One-shots.

[Abbeh.]

Heiii~
@Beki, mulţmesc enorm că ai comentat, apreciez. Sincer nu mă aşteptam la un comentariu aşa frumos, mai ales că sunt la început de scris oneshot-uri. Sper să citeşti în continuare.
@Soaţoo, mersi muuuult că ai trecut pe aici, apreciez. Şi mă bucur că-ţi plac.

Acum, am venit cu încă un oneshot, început noaptea şi terminat ziua. : )). Sunt conştientă că e scurt, dar pe viitor mă voi strădui să le fac [mult] mai lungi decât ăsta.

Dragostea e un superlativ

-Te plac, dar uită!
Ţi-am spus şi am fugit. Nu voiam să te mai văd, nu voiam să mai văd nimic legat de tine, pentru că în acea zi tu ai reuşit să mă răneşti, aşa cum nu credeam c-ai fi capabil s-o faci.
Până în acea după-amiază aş fi băgat mâna în foc pentru tine, jurând că tu eşti altfel, că tu eşti perfect. Dar am fost o fraieră, m-am lăsat păcălită de faptul că tu eşti mai mare, deci era clar că eşti mai inteligent; m-am lăsat păcălită de faptul că tu nu te gândeai doar cum să mă bagi în patul tău, că… cu tine pot avea o discuţie mai normală, mai matură, care să se ridice la aşteptările mele.
Ochii tăi mari şi căprui, atât de expresivi şi totuşi atât de comuni pe mine m-au fermecat. Părul tău ciufulit, cu tente roşcat în care aş fi vrut atât de mult să mă joc. Să-mi plimb mâinile prin el şi să închid ochii. Să mă iei în braţe, să mă săruţi şi să-mi spui că totul va fi bine.
Dar nu e!
Acum tu o săruţi pe ea, te joci în părul ei, o simţi atât de aproape de tine, vă plimbaţi împreună şi toate astea dor pentru că eu nu sunt ea.
Am un gol în stomac, simt că-mi este foame şi nu pot mânca; ochii-mi acum roşii mă ustură de înnebunesc şi tind să cred că am şi febră de la atâta plâns. Consider că deja m-am deshidratat.
Şi mă doare, şi mă repet într-una pentru că nici nu mai ştiu să-mi exprim suferinţa; ce simt eu acum nu poate fi exprimat.
Îmi repet că eu pot şi fără tine, dar nu pot şi tu ştii deja asta; aş putea crede că profiţi de faptul că te iubesc.
Eu am fost umărul pe care ai plâns când ea te-a dezamăgit, eu am fost fata care ţi-a luat apărarea şi eu am fost cea care te voia numai pentru ea.
Da, poate că sunt doar o puştoaică cu un orgoliu imens care simte nevoia să fie iubită, răsfăţată, dar totuşi sinceră.
Acum, să spunem că dacă tu eşti fericit şi eu sunt; rămân cu speranţa că cineva va scoate cândva din buzunar o rază de soare şi pentru mine…
Da, dragostea e un superlativ…