27-01-2010, 12:41 AM
Discalimer: Nu detin niciun personaj (in afara de cele create de mine), personajele apartin lui Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma lor.
[/align]
- Buna dimineata, Sasuke. Ma gandeam ca ai vrea sa mananci ceva. Ai avut parte de o lupta grea, imi spune cu acel glas care s-ar vrea plin de afectiune.
Se apropie de mine cu tava cu orez. Explodez. Niciodata nu m-a mai enervat in halul asta, si nu stiu de ce. Arunc bolul cu mancare inspre ea, dar se fereste. Urlu:
- Lasa-ma in pace! Imi vorbesti de mancare tocmai acum? Nu esti buna de nimic, ma intelegi? Mai bine nu te-as fi luat cu mine! Nu esti suficient de buna pentru mine. Cu ce ma incalzeste sa aflu cati oameni vin inspre noi sau ce fel de chakra au? Adevaratii ninja creaza o strategie pe moment!
Pe chipul ei se citeste groaza si dezamagire. Stropi de sudoare ii aluneca incet de pe tample pe barbie. Cateva clipe ezita, dar dupa aceea dispare imediat. As fi avut suficient timp sa o ucid, sa zdrobesc o insecta asemeni ei. Din camera de langa mine, se aude ce vorbeste cu Suigetsu:
- Ei, draga, a fost rau cu tine Sasuke? Spune ce ti-a facut, il bate mamica imediat! rade el de fata.
- Prostule! spune Karin, iar apoi se aude un zgomot puternic. Cred ca iar l-a pocnit. Ce ratata!
Ma imbrac si imi iau sabia. Mi-am pus la punct planul prin care ma voi debarasa de fata asta ridicola. Ma indrept spre camera cu trei paturi unde stau "iubitii" mei camarazi. Cu un glas glacial ii spun ca trebuie sa vorbim afara. Pare destul de surprinsa. La fel de surprins sunt si eu cand isi scoate ochelarii, de parca ar sti ca este vprba despre o lupta. De fapt, nici nu va fi o lupta.
Vantul bate cu putere. Privirea ei uluita s-a transformat intr-o privire plina de ura.
- Asadar, vrei sa "vorbim", nu? surase ea.
Deodata, se repede la mine. Are un kunai in mana si incearca sa ma injunghie. Ii opresc lovitura cu sabia si o imping cativa pasi inapoi. S-a prins de plan. Acum eu o atac. Stie sa se fereasca de loviturile mele, este agila. A facut o miscare gresita. Lovesc cu sabia, dar nu reusesc decat sa o zgarii putin pe obraz. Incerc sa ii nimeresc inima, dar a facut o tehnica de substitutie si nu am reusit decat sa tai un copac. Ma intorc. O vad o clipa, apoi privirea mea se intoarce spre cladirea din fata. Karin cade peste mine si ma injunghie in umar. Are un suras superior pe chip, dar roseste. Ii dau un picior in abdomen si "zboara". Merg in directia ei si sunt gata s-o injunghii. Tremura de frica, iar ochii ei cer indurare. Din pacate, slabiciunea nu se iarta. O spintec cu sabia... sau nu. La naiba! A fost doar un genjutsu. Am picat intr-o capcana demna de un genin. Acum zece Karine se invart in jurul meu, iar una loveste in continuu. Trebuie doar sa ma concentrez, ca sa imi dau seama care e cea adevarata. O descopar si o electrocutez, folosindu-mi sabia.
Se rostogoleste de trei ori. Nu mai este o iluzie. Este, intr-adevar, disperata. Recurge la clone, o tehnica mult prea simpla. Fiecare in parte incearca sa ma loveasca, dar i le distrug aproape pe toate.
- Cred ca s-a sfarsit, nu-i asa? Stai linistita, pentru ca mi-ai oferit ceva bataie de cap desi esti slaba o sa mori rapid si fara durere, rad eu.
" Bine, nu chiar atat de slaba..." imi spun. Cand sunt gata sa ii retez gatul, ceva vrea sa ma injunghie. Este o alta clona a lui Karin, care a fost bine plasata. Cred ca a pus-o acolo chiar de cand a iesit afara, cu cateva secunde inainte sa vin si eu. Cu toate acestea, sunt prudent. M-am gandit sa ii fac jocul si sa folosesc o tehnica de inlocuire. Procedez la fel ca ea (desi nu imi place sa o spun) atacand de sus. Raman uimit de ceea ce face. Apuca taisul sabiei si trage cu toata puterea. Mana ii este ranita, dar Kusanagi e la ea si eu sunt aruncat direct in copac. Evit impactul si ajung din nou in fata ei. Deja ma streseaza batalia asta. Pur si simplu incearca sa traga de timp. Tine prea mult la viata. Incepe sa vorbeasca:
- Draguta sabie, Sasu, desi ii sta mai bine in mana mea.
