea si sugerez ca ar fi un gest foarte frumos daca am tine-o in gazda si daca i-am oferi un antrenament bun, astfel incat sa nu mai fie batjocorita. Sai ma priveste cu neincredere, semn ca banuieste ceva in ceea ce ma priveste, dar apoi afiseaza acelasi zambet lipsit de emotie.
Dupa ce ceremonia ia sfarsit, ne indreptam spre viitorul refugiu in caz de razboi si o lasam pe Hikaru sa se odihneasca, asta dupa ce o ajutam sa se schimbe in haine curate, total opusul zdrentelor pline de sange pe care le purta (haine cu totul noi, dar care s-au stricat din cauza colegilor ei, dupa cum sustine). Numai o jumatate de ora a stat intinsa, deoarece a vrut sa se pregateasca pentru eventualele misiuni. Asa te vreau, Hikaru! Antrenamentul s-a dovedit mai greu decat m-as fi asteptat, si a fost din ce in ce mai dur de-a lungul celor cinci zile. Ne intoarcem extenuate si asteptam pana ce noaptea ia locul zilei. Din fericire, am scapat de sub urmarirea lui Sai, dar, ca masura de precautie, lasam doua clone in odaie. Si de aceasta data iesim pe fereastra, iar la locul insemnat il luam si pe Suigetsu. Dupa informatiile scoase de la copila, muntele este la cativa kilometri departare, floare la ureche pentru un ninja rezistent. Cu toate astea, am presimtirea ca va fi mai dificil decat pare la prima vedere...
*
Presiunea este din ce in ce mai mare. Din cauza nebuniei sale, Juugo nu ma poate dezlega, iar fara maini sunt pierdut. Kabuto se pregateste sa ne omoare dupa o lunga si dureroasa tortura fizica si mentala. Aproape ca sunt ca bietul meu camarad de ratacit spiritual. Mii de vipere ii ies din corpul blestemat si nu imi dau seama cum de a rezistat atat, avand in vedere ca fluxul sau de chakra este total instabil. Dupa alte rasete demonice se napusteste asupra noastra si totul pare pierdut. Sau nu. Dintr-odata apar acea fata (pe care cred ca o cheama Yuri, avand in vedere substitutia ei), Suigetsu si un copil care nu stiu ce cauta pe aici. Cand ii zareste pe cei trei, monstrul scoate un urlet demn de povestile pe care ni le spuneau batranii cand eram mici. Misterioasa mea tovarasa il prinde intr-o iluzie pe rapitorul nostru si banuiesc ca este un fel de genjutsu in care o lumina sta la capatul unui tunel intunecat, iar mii de entitati il impiedica pe cel prins in iluzie sa ajunga la acea lumina care promite o eternitate de fericire, o liniste sufleteasca. Mana dreapta a lui Orochimaru devine vulnerabila, iar Juugo si celalt companion al meu pregatesc un atac in forta. Lor li se alatura si micuta roscovana care arunca niste stele shuriken. Dar, peste aproape un minut, genjutsul isi pierde efectul iar Kabuto redevine constient. Mania care ii cuprinde fiinta ar speria pana si cel mai mare conducator al tuturor timpurilor. Serpii pe care ii controleaza au niste colti lungi si ascutiti si se reped spre tanara. Suigetsu isi da seama de asta, apuca sabia si sare sa o apare, luptand cu reptilele teribile. Acest lucru ii ofera adolescentei suficient timp pentru a-mi desface legaturile de la maini si acum sunt eliberat. De asemenea, deoarece adversarul este prea ocupat, am timp sa imi recuperez sabia Kusanagi, cu ajutorul careia creez un Chidori care il ameteste pe rival. El nu se lasa mai prejos, caci supusii sai veninosi ma apuca de gat, de parca ar fi niste constrictori. Yuri apuca un kunai si ii taie, iar eu cred ca am gasit solutia pentru a-l invinge pe acest monstru odios. Camarazilor mei le spun sa il atace pe inamic ba din spate, ba din fata, confuzandu-l. Astfel, fetita il zgarie pe spate cu un cutit, iar Kabuto intoarse instinctiv capul. Atunci, un pumn din partea celeilate fete sosea. Acum il strapung cu sabia pe oponent, iar Suigetsu creaza un tsunami devastator. Juugo il arunca la pamant, iar podeaua de piatra duduie, facand acelasi zgomot care m-a speriat acum cinci zile. Genjutsul isi arata efectele, bestia redevenind acel ninja medical scund cu par argintiu si ochi negri in care se ascunde ura absoluta. Rasul care m-a terifiat se aude din nou, iar un parau de sange ii curge de la frunte la barbie... Arunca in jurul nostru zeci de kunaie explozive, iar o tehnica de foc completeaza dezastrul. Copila este inconjurata de flacari, iar Yuri merge dupa ea, chiar daca isi pune viata in pericol. Rochia sa imaculata incepe sa arda si si-o sfasie, desi roseata ii apare pe obraji. Trupul sau este armonios, talia subtire, sanii mici asemeni unor bulgari de nea, soldurile un pic mai late decat ar avea de obicei cineva cu silueta ei. Dar nu am timp sa o admir, deoarece trebuie sa iesim de aici. Juugo si Suigetsu raman prinsi sub niste daramaturi, dar nu ma mai pot intoarce din drum. Trebuie sa salvez doar ce se mai poate salva. Eu, fata si micuta facem deodata un salt urias, iar exploziile nu ne mai pot rani. In acest fel m-am descotorisit de doi camarazi defectuosi, unul dintre ei putand sa ma injunghie pe la spate, altul debil mintal. Noi trei ramanem pe o ramura de copac. Imi dau jos haina pentru a o imbraca pe aceasta superba faptura. Cu toate ca aspectul ei este atat de nemaiintalnit, caracterul imi aduce aminte de Karin. Nici nu imi mai dau seama cum de n-am uitat-o, deoarece am urat-o atat de mult... Durerea imi frige obrajii si imi dau seama ca am fost zgariat pe fata de nenumarate ori. Atunci, micuta se apropie de mine si, cu un deget, imi vindeca zgarieturile mai superficiale, iar pe cele mai adanci le mai diminueaza. Dar, nu stiu de ce, imi pierd controlul si o lovesc cu toata puterea, ea prabusindu-se de pe creanga. Datorita unor fire pe care si le-a pregatit este insa salvata, iar eu ma intreb ce e cu mine. Yuri striga:
- Animal ce esti! L-ai lasat acolo pe Suigetsu, ai lovit-o pe ea, ea fara de care n-ai fi trait acum! Tine minte! Ai fi fost mort si nimeni n-ar fi stiut de soarta ta! Acum sunt sigura ca ai gheata in vene si ca cea careia i-ai luat viata nu merita nici pe departe sa ii faci ce i-ai facut! si lacrimi formeaza paraie pe obrajii ei delicati, croindu-si drum mai apoi pe pamant. Chiar cred ca sunt un animal... Dar Karin a meritat ce a patit, si asta cu varf si indesat!
Stiu ca nu este un capitol prea bun...