05-04-2010, 04:42 PM
A sosit ultimul cpaitol. Multumesc in special lui Yuki'.
Nu imi vine sa cred! Toate planurile mele s-au dus de rapa, toate visurile mele s-au sfaramat... Ma uit in ochii lui Sasuke, care este atat de furios si, in acelasi timp, de ingrozit... Prefer sa privesc altundeva, dar dau de ochii ce inoata in lacrimi ai bunului Suigetsu. Deodata, el isi scoate sabia enorma si sare inspre mine si demon, dar ne ferim imediat. Acolo unde a lovit pamantul a crapat, iar raul de snage va ajunge pana in maruntaiele sale... Brunetul ii face semn lui Juugo sa se ocupe de bietul indragostit care si-a pierdut cumpatul, iar camaradul nostru executa ordinul extrem de repede. Cu niste fire care par fragile, dar care sunt aproape indestructibile il captureaza pe cel care ma iubeste cu adevarat si ii pune in gura un cutit, facandu-l sa-si inghita toate cuvintele prin care si-ar fi exprimat sentimentele puternice.
Dar acum nu el ma intereseaza! Sasuke imi spune pe un ton batjocoritor ca lupta in care el va triumfa are sa inceapa. Zicand acestea, scoate dintr-un saculet pe care nu l-am vazut patru kunaie si patru shurikenuri pe care le arunca in directia mea. Din fericire, niciunul nu reuseste sa ma atinga, eu blocandu-le pe toate cu alte arme asemeni lor. Sar cativa pasi inapoi si creez un genjutsu, deoarece chakra baiatului, si asa instabila, o sa devina mai slaba dupa o iluzie, iar forma sa de demon nu va mai putea fi activata. Il duc intr-o lume cu cerul asemeni sangelui proaspat, cu stanci maronii si ape intunecate, cu copaci fara frunze si fara pasari cantatoare de triluri cristaline. El se afla la marginea unei prapastii infinite, iar corpul sau n-are puterea sa se miste. Niste maini albe si sbutiri il apuca de brate si de picioare, iar altele ii mangaie chipul... Dintre ele apar eu, murdara si ranita, cu sabia lui in mana dreapta. Ii infig Kusanagi in piept, iar un lichid inchis la culoare tasneste din el. Ar vrea sa tipe, dar nu are glas...
Ii simt energia tot mai slaba si ii opresc chinul, readucandu-l in Konoha. Acum este in forma sa umana, iar pretioasa lui sabie este, din pacate pentru mine, la el. Incepe sa ma atace, vrand sa-mi ia capul sau sa-mi strapunga inima, dar nu reuseste. O singura data imi zgarie putin obrazul si-asa ranit, dar nu este mare paguba. Ma departez de el din nou, atunci cand vrea sa ma loveasca cu un cutit, dar se pare ca e un explozibil, astfel incat trebuie sa sar pe acoperisul unei case din apropiere. Pe acelasi acoperis se suie si el, iar ochii sai sunt mai dusmanosi ca niciodata. Pune Kusanagi in pamant si imi dua seama ca vrea sa faca un Chidori. Prea tarziu: nu ma mai pot feri si stau sa ma prabusesc, dar ma redresez rapid. Asta este! Trebuie sa nu o mai poata folosi pe Kusanagi! Creez cinci clone care il ataca si, desi patru dintre ele sunt distruse, una apuca manerul armei si o arunca departe, departe, pana in codrii din zare! Incepem iar sa aruncam prin aer shurikenuri si kunaie, pana saculetele noastre se golesc, iar pe pamant zac zeci de arme si sute de explozibile. Simt ceva in spatele meu si imi dua seama ca este o clona a inamicului. Ma feresc inainte sa-mi faca ceva rau si, cu o lovitura de picior, o distrug. Fug inspre rival si incerc sa ii dau un pumn in obraz, dar nu reusesc, bratul meu fiind imobilizata. Brusc, imi dau seama ca un kunai ratacit mi-a ramas intr-un buzunar si ii infig baiatului arma in mana, profitand mai apoi si mai dandu-i un genunchi in barbie. Se ridica imediat, se reechilibreaza, isi scoate cutitul din mana si sare sa ma atace cu el. Evit fiecare lovitura in parte cu exceptia uneia, dar care nu este foarte importanta. Dintr-odata, chakra lui devine mai concentrata si, cu o viteza greu de atins, primesc o palma peste fata, palma care ma arunca de pe acoperis. Deschid ochii si il vad pe rivalul meu venind cu viteza inspre mine, vrand sa ma omoare, dar fac niste semne din maini si el se trezeste ca a distrus un trunchi de copac. Vin repede prin spatele lui si il apuc de gat, vrand sa-l sugrum. Incearca sa se opuna, dar este foarte greu, mai ales ca am pus o mare cantitate de energie in brate. Il vad intorcandu-se spre mine, avand Sharinganul activat. Ma impinge, ajungand in genunchi in fata lui, dar imi pot da seama ca respira sacadat. Stropi de transpiratie ii aluneca de pe tample pe buze si de pe buze pe gat... Vrea sa faca un Chidori adevarat, care nu tine de corpul sau, dar incep sa il urmaresc oriunde s-ar duce, invatandu-mi lectia de data trecuta cand am luptat singura impotriva lui. Renunta la aceasta tehnica si sta aproape ingenuncheat pe solul insangerat. Energie nu mai are deloc, dar nici eu nu mai detin un strop de chakra.
