30-03-2010, 09:40 PM
Razbunarea lui Hikaru
*
Nu imi vine sa cred... Bratele lui Suigetsu sunt incolacite in jurul abdomenului meu, iar toti medicii adunati pentru a-l salva se uita ciudat la noi doi. In ochii sai vad lacrimi, or el nu plange niciodata. Dar daca el si-a dat seama ca sunt in viata, atunci exista sansa sa fiu compromisa. Hikaru a devenit mai puternica si nu ii mai este atat de frica de mine cum ii era la inceput, deci trebuie sa fiu vigilenta, caci situatia a luat o intorsatura neasteptata. In plus, astazi este ziua in care asediul va incepe si am impresia ca palatul din carti de joc mi se va darama chiar inainte de a-i pune ultima veriga. Sakura rupe tacerea mormantala, intrebandu-ma daca il cunosc pe adolescent. Cu greu ii raspund ca da si ca facea parte din echipa pe care o crease Sasuke, dar care s-a destramat. Ea da din cap si imi dau seama de ce toti doctorii s-au oprit: celalalt ranit a decedat, dar copila insista sa fie identificat si mortul. Dupa o jumatate de ora chipul sau este refacut, iar eu ii deschid ochii incet-incet... Este chiar Kabuto! Dar atunci Juugo unde mai e? N-ar fi putut sa scape de sub bolovanii aia in niciun mod... Simt ca mi se face rau si ametesc. Totul se invarte cu mine si cred ca o sa ma prabusesc...
Suigetsu se ridica din patul in care a stat ore intregi si ma prinde in brate. Multimea mai are putin si pufneste in ras, deoarece bietul baiat este gol-pusca. Cu siguranta ar fi hohotit daca pierderea lui Kabuto nu le-ar fi umbrit veselia. Rusinat, tanarul ia cearsaful si se inveleste cu el in jurul soldurilor. Din fericire pentru el, i se ofera repede niste haine noi si un unguent pentru singura cicatrice pe care zecile de ninja medicali n-au putut-o vindeca. Se pare ca si el va locui alaturi de mine si de copila, doar ca vom sta toti trei in aceeasi camera. Pe timpul razboiului vom fi cinci, sapte si chiar zece intr-o incapere din cate am aflat din discutiile pe care le-am avut cu satenii. O observ pe Hikaru care alearga, banuiesc ca spre Academie, deoarece astazi este examenul care va decide daca devine genin sau nu. Pana la urma, eu de ce mai stau aici? Ies pe usa si sunt urmata de catre Suigetsu, care ma intampina cu o avalansa de intrebari despre supravietuirea mea, Yuri, de ce doresc sa distrug Konoha si multe altele. Cu greu reusesc sa ii raspund la toate, dar cel putin am un nou ajutor. Daca ma gandesc mai bine, nu mai sunt singura in lupta impotriva lui Sasuke. Chiar daca puteirle mele au crescut, orice ajutor e binevenit, mai ales contra ucigasului lui Itachi...
*
Doamne, ce obosita sunt! Cel putin am ajuns la timp pentru examen si toate zilele de antrenament trebuie sa fi dat roade. Se pare ca trebuie sa executam cel putin trei clone pentru a trece testul. Eu voi fi ultima care il va da, deci am timp sa ma adun. Daca am putut fi calma in fata unor oameni cu rani infioratoare, atunci voi putea fi la fel de linistita in fata lui Iruka-sensei. Timpul trece atat de repede si imi vine randul. Toti se uita la mine, ochii scaparandu-le de bucurie, fiind siguri ca voi rata. Dar reusesc sa fac sapte clone si mi se ofera bandana. Sunt cea mai buna! Sunt cea mai buna! O, nu... Nu sunt cea mai buna. Am picat in echipa tocmai cu Akihito si Yuki care, desi puternici, sunt cei care m-au umilit cel mai mult in toti acesti ani. Ii aud barfindu-ma, intrebandu-se daca nu cumva am mituit profesorul. Incep sa chicoteasca, iar eu explodez. Ma ridic din banca si ma reped spre ei. Ma trezesc ca ii car pumni lui Akihito, care este surprins de iesirea mea, asteptandu-se sa tac si sa inghit. Ei bine, nu. Daca voi fi coechipiera cu el, atunci va fi condus de mine! Yuki vine prin spatele meu si ma prinde, astfel oprindu-ma sa ii mai bat amicul. Iruka pare foarte suparat si ne spune ca ar trebui sa ne ia bandanele, dar din cauza situatiei deplorabile in care e satul si din cauza lipsei de ninja calificati nu va face acest lucru. Ni se da drumul si, inainte de asta, ni se inmaneaza saculetii cu arme. Toti elevii sunt fericiti iar roseata le cuprinde obrajii. Se duc la parintii lor si le povestesc cum au devenit adevarati luptatori. Eu nu am cui sa ii spun, cel putin, nu acum... Mi-ar placea ca bunicul Taito sa mai fie aici! Dar ce se intampla? Un kunai ca de nicaieri imi zgarie obrazul, iar un firicel de sange curge ca un parau spre gat, iar in cele din urma mi se opreste pe haina. Zaresc zambetul ironic al unuia dintre coechipierii mei, apuc cutitul si ma indrept inspre el. Sar pe el si il injunghii in abdomen, iar mama lui priveste ingrozita scena. - Daca ati stii ce face minunatul vostru fiu, atunci nu crede ca mi-ati mai purta pica pentru ziua de azi! ii spun si dispar in multime.
Nu mai sunt fraiera care eram inante si niciodata nu voi mai fi asa! Dar am uitat de misiunea ce o aveam! Eu trebuia sa dau drumul panicii. Stiu ca o sa doara, dar... Iau un kunai si ma zgarii cu el pe tot corpul, iar apoi creez niste clone pe care le transform in niste oameni pe care mi-i imaginez. Dau iama intr-un han plin de multime si incep sa strig:
- Invadatorii! Sasuke Uchiha a venit sa se razbune! Femeile... copii ce... nu s-au... inrolat... la Academie si ...batranii... refugiul... casa Sakurei Haruno... si ma prefac ca lesin.
O gospodina se repede la o trusa medicala, scoate niste bandaje si imi panseaza ranile. Ceva cade pe acoperisul cladirii si niste explozii asurzesc multimea. Un batran invoca o pasare enorma, pe spatele careia se asaza toti satenii ce nu sunt in stare sa lupte, iar barbatii, femeile shinobi si studentii de academie, geninii si chuuninii lupta cu zecile de clone care dispar rand pe rand. In putin timp, pasarea ne duce la destinatie si sunt asezata pe patul din camera mea. Acolo mai stau si Karin si acel baiat la a carui supravietuire am contribuit. Ma "trezesc" si sunt felicitata pentru ce am facut. Mai ales ca adevaratii invadatori o sa apara foarte curand... Dupa ce toti se vor refugia aici, eu, Suigetsu si Karin vom pune bombe in cladire si majoritatea vor muri in urma atacului, iar cei ce pot sa lupte vor avea parte de o mare surpriza. Totul merge ca uns, iar razbunarea mea va fi desavarsita! M-am alaturat acestor luptatori doar pentru a ii face pe cei ce m-au facut sa sufar sa sufere la randul lor.
A doua parte este din perspectiva lui Hikaru.