02-06-2011, 08:01 PM
Poy chiar dacă nu-s prea multe comentarii( adică doar unul), eu am venit cu nextu.
Capitolul II
O ascult pe rozalie cum ţipă la mine că nu va sta mai mult de doisprezece ore cu mine. Of, Doamne dacă o faci să tacă promit că nu aprind o lumânare! Când mă satur de ţipetele ei isterice mă ridic şi o prind încheieturi. O lipesc de mine şi îi spun că trebuie să facă mai mult dacă îşi vrea jurnalul înapoi. Fata smucit din strânsoarea mea şi a început să caute prin geanta ei mare şi roz. Am început să râd când vedeam cum devenea din ce în ce mai disperată, se pare că lipsa acelui jurnal o afectează. Oare ar trebuie să arunc o privirea prin el înainte să i-l înapoiez? Nu, până la urmă are nevoie de intimitatea ei, nici mie nu mi-ar plăcea ca cineva să afle anumite lucruri despre mine. M-au trecut fiori când îmi imaginam feţele celor din şcoală dacă ar afla cine sunt părinţi mei, asta ar fi destul pentru a mă face să plec departe. Nu vreau să plec departe de Sakura, nu până va regreta că este aşa o răsfăţată.
- EÅŸti un nesimÅ£it! Hai râzi, ÅŸtiu că i citit ce am scris acolo. ÃŽmi ÅŸi imaginez cum vor începe toÅ£i la ÅŸcoală. Sakura cum spuneai†Mă simt trădată de propria mea familie, dacă ar fi alături de mine aÅŸ renunÅ£a la tot ce amâ€.
O prind de talie şi o ridic de pe covor, până şi el era roz, apoi încep să o sărut. Cum face, cum nu face, reuşeşte să mă facă să o doresc mereu. Nici nu vrea să-mi amintesc cum aproape a aflat toată şcoala cu ce mă ocup acum.
Flash Back
Încep să caut biroul numărul 13, dar nici măcar nu sunt numere pe uşi. Ăştia sunt proşti sau ce? Cum să găsesc un biroul 13 dacă nici măcar nu pun numere pe uşile birourilor. Tot ce ştiu este că pe uşă trebuie să fie o poză cu nepoata celei care lucrează acolo, eu nici nu ştiu cum arată fata asta. Mă hotărăsc să urc la etajul doi pentru a mai întreba o dată unde este biroul pe care îl caut. Când uşile se deschid în faţa mea apare scumpa mea colegă, Haruno. Fata avea privirea în jos şi îşi butona telefonul furioasă. Cât de drăguţ arăta atunci când era supărată, dar cred că pot să o supăr puţin mai mult, sau măcar să mai bag spaima în ea. Nu o să renunţ la această dorinţă până nu îi scot fiţele din cap. Trec pe lângă ea şi intru în lift, îmi întind puţin mâna şi o prind de încheietură. O trag în braţele mele şi încep să o sărut, mâna mea se strecoară pe sub fustiţa ei roz, purta tocuri de 10cm negre şi un maiou mulat tot negru.
- Mamă, mamă, dar ce bine arătăm.
Fata mă loveşte în continuare cu pumni ei mici în piept, ce crede că va putea face. Opresc liftul şi o lipesc pe oglinda din spate, o aud cum îmi porunceşte să o las în pace că dacă nu voi regreta. O mângâi pe picior şi observ o mică urmă de teamă, până la urmă poate fi o pisicuţă ascultătoare.
- Şi dacă nu vreau să te las o să-i spui tăticului că un băiat rău a încercat să te violeze?
Mă jucam cu ea, chiar mă duream că făceam asta, dar merită tot, chiar mai mult. Merită să o distrug complet, să-i fac viaţa un chin, şi asta doar pentru că e o răsfăţată.
Mă desprind de ea, e mai palidă decât până acum, se pare că am speriato rău de tot. Chiar îmi doresc să fac totul până la capăt, dar am nevoie de un loc de muncă şi nu vreau să-l pierd pe acesta din cauza unei răsfăţate. Las liftul să pornească şi ajungem la etajul I, ies şi fata o ia la fugă spre scări. Mă întreb cum de nu cade la ce tocuri are în picioare, eu nu aş putea fugi aşa nici o dată.
Îmi scot acest gând şi mă îndrept spre biroul de informaţi, în mod normal acest birou e la intrarea în firmă, dar aici nu. Trebuie să urci un etaj, sau doua, dacă eşti la parter, apoi eşti trimis înapoi mai nelămurit decât când ai venit.