- Deci, s-a sfarsit, Sasuke... ii spun, schitand un zambet. Sunt la fel de buna ca si tine si trebuie sa-ti dai seama ca n-ai avut un motiv sa ma ucizi.
- Intr-adevar, totul s-a sfarsit, imi raspunde el. Dar totul s-a incheiat pentru tine!
Se apleaca si ia un kunai pe care l-a gasit. Se apropie de mine cu pasi lenti, parca savurand momentul, parca vrand sa ma vada suferind cat mai mult. Deodata, se opreste si pare socat de aceasta oprire. Sunt sigura ca nu isi poate da seama ca umbra lui a luat o alta forma, forma unei copile... Si este chiar ea, chiar Hikaru, care acum s-a contopit intr-un fel cu el. Deci asta era tehnica de care fata mi-a vorbit atata timp...
Sasuke nu se mai poate misca, iar kunaiul din mana fetitei arata ca nu este pasnica nicidecum... Totul s-a terminat, dar pentru baiat! Din gura ii sar stropi de sange, iar trupul sau se clatina, prabusindu-se mai apoi pe pamant. Inca ii mai simt energia, deci este in viata. Printre ruine descopar o trusa medicala si ma repede la ea, vrand sa-l vindec. Este adevarat, a fost cel mai mare rau pentru mine, dar nu mai vreau sa mai vad oameni ucisi si nici sa mai ucid eu insami. Dar, inainte sa ii bandajez rana din zona pieptului, ceva ma strapunge. Ma uit in spatele meu si il zaresc pe Suigetsu, care are o privire de dement. Isi socate sabia gigantica din mine si ramane perplex pret de cateva clipe.
Respiratia mea s-a ingreunat, iar ochii incep sa mi se imapaienjeneasca. Cad pe spate intr-o balta rosie care are un miros neplacut, si il vad in ceata pe ucigasul meu, care incepe sa strige disperat:
- Iarta-ma! De ce l-ai ales pe el, spune-mi, de ce? Alege-ma acum pe mine, haide sa traim o viata minunata impreuna, doar tu si cu mine... Vesnic unul langa celalat.
Incepe sa planga, iar lacrimile lui imi uda chipul. O mai zaresc pe Hikaru care incearca sa ma vindece, iar apoi nu mai vad nimic, decat un trist intuneric... Urletele fostului meu camarad devin din ce in ce mai greu de deslusit, pana nu mai pot auzi nimic. In acest loc negru, teribil, sta alaturi de mine Sasuke, care pare extrem de emotionat. La finalul acestui tunel se vede o lumina alba, care ne umple amandurora sufletele de caldura. Doar ca din intuneric incep sa rasara fel de fel de oratanii: de la vampiri cu coltii pana in pamant si cu setea de sange in privire, varcolaci care maraie infiorator, o fiinta care are corpul acoperit cu o pelerina si care tine in mana un topot urias...
Ma uit la brunet si il intreb extrem de incet:
- Luptam, Sasuke? Macar aici sa fim o adevarata echipa...
Luptam. Ii vad zambetul care ascunde o neprefacuta fericire si sarim in batalia suprema, lupta pentru sufletele noastre...
