Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Oare cât? (SasuHina)

#1
[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

Disclaimer: Nu deţin nici un personaj (în afară de cele create de mine) ce aparţin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/ manga-ul Naruto şi nu fac profit de pe urma acestor personaje/ întâmplări.

Capitolul I:
„ O inimă peticită ce a invăţat să se mintă. Gândesc asta iar, şi totuşi e ciudat că toţi şi-au revenit, mai puţin eu. Nici măcăr nu am fost prietene foarte bune, eram doar simple amice, şi totuşi nu inţeleg de ce m-a marcat atât de tare moartea ei...”
- Hina scump-o, eşti bine? Mă intrebă Sakura.
- Da, cred că da...
- Hinata Hyuuga, dacă nu iţi iei gandul de la Aysa, jur că te bat. Treci peste asta, viaţa merge mai departe cu sau fără ea. Aproape că nici nu vorbeai cu ea şi acum stai şi jeleşti. Termină odată, lumea nu se va opri in loc doar pentru că tu suferi.
- Bine! Îi raspund eu sec şi totuşi răstindu-mă.
Si totuşi, i-am spus că nu mă voi mai gândi, dar ştii ce greu e? M-am saturat, toată viaţa am fost o sentimentalistă. Mereu mie mi-a păsăt, chiar dacă celorlalţi nu. Dar acum e iarăşi vorba de mine, şi de Aysa.
Probabil v-am scos din sărite deja cu Aysa mea... Ei bine, de cunoscut, nu prea am cunoscut-o. Stătem cu ea doar la orele de biologie şi chimie. Nu era cine ştie ce frumuseţe, insă era o fată simplă, deşi părinţii ei aveau şi au, ma rog, foarte mulţi bani, ea niciodată nu era infumurată. Treaba proastă la ea, era că era mult prea timdiă, chiar mai timidă ca mine, şi asta e ciudat, pentru că eu sunt stupid de timidă. Mda, iarăşi ma vait, nimic nou la mine.
Sakura e cea mai bună prietenă a mea, deşi suntem două firi mult prea diferite. Poate că asta e şi chestia care ne ţine impreună, diferenţa uriaşă dintre noi. Eu şi ea ne contrazicem şi în privinţa culorii de la chiloţi, dar asta e altă mâncare de peşte.
Ei bine, liceul la care învăţ este unul foarte bun, la care nu intri prea uşor, doar dacă ai pile, desigur. Dar eu nu sunt atât de bogată, deci a trebuit sa invăţ pe brânci să ajung unde sunt acum. Acolo mi-am cunoscut mare parte din prietenii pe care îi am acum. Ten-Ten, Temari, Ino, Kiba, Sasuke, Naruto, sunt cei mai apropiaţi prieteni ai mei. Cred ca Sakura îl place pe Sasuke, deoarece mereu roşeşte când il vede, iar eu, până mai ieri puteam să jur şi să bag mâna in foc că îl iubesc pe Naruto. De fapt, l-am iubit. În prima zi de liceu, mi-a captat cu totul atenţia. Părul lui blond, precum spicele de grâu, şi ochii ăia albaştri şi sinceri în care mă pierdeam ori de câte ori îi priveam, şi fără să mai vorbesc de zâmbetul până la urechi, m-au fascinat cum nu se poate.
Gândesc, gândesc şi...piua că mă va durea capul de la atâta gândire, sau poate e doar vina mamei ce mi-a întrerupt şirul gândurilor...
- Hinata, a sunat Ino să-ţi reamintească că la ora şaisprezece vă vedeţi în parcul central.
- Bine mamă, dar aş aprecia tare mult dacă ai bate la uşa data viitoare când vrei să intri in camera mea.
- Iar începi Hina? Sunt mama ta, nu înţeleg de ce reacţionezi aşa...
Apoi a plecat. Ei şi? Care mama naibii e problema ei? Cică eu eram aia adolescentă, aia cu probleme de comportament, etc.
Uneori nu o înţeleg, şi am impresia ca nici ea pe mine, şi nu ma încânta deloc asta.
Plictisită la culme de „activitatea” statică de care aveam parte in casa, imi i-au haina şi ma duc în parc. Desigur, singură. Am şi eu nevoie sa respir, ce papucii mei?
Mă aşez pe o banca oarecare, nu-mi pasă, e oricum doar o bucată de lemn, fără suflet, care nu simte şi la dracu că o invidiez. O mulţime de oameni ce trec prin faţa mea, par atât de fericiţi...Dar oare, chiar sunt?
Nimic, nimic, nimic, şi wow. Ăsta da băiat draguţ... Brunet, ochi negri, par ciufulit, Dumnezeule, e un înger cazut in iadul ăsta pe care noi traim. Se apropie de banca pe care eu sunt aşezată, şi se aşează, fără să ma întrebe dacă se poate lua loc. În gândul meu sunt tare revoltată, şi dăcă acum doua minute îl vedeam ca pe un înger, acum i-aş putea spune vreo două vorbe de dulce.
Când am văzut că se mai şi crăcănează, mi-a crescut tensiunea, şi i-am spus:
- Auzi mă, tu nu te cam înveţi?
- Te-am băgăt eu in seamă?
- Uite cum stă treaba, dacă ai de gând sa faci pe inteligentu, să ştii că nu îţi merge cu mine. Şi nu mă mai enerva şi tu, sunt destule persoane care fac asta.
- Mda, exact cum credeam. Eşti doar o altă târfă răsfaţată.
Am luat foc. Cum a putut nemernicul ăsta, pe care cu câteva clipe in urmă l-am comparat cu un înger să mă facă târfă.
- Uite aici nene, cu cine mama naibii ai impresia că stai de vorbă? Cu prietena ta? Nu scumpu, stai de vorbă cu mine, şi dacă vrei parerea mea, să ştii că eşti al naibii de idiot!
Apoi m-am ridicat şi am plecat din parc mai nervoasa decat atunci când am venit. Grozav!

