Gravitation Fiction

[EvilManiac]

Probabil multi dintre voi cunoasteti deja ficul acesta. M-am hotarat sa-l postez pt ca nu imi apartine doar mie,l-am scris pt toti cei care ca si mine s-au lasat fascinati de povestea de dragoste dintre Yuki si Shuichi.
Hugs la toti. :6:

La Dentist

De cand locuia in Tokyo nici o zi de primavara nu i se paruse lui Shuichi atat de suparatoare. Da. Suparatoare. Azi ar fi trebuit sa se simta bine,doar era sambata,o zi libera pe care sa o petreaca cu iubitul lui,Yuki Eiri. Numai ca planul sau nu se potrivea deloc cu realitatea. De dimineata amandoi se trezisera cu dureri de cap. Yuki hotarase,ca de obicei, sa se inchida la el in birou sa scrie, iar Shuichi nevoit sa-si poarte singur de grija,se asezase lenes pe canapeaua din living si adormise la loc.
Abia la pranz tanarul cantaret se trezi putin cam dezorientat dar cu aceeasi durere de cap.
« Yuki ? »
Vazand ca nu primeste nici un raspuns,Shuichi se hotara sa se dea jos de pe canapea si sa mearga in biroul iubitului sau sa il scoata de acolo. Il durea mult prea rau capul pentru a sta singur si izolat intr-un apartament atat de mare. <Unsprezece> Isi spuse Shuichi privind ceasul de pe hol. <Nu am dormit asa mult…Dar ma doare capul. In special dintii…>
Privind usa de lemn ce despartea micul hol si camera in care iubitul sau lucra,se hotara sa bata.
« Ce vrei ? » Se auzi raspunsul putin indepartat al lui Yuki.
Shuichi deschise lent usa,incercand sa nu faca prea multa galagie si baga atent capul in incapere.
« Yuki ? »
« Zii odata ce vrei si lasa-ma sa termin tampenia asta! » Rosti scriitorul dintr-o suflare,profitand totusi de aparitia iubitului sau ca sa isi aprinda o alta tigara.
Shuichi privi cu dezgust gramada de chistoace din scrumiera ce se afla pe birou,dar se hotara sa nu-i zica nimic. O cearta intre ei ar fi fost cireasa de pe tort.
« Ma doare capul Yuki… »
Se planse cantaretul cum stia mai bine,cu vocea putin smiorcaita si ochii mari,expresivi.
« Si pe mine. » Veni raspunsul rece. Dupa care nuvelistul ofta lung. « Du-te i-ati o aspirina,ce stiu eu…Numai sa taci odata. »
« Si pentru durerea de dinti ce sa iau ? » Intreba Shuichi in continuare,obisnuit sa fie tratat cu raceala atunci cand Yuki scria ceva pe ultima suta de metri. Cantaretul il privi uimit cum intoarce capul, privindu-l incruntat.
« Te dor dintii ? »
« Da » Raspunse Shuichi simplu,privind cand la el cand la covorul maro inchis ce se afla pe podea.
Yuki Eiri inchise grabit documentul pe care apucase sa il scrie si inchise laptopul sau. Ceva in privirea lui se schimbase,iar Shuichi incerca sa isi dea seama ce anume.
« Vino aici. » Ii spuse iubitului sau care se dezlipi imediat de langa usa si se aseza pe celalalt scaun aflat in aproprierea lui Yuki.
« Vii sa stai cu mine la televizor ? Ca sa imi treaca ? » Intreba cu putina speranta in voce dar imediat ce intalni ochii lui Yuki isi dadu seama ca cerea sa va fi refuzata.
« Te-ai uitat in oglinda cand te-ai trezit ?Idiot ce esti. » Ii spuse Yuki scrutandu-l cu privirea. Se vedea ca este suparat dintr-un motiv anume.
« Yuki! Ce ai ? » Raspunse Schuichi la fel de iritat. Tocmai cearta pe care incercase sa o evite,dadea semne de inceput. Asta pana ce Yuki isi duse cu grija mana peste obrazul sau drept.
« Nu stiu cum de nu ti-ai dat seama… Se observa de la un metru ca ai falca umflata » Ii spuse scriitorul pe un ton intre ingrijorat si amuzat.
Shuichi nu mai apuca sa-l auda razand. Fugise direct la baie sa vada singur daca ceea ce spusese iubitul sau era adevarat.
« Yuuuuuuki!!! Ce ma fac ?!Ce ma fac ?! » Intreba agitat intrand la loc in birou in timp ce Eiri isi stingea tigara din care abia ca apucase sa traga doua fumuri.
« Taci! Ma dor urechile de atata zbierat. »
Desigur,Yuki exagera cu apostrofarile,dar nu isi putea arata grija asa,dintr-o data.
« Nu e de mirare ca te dor dintii. La cate dulciuri mananci in fiecare zi ma mir ca mai ai dinti in gura. Si apoi,ti-am zis de atatea ori sa nu mai pui cinci lingurite de zahar la o ceasca de ceai ?! »
« Si tu manaci dulciuri! Pe tine de ce nu te dor dintii ?! » Se apara Shuichi cu vocea putin mai ridicata terminand cu cateva vaicareli.