Batalia suprema
Nu imi vine sa cred! Toate planurile mele s-au dus de rapa, toate visurile mele s-au sfaramat... Ma uit in ochii lui Sasuke, care este atat de furios si, in acelasi timp, de ingrozit... Prefer sa privesc altundeva, dar dau de ochii ce inoata in lacrimi ai bunului Suigetsu. Deodata, el isi scoate sabia enorma si sare inspre mine si demon, dar ne ferim imediat. Acolo unde a lovit pamantul a crapat, iar raul de snage va ajunge pana in maruntaiele sale... Brunetul ii face semn lui Juugo sa se ocupe de bietul indragostit care si-a pierdut cumpatul, iar camaradul nostru executa ordinul extrem de repede. Cu niste fire care par fragile, dar care sunt aproape indestructibile il captureaza pe cel care ma iubeste cu adevarat si ii pune in gura un cutit, facandu-l sa-si inghita toate cuvintele prin care si-ar fi exprimat sentimentele puternice.
Dar acum nu el ma intereseaza! Sasuke imi spune pe un ton batjocoritor ca lupta in care el va triumfa are sa inceapa. Zicand acestea, scoate dintr-un saculet pe care nu l-am vazut patru kunaie si patru shurikenuri pe care le arunca in directia mea. Din fericire, niciunul nu reuseste sa ma atinga, eu blocandu-le pe toate cu alte arme asemeni lor. Sar cativa pasi inapoi si creez un genjutsu, deoarece chakra baiatului, si asa instabila, o sa devina mai slaba dupa o iluzie, iar forma sa de demon nu va mai putea fi activata. Il duc intr-o lume cu cerul asemeni sangelui proaspat, cu stanci maronii si ape intunecate, cu copaci fara frunze si fara pasari cantatoare de triluri cristaline. El se afla la marginea unei prapastii infinite, iar corpul sau n-are puterea sa se miste. Niste maini albe si sbutiri il apuca de brate si de picioare, iar altele ii mangaie chipul... Dintre ele apar eu, murdara si ranita, cu sabia lui in mana dreapta. Ii infig Kusanagi in piept, iar un lichid inchis la culoare tasneste din el. Ar vrea sa tipe, dar nu are glas...
Ii simt energia tot mai slaba si ii opresc chinul, readucandu-l in Konoha. Acum este in forma sa umana, iar pretioasa lui sabie este, din pacate pentru mine, la el. Incepe sa ma atace, vrand sa-mi ia capul sau sa-mi strapunga inima, dar nu reuseste. O singura data imi zgarie putin obrazul si-asa ranit, dar nu este mare paguba. Ma departez de el din nou, atunci cand vrea sa ma loveasca cu un cutit, dar se pare ca e un explozibil, astfel incat trebuie sa sar pe acoperisul unei case din apropiere. Pe acelasi acoperis se suie si el, iar ochii sai sunt mai dusmanosi ca niciodata. Pune Kusanagi in pamant si imi dua seama ca vrea sa faca un Chidori. Prea tarziu: nu ma mai pot feri si stau sa ma prabusesc, dar ma redresez rapid. Asta este! Trebuie sa nu o mai poata folosi pe Kusanagi! Creez cinci clone care il ataca si, desi patru dintre ele sunt distruse, una apuca manerul armei si o arunca departe, departe, pana in codrii din zare! Incepem iar sa aruncam prin aer shurikenuri si kunaie, pana saculetele noastre se golesc, iar pe pamant zac zeci de arme si sute de explozibile. Simt ceva in spatele meu si imi dua seama ca este o clona a inamicului. Ma feresc inainte sa-mi faca ceva rau si, cu o lovitura de picior, o distrug. Fug inspre rival si incerc sa ii dau un pumn in obraz, dar nu reusesc, bratul meu fiind imobilizata. Brusc, imi dau seama ca un kunai ratacit mi-a ramas intr-un buzunar si ii infig baiatului arma in mana, profitand mai apoi si mai dandu-i un genunchi in barbie. Se ridica imediat, se reechilibreaza, isi scoate cutitul din mana si sare sa ma atace cu el. Evit fiecare lovitura in parte cu exceptia uneia, dar care nu este foarte importanta. Dintr-odata, chakra lui devine mai concentrata si, cu o viteza greu de atins, primesc o palma peste fata, palma care ma arunca de pe acoperis. Deschid ochii si il vad pe rivalul meu venind cu viteza inspre mine, vrand sa ma omoare, dar fac niste semne din maini si el se trezeste ca a distrus un trunchi de copac. Vin repede prin spatele lui si il apuc de gat, vrand sa-l sugrum. Incearca sa se opuna, dar este foarte greu, mai ales ca am pus o mare cantitate de energie in brate. Il vad intorcandu-se spre mine, avand Sharinganul activat. Ma impinge, ajungand in genunchi in fata lui, dar imi pot da seama ca respira sacadat. Stropi de transpiratie ii aluneca de pe tample pe buze si de pe buze pe gat... Vrea sa faca un Chidori adevarat, care nu tine de corpul sau, dar incep sa il urmaresc oriunde s-ar duce, invatandu-mi lectia de data trecuta cand am luptat singura impotriva lui. Renunta la aceasta tehnica si sta aproape ingenuncheat pe solul insangerat. Energie nu mai are deloc, dar nici eu nu mai detin un strop de chakra.
