Ochiul pisicii

[Lollisa]

Capitolul 1: O legenda

La focul care arde in soba veche din centrul casei, unde pisicile sez pe scaune vechi regale, aici s-a nascut legenda ochiului pisicii. Desi povestea este in toata lumea, nu toate persoanele o cunosc. In acasta casa nu stateau pisici prea importante, erau doar calauze, cele care conducea oamenii la statuia pisicii, un oracol.
La Babilion era,
Un loc adapostit,
De oameni ferit.
Priviti atenti la flori,
Dar niciodata spre Striga de Mori*,
Uita-te in fata, spre trandafirul alb,
Cu spini facuti din zalpi*.
De-acolo, urechi de pisica, un botic,
Si un nasuc foarte mic,
Ti se v-or arata...
Si de acolo toata poezia s-a pierdut. Pagina a fost mazgalita, de cine nu se stie, si nici cum. Era lunga, avea vreo o suta de strofe. Dar legenda o sa ve-o istorisesc eu:

Anul zece I.H.

Pe vremea cand stelele erau din zahar si luna din branza, soarele o roata de cascaval si lumea painea. Cand electricitatea era doar in fulgere, si oamenii nu stiau multe, au aparut pisicile.
Feline gratioase, suple si delicate, cu tatal leul si mama tigrul. Cu mintea sclipitoare, ce au venit sa ajute oamenii, dandu-se drept niste animale fara minte. Dar cea mai mare dintre pisici, Afelia, a murit. Ea era conducatoarea si cea care stabilea ce puteau face sau nu supusele ei. In locul sau a urcat pe pernuta alta felina, mai tanara. Numele ei era Avenziora. Nu era de-acord cu regulile impuse de vechea sefa, asa ca a creat unele noi.
Pisicile aveau voie sa isi arate adevarata forma oamenilor. Erau calauze. Totul era bine, pana cand...
Din lumea din centrul Pamantului a iesit o armata mica, in frunte cu un mesager. Demonii venisera sa ii spuna Avenziorei sa numai ajute muritorii, ca de cand cu rasa lor, numai ajunge nimeni in Iad. Ea desigur ca a refuzat, dar nu stia un lucru despre acesti demoni. Ei nu accepta refuz, si daca primesc unul, distrug toata rasa.
Zilele urmatoare era calmul dinaintea furtunii. In Camera COnsiliului, unde cele mai importante pisici stau si discuta, era o cearta aprinsa intre Avenziora si generalul Tusurs, fratele ei.
-Cum poti sa gandesti ca doar o suta din luptatorii mei pot face fata unei armate de o mie si ceva de demoni inarmati pana in gat?! racni motanul.
-Suntem fiinte evoluate, destepte, Tusurs! Acele fiinte ingade nu pot sa se compare cu noi!
-Ai innebunit, femeie! Cum poti sa crezi ca noi, cat de mare o avea mintea, putem sa-i invingem pe cei mai buni luptatori?!
Aceasta cearta a tinut o zi si-o noapte, cum numai in povesti poti auzi de asa ceva, dar s-a intamplat. Mai erau doua zile pana la eclipsa, pana la intunericul total. Si desigur, pana la marea batalie. Tusurs nu cedase in fata marei Avenziora. Deci, noua sute de luptatori pisici se vor lupta cu o mie de demoni.
Ziua cea mare. Soarele nu se mai obosise sa apara, nu vroia sa vada macelul. Nici luna, sau stelele nu se ivira. Stateau toate intr-un colt, discutand neintrerupt.
Avenziora statea in spatele truperol sale, pe o pajiste. Lucrul bun era ca oamenii, au dorit sa le ajute. Asa ca numarul soldatilor a crescut pana la o mie o suta. Dar tot era de rau. Oamenii nu aveau puteri, nu aveau minte, doar arme, care sigur nu le pot face fata puterii demonice a slujitorilor raului. Dupa o ora, au aparut. Flacari ii inconjurau, isi fluturau sabiile in aer. Si lupta incepu. Cum sabiile lor se atinsera de ghearele ascutite ale pisicilor, cerul se lumina si ceva stralucitor cobora din el.
Erau ingerii. Fiinte inaripate, cu aripi albe sau gri, si vesmintele de aceeasi culoare. Cele mai frumoase fapturi. Daca erai muritor, cand ti se termina viata si nu mergeai in Iad, ajungeai in Rai. Demonii s-au infuriat, dar nu se puteau misca, ingerii aveau puteri mari. Au transformat-o pe Avenziora si au dus-o la Babilion. Si lucrurile se termina cu un semn de intrebare.