« Pentru ca eu nu mananc toate porcariile pe care le inghiti tu. Mie imi plac prajiturile fine si ciocolata pe cand tu esti in stare sa manaci si o inghetata expirata. » Explica scriitorul cu calm si ironie,desi,nu era prea departe de realitate.
« Nu ma pot abtine... » Recunoscu Shuichi in cele din urma, privind catre Yuki. Replicile pe care si le spusesera nu facusera altceva decat sa-i inrautateasca durerea de dinti.
« Vino aici sa ma uit la tine. » Ii spuse Yuki cu o voce calma.
Tanarul cantaret se pregatea sa se aseze iar pe scaun,dar Yuki il opri prinzandu-l de mana.
« Sus,pe birou »
« Yuki Eiri!Nu am chef de prostii » Ii reprosa Shuichi incercad sa-si traga incheietura din mana lui Yuki. Dar nuvelistul il tinea prea strans pentru a-i da drumul.
« Cred ca te-a afectat rau durerea asta de dinti. Nu vreau decat sa ma uit la dintii tai sa vad care e problema. » Il informa Yuki ridicandu-se de pe scaun pentru a-l pune pe Shuichi pe masa.
Dand laptopul sau la o parte,Yuki trase lampa de birou peste fata cantaretului. Shuichi inchise ochii datorita becului care ii cadea exact in fata.
« Deschide larg gura,ca sa nu ti-o deschid eu » Ii spuse Yuki pe acelasi ton ca si inainte. Shuichi deschise gura stiind ca scriitorul ar fi fost in stare sa isi duca amenintarea pana la capat.
Pentru cateva clipe in camera nu se mai auzea decat resipratia nuvelistului. Cu grija,tinea intre degetul sau mare si palma barbia cantaretului,privind atent pentru orice indiciu ce ar putea dezlega misterul durerii de dinti.
« Aici.. » Anunta Yuki atingand cu degetul aratator de la mana stanga una dintre maselele lui Shuichi.
« Au!Au! » Se planse tanarul,aproape muscand cu dintii de degetul lui Yuki.
« E cariata » Continua Yuki nepasator lasandu-si degetul sa treaca ceva mai tandru peste dintii cantaretului. Dupa cateva secunde se departa usor,privindu-si iubitul in ochi.
« Te mai doare ? »
« Da.. » Raspunse Shuichi privindu-l cu ochi sai mari.
« Vrei sa iti treaca ? » Intreba Yuki cu vocea seducatoare,facandu-l pe cantaret sa zambeasca putin mai vesel.
« Da »
Scriitorul se lasa putin in jos si il saruta scurt pe buze. Nu inainte de a-i ciufului putin pletele roz inchise.
« Acum fugi si te imbraca. »
« Unde mergem ?! » Intreba Shuichi uimit. In sinea sa se gandea ca Yuki poate il scoate undeva in oras…La un film sau la o cina romantica,dar se desumfla imediat ce auzi unde merg.
« La dentist. »
**********************

Shuichi se trase cu greu de pe biroul scriitorului. Nu vroia sa mearga la dentist. Si,desigur,avea sa incerce toate metodele de constrangere pentru a-l face pe Eiri sa se razgandeasca.
« Yuki nu ma mai dor dintii! » Incerca pentru inceput stand in fata scriitorului,prefacandu-se, cu o voce mai vesela.
« Ma crezi prost sau ce ? » Il intreba Yuki care nici nu-l baga in seama si iesi pe usa. Dar,inainta ceva mai lent datorita greutatii suplimentare aflata pe piciorul sau drept,numita Shuichi.
« Yuki!Te implor nu ma duce la dentist!Yuki!Mi-e friiica! » Striga cantaretul intr-un final in timp ce nuvelistul,obisunit sa il care asa,ajunse in bucatarie unde isi turna o ceasca de cafea.
Shuichi incerca si ultimul sau arsenal. Lacrimile.
« Yuki nu ma iubeste! Yuki vrea sa morrr!! » tipa dezlipindu-se in sfarsit de piciorul iubitului sau pentru a abuza de dulapul din bucatarie,lovindu-l cu mainile.
« Oricum ai sa mori…chiar daca nu te duci la dentist » Replica Yuki care se asezase pe unul din scaunele de la masa,sorbind linistit cafeaua.
« Ce ? Cum adica ? »
Yuki Eiri il privi distant. Simuland ca se gandeste intens la ceva. In realitate,incerca sa il sperie pe cantaret bagand frica in el.
“Daca nu te duci la dentist la timp,maseaua ta va face puroi,daca n-o fi facut deja. Dupa ce va aduna destul puroi infectia se va raspandi in sange si vei face septicemie. »
« Septicemie ?! » Intreba Shuichi care habar nu avea ce poate insemna termenul. Oricum isi putea da seama ca, dupa felul in care il pronuntase Yuki,nu era de bine.