Întreb unde este biroul numărul 13, iar acesta îmi răspunde cu superioritate să număr uşile şi îmi voi da seama. O super, nu îmi ajunge Haruno, acum voi lucra şi cu o fiţoasă blondă. Îi mai arunc o privirea urâtă „domnişoarei†şi mă întorc la lift. Pentru o secundă am sperat ca majestatea sa, adică Sakura, să-şi facă apariţia, dar n-am avut eu atât noroc. Cobor la partea şi încep să număr uşile, parcă sunt un prost. Ajung în faţa unei uşi pe care era scris numărul 13.
- Pe bune!
M-am enervat ÅŸi am scos acele cuvinte fără să-mi dau seama, dar cum era posibil ca pe uÅŸa numărul 13 chiar să fie număr, dar pentru restul nu au mai avut fonduri sau ce. Am bătut la uşă ÅŸi am primit ca răspuns un simplu „daâ€. Când am deschis uÅŸa am încercat să-mi amintesc cum mă numesc, în faÅ£a mea era Sakura ÅŸi…
- Tu trebuie să fi Sasuke Uchiha. Numele meu este Kym, Kym Haruno.
I-am mai aruncat o privire Sakurei, cât de mult semăna cu Kym, parcă ar fi surori. Kym părea totuşi mult mai matură, purta un costum negru, era format dintr-o fustă neagră până la genunchi despicată pe piciorul drept, o cămaşă albă cu un decolteu adânc, şi un sacou negru. Acesta s-a ridicat în picioare şi am observat că era aproape cât mine, cel mai probabil purta tocuri. A întins mână, dar Sakura s-a băgat repede.
- Nu trebuie să te cobori la nivelul lui, e doar un sărăntoc.
Am observat o verighetă pe mâna albă a fetei, cât de bătrână să fie, 22 de ani poate. Avea părul roz şi lung până la fund, acesta era uşor bombat, ochii îi erau verzi, şi sânii prea mari parcă. Era Sakura, doar că cu câţiva anii mai bătrână, auzi la mine câţiva, maxim cinci ani.
Cele două au început să se certe, parcă erau două fete care se certau pentru pantofi. Kym era împotriva ideilor stupide pe care le avea Sakura, cum că cei fără mulţi banii erau inferiori. La rândul ei Sakura spunea într-una că nu ar trebuie să mă angajeze, acesta ar fi cea mai mare prostie pe care o face în viaţa ei. Poate nu la fel de mare ca căsătoria la 20 de ani. Pentru un moment am rămas cu gura căscată, e aşa de bine, şefa mea de 20 de ani. Pe lângă asta era şi un salt în aşa zisa mea carieră de detectiv. Cum să fi detectiv particular, să arăţi precum o bombă, să fi căsătorită şi asta doar la 20 de ani.
- Păi Sasuke, ce spui să începi de mâine, chiar am un caz. După ore este bine?
- Tu eşti şefa lui, dacă îi spui să vină la o oră atunci trebuie să vină, dacă nu zboară.
Cum spuneam acum două minute, fata asta are prea multe fiţe în ultimul timp.
End flash back
Au trecut deja trei săptămâni de când am speriato pe Sakura în lift, dar a fost perfect. Nu ştiu de ce am momente în care regret că o fac pe Sakura să sufere, dar până la urmă va ajunge să ţină la mine. Dacă ar afla adevărul s-ar da ea la mine, dar vreau să o am înainte să afle cine sunt cu adevărat.
- Deci ce vrei în schimbul jurnalului.
Doamne, fata asta o să mă scoată din minţi până la urmă, când foloseşte vocea aia de şefă îmi vine să o iau la palme. Nu, nu aş da în ea nici o dată, nu sunt un prost, nu o voi mai răni. Îmi duc mâna spre chipul ei, îi dau la o parte o şuviţă de păr şi o întreb dacă mai este cineva pe aici. Când îmi spune că este singură nu mai stau pe gânduri, o iau în braţe şi pornesc cu ea pe scări, am aflat că dormitorul ei este ultimul.
Coridorul era roz, mă simt în casa unei păpuşi barbi, peste tot roz. Observ o uşă neagră la capătul holului, pe bune, negru. Nu mai înţeleg nimic Sakura poartă aproape mereu roz, casa ei e roz, iar uşa camerei îi este neagră.
- Sigur îi camera ta?
Aceasta îşi dă ochii peste cap şi îmi spune că o să sară tatăsu cu cuţitul la mine în momentul în care voi deschide uşa. O las pe fată jos şi o împing în cameră, nu ştiu cum se întoarce rozalia şi eu cad peste ea. Buzele noastre se unesc într-un sărut nevinovat, la început nevinovat. Am început să o mângâi pe Sakura, cât de pervers pot fi în unele situaţi. Acesta spunea că nu vrea, spunea să o las în pace că mă….
