04-04-2010, 06:29 PM
Un chip familiar
*
Se pare ca Hikaru a fost impinsa de sentimente si ne-a parasit pe acest camp de lupta. Cu toate astea, chakra acelei copile nu o mai pot simti, iar prea departe nu se putea duce. Sa fi fost aceea prietena asociatei noastre, despre care ne-a povestit cate-n luna si-n stele? Posibil, probabil, dar deloc preferabil, si asta pentru nimeni. Am trimis o clona dupa complicea noastra, dar se pare ca a reusit s-o distruga. Oricum, daca este fata desteapta, o sa astepte ca energia sa ii revina , iar daca nu... mare pacat!
Sasuke nu pare miscat de drama fetitei, ba din contra, este satisfacut, fericit. Un zambet ironic ii apare pe chip, iar ochii sai stralucesc lacomi, parca vrand mai mult sange. Deodata, zambetul sau devine un ras isteric, infiorator, ce il cutremura pana si pe Suigetsu. Brunetul pare singurul bucuros dintre noi toti, desi parca distrugerea Konohai era scopul tuturor. Totusi, iese rapid din transa, deoarece zeci de tineri ninja apar ca de nicaieri si incearca sa-l atace. Baiatul evita fiecare pumn, fiecare kunai si fiecare shuriken si sare pe acoperisul unei batrane case. Sigiliul incepe sa-si faca efectul, iar doua maini uriase, asta daca pot fi numite maini, ii apar din spatele devenit cenusiu. Camasa i se rupe, iar privirea sa este demna de un dement. Fiind generos, le ofera rivalilor niste flori de foc, dar ei refuza darul, sau nu... Florile se intorc si ii spulbera, majoritatea ramanand fara cunostinta, restul gemand de durere. Gemetele se impletesc cu tipetele disperate ale localnicilor lipsiti de putere, iar Ino si Sakura vin in graba, incercand sa ii vindece pe suferinzi. Din fericire, parca as fi invizibila pentru ele. Scot dintr-un saculet un kunai si vin prin spatele lor. Blonda ma priveste cu coada ochiului cand ii infig arma in ceafa, iar sangele ii coloreaza cateva suvite de par. Cade pe pamantul si-asa murdar, iar ochii sai sunt asemenea unei ape linistite, in care nu s-a petrecut, nu se petrece si nu se va petrece nimic niciodata. Observ ca nu mai are suflare, dar, cu toate acestea, o lacrima incepe sa i se prelinga pe obrazul palid si rece, oprindu-se pe sol. Adolescenta cu parul roz ma priveste inmarmurita, ochii sai verzi fixandu-i pe ai mei. Nu indrazneste nici sa respire, iar, deodata, isi pune capul in palme si plange in tacere. Dupa putin timp, urla sfasietor:
- Lasa-ma in pace! Ce ti-am facut? Ce ti-am putut face ca sa merit o asemenea osanda? I-ai ucis pe toti cei dragi mie! L-ai ucis pe Sasuke, tu, tu... Orochimaru...
Mai mult ca sigur si-a pierdut mintile, are sufletul ratacit. Ma uit inspre cel pe care "l-am ucis". Acesta imi face semn cu mana sa o termin pe tanara. Strang cu putere kunaiul insangerat si ii spintec fruntea cu acesta. Se pravaleste peste Ino, imaginea sinistra dandu-mi fiori. Dintr-odata, altceva imi capteaza atentia. Deasupra mea, la metri departare zaresc o alta kunoichi care are in maini un pergament urias ce contine cuvinte greu de talmacit. Din el incep sa iasa sute de arme de toate formele si marimile, de la secere la buzdugane si de la cutite la topoare, toate acestea fiind indreptate spre mine. Sar inainte sa fiu spintecata, doar un shuriken zgariindu-mi putin obrazul. Un firicel de sange isi face aparitia si isi croieste drum pana spre rochia mea, pe care o pateaza. Fata aceasta scoate un alt pergament, dar mai mic si invoca o bata masiva, parca facuta pentur a zdrobi capetele inamicilor. Combatanta mea ma ataca, dar nu reuseste sa ma nimereasca, eu miscandu-ma mai rapid decat ea. Genjutsuri nu pot sa folosesc, ele imi sunt utile pentru oameni cu mai multa chakra. Imi vine ideea si creez niste clone care ii fura pergamentele luptatoarei, lasand-o astfel fara putere. Acum ne putem baza doar pe taijutsu. Alergam una spre alta, iar oponenta mea incearca sa imi dea un pumn pe care il evit, apucandu-i mana dreapta. Insa ea nu se lasa si incearca sa ma spulbere cu un picior, dar lovitura nu-i reuseste nici de data aceasta. Incep sa ma invart cu ea si o arunc in casa din apropiere. Se sprijina in membrele din spate si sare din nou la atac, avand in mana un kunai. Cutitele noastre se tot ciocnesc, scotand scantei si zgomote, dar reusesc s-o zgarii pe brat. Inchide ochii din cauza durerii si o trimit spre un zid cu un pumn. Se pare ca a lesinat, iar un parau de sange ii curge din gura intredeschisa.
Batranii, femeile care n-au facut Academia si copiii incep sa il strige pe Naruto Uzumaki, dar ce nu stiu este ca nu va veni prea curand... Este prins intr-o misiune in Satul Ploii. Suigetsu se napisteste auspra celor fara aparare si inchide gura unora dintre ei... Juugo ii urmeaza exemplul, zdrobind, rupand, lovind in stanga si-n dreapta, rapind suflarea nevinovatilor cu unica vina de a fi trait. Ma concentrez si simt ca chakra lui Hikaru devine mai puternica cu fiecare secunda ce trece, iar apoi imi dau seama ca se indreapta inspre noi, desi cu o viteza foarte mica avand in vedere cat de rapida poate fi... In schimb, energia mea este dezechilibrata iar tehnica de transformare nu cred sa mai dureze mult timp. Demonul Sasuke, cu albul ochilor devenit negura noptii, cu pielea cenusie si cu parul albastru se indreapta in directia mea, lingandu-si buzele inchise la culoare. Ma strange la pieptul sau si nu scoate niciun sunet timp de zece secunde, care mi se par zece veacuri. Tacerea apasatoare este atat de deranjanta pentru mine, incat simt o fericire nebuna cand aud cate un strigat de ajutor... In sfarsit, tanarul incepe sa vorbeasca:
- Nu stii? De-a lungul timpului m-a uimit faptura ta si tot ceea ce insemnai tu... Aveai un parfum, parfum de femeie, care te invaluia intr-o aura nemaiintalnita. Sunt sigur ca puritatea crinilor ascunde pofte si iubiri neimplinite sau... ma insel cumva?
Incepe sa ma sarute, iar eu raman socata. Cel mai ingrozitor lucru este ca mie imi place sa ii simt buzele calde peste ale mele, limba lui ce imi cerceteaza fiecare coltisor al gurii, care se plimba, vrand sa descopere tot timpul ceva nou... Pot simti privirea rece si plina de tristete a lui Suigetsu, de care imi dau seama ca a purtat pentru mine sentimente pure, iar nu pofte paganesti, cum are acest Sasuke. Nu mai pot mentine jutsul de transformare si redevin Karin, fata cea ciudata si "sarita". Demonul deschide ochii si, cand ma zareste, imi dau seama ca simte un fior rece pe sira spinarii.
PS: Cred ca voi face si un sezon doi, dar nu promit nimic. Sper ca v-a placut acest penultim capitol. ^^'