Eiri zambi in sinea sa. Rezistenta cantaretului era nula,acum ca Yuki incepuse sa il convinga.
« Daca faci septicemie si nu esti dus la timp la spital…Poti muri. » O spuse Yuki incercand sa para cat mai degajat si sa nu rada de privirea inspaimantata a lui Shuichi. Tanarul palise la fata devenind la fel de imaculat ca o batista alba. Nici nu-si daduse seama ca Eiri exagerase asupra efectelor atunci cand o carie nu se trateaza. Cel mai rau putea pierde maseaua…
« Nu vreau sa mor,Yuki… »
« Pacat. Era o ocazie buna sa scap de tine. » Declara Yuki,nu foarte convingator insa. Shuichi se lasa strans in brate. Uneori Yuki chiar ghicea cand are nevoie de consolare. Ca acum.
« Ma duc sa ma imbrac » Il anunta Shuichi zambind putin si se retrase lent din bratele lui calduroase. Yuki il privi cum se inderapta spre camera lor dupa care incepu sa zambeasca la randul sau. De parca l-ar fi lasat pe cantaret sa se imbolnaveasca. Numai gandul ca i s-ar putea intampla ceva lui Shuichi ar fi fost suficient sa-i provoace insomnii saptamani intregi. Sa nu mai vorbim de cosmaruri.
« Yuki.Vino sa te imbraci !Ti-am scos hainele. Sunt pe pat. » Se auzi vocea lui Shuichi din cealalta camera.
« Nu stiam ca am un stilist personal » Glumi Yuki din prag, scanand cu privirea hainele pe care le alesese Shuichi.
« Yuki!Iar ma doare… » Se planse tanarul tinandu-si falca cu mana dreapta.
« Du-te si pune-ti niste gheata si bea putina tarie din bar. » Ii spuse Eiri in timp ce punea la loc in sifonier hainele pe care le alesese cantaretul pentru el.
« Yuki!De ce ai pus hainele la loc ?! » Il intreba Shuichi plangandu-se de indiferenta cu care trata nuvelistul alegerea sa.
« Nu imi place galbenul. Refuz sa iti urmez exemplul si sa ma imbrac precum un semafor. » Ii explica Yuki aruncand camasa in sifonier.
“Atunci de ce ai mai cumparat-o?! » Intreba Shuichi fara a se simti jignit. Stia ca atunci cand venea vorba de imbracaminte,stilul lui contrasteaza cu felul anost si clasic in care se imbraca Yuki.
« E primita de la seful tau. M-a convins sora mea sa nu i-o bag pe gat. O pastrez in caz ca se iveste vreo ocazie… »
Shuichi incepu sa rada amuzat,dar fortandu-si maxilarul,durerea il zvacni iar.
« Au… »
« Mai esti inca aici ?Du-te si pune-ti odata compresa aia sau nu mai mergem niciunde si te las sa mori… »
« Gata!Ma duc! » Aproba Shuichi speriat de eventuala posibilitate si iesi din camera. Nu vroia sa moara inca. Era prea tanar…
<Compresa si tarie. Compresa si tarie…> Repeta in gand pana ce ajunse iar in bucatarie. Lua una din pungile cu gheata din frigider, pe care Yuki le tinea acolo pentru durerile lui de cap.
<Tarie din bar> Continua cantaretul si se indrepta spre living unde aveau un mic bar.De acolo Shuichi scoase o sticla intunecata la culoare cu o eticheta fina.Aseza punga cu gheata jos langa el si scoase capacul la sticla.Tinandu-se de nas,deoarece nu suporta mirosul puternic de alcool,lua o inghititura.
Ar mai fi inghitit inca odata dar sticla ii fu luata din mana.
Shuichi privi cum Yuki ia si el cateva inghitituri. Dupa care realiza ca nuvelistul trebuia sa ii duca pe amandoi la dentist…cu masina.
« Yuki!Yuki!Nu ai voie sa bei alcool inainte de a conduce! » Tipa aruncandu-se sa ia sticla din mana iubitului sau. Dar Yuki se feri cu precizie.
« Nu mergem cu masina minte in colturi! Am facut deja comanda la un taxi si o programare la dentist. » Ii spuse Yuki aratandu-i telefonul mobil in timp ce il punea in buzunarul de la haina.
« Pune sticla la loc si sa mergem. » Ii inmana nuvelistul sticla.
Shuichi aproba din cap si dupa ce o aseza la loc in bar,apoi il urma pe Yuki in hol pentru a se incalta.
Imediat ce Eiri inchise usa apartamentului intrara in lift pentru a cobora cele patru etaje pana la parter.
« O sa ma doara Yuki ? » Intreba Shuichi in lift tinand punga cu gheata apasata pe obrazul drept.
« Depinde de felul in care suporti durerea. De obicei plangi ca o fantana arteziana din orice fleac…Asa ca ma astept la ce e mai rau. » Raspunse Yuki privind cu coada ochiului la Shuichi care scosese bosumflat limba la el.