Cam da, după cum vedeţi e foarte scurt acest capitol. =D
Păi, aştept păreri, critici, sfaturi, tot ce se poate xD
Cya! :*[/b]

#2
Wait...Wait wait a bit!!!
SasuHina...adica pe limba mea Sasuke si hinata... a murit Sakura or what? Glumeam, glumeam :)) Este chiar originala ideea...Adica nimeni nu i`a cuplat pe satia doi vreodata. Sunt personalitati total...dar total diferite. In orice caz, tu ai o imaginatie extrem de bogata si ma bucur ca s`a dus cata din chestia ai cu SasuSaku....Soo let`s see the comment after all:
Citat:- Bine! Îi raspund eu sec şi totuşi răstindu-mă.
Si totuşi, i-am spus că nu mă voi mai gândi, dar ştii ce greu e?
Repetitie...
Citat:Eu şi ea ne contrazicem şi în privinţa culorii de la chiloţi, dar asta e altă mâncare de peşte.
Ok...ai pus punctul pe "i" cu replica asta :)) superba :))
Descrierea folosita in text este foarte frumoasa si dialogul bine dezvolatat
Asept nextul, m`ai facut curioasa...Spor la scris si multa multa imaginatie
Zbye =3
KyuMin.

#3
So, pardon de absenţa mea foarte lungă, dar am avut ceva probleme în familie, bla bla.
Acum am venit cu capitolul al doilea care nu este cine ÅŸtie ce, dar totuÅŸi aÅŸtept critici ÅŸi sfaturi.
Deci...