[fake_fate]

Fic nou upeee! Si cu o idee foarte buna, iubesc pisicile!
Am observat o mica geseluta acolo nde se certa Tusurs : Acele fiinte ingade / Acele fiinte inganfate ;) cred ca vroiai sa zici ;)) A fost bine scris dupa parerea mea, dar singurul lucru ce ma deranjat a fost ca putea fi un capitol extra daca faceai cum trebuie lupta si creai tensiunea care exista in mod logic acolo. In rest este ok si deabea astept sa vad ce vei mai scrie in continuare :X:X:X:X
Gambate!
ador pisicile :D
http://i37.tinypic.com/53jmua.jpg

[nolazy]

Ummm pisicute.Pana aici imi place ( sunt o mare fana a acestor animale :)) ).
Dar totusi, ai niste lipsuri destul de mari in ceea ce priveste descrierea si modul in care te exprimi.
Ideea de baza este simpatica, povestea ta asemanandu-se mai mult cu un basm.Asta este ceva nou pentru mine si pot spune ca imi place aceasta noua abordare.Insa trebuie sa lucrezi mult mai mult de atat.In special la partea cu descrierea.Nu poti sa treci atat de repede prin actiune, fara sa expui trairile personajelor, gandurile acestora si chiar tensiunea dinaintea si din timpul luptei, cum a zis si fake_fate.
De asemenea, incearca sa pui mai mult accent pe desfasurarea fiecarui eveniment.La tine a murit pisica, a venit alta psica, conduceau oamenii in rai, au venit demonii, au plecat demonii, a inceput lupta, si punct.Toate acestea in 6-7 paragrafe :)).Dezvolta si tu putin mai mult.
Cam atat am avut de comentat, poate vei reusi sa ti cont de sfaturi, poate nu.E alegerea ta ;)
pa

[A'Svear]

HeLLo :D
Deci in primul si in primul rand.....iubesc pisicile :X si sunt extrem de fericita ca a aparut un fic su despre pisici :X
Acum sa vedem....a fost corectat deja capitolul deci nu prea stiu ce sa mai spun si eu...:(
Niste chestii mici acolo tot zic...sper sa nu te superi
Pey in primul rand chiar imi place cum stilul in care scrii, sub forma unui basm :D
Nu imi place ca nu prea descrii....ai putea sa mai bagi niste descrieri printre randuri....shi sa nu uitam de descrierea de sentinete, kre e foarte importanta dupa mintea mea
Si ai trecut cam repejor prin actiune, dar speram sa se remedieze asta
So, eu abea astept urmatorul capitol :pls:...mai ales k m`ai lasat intr`un fel de suspans...deci spor la scris
Bye and kissu :*

[neko-chan]

heya! nu am mai trecut de mult pe zup si cu atatea chestii noi am zis sa dau si un comm ici si colo :D
si fiind o fana infocata a pisicilor(se vede dupa nik , avatar si semnatura :D cred ca sunt ca un fel de number 1 ^^' )am dat imediat pe ficul asta :D si stii ceva?IL ADOR!!!!! :D >:D<
mai ales ca este despre pisici care au puteri marete :D
sa pui nextul repede plz :pls:
gambate and :bye: ~nya

[Lollisa]

Arigato! Cum spunea un mare intelept, prietena mea =]], critica (facuta in masura) te ridica. Nu ma supar, Doamne fereste. Ok, ideea este una dezvoltata de mine. Primul capitol cred ca ar fi trebuit sa-l numesc Prolog. Am venit cu cap. 2.

Dictionar:
Striga de Mori=Aceasta floare nu exista. Este o floare flexibila, care se agata de morile de vant.
Zalpi=Material mai puternic decat otelul. (nu exista)

Capitolul 2: Trecutul ca prezent ¬ Mostenitoarea informatiilor

Anul 2009

Minunata e aceasta zi! Soarele vegheaza viata muritorilor, care merg fericiti si fara griji pe aleile arhi-aglomerate. Masini de toate culorile, marcile si marimi gonesc pe strazile orasului. Toate vilele semanau, fiecare avand insa o poveste proprie. Unele, ascund afaceri importante, altele ascund lucruri triste, insa cele mai importante sunt cele in care se povestesc legende, nemuritoare.
Eu, le-am auzit pe toate. De o suta de ani, la fiecare stapan, auzeam cate o legenda. Aceasta sunt eu: O pisica de o suta zece ani, cu toate cele noua vieti ale mele de felina. Eu sunt cea care v-a povestit mai inainte de rasa mea. Eu, si inca alte cateva surate de-ale mele am supravietuit. O sa vi se para ciudat, dar sunt doua tipuri de pisici: Pisicile Mehenghi, cele ca mine, si Pisicile Ingrate. Diferentele dintre noi si ele, sunt evidente: noi ajutam oamenii, si suntem mai evoluate psihic, iar ele sunt total opusul. In rest suntem total asemanatoare.
Trebuie sa va povestesc despre casa mea actuala, si stapanii mei. Dupa moartea celor cu care am stat vreo zece ani, am fost data unei fete, ce traia cu fratele ei, mai mare. Acum, are saptesprezece ani, iar fratele ei douazeci. Dar aceasta adolescenta, nu mai e normala, vorbiind, desigur, ca in vocabularul oameniilor, caci rasa mea nu cunoaste acest termen.
Numele fetei este Aliss. A aflat de ''poveste'' dintr-o carte. Perfect normal, pana acum. A fost foarte impresionata de istoria noastra. Stiam ca se gandea oriunde la acest subiect, sute de intrebari o macinau, caci mi-am permis, spre binele ei, de a ''controbai'' prin mintea ei. Nu trebuia sa afle nimic in plus, nici macar un detaliu nensemnat, cum ar fi numarul de supravietuitori. De atunci, cu fiecare pisica se purta foarte grijulie. Ii dadea lapte, mancare, o mangaia... Si o ducea la fratele ei la adapost.
Intr-o seara, cand se pregatea sa se culce, o idee tranznita ii fugera mintea: ''Oare nu este pisica mea una din rasa Mehenghi?''. Atunci stateam tolanita pe o pernuta gri de catifea, si cum am ''auzit'' ideea, am sarit de pe locul meu caldut, ca si cum sute de ace ma intepau. Fata avu un sentiment de uimire, ce i se intipari pe fata. Ca sa nu trezesc vreo suspiciune, m-am dus langa ea si i-am sarit in brate. Ea a zambit, si s-a bagat cu mine cu tot in pat. A adormit cu povestea in gand, si cu sutele ei de intrebari. Pe la miezul noptii, fata a incept sa se agite. Stateam pe pervaz, ochii mei multicolori o priveau prin intuneric. Era transpirata toata si se foia. Tot bolborosea ceva, ce nici urechile mele fine nu puteau intelege.
Visa despre rasa mea. A ajuns doar pana la aparitia rasei Mehenghei. Am respiat usurata si de data asta, bine ca isi schimba usor visele.
Mai spre dimineata... s-a imbolnavi subit. Era o profetie. Mostenitorul amintirilor, v-a avea de indurat multe lucruri pana sa afle tot adevarul. Nu exista leac, sau cale de intoarcere. Ma bucur ca aceasta adolescenta este rezistenta.
In ziua aceea nu a fost la scoala. Hotarase cu fratele ei ca e mai bine sa se odihneasca. Era in bucatarie, pregatindu-si ceva de mancare. Se aud soneria. Aliss fugi sa deschida usa. In fata ei era un motan maricel, gri, cu o zgarda neagra. Ea a crezut ca cineva a facut o farsa, dar cand a vazut pisica, a luat-o intr-o secuda in brate. Stateam pe bufet, si cand l-am vazut, am zis-dar pentru Aliss a fost un mieunat-.
-Ce faci aici, Roskald?! spun eu si imi dau cu labuta prin blana.
-Surprinsa? Am venit sa te vad. rase el.
-Nu ma mai amagi atata! Te-a trimis Mathe?
-Mda, lenesul ala se distreaza in timp ce eu fac toata treaba.
-E bine pentru tine, tu nu ai un stapan care nu stie ca ai un IQ de doua sute.
-Uite, chiar de aia am venit. Noi credem ca mai este un mostenitor, si l-am detectat pe aici.
-Matoi ingamfat, ce naiba spui acolo?! ma rastesc eu la el. Doar n-o fi o fata prostuta ca ea.
-Dar a avut un vis aseara? Legat de... sti tu, rasa noastra. spuse el incet.
-Crezi ca te inteleg? intreb priviind-o pe adolescenta, cand ii puse in fata lui Roskald un bol mare cu delicatese pentru pisici.
Nehalitul acela incepu sa manance cum apuca. Dupa cateva minute, isi ridica capul din castron, murdar tot pe bot. Profit de faptul ca Aliss era cu spatele, si ii dau cu labuta pe bot, luandu-i putin din mancare. Privesc cu dezgust mancarea de pe pernutele mele, si o scutur.
Privirea mi-a fost atrasa de adolescenta, ce statea pe un scaun, cu o privire fantomatica. Am sarit de pe locul meu, mergand spre ea. Imi misc labuta in fata ochilor ei, dar nimic. Isi scutura mainile in aer, se incrunta... Visa cu ochi deschisi. Roskald fugi spre mine, dar aluneca, si ma imbranci in fata.
-Prostanacule! Ce faci?! Tocmai putea sa afle adevarul!
-Cum poti vrobi?! intreba Aliss, dand semne ca ma intelese