« Egoist insensibil… » Murmura suficient de tare ca Yuki sa-l auda.
« Minte de infantil.» Raspunse Yuki la insulta cu aceeasi moneda.
« Fumator infatuat. »
« Talent ratat.»
« Yuki ?De ce imi spui lucruri asa urate ? » Intreba Shuichi cu naivitate,in timp ce buza de jos ii tremura de suparare. Mai avea putin si incepea sa planga.
« Era o constatare » Raspunse Yuki cu nepasare,dar se vedea in privirea lui ca nu avea intentia de a-l jigni pe canaret,ci decat de a-l intarata putin. Zambind scurt se aproprie mai mult de el.
« Raule! » Striga Shuichi in timp ce il lovi cu pumnul usor in piept.
“Stii,imi pari simpatic in clipa asta” Ii spuse Yuki la ureche, facandu-l pe cantaret sa roseasca. Banuia ca Eiri urmeaza sa il sarute si fixa cu lacomie buzele novelistului. Spre dezamagirea sa primi un sarut scurt pe frunte,suficient insa sa-l faca sa ofteze extaziat.
« Yuki… »
Liftul se oprise si Eiri il luase de mana,tragandu-l in afara. O miscare,desigur strategica a nuvelistului,pentru a-i pune fermoar la gura..dar pentru Shuichi reprezentand o atentie rara,ce il facea sa se simta iar bine.
Taxiul ii astepta deja in fata complexului de apartamente. Urcara amandoi in spate,Yuki comunicandu-i soferului destinatia.
« La Stomatologie »

[EvilManiac]

Shuichi_Mada nu e niciodata prea tarziu,mersi ca ai postat sa-mi spui ca iti place. :6: Si mai ales ca recitesti ficul.Shu are vise mari...cu Yuki :)) Hugs
Mikomi o sa incerc sa postez cat mai des. Ma bucur ca il recitesti cu atata placere. Nu uit de Adin si Tavi,momentan ambele pov. sunt in hiatus. Si Gravi si Pictand Pasiunea. Mai am de scris la ele si inspiratia mea a cam fugit :)) O gasesc eu! Pana una alta am sa postez la zi fiecare capitol din ambele. App...o sa pun la one-shots un ...one-shot din povestea originala din care am continuat Pictand Pasiunea. Este o tragedie romantica iar personajul Zack este de fapt Tavi. O sa va dati seama citind,desi nu am dat asa multe amanunte.
Picanterii? Hmmm...ma gandeam sa adaug un capitol fierbinte in Pp. Probabil va fi unul ;) Hugs! :6:
Fara numar :)) Nu cont. Arashi,eu citesc mesajele voastre oricum. Sanks,si tu imi dai motive de bucurie ;) PS1 Tratatul Mikomi-Arashi :)) PS2 O sa ne invidieze BenLaden? PS3 :)) Ce probleme am avut zilele astea...mi-au dat peri albi. Sper sa intru in weekend p mess Pt tine: big hug :6:
Hugs all.Nextu partu...

In saloanele de la Stoamtologie era destula lume. Mirosul de spital imbacsit cu cel de alcool medicinal persista pe holurile ce duceau spre cabinetul unde Yuki le facuse programarea.
„ Domunul doctor Sitara este ocupat ? Intreba Eiri pe una din asistente.
« Nu,nu este nimeni in cabinetul doctorului. Aveti programare ? »
Se interesa asistenta,uitandu-se cam nedumerita la Shuichi,care arata de parca o lume intreaga se prabusea in fata ochilor lui.
« Da. Am vorbit la telefon acum 15 minute si l-am anuntat » O informa Yuki,incruntandu-se putin iritat atunci cand pe neasteptate cantaretul il prinsese de brat aproape urcandu-se in sus pe el.
« Yuki!Omul ala se vaita! » Ii arata Shuichi. Nuvelistul zambi politicos asistentei,comunicandu-i astfel,ca poate disparea sa isi vada de treaba. Aceasta parea ca pricepe mesajul si pleca imediat spre alt cabinet.
« Nu toti vin aici cu aceeasi problema ca si tine,idiotule. Ti-am zis de atatea ori sa nu fii afectuos in public! Nu vreau sa faci vre-o scena » Il apostrafa Yuki cu o voce susotita,dar nu lipsita de nervi.
« Eram speriat,nu eram afectuos. Nu iti sar in brate de placere de fiecare data sa stii.” Ii spuse Shuichi incercand din greu sa para suparat.
« O sa probam teoria asta in alta zi. » Il provoca Yuki cu aroganta si batu de trei ori la usa doctorului.
« Intra Eiri! » Se auzi dinauntru o voce groasa de barbat. Yuki deschise usa de la cabinet si intra inauntru cu Shuichi de mana, spre nedumerirea cantaretului. Doar cateva secunde inainte stabilisera,pentru a suta oara,sa nu isi arate afectiunea in public. Evident,Yuki trebuia sa fie primul care sa incalce regula…iar Shuichi nici macar nu avea atata inima incat sa ii reproseze asta.