Capitolul II:
Mă îndrept spre casă fierbând de furie, mie chiar nu-mi vine sa cred că o persoană aşa drăguţă ca el, poate să ascundă un suflet atât de rece şi indiferent. El mă face târfă, dar la naiba, el vede ce idiot e? De ce papucii mei mă plâng toată ziua? Pentru că sunt o fraiera, o aiurită şi nu mă pricep la altceva. Dar acum pun punct, şi sunt mai mult decât hotărâtă să mă schimb. Iar eu când spun schimbare....este schimbare RADICALĂ!
Scot telefonul din buzunar şi văd că ceasul indică ora paisprezece. La cât trebuia să ma duc in parc?
Aaa, da, la ora şaisprezece. Desigur, am spus că ma schimb radical, şi la naiba, asta voi face. Îmi schimb direcţia şi mă îndrept către coafor. Pe drum nu m-am întâlnit cu nimeni, slavă Domnului, nu am chef să dau explicaţii tuturor. Păşesc increzăzoare in holul coaforului, unde o doamna roşcată cu ochi albaştri mă întâmpină, şi-mi spune să merg in salonul numărul cincizeci. Aprob din cap şi pornesc către salon. L-am căutat mult şi bine, credeam că nu îl voi găsi azi. Îmi ating părul mov şi lung până la şolduri încă o dată, apoi deschid uşa. Femeia care urma să mă tundă, şi pe care, după cum văd o cheama Ayaka, are un par minunat, blond...Cam ca....Naruto. Şi ochii ăia albaştri pe care îi poarta şi ea, sunt minunaţi.
Ma roagă să mă aşez şi mă întreaba:
-Domnişoară, ce fel de tunsoare v-ar plăcea?
-Păi, în primul rând te-aş ruga să nu-mi spui „domnişoară”, ci Hinata, cred că suntem tare apropiate la vârstă. Şi apoi, nu ştiu, vreau să ma tunzi astfel incât să araăt complet diferit faţă de cum arăt acum.
-Înteles dom`căpitan! Răspunse blonda râzând.
Apoi a trecut la treabă şi în decurs de jumătate de oră, am fost gata. Când m-am privit în oglindă, am rămăs surprinsă într-un mod plăcut. Părul meu mov, care cândva depăşea şoldurile, acum e doar până sub umeri, tuns în scări. Îl ador. Îi mulţumesc Ayakăi pentru munca depusă cu claiele mele de păr, apoi plec.
Acum ma voi duce la mall, să îmi i-au haine noi. Nu mai am foarte mulţi bani la mine, deci aleg doar o rochie lila, care nu depăşeşte genunchii, o pereche de pantaloni scurţi de blugi, şi un maieu albastru cu modele pe el. La rochia lila am găsit o pereche de balerini lila, cu care se asortează perfect, iar la acei pantaloni cu maieul albastru, am optat pentru o pereche de sandale albe.
Verific iar ceasul, care de această dată arată ora cincisprezece treizeci. Mă indrept liniştită spre casă, gândind că stau aproape de parc, şi că oricum eu ajung prima mereu.
Spre bucuria mea, pe drum nu m-am întâlnit cu nimeni, cred că din cauză că e o caniculă de nedescris…
Intru în casă şi am plăcerea de a vorbi singură. Motivul? Ăştia iar au plecat, şi pe mine nu m-au anunţat. Ceva normal….
Mă îmbrac cu pantalonii scurţi, maieul albastru şi sandalele, îmi iau telefonul şi ma îndrept leneş spre parc.
Îmi amintesc iar de băiatul care m-a făcut tarfă, şi incă am dezamăgirea că l-am comparat vreodata un cu un înger.
Am ajuns şi se pare că azi am stricat “recordul”. Nu am ajuns eu prima, déjà aici sunt Temari, Sakura, Naruto şi…Dumnezeule, cât de oarbă pot fi? Brunetul de faţă, adică Sasuke, e brunetul din parc pe care eu l-am comparat cu un înger, ţi care m-a făcut tarfa.
Ajunsă lângă ei, îi salut, iar ei mă ignoră.
-Hei! Am făcut eu ceva? Doamne, măcăr nu trebuia să mă chemaţi dacă mă ignoraţi.
-Hina, tu eşti? Mă întrebă Temari mai mult ca uimită.
-Da, eu sunt. De ce?
-Pentru că nimeni dintre noi nu te-a recunoscut. Arăţi fabulous.
-Mda, ciudat…spun eu sec.
-Uite Hina, chiar ne pare rău, doar că tu mereu ai fost îmbractă în haine care te făceau să pari...
-Invizibilă? O întreb eu destul de iritată.
-Da. Ne pare sincer rău. Încercă Temari să-i disculpe pe toţi.
-Mă rog. Mergem?
Mă simţeam sincer ciudat, adică ştiam că lumea nu mă prea observă, dar nici chiar să fiu invizibilă. Am luat-o, cei drept, ca oaia înaintea tuturor, deşi nu ştiam unde vor să mergem. Eu vroiam tare mult să văd un film, dacă ei nu voiau, era problema lor. Cu sau fără ei, eu merg la cinema.
-Hina scump-o, unde mergem?
-Saku, fără supărare, eu vreau să merg la cinema. Vreau să văd un film, chiar dacă voi nu vreţi.
-Este in regulă. Mergem cu toţii la film.
In fine, sărind peste toate discuţiile lor foarte plictisitoare, în care se tot plângeau că ba au fundul prea mare, ba sâni prea mici, ba şolduri prea late, sau sunt prea slabe sau prea grase, mi-am cumpărat bilet şi am intrat. Soarta m-a aşezat exact lângă Sasuke, însă am de gând să îl ignor.
După jumătate de film, timp în care desigur că m-am plictisit, am primit un sms de la mama, care desigur că bănuia că sunt la film, şi m-a chemat acasă. M-am ridicat şi am luat-o uşor spre ieşire.
Tot drumul am avut o senzaţie ciudată, ca şi cum cineva ar fi in spatele meu, dar nu am îndraznit să întorc capul. Mi-e teamă şi mai e destul de mult pana acasă.