Îmi cer scuze pentru greșelile de tastare.
Capitolul II
O ascult pe rozalie cum ţipă la mine că nu va sta mai mult de doisprezece ore cu mine. Of, Doamne dacă o faci să tacă promit că nu aprind o lumânare! Când mă satur de ţipetele ei isterice mă ridic şi o prind încheieturi. O lipesc de mine şi îi spun că trebuie să facă mai mult dacă îşi vrea jurnalul înapoi. Fata smucit din strânsoarea mea şi a început să caute prin geanta ei mare şi roz. Am început să râd când vedeam cum devenea din ce în ce mai disperată, se pare că lipsa acelui jurnal o afectează. Oare ar trebuie să arunc o privirea prin el înainte să i-l înapoiez? Nu, până la urmă are nevoie de intimitatea ei, nici mie nu mi-ar plăcea ca cineva să afle anumite lucruri despre mine. M-au trecut fiori când îmi imaginam feţele celor din şcoală dacă ar afla cine sunt părinţi mei, asta ar fi destul pentru a mă face să plec departe. Nu vreau să plec departe de Sakura, nu până va regreta că este aşa o răsfăţată.
- EÅŸti un nesimÅ£it! Hai râzi, ÅŸtiu că i citit ce am scris acolo. ÃŽmi ÅŸi imaginez cum vor începe toÅ£i la ÅŸcoală. Sakura cum spuneai†Mă simt trădată de propria mea familie, dacă ar fi alături de mine aÅŸ renunÅ£a la tot ce amâ€.
O prind de talie şi o ridic de pe covor, până şi el era roz, apoi încep să o sărut. Cum face, cum nu face, reuşeşte să mă facă să o doresc mereu. Nici nu vrea să-mi amintesc cum aproape a aflat toată şcoala cu ce mă ocup acum.
Flash Back
Încep să caut biroul numărul 13, dar nici măcar nu sunt numere pe uşi. Ăştia sunt proşti sau ce? Cum să găsesc un biroul 13 dacă nici măcar nu pun numere pe uşile birourilor. Tot ce ştiu este că pe uşă trebuie să fie o poză cu nepoata celei care lucrează acolo, eu nici nu ştiu cum arată fata asta. Mă hotărăsc să urc la etajul doi pentru a mai întreba o dată unde este biroul pe care îl caut. Când uşile se deschid în faţa mea apare scumpa mea colegă, Haruno. Fata avea privirea în jos şi îşi butona telefonul furioasă. Cât de drăguţ arăta atunci când era supărată, dar cred că pot să o supăr puţin mai mult, sau măcar să mai bag spaima în ea. Nu o să renunţ la această dorinţă până nu îi scot fiţele din cap. Trec pe lângă ea şi intru în lift, îmi întind puţin mâna şi o prind de încheietură. O trag în braţele mele şi încep să o sărut, mâna mea se strecoară pe sub fustiţa ei roz, purta tocuri de 10cm negre şi un maiou mulat tot negru.
- Mamă, mamă, dar ce bine arătăm.
Fata mă loveşte în continuare cu pumni ei mici în piept, ce crede că va putea face. Opresc liftul şi o lipesc pe oglinda din spate, o aud cum îmi porunceşte să o las în pace că dacă nu voi regreta. O mângâi pe picior şi observ o mică urmă de teamă, până la urmă poate fi o pisicuţă ascultătoare.
- Şi dacă nu vreau să te las o să-i spui tăticului că un băiat rău a încercat să te violeze?
Mă jucam cu ea, chiar mă duream că făceam asta, dar merită tot, chiar mai mult. Merită să o distrug complet, să-i fac viaţa un chin, şi asta doar pentru că e o răsfăţată.
Mă desprind de ea, e mai palidă decât până acum, se pare că am speriato rău de tot. Chiar îmi doresc să fac totul până la capăt, dar am nevoie de un loc de muncă şi nu vreau să-l pierd pe acesta din cauza unei răsfăţate. Las liftul să pornească şi ajungem la etajul I, ies şi fata o ia la fugă spre scări. Mă întreb cum de nu cade la ce tocuri are în picioare, eu nu aş putea fugi aşa nici o dată.
Îmi scot acest gând şi mă îndrept spre biroul de informaţi, în mod normal acest birou e la intrarea în firmă, dar aici nu. Trebuie să urci un etaj, sau doua, dacă eşti la parter, apoi eşti trimis înapoi mai nelămurit decât când ai venit.