« Doctore Sitara… » Il intampina Eiri strangandu-i mana. Doctorul raspunse cu o strangere de mana la fel de viguroasa. Shuichi ii privi atent. Parea ca se cunosc de ceva timp,doctorul fiind cu cativa ani mai batran decat Yuki. Arata ca orice stomatolog,imbracat in halat alb,ce ii evidentia parul inchis la culoare si ochii negri. Nu era mai inalt decat Eiri,dar destul de slab in comparatie cu el.
Yuki tusi pentru a-i atrage doctorului atentia. Zambind il impinse pe Shuichi in fata sa.
« Iubitul meu,Shuichi Shindou. »
Doctorul isi cobora privirea catre cantaret,fara sa zica nimic pentru cateva clipe. Shuichi incepuse sa se dea in spate pentru a sta sprijinit de Yuki,caci se simtea inconfortabil sub privirile doctorului.
Intr-un final Sitara intinse mana spre Shuichi.
« Mizuki mi-a povestit multe despre el. Ma bucur sa il intalnesc,in sfarsit!... » Il anunta doctorul pe Eiri zambindu-i degajat.
« Mizuki ? Editorul tau,Yuki ? » Intreba Shuichi destul de nedumerit,in timp ce strangea mana doctorului.
« Se « prinde » greu. » Glumi Yuki pe seama iubitului sau.
Doctorul incepu si el sa rada.
« Sunt sotul lui Mizuki »
« Ahhhh! Da ? » Exclama Shuichi facand legatura abia acum. Privi nemultumit si cu repros catre Yuki. « Nu mi-ai spus nimic! »
« Ce rost avea ? Fie ca era Sitara,fie ca era un dentist normal,tot aceeasi masea era problema. » Explica nuvelistul.
« Deci el are probleme ? » Intreba doctorul Sitara privind la Shuichi. Cantaretul inghiti in sec.
« Are falca umflata si il dor dintii… » Il anunta Eiri pe doctor in ciuda protestelor lui Shuichi care il strangea de brat sa taca.
«Urca pe scaun sa vedem care e problema » Il pofti stomatologul pe scaunul special. « Ia loc pe fotoliul de langa fereastra,Eiri » Il invita doctorul pe scriitor.
Yuki isi indrepta privirea catre Shuchi. Acesta parea ca il roaga sa nu plece din proximitatea sa. Era inspaimantat de ce putea urma. Eiri hotara in cele din urma,cu un oftat prelung, sa stea langa cantaret si sa il tina de mana. Shichi il privi multumit de alegerea lui si se aseza ceva mai optimist pe scaunul cu pricina.
“ Ai o masea cariata in dreapta. Se pare ca ai adunat putin puroi, de aceea aveai falca umflata” Explica Sitara la o prima inspectie.
Shuichi isi indrepta ochii mariti spre Yuki. Nuvelistul ii simtea mana tremurand intr-a sa.
« Ce poti face sa-l scapi de durere ? » Intreba Eiri,privind cu blandete catre iubitul lui,transmitandu-i astfel sa se calmeze.
« Va trebui sa-i scot maseaua… »
« Nuuu! » Se auzi plansetul cantaretului care isi proteja falca umflata cu palmele. « Mi-e frica… » Continua apoi,cand dadu de privirea ferma a lui Eiri.
« E un procedeu simplu si nu te va durea deloc » Incerca doctorul sa il convinga.
Shuichi incremenise pe scaun. Nu isi misca decat capul,cand spre Yuki,cand spre Sitara,asteptand parca o salvare magica.
“Shuichi…” Ii rosti Yuki numele pentru a-i spune ceva important. “Daca iti vei scoate maseaua,mai incolo vom merge in oras. Unde vrei tu…acolo mergem. »
« Serios,Yuki ?! » Sari cantaretul de pe scaun,uitand de dentist, uitand de masea.
« Serios. » Raspunse Eiri zambind,pentru a-l incuraja in continuare.
“Sigur?”
“Sigur” Il asigura Yuki inca odata.
“Pe bune?!”
“Da!” Se rasti nuvelistul la el,enervat.
« Bine atunci!Sunt gata sa ma scap de o masea nefolositoare si cariata! »
Eiri dadu ochii peste cap. Shuichi isi schimba dispozitia mai des ca personajele din telenovele. Acum il vedeai plangand cu lacrimi de crocodil si in secunda urmatoare radea din orice fleac. Numai el putea face asemenea lucruri.
Extractia durase in jur de o jumatate de ora,timp in care Shuichi era sa adoarma de cateva ori datorita anestezicului puternic. Asta spre distractia dentistului si neplacerea lui Yuki,care era nevoit tot timpul sa stea langa el.
« Va trebui sa revii si saptamana viitoare pentru un alt consult. Am dezinfectat locul dupa ce am extras maseaua,dar daca te mai doare va trebui sa scoatem si nervul » Anunta Sitara scotandu-si manusile de plastic cu care lucrase pana atunci.