#4
Hai sysu ca am ajuns si eu la tine.Scuze de intarziere.Pai imi place ca te-ai gandit sa faci un fic SasuHina.Adica n-am mai citit nici un fic cu acest cuplu.Stii ca eu sunt fan SasuSaku dar cu tine fac exceptie si SasuHina.Imi place cum ai inceput dar la al doilea capitol mai lasat intre bine si rau sa zic asa:zuppy05:.
Inceputul la al doilea capitol a fost bun mi-a placut schimbarea Hinatei ,dar nush pe la jumate asa cand a trebuit sa o tunda ai zis:"Sa traiti domn'capitan".Era fata si nu prea merge dar asta e acum;)
Dupa cand a mers in parc si la vazut pe sasuke nu mia placut propozitia asta:"Brunetul de faţă, adică Sasuke, e brunetul din parc pe care eu l-am comparat cu un înger, ţi care m-a făcut tarfa. ".Ai folosit propozia asta adica ma rog cuvintele astea in fic de vreo doua ori si la inceput.Cam atat.
Astept nextul.Te pwp .Bye sysu
[Imagine: anime_music.jpg]
I love my sys Hanako-chan , Abigail and ellamanu .Daca va luati de ele ati incurcato!X-(

#5
Hi, am trecut si eu p-aici.^^ Ma bucur ca ai facut un fic diferit de celelalte, ca deja nu mai suportam sa le citesc.SasuHina deci... :-? Imi place!Mai ales ca, de data asta, Hinata e tipa dura nu aia care era rusinoasa chiar si in fata mamei.Pot zice ca ai facut-o in asa fel sa i se potrivesca arogantului.

Ok, am observat o greseala care o vad la multi altii de nu stiu cate ori:

-Hina scump-o, unde mergem?

Deci sa inteleg ca Sakura vorbea despre cineva nu cu cineva?Sau sa inteleg ca cuvantul "scump" este verb si nu adjectiv?

Ok scumpo, sa lamurim si asta:
1. In cazul tau, te adresezi unei persoane, nu-i asa?Atunci explica-mi mie de ce trebuie sa pui cratima.Te adresezi unei persoane, mai exact la pers. a II-a singular din cate am inteles eu, deci n-ai nevoie, ca nu-i verb.
2. In alt caz, cand vrei sa legi verbul de un pronume, se folosesc pronumele neaccentuate.De exemplu:
a luat-o ---> pe cine?= pe ea

Asta-i toata chestia.Cand nu esti sigura, pui intrebarea, sau verifici daca-i verb.Simplu nu-i asa?Cred ca ai invatat la scoala.
Asta a fost singura greseala observata de mine.Abia astept capitolul 3.
Spor la scris, la idei, la inspiratie! :bye:
[center][Imagine: 34f1v9e.png][/center]

Iubire, ÅŸti ceva? 5
Te iubesc prea mult,
Pentru a mai fi iubit.
Deja ţi-ai dat seama
Despre cine vorbesc,
Că eşti deştept!

