One-shots...

[adyna_45]

Bloody Saya, iti multumesc pentru parere si ma bucur ca ti-a placut. Sper sa citesti in continuare si sa iti placa in continuare ceea ce vezi.


Trecusem prin toate ca o raza de soare. Vesela, senina, nestiutoare la raul ce ma inconjura, nepasatoare la cei ce treceau pe langa mine. Erau, ca si mine, doar alti calatori prin viata. Diferenta era ca ochii lor cenusii si plini de durere, fruntile lor ridate si pline de griji, obrajii lor palizi si morti, toate erau plecate in fata sortii care, necrutatoare, nu-i invatase sa infrunte realitatea, cum ma invatase pe mine.
Fusesem si eu ca ei, o trecatoare cu ochii morti si capul plecat. Dar undeva, pe lungul drum al vietii mele, am intalnit un om care m-a invatat sa traiesc cu adevarat. M-a invatat sa fiu copil chiar daca trupul imi imbatraneste, sa fiu femeie chiar daca barbatii nu ma doresc, sa fiu mandra chiar daca ceilalti trec nepasatori la inteligenta mea, sa fiu frumoasa, chiar daca doar pentru mine.
Si am facut toate aceastea, pentru ca mi-a promis ca, indiferent de locul in care aveam sa fiu, de momentul de cumpana in care aveam sa ma aflu, de ziua ploioasa ce avea sa toarne cerul pe pamant, el va fi acolo pentru mine sa se joace cu copilul din mine, sa doreasca femeia care sunt, sa admire inteligenta mea si sa-mi priveasca frumusetea.
Si asa facuse. Imi oferise un umar pe care sa plang, un sprijin la raspantia vietii mele si un mod de a trai. Avea grija de mine, iar cand era sigur ca pot sa continui sa merg singura, pleca, ca si cand nu ar fi fost acolo niciodata.
Odata cu trecerea timpului, nevoia de un priten era mai mare, iar singuratatea ma apasa din ce in ce mai greu, nelasandu-ma sa-mi tin umerii ridicati si fruntea sus. Dar am luptat si am razbit printr-un tunel de griji si dureri, iar fruntea tot sus mi-a ramas, ochii tot viu mi-au sclipit si, cu fiecare raza de soare ce-mi incalzea inima, eu tot mai tanara ma faceam.
Apoi, intr-o zi, el nu a mai venit cand am avut nevoie de el. Nu a mai aparut din umbra trainica a unui stejar sau a unui brad si nu mi-a mai sters lacrimile de pe obraji. Nu a mai avut grija de mine si nu m-a mai strans la pieptul lui ca pe un lucru sfant.
Intai am crezut ca uitase de mine, ca nu ma mai voia. Apoi m-am gandit ca a patit ceva si toate grijile au pierit din mintea mea, neramanand decat el.
Apoi am stiut. Am stiu ca el fusese mereu acolo, desi eu nu-l vazusem. Pandise mereu din umbra, imi veghease somnul si imi ocrotise visele, pazindu-ma de cosmarurile ce s-ar fi abatut peste mine ca o negura. Chiar daca trupul lui nu ma imbratisa, chiar daca mainile lui nu imi mangaiau parul, chiar daca ochii lui nu se pierdeau in ai mei, sufletul lui ma pazise mereu. El fusese in inima mea de la inceput, desi eu nu vazusem asta.
Acum, dupa ce i-am simtit lipsa, mi-am amintit totul. Mi-am amintit toate privirile calde si pline de ceva ce nu putusem numi atunci. Mi-am amintit toate cuvintele blande soptite cand credea ca eu dorm. Mi-am amintit fiecare atingere protectiva si intr-un fel… posesiva, umpluta de ceva ce nu puteam intelege. Dar acum ii puteam da un nume acelui ceva. Il puteam numi dragoste, grija, blandete, iubire, tot ce dorisem vreodata, dar nu stiusem ca vreau. Si acum, cand el lipsea, realizam in sfarsit cat de mare nevoie aveam de el.
Asa ca l-am chemat…
Si el a aparut din umbra lunga a unui brad si mi-a zambit larg, cu ochii sclipindu-i a ceva nou, un fel de fericire atat de adanca incat nici eu nu o puteam patrunde. Dar nu a contat. I-am fugit in brate si a fost ca nimic altceva. A fost ca o scanteie ce s-a aprins mai puternic ca niciodata, a fost ca un soare ce a rasarit doar pentru noi, a fost ca o stea ce ne cazuse in priviri si incepuse sa sclipeasca nebuna de dragoste.
- Acum stiu, i-am zis, iar privirea lui intrebatoare s-a atintit asupra mea.
- Ce stii? m-a intrebat, si vocea-i era lumina. Era scanteia ce imi calauzise dumul si imi luminase calea, era luna ce ma pazise noptile si soarele ce-mi colorase zilele.
- Ca te iubesc! i-am raspuns cu vocea plina de zambet si cu ochii plini de viata.
- Si eu te iubesc! mi-a zis. Nu o zisese pentru ca era adevarat sau pentru ca dorise sa rosteasca aceste cuvinte. O zisese pentru ca se simtea natural.
Aceea a fost una dintre cele mai frumoase zile din viata mea. Am stat amandoi si am privit apusul si ne-am scaldat in cuvinte de iubire si in saruturi care ziceau mai mult decat o mie de cuvinte. Si fiecare clipa-mi fusese raiul, fiecare cuvant fusese un inger ce coborase de acolo de sus pentru a ne arata noua cat e de frumos sa iubesti.
Din ziua aceea niciunul din noi nu a mai plecat singur. Am stat mereu impreuna, am alergat toate campiile de la un cap la altul si am strigat cerurilor ca sunt ale noastre. Am zburat pe aripile viselor pe care le visam cu ochii deschisi si am traversat imparatii mai frumoase decat gandul ar fi putut gandi. Am trait veseli, prin lume trecatori si, ca niste raze de soare, am ramas cu fruntile sus si am invins impreuna orice rau ni s-ar fi pus in cale. Am vazut partea frumoasa a unei vieti pe care, daca am fi petrecut-o singuri, nu ar fi avut niciun farmec. Am creat un univers doar al nostru, plin cu toata iubirea din lume, golit de ura si de dezastru si am pasit prin viata cu lacrimi de fericire in ochi si cu zambet in voce. Am fost impreuna si asta a contat cel mai mult. Iar din ziua aceea, nimic nu ne-a mai putut desparti.
"I just close my eyes because I might see your face. I just close my mouth because I might hear your voice. I just close my ears because I might hear of you, but I could not close my heart because I love you."
“Love is like the wind… you can’t see it, but you can feel it.”
"Love is always patient and kind. It is never jealous. Love is never boastful or conceited. It is never rude or selfish. It does not take offense and is not resentful."

Traduceri:
Inchid ochii pentru ca as putea sa-ti vad fata. Inchid gura pentru ca as putea sa-ti aud vocea. Inchid urechile pntru ca as putea auzi de tine, dar nu-mi pot inchide inima pentru ca te iubesc.
Dragostea e ca vantul… nu o poti vedea, dar o poti simti.
Dragostea e mereu rabdatoare si atenta. Nu e niciodata geloasa. Nu e niciodata laudaroasa sau increzuta. Nu e niciodata rea sau egoista. Nu se supara si nu poarta pica.