Shuichi clipi de cateva ori. Avea falca amortita si un miros ciudat in gura. Nici nu ii mai pasa de ce spusese doctorul la sfarsit.
Tot ce conta pentru el era ca Eiri il scotea in sfarsit in oras! Numarase secundele si minutele ca un nebun. Si acum ca totul se terminase vroia sa iasa de acolo,sa mearga undeva cu Yuki al lui.
« Multumesc Sitara » Ii spuse nuvelistul. Shuichi nu reusi decat sa-l aprobe pe Yuki. Era ciudat sa vorbesti cu un maxilar amortit. Si nu vroia sa afle tocmai acum cat de diferit ar fi pronuntat cuvintele.
« O sa iti treaca senzatia de amortela peste 15 minute maxim. O sa iti prescriu o reteta pentru ca te va durea putin dupa aceea. »
Shuichi se aproprie tacut de Yuki. Scriitorul isi duse bratul stang peste umerii lui,tragandu-l aproape.
Dupa ce lua reteta de la Sitara,multumindu-i inca odata, Yuki isi lua iubitul de mana si porni spre iesirea din cabinet.
« Sa o saluti pe Mizuki… » Completa in timp ce deschidea usa.
« Cu siguranta se va bucura sa auda ca ai trecut pe aici.» Rosti dentistul privind la cei doi care ieseau pe usa.
Shuichi simtea deja lipsa bratului lui Yuki peste umarul sau. Nuvelistul isi trasese mana imediat ce iesisera din cabinet.
« Te doare ? » Intreba Eiri in semn de consolare.
« Nu foarte rau… » Raspunse Shuichi intr-un final cu o voce soptita din cauza anesteziei.
« O sa iti treaca repede… » Il incuraja scriitorul pasind odata cu el pe coridorul ce ducea spre iesirea din spital.
« Stiu,Yuki. E important pentru mine ca m-ai insotit. Puteai sa stai acasa,dar ai ales sa vii cu mine. » Rosti Shuichi privind cu devotament catre Eiri.
In privirea lui Yuki se puteau citi multe,incepand cu negare, confuzie,dar cel mai mult dragoste.
« Asteapta-ma afara. » Ii spuse Yuki cantaretului sau in timp ce facea cale intoarsa catre cabinetul lui Sitara.
« Yuki ? » Intreba Shuichi privindu-l nedumerit cum se indeparteaza. <Probabil a uitat sa ii spuna ceva> Isi spuse tanarul deranjand intre timp jumatate din pacientii aflati in asteptare cu rasul sau victorios « Yuki ma iubesttteee! ».





*
Eiri iesi cu pasi grabiti din cabinetul dentistului. Cat timp vorbise cu Shuichi avusese o idee si facuse cale intoarsa spre cabinetul lui Sitara pentru a-i cere parerea. Ceva ce nu-i statea in caracter,dar era o fire perfectionista si avea nevoie de anumite detalii,pe care numai Sitara putea sa i le ofere.
Il zari pe Shuichi asteptandu-l pe banca de langa usile spitalului,alaturi de un batran imbracat in uniforma militara. <Probabil vre-un mos scapat de la nebuni…> Isi spuse nuvelistul ducandu-si mana prin par. Shuichi avea strania capacitate de a strange in jurul sau numai nebuni. Yuki ofta resemnat. Facea remarca cu riscul de a se jigni singur.
« Nu ai gasit o banca libera sau ce ? » Se hotara Yuki sa-i abordeze pe amandoi,aruncandu-le priviri dusmanoase. Mai mult batranului,dar o parte si lui Shuichi.
« Yuki!Vorbeste frumos cu veterinarii! » Il apostrofa Shuichi pe nuvelist,ridicandu-se de pe banca. Batranul in schimb se aseza cat mai comod si mai falnic posibil,pe mislocul bancii.
« Veterani! Nu veterinari!Neghiobule. » Il corecta imediat Yuki.
« Are si medalii! » Continua Shuichi cu nepasare,trecand peste lectia de cultura.
Yuki se abtinea din greu sa nu ii serveasca un pumn in crestetul capului. Medaliile din fata buzunarului de la piept al mosului erau de fapt insigne fara vre-o semnificatie anume. Uitandu-se mai bine,Yuki constata ca nici uniforma nu este autentica ci una de pescar.
« Hai sa mergem,Shuichi » Ii spuse Yuki impacientat. Ii pierise si minuscula buna dispozitie pe care o avusese pana atunci.
« La revedere! » Isi lua adio Shuichi de la mosneag,facandu-i politicos cu mana. « Yuki!Asteapta-ma! »
Cantaretul il ajunse din urma lasand sa se citeasca pe fata sa veselia.
« Yuki ? Unde mergem ?Mi-ai promis! »
« Nu imi amintesc sa fi zis « iti promit » »
« Dar ,Yuki…Ai zis… » Asa constata Shuichi ca fusese pacalit. De fapt,avea impresia.