#6
Sisu, ma bucur ca ai trecut pe aici. Si Mary, multumesc ca ti-ai facut timp sa-mi citesi fic-ul si sa lasi comentariu.
Acum am venit cu al treilea capitol. Din pacate acesta nu va fi scris cu diacritice. Sper ca e singurul care va fi asa.
Nu e asa bun capitolul, dar...

Capitolul 3

Inaintasem deja mult insa sentimentul acela groaznic inca incoltea in sufletul meu. Si din pacate tot mai mult. Miscarile inimii mele au inceput sa fie tot mai dese si mai puternice. Stiu ca cineva ma urmareste, insa nu stiu cine si de ce. Sa o iau pe scurtatura oare?
Hm, asta ar insemna sa o iau printre blocuri, si acolo sunt copiii cu parintii lor, nu mi se va mai intampla nimic, acolo voi fi in siguranta. Asa fac, ma duc printre blocuri.
Am inceput sa merg mai incet, dar am fost foarte surprinsa sa vad ca nu e nimeni acolo unde eu chiar doream sa fie.
Inima mea a luat-o razna cu totul in momentul in care am simtit o mana pe umarul meu. Imi este teama sa ma intorc. Nu stiu cine e sau ce vrea de la mine.
-C…Cine esti?
-Oare? Deci tu erai asa zisa tarfa din parc, nu?
Atunci am simtit ca am luat foc. Idiotul de Sasuke m-a urmarit. Ce treaba are nesimtitul asta cu mine?
-Ce vrei de la mine Sasuke?
-Ce vreau? Ah, nimic special. Intai, vreau sa vorbesti cu Temari. Vreau s-o fac a mea.
-Esti un curvar nenorocit! Cum imi poti cere asta? De ce lui Temari? De ce nu te duci la tarfele care te satisfac mereu?
-Pentru ca o vreau pe Temari.
Cum poate sa-mi ceara asta? Temari este una dintre cele mai bune prietene a mele. E un nenorocit. Ii arat eu lui. Ii va parea rau ca mi-a cerut asta.
-Sasuke, esti un mare idiot daca tu iti inchipui ca eu voi face asta. Asculta aici! Temari e prietena mea, si ea nu te place pe tine, ea…Doar nu conteaza pe cine place ea. Ideea pe care tu trebuie sa o intelegi este ca Temari nu se va culca cu tine. Singura care ar face asta, ar fi Sakura, si probabil doar de aia ca e indragostita de tine. Sau cel putin era.
-Ah, ar trebui sa-mi pese ce simte stearsa aia? Uite cum sta treaba. Sakura e plictisitoare, toti ne vedeti cuplul perfect. Ea cuminte, eu rau, bla bla. Nu e asa, bine? Eu nu o iubesc si n-o voi putea iubi.
-Nu-mi pasa, da?
Apoi am luat-o la fuga. Nu pricep, ce mama masii are curvaru` asta nenorocit cu Temari a noastra. Stiu ca nici eu nu sunt perfecta, sau poate nu ma vad in stare sa-l critic, insa a intrecut masura. E doar un rasfatat nenorocit. Sa-l ia naiba.
Furia din ochii mei crestea tot mai mult. Doresc enorm sa-l pleznesc. E un idiot.