Ataca. Se misca foarte gratios, stie sa imi controleze arma. Din pacate, nu e suficient de buna sa imi fie egala, daramite sa ma invinga! Ma distantez de ea si Karin face marea greseala sa se opreasca. Folosesc Chidori si reusesc sa o lovesc in plin. Ii curge sange din gura, picioarele i se inmoaie si cade la pamant. Poate ca imaginea ei moale, inerta, probabil moarta, l-ar induiosa pana si pe Suigetsu.
O iau in brate si ma adancesc in padurea intunecata in fata careia ne-am luptat. Gasesc un loc potrivit unde sa o las. Incepe ploaia. Mai bine m-as cara de-aici.
Ajung din nou la han, unde sunt intampinat de Juugo si de Suigetsu.
- Super lupta, Sasuke! imi zic amandoi.
Se pare ca au vazut-o pe Karin in actiune.
- Baieti, hai sa mergem. Ne asteapta Konoha! le spun.
Ei ma asculta numaidecat. Ne-am luat bagajul si am plecat. Acum, daca ma gandesc mai bine, imi pare putin rau de acea fata. Ei, lasa, daca a fost inutila si enervanta...
As dori sa va spuneti parerea, desi nu este cel mai bun fic cu putinta...
[/align]
Lupta pe viata si pe moarte
Stau in camera unui han micut. Ma gandesc... Oare ce am facut pana acum a avut vreun rost? Am facut o greseala uriasa omorandu-l pe el, dar am mai gresit si altundeva? Am luat alaturi de mine niste ratati. Cel putin fata aia, Karin. Este chiar mai rau decat Sakura la inceput. N-am vazut-o luptand si cade in ridicol mai mereu. Ma lasa rece... Probabil ar trebui sa ma debarasez de ea, oricum imi e inutila. Nu pot sa cred ca i-am spus ca am nevoie de ea. Ce a fost in capul meu?
Nu mai am timp sa ma gandesc la cum sa scap de ea, caci si intra peste mine. - Buna dimineata, Sasuke. Ma gandeam ca ai vrea sa mananci ceva. Ai avut parte de o lupta grea, imi spune cu acel glas care s-ar vrea plin de afectiune.
Se apropie de mine cu tava cu orez. Explodez. Niciodata nu m-a mai enervat in halul asta, si nu stiu de ce. Arunc bolul cu mancare inspre ea, dar se fereste. Urlu:
- Lasa-ma in pace! Imi vorbesti de mancare tocmai acum? Nu esti buna de nimic, ma intelegi? Mai bine nu te-as fi luat cu mine! Nu esti suficient de buna pentru mine. Cu ce ma incalzeste sa aflu cati oameni vin inspre noi sau ce fel de chakra au? Adevaratii ninja creaza o strategie pe moment!
Pe chipul ei se citeste groaza si dezamagire. Stropi de sudoare ii aluneca incet de pe tample pe barbie. Cateva clipe ezita, dar dupa aceea dispare imediat. As fi avut suficient timp sa o ucid, sa zdrobesc o insecta asemeni ei. Din camera de langa mine, se aude ce vorbeste cu Suigetsu:
- Ei, draga, a fost rau cu tine Sasuke? Spune ce ti-a facut, il bate mamica imediat! rade el de fata.
- Prostule! spune Karin, iar apoi se aude un zgomot puternic. Cred ca iar l-a pocnit. Ce ratata!
Ma imbrac si imi iau sabia. Mi-am pus la punct planul prin care ma voi debarasa de fata asta ridicola. Ma indrept spre camera cu trei paturi unde stau "iubitii" mei camarazi. Cu un glas glacial ii spun ca trebuie sa vorbim afara. Pare destul de surprinsa. La fel de surprins sunt si eu cand isi scoate ochelarii, de parca ar sti ca este vprba despre o lupta. De fapt, nici nu va fi o lupta.
Vantul bate cu putere. Privirea ei uluita s-a transformat intr-o privire plina de ura.