« Da,stiu ce am zis! » Spuse Yuki privind la trecatorii de pe strada. Noroc ca nu era multa lume care sa ii recunoasca. « Am spus sa alegi tu locul. »
« Serios ? »
« Daca incerci sa ma pui sa repet iti lipesc mutra de asfalt. » Ameninta nuvelsitul cu vocea cat mai calma,mergand in dreptul lui Shuichi si privind in fata.
« Yuki,nu se poate distra omul cu tine. Esti prea artagos! Nu-ti place nimic…esti mereu nemultumit… »
« Stiu. » Recunoscu Eiri cu zambetul pe buze.
« Da! Asta e. Mergem la film! » Spuse Shuichi cu hotarare privind spre Yuki,care se oprise din mers. “Vreau la flim,Yuki!” Exclama Shuichi ceva mai tare. Suficient de tare insa ca numele faimosului nuvelist sa fie auzit si de-o parte si de cealalta a strazii.
Cateva tinere deja isi indreptasera privirea catre cuplu.
« Yuki Eiri ? » Intreba una cu parul scurt.
« Yuki ?Nuvelistul ?Unde ? » Continua cea de langa ea.
« Acolo peste strada! » Tzipa cealalta,care era un fan infocat al autorului,recunoscandu-l. La strigatul ei si mai multe persoane se aratasera.
Eiri presimtea deja Apocalipsa.
« Shuichi,in seara asta dormi pe canapea. » Promise Yuki fixand multimea cu neliniste.
« Yuki ?Ce ne facem acum ?! » Intreba tanarul privind o adevarata dezlantuire de spirite. Tipete asurzitoare si oameni ce veneau din toate partile il blocasera pe loc. Noroc ca Yuki nu se pierdea atat de usor cu firea.
Il trase grabit de mana si il forta sa alerge impreuna cu el, evitand multimea de fani. Eiri ii adusese pe amandoi pe o alee laturalnica. Privira cum pe strazi inca mai fugeau persoane disperate sa-i vada. Nuvelistul ofta obosit. Oamenii in ziua de azi trebuiau sa isi gaseasca o preocupare. Ca el de exemplu…Abia astepta sa vina seara si sa il « rasplateasca » pe Shuichi.
« Tontule! Era sa strici si restul zilei de azi! »
« Nu am vrut Yuki! » Eiri se pregatea pentru o reprezentatie « a la » Shuichi. Cu scancete si lacrimi. Dar cineva ratacit din multimea de fani ii zarise.
« Sunt aici! » Tipa barbatul anuntand si restul de lume.
« La naiba! » Mai avu Yuki timp sa pronunte si il apuca in continuare pe Shuichi de mana. Acesta nu reusise totusi sa se abtina de la plans.
« E vina mea,Yukiii! » Rosti cantaretul cu regret vazand ca Eiri nu-i mai vorbeste.
« Taci » Ii spuse scriitorul dandu-i drumul la mana. Dand coltul la o cladire Eiri se hotara ca nu ar strica sa intre in primul magazin sau bar. « Intram aici pana ne pierd urma. » Il anunta pe Shuichi.
« Da,Yuki » Accepta Shuichi cu tristete. Cateodata,in zile ca acestea,si-ar fi dorit sa nu fie vedeta. Ci sa fie doar el, Shuichi, iubitul lui Yuki Eiri.
Isi mai reveni putin la viata cand vazu ca Eiri ii aduse intr-o cofetarie. Yuki nimerise exact in paradisul la care visa Shuichi.
Si nu mai erau decat alte doua mese ocupate,spre multumirea scriitorului,care nu suporta locurile aglomerate.
« Va pot servi cu ceva,domnilor ? » Se oferi chelnerul intrebandu-l pe Yuki,care era imbracat ceva mai adecvat.
« As dori o masa pentru doi,la cel mai indepartat separeu pe care il aveti »
« Urmati-ma va rog » Le spuse chelnerul mergand inaintea lor.
Ajunsi intr-un loc destul de ascuns,fata de cum erau asezate celelalte mese,chelnerul se opri. « Puteti lua loc. »
Yuki si Shuichi se asezara pe canapea. Masa era pe colt,spre bucuria celui din urma,caci avea ocazia sa stea foarte aproape de nuvelist.
« Cu ce sa va servesc ? » Intreba chelnerul facand o fata dezamagita atunci cand Shuichi se trase cat mai aproape de Yuki.
« O inghetata cu capsuni,vanilie si mult sirop de ciocolata! » Isi exprima Shuichi dorinta.
« Vreau o cafea,fara zahar. Lui nu-i aduceti nimic. Nu are voie sa bea sau sa manace timp de doua ore. » Rosti Eiri cu monotonie.
« Yuki! Nu ma pedepsi tocmai acum! » Il ruga cantaretul cu ochii inotand in lacrimi.
Chelnerul ii privi cu nerabdare,lasandu-se cand pe un picior,cand pe celalalt.
« Nu ai voie! Doar ce ti-ai extras maseaua. » Ii explica Eiri, privind intre timp si la chelner,dandu-i de inteles ce vrea.