Întreb unde este biroul numărul 13, iar acesta îmi răspunde cu superioritate să număr uşile şi îmi voi da seama. O super, nu îmi ajunge Haruno, acum voi lucra şi cu o fiţoasă blondă. Îi mai arunc o privirea urâtă „domnişoarei†şi mă întorc la lift. Pentru o secundă am sperat ca majestatea sa, adică Sakura, să-şi facă apariţia, dar n-am avut eu atât noroc. Cobor la partea şi încep să număr uşile, parcă sunt un prost. Ajung în faţa unei uşi pe care era scris numărul 13.
- Pe bune!
M-am enervat ÅŸi am scos acele cuvinte fără să-mi dau seama, dar cum era posibil ca pe uÅŸa numărul 13 chiar să fie număr, dar pentru restul nu au mai avut fonduri sau ce. Am bătut la uşă ÅŸi am primit ca răspuns un simplu „daâ€. Când am deschis uÅŸa am încercat să-mi amintesc cum mă numesc, în faÅ£a mea era Sakura ÅŸi…
- Tu trebuie să fi Sasuke Uchiha. Numele meu este Kym, Kym Haruno.
I-am mai aruncat o privire Sakurei, cât de mult semăna cu Kym, parcă ar fi surori. Kym părea totuşi mult mai matură, purta un costum negru, era format dintr-o fustă neagră până la genunchi despicată pe piciorul drept, o cămaşă albă cu un decolteu adânc, şi un sacou negru. Acesta s-a ridicat în picioare şi am observat că era aproape cât mine, cel mai probabil purta tocuri. A întins mână, dar Sakura s-a băgat repede.
- Nu trebuie să te cobori la nivelul lui, e doar un sărăntoc.
Am observat o verighetă pe mâna albă a fetei, cât de bătrână să fie, 22 de ani poate. Avea părul roz şi lung până la fund, acesta era uşor bombat, ochii îi erau verzi, şi sânii prea mari parcă. Era Sakura, doar că cu câţiva anii mai bătrână, auzi la mine câţiva, maxim cinci ani.
Cele două au început să se certe, parcă erau două fete care se certau pentru pantofi. Kym era împotriva ideilor stupide pe care le avea Sakura, cum că cei fără mulţi banii erau inferiori. La rândul ei Sakura spunea într-una că nu ar trebuie să mă angajeze, acesta ar fi cea mai mare prostie pe care o face în viaţa ei. Poate nu la fel de mare ca căsătoria la 20 de ani. Pentru un moment am rămas cu gura căscată, e aşa de bine, şefa mea de 20 de ani. Pe lângă asta era şi un salt în aşa zisa mea carieră de detectiv. Cum să fi detectiv particular, să arăţi precum o bombă, să fi căsătorită şi asta doar la 20 de ani.
- Păi Sasuke, ce spui să începi de mâine, chiar am un caz. După ore este bine?
- Tu eşti şefa lui, dacă îi spui să vină la o oră atunci trebuie să vină, dacă nu zboară.
Cum spuneam acum două minute, fata asta are prea multe fiţe în ultimul timp.
End flash back
Au trecut deja trei săptămâni de când am speriato pe Sakura în lift, dar a fost perfect. Nu ştiu de ce am momente în care regret că o fac pe Sakura să sufere, dar până la urmă va ajunge să ţină la mine. Dacă ar afla adevărul s-ar da ea la mine, dar vreau să o am înainte să afle cine sunt cu adevărat.
- Deci ce vrei în schimbul jurnalului.
Doamne, fata asta o să mă scoată din minţi până la urmă, când foloseşte vocea aia de şefă îmi vine să o iau la palme. Nu, nu aş da în ea nici o dată, nu sunt un prost, nu o voi mai răni. Îmi duc mâna spre chipul ei, îi dau la o parte o şuviţă de păr şi o întreb dacă mai este cineva pe aici. Când îmi spune că este singură nu mai stau pe gânduri, o iau în braţe şi pornesc cu ea pe scări, am aflat că dormitorul ei este ultimul.
Coridorul era roz, mă simt în casa unei păpuşi barbi, peste tot roz. Observ o uşă neagră la capătul holului, pe bune, negru. Nu mai înţeleg nimic Sakura poartă aproape mereu roz, casa ei e roz, iar uşa camerei îi este neagră.
- Sigur îi camera ta?
Aceasta îşi dă ochii peste cap şi îmi spune că o să sară tatăsu cu cuţitul la mine în momentul în care voi deschide uşa. O las pe fată jos şi o împing în cameră, nu ştiu cum se întoarce rozalia şi eu cad peste ea. Buzele noastre se unesc într-un sărut nevinovat, la început nevinovat. Am început să o mângâi pe Sakura, cât de pervers pot fi în unele situaţi. Acesta spunea că nu vrea, spunea să o las în pace că mă….
Îmi cer scuze pentru greșelile de tastare.