- Asadar, vrei sa "vorbim", nu? surase ea.
Deodata, se repede la mine. Are un kunai in mana si incearca sa ma injunghie. Ii opresc lovitura cu sabia si o imping cativa pasi inapoi. S-a prins de plan. Acum eu o atac. Stie sa se fereasca de loviturile mele, este agila. A facut o miscare gresita. Lovesc cu sabia, dar nu reusesc decat sa o zgarii putin pe obraz. Incerc sa ii nimeresc inima, dar a facut o tehnica de substitutie si nu am reusit decat sa tai un copac. Ma intorc. O vad o clipa, apoi privirea mea se intoarce spre cladirea din fata. Karin cade peste mine si ma injunghie in umar. Are un suras superior pe chip, dar roseste. Ii dau un picior in abdomen si "zboara". Merg in directia ei si sunt gata s-o injunghii. Tremura de frica, iar ochii ei cer indurare. Din pacate, slabiciunea nu se iarta. O spintec cu sabia... sau nu. La naiba! A fost doar un genjutsu. Am picat intr-o capcana demna de un genin. Acum zece Karine se invart in jurul meu, iar una loveste in continuu. Trebuie doar sa ma concentrez, ca sa imi dau seama care e cea adevarata. O descopar si o electrocutez, folosindu-mi sabia.
Se rostogoleste de trei ori. Nu mai este o iluzie. Este, intr-adevar, disperata. Recurge la clone, o tehnica mult prea simpla. Fiecare in parte incearca sa ma loveasca, dar i le distrug aproape pe toate.
- Cred ca s-a sfarsit, nu-i asa? Stai linistita, pentru ca mi-ai oferit ceva bataie de cap desi esti slaba o sa mori rapid si fara durere, rad eu.
" Bine, nu chiar atat de slaba..." imi spun. Cand sunt gata sa ii retez gatul, ceva vrea sa ma injunghie. Este o alta clona a lui Karin, care a fost bine plasata. Cred ca a pus-o acolo chiar de cand a iesit afara, cu cateva secunde inainte sa vin si eu. Cu toate acestea, sunt prudent. M-am gandit sa ii fac jocul si sa folosesc o tehnica de inlocuire. Procedez la fel ca ea (desi nu imi place sa o spun) atacand de sus. Raman uimit de ceea ce face. Apuca taisul sabiei si trage cu toata puterea. Mana ii este ranita, dar Kusanagi e la ea si eu sunt aruncat direct in copac. Evit impactul si ajung din nou in fata ei. Deja ma streseaza batalia asta. Pur si simplu incearca sa traga de timp. Tine prea mult la viata. Incepe sa vorbeasca:
- Draguta sabie, Sasu, desi ii sta mai bine in mana mea.
Ataca. Se misca foarte gratios, stie sa imi controleze arma. Din pacate, nu e suficient de buna sa imi fie egala, daramite sa ma invinga! Ma distantez de ea si Karin face marea greseala sa se opreasca. Folosesc Chidori si reusesc sa o lovesc in plin. Ii curge sange din gura, picioarele i se inmoaie si cade la pamant. Poate ca imaginea ei moale, inerta, probabil moarta, l-ar induiosa pana si pe Suigetsu.
O iau in brate si ma adancesc in padurea intunecata in fata careia ne-am luptat. Gasesc un loc potrivit unde sa o las. Incepe ploaia. Mai bine m-as cara de-aici.
Ajung din nou la han, unde sunt intampinat de Juugo si de Suigetsu.
- Super lupta, Sasuke! imi zic amandoi.
Se pare ca au vazut-o pe Karin in actiune.
- Baieti, hai sa mergem. Ne asteapta Konoha! le spun.
Ei ma asculta numaidecat. Ne-am luat bagajul si am plecat. Acum, daca ma gandesc mai bine, imi pare putin rau de acea fata. Ei, lasa, daca a fost inutila si enervanta...
As dori sa va spuneti parerea, desi nu este cel mai bun fic cu putinta...
Cine spune ca n-a avut parte de tristete este un mincinos.
Violenta este ultimul refugiu al incompetentei.
Optimistul e un prost fericit. Desigur, pesimistul e doar prost.
Nu sufar de nebunie, ma bucur de ea in fiecare clipa!
Violenta este ultimul refugiu al incompetentei.
Optimistul e un prost fericit. Desigur, pesimistul e doar prost.
Nu sufar de nebunie, ma bucur de ea in fiecare clipa!