« Cafeaua va fi gata in cateva minute.” Se grabi chelnerul sa ii aduca comanda.
« Nu pot sa cred, ce zi proasta! »
Shuichi isi lasa dezamagit bratele pe masa si isi puse capul pe ele.
« Ce noroc am… » Spuse nuvelistul in continuare,cu ironie. « Masa e pentru nefumatori. »
« Yuki!E mai bine asa…O sa mori din cauza fumatului! » Il atentiona Shuichi.
« Nici o cafea nu e buna fara o tigara » Filosofa Yuki cu indiferenta,facandu-l pe Shuichi sa se imbufneze.
« Yuki ? »
« Ce mai vrei acum ? » Intreba Eiri privindu-l.
Shuichi ii zambi amuzat.
« O sa ma pedepsesti,asa e ? »
« Nici nu iti imaginezi! » Sublinie Yuki facandu-l pe Shuichi sa se roseasca.
« Dupa asta mergem la film,da ? »
« Mergem. Dar o sa se adauge ceva mai mult la pedeapsa… »
Shuichi pricepuse aluzia nuvelistului si se pregatea sa se traga mai aproape de el,dar il opri chelnerul.
« V-am adus cafeaua »
« Multumesc » Rosti Eiri privind lichidul din ceasca. Cafeaua era numai buna pentru a-l energiza in continuare. Mai ales ca alaturi de Shuichi,ziua i se parea mult prea lunga.
Cantaretul se hotara sa nu invadeze inca spatiul personal al lui Eiri. Cu cat era mai subtil,cu atat Yuki ii accepta micile imbratisari sau pupicii. In schimb privi mirat cum nuvelistul scoate un carnetel din buzunar si noteaza ceva pe el.
« Yuki ? Ce scrii acolo ? »
« Mi-a venit o idee pentru o noua nuvela. Il port mereu la mine.. » Explica autorul incercand sa scrie ceva alaturi de un desen.
« Dar eu nu gasesc niciodata nimic cand iti caut prin buzunare! » Se dadu Shuichi de gol. Degeaba isi acoperi gura cu palmele. Yuki il auzise foarte clar.
« Daca te prind odata cu mana in buzunarele mele,te arunc de pe balcon! Cat despre carnet,il tin langa mine si il scot cand ajung acasa. »
« Ma enerveaza ca nu mi-ai spus asta! » Se incapatana Shuichi sa continue discutia,spre neplacerea lui Yuki.
« Nu e asa important… »
« Ce scrii in el ? » Se holba Shuichi curios sa vada ce scrie in acel carnet.
« Idei care imi sunt necesare pentru nuvele. In caz ca uit ceva.”
“Despre mine nu ai scris nimic? Il intreba Shuichi cu speranta in privire.
“E un carnet de notite. Nu un jurnal. Si in plus,nu mai sunt un sugar ca tine…sa mai scriu in jurnal! »
« Yuki! Nu fi rau! » Il ruga Shuichi,desi stia ca il roaga degeaba.
« Ce scrie acolo,totusi ? » Presa tanarul subiectul,scotandu-l pe Yuki din sarite.
« Oricum nu ai sti sa citesti! »
« Atunci da-mi sa vad! »
Shuichi apuca cu mainile de partea de sus a carnetului si incepu sa traga de el.
« Nu fi natarau si da-i drumul! » Ameninta Yuki la fel de incapatanat,tinand tare de baza carnetului.
« Nu!Vreau sa vad ce scrie in el! » Se ridica Shuichi,incercand sa smulga carnetul din mana lui Yuki,dar nu avea destula forta.
« Tontule! »
« Raule!Lasa-ma sa citeesssccc! »
Shuichi de prabusi pe canapea cu viteza. Eiri daduse drumul la carnetel,nu inainte de a rupe cu grija ultima pagina pe care facuse ultimele notite.
« Da! L-am prins! » Striga cu bucurie cantaretul,care nici nu observase ca Yuki luase acea foaie.
« Ma duc pana la baie… » Ii spuse Eiri,tanarului care se apucase deja sa rasfoiasca primele coli.
« Nu fi suparat,Yuki. Ma uit putin si ti-l inapoiez. » Promise Shuichi solemn. « Vreau sa vad ce ai scris. »
« Mincinos pitic. Vrei sa vezi daca numele tau e pe acolo. » Ii spuse scriitorul cu o voce amuzata. “Bafta la cautare!” Ii ura Yuki indreptandu-se spre locul unde erau toaletele.
Shuichi zambi victorios catre carnetelul cu pricina. Avea impresia ca sub acele foi se ascundeau multe secrete.
Yuki Eiri inchise cu grija usa la baie,blocand-o cu incuietoarea. Privi atent in jurul incaperii. Chiuvetele erau prevazute deasupra cu oglinzi si in fata lor se aflau cabinele de toaleta. Sigurul geam de acolo era spre norocul lui Eiri,deschis larg. Dar parea cam ingust pentru planurile nuvelistului.
<Shuichi,sper sa nu isi dea seama de lipsa mea> Rosti Yuki in sinea sa.