- Deci, s-a sfarsit, Sasuke... ii spun, schitand un zambet. Sunt la fel de buna ca si tine si trebuie sa-ti dai seama ca n-ai avut un motiv sa ma ucizi.
- Intr-adevar, totul s-a sfarsit, imi raspunde el. Dar totul s-a incheiat pentru tine!
Se apleaca si ia un kunai pe care l-a gasit. Se apropie de mine cu pasi lenti, parca savurand momentul, parca vrand sa ma vada suferind cat mai mult. Deodata, se opreste si pare socat de aceasta oprire. Sunt sigura ca nu isi poate da seama ca umbra lui a luat o alta forma, forma unei copile... Si este chiar ea, chiar Hikaru, care acum s-a contopit intr-un fel cu el. Deci asta era tehnica de care fata mi-a vorbit atata timp...
Sasuke nu se mai poate misca, iar kunaiul din mana fetitei arata ca nu este pasnica nicidecum... Totul s-a terminat, dar pentru baiat! Din gura ii sar stropi de sange, iar trupul sau se clatina, prabusindu-se mai apoi pe pamant. Inca ii mai simt energia, deci este in viata. Printre ruine descopar o trusa medicala si ma repede la ea, vrand sa-l vindec. Este adevarat, a fost cel mai mare rau pentru mine, dar nu mai vreau sa mai vad oameni ucisi si nici sa mai ucid eu insami. Dar, inainte sa ii bandajez rana din zona pieptului, ceva ma strapunge. Ma uit in spatele meu si il zaresc pe Suigetsu, care are o privire de dement. Isi socate sabia gigantica din mine si ramane perplex pret de cateva clipe.
Respiratia mea s-a ingreunat, iar ochii incep sa mi se imapaienjeneasca. Cad pe spate intr-o balta rosie care are un miros neplacut, si il vad in ceata pe ucigasul meu, care incepe sa strige disperat:
- Iarta-ma! De ce l-ai ales pe el, spune-mi, de ce? Alege-ma acum pe mine, haide sa traim o viata minunata impreuna, doar tu si cu mine... Vesnic unul langa celalat.
Incepe sa planga, iar lacrimile lui imi uda chipul. O mai zaresc pe Hikaru care incearca sa ma vindece, iar apoi nu mai vad nimic, decat un trist intuneric... Urletele fostului meu camarad devin din ce in ce mai greu de deslusit, pana nu mai pot auzi nimic. In acest loc negru, teribil, sta alaturi de mine Sasuke, care pare extrem de emotionat. La finalul acestui tunel se vede o lumina alba, care ne umple amandurora sufletele de caldura. Doar ca din intuneric incep sa rasara fel de fel de oratanii: de la vampiri cu coltii pana in pamant si cu setea de sange in privire, varcolaci care maraie infiorator, o fiinta care are corpul acoperit cu o pelerina si care tine in mana un topot urias...
Ma uit la brunet si il intreb extrem de incet:
- Luptam, Sasuke? Macar aici sa fim o adevarata echipa...
Luptam. Ii vad zambetul care ascunde o neprefacuta fericire si sarim in batalia suprema, lupta pentru sufletele noastre...
Sfarsit...
Sper ca v-a placut acest fic, iar daca nu, voi face data viitoare mai bine.
Sper ca v-a placut acest fic, iar daca nu, voi face data viitoare mai bine.