De acord, ma voi calma, trebuie sa ma calmez, nu merita sa-mi stric eu ziua pentru un prost ca Sasuke.
-Mama, am ajuns. Ce s-a intamplat?
-Scumpa mea, ce bine ca ai venit. Eu cu tatal tau am primit niste slujbe mai bune intr-o alta tara…
-Dar mama,!
-Hina scumpo, lasa-ma sa termin. Cum esti deja destul de mare, nu vrem sa te luam de aici. Vrem sa termini liceul ca lumea, asa ca, noi avem incredere in tine, deci vei ramane singura. Daca ai nevoie de ceva, ii ceri matusii tale.
-In regula mama.
-Pa scumpo!
-Ce, deja plecati? Dar…
-Scuze scumpo. Azi dimineata am aflat ca plecam. Te iubim.
Apoi au plecat. Ce mama naibii? O i-au eu razna? Da, sigur asta este. Nu se poate. Intai Sasuke imi spune ca vrea sa i-o traga lu` Temari, ai mei au plecat si m-au lasat singura, ce mai urmeaza?
Deschid laptop-ul si intru putin pe messenger.Nu e nimeni interesant. De fapt, nu vreau eu sa fie nimeni, si chiar daca ar fi, nu am chef de nimeni. De ce sunt atat de distrusa?
Oare de ce ma deranjeaza ca Sasuke vrea sa i`o traga lu` Temari? Doamne, doar nu-l iubesc….
Si totusi, trebuie sa recunosc ca… Oh nu, Hinata nu fi proasta. El nu s-ar uita la una ca mine. Eventual ma fute si porma isi bate joc de mine. Nu mi-as dori asta. Adica…uf, ce viata de rahat.
El o vrea pe Temari, iar eu il vreau pe el. Asta nu este corect deloc.
Ce dracu`? Aa, bate la usa.
-Gaara, nu am chef de vorba chiar acum. Nu ma simt in stare.
-Hinata scumpo, eu nu am venit sa stam de vorba?
-Atunci de ce ai venit? L-am intrebat eu confuza.
-Sa, te fac a mea si punct.
Am simtit cum m-a luat pe sus, si m-a dus in dormitor. Doamne, eu nu vreau asta. Imi amintesc clar ca ma zbteam si dadeam din picioare. Urletele mele se puteau auzi pana la usa de la intrare. Mi-a rupt tricoul masandu-mi sanii. Adevarul e ca imi provoca o placere ciudata, insa nu vreau cu el.
-Gaara, te rog termina!
Dar el nu mi-a raspuns. Se pare ca era foarte multumit de ceea ce facea. Mi-a smuls sutienul, apoi facand cerculete cu limba pe sanii mei, coborand tot mai jos. Plangeam si tipam, ma zbateam, ma durea capul, si ma siteam dezgustata. Nu vroiam asta. Ma enerva.
S-a auzit usa! Sau mi se pare. Cine sa vina la ora douazeci la mine acasa?
Chiar cand mi-a desfacut fermoarul de la pantaloni si si-a introdus mana in ei, masandu-mi zona intima, usa dormitorului s-a deschis brusc. Poate era din cauza ca eu tipam in halul ala…
-Idiotule, ce-I faci?
-Konan, ce mama naibii cauti tu aici?
-Las-o idiotule, I se aude gura de la parter, tu nu vezi ca nu vrea?
-Mda, ma voi intoare Hinata, n-ai frica.

#7
Scuze, dar n-am putut sa-ti dau comm eri, era ocupata foarte, asa ca-ti dau azi:

Uhh...De ce-ai zis ca nu e bun capitolul?Mie chiar mi-a placut, la fel ca si celalalt.Actiunea, de data asta, mi s-a parut putin cam grabita, sper sa nu mai vad greseala asta a doua oara, insa naratiunea si dialogul au fost bune.
La partea aia cu Gaara, nu ti se pare ca a fost asa... dintr-o data?Adica a venit si gata, cu ea in pat?La fel si cu partea in care Konan o "salveaza".Puteai sa zici mai intai ca X era in apropiere si ca s-a indragostit de Z la varsta de... dar nu i-a aratat dragostea... etc.

Sa stii ca ceva m-a deranjat atunci cand am inceput sa citesc:

(09-04-2010, 11:53 AM)Alesha_Uchiha A scris: Hm, asta ar insemna sa o iau printre blocuri, si acolo sunt copiii cu parintii lor, nu mi se va mai intampla nimic, acolo voi fi in siguranta. Asa fac, ma duc printre blocuri.
Am inceput sa merg mai incet, dar am fost foarte surprinsa sa vad ca nu e nimeni acolo unde eu chiar doream sa fie.

Ai observat?Pe mine m-a deranjat repetitia cuvantului "acolo".Nu sti daca la altii le-a "scartait" insa mie da.

Si am mai observat ceva:
(09-04-2010, 11:53 AM)Alesha_Uchiha A scris: ... venit?L-am intrebat eu confuza.

Aici nu trebuia sa scrii cu litera mare dupa prop. interogativa, ca doar nu-i spui lui asta, nu?Continui prop. din alta perspectiva, asa-i?

Atat am avut eu de spus, sper ca nu te-ai suparat, daca da da-mi PM si se reolva, spor la scris si nu te-am criticat pe tine, ci ficul.
Bye! :bye:
[center][Imagine: 40628691.png][/center]
[center]Sanq's Rx'u! ^^[/center]

#8
Hello! Apar si eu pe aici ^_^". Eh sisu, actiunea ta a cam luat-o la fuga . Stiu ca remediezi tu situatia, vezi data viitoare sa o prinzi bine in lesa ca poate scapa iar. Greseli ai avut cateva una pe care am remarcat-o porma= nu suna tocmai bine, puteai spune pe urma.Dialogul a fost bun, nu mi s-a parut sec :-??. Unele replici au fost si amuzante.
Naratiunea si descrierea au fost si ele destul de bune, dar ai putea descrie putin mai detaliat ca sa te asiguri ca nu ma grabesti actiunea.De ex cand au plecat parintii Hinatei puteai zice unde pleaca, cum ii dau sfaturi, cum se simte Hina si cum se simt ei [parintii].Ce pot spune mai mult ? :-?? Ideea e originala, desi eu sunt fan SasuSaku imi place ca ai mai scos prea-folositul cuplu din uz ^^"Eh, astept capitolul urmator si vezi de actiunea aia
Bye
Life is not about finding yourself, is about creating yourself!

Blog :]
Nebunie in cuvinte! <3

#9
Ti-am citit si eu ficul si imi place foarte mult. Ideea e originala. Descrierea este buna si ai un dialog care nu este sec.
E bine ca i-ai schimbat caracterul Hinatei si vreau sa vad cum va fi SasuHina. Totusi, sunt cateva lucruri care nu mi-au placut (dar minore):
1. Hinata se gandeste mult prea repede ca s-a indragostit de Sasuke.
2. Trebuie sa dovedesti ca Hinata este isteata (am eu ceva cu istetimea personajelor, scuza-ma).
3. A trebuit sa ai si tu hentai T^T ( nu e o problema mare, but I'm not so pervert).
A fost amuzanta coafeza aceea din capitolul 2. A, mai e o chestie: Hinata a picat un pic in extrema cealalta. Este clar ca a devenit mai rea, dar de la o timida nu poate sa inceapa sa injure deodata si sa devina chiar asa de rece.
A, si la moduri de expunere... Ai naratiune, care este vitala. Bine ca nu faci greseala sa te bazezi pe dialog. Succes in continuare si astept nextul!

#10
Helăău lume . După o lungă absenţă, care desigur că se datorează temelor, tezelor şi trebuie să recunosc că şi lenii, am venit cu nextu'.

Capitolul 4 :
Toate s-au întâmplat atât de repede, aproape că nici nu mai am timp să respir. Sun ca disperată rugându-mă ca Sakura să nu aiba telefonul închis.
-Hei Saku, ce faci? Am întrebat eu cu o voce plânsă.
-Bine, încercam să adorm, dar ce s-a întâmplat?
-Ce te face să crezi că s-a întamplat ceva?
-Atunci de ce pufuleţii mei m-ai sunat la ora asta? M-a intrebat ea nervoasă.
-Gaara a fost aici, era să mă violeze. Am spus eu dintr-o suflare.
Atunci s-a întrerupt si nu am mai putut să o sun. Probabil iar a picat semnalul ăla idiot. În cartierul ăsta nărod numa’ nenorociri se întâmplă.
Încerc sa adorm, dar fără succes. Mă scol din pat şi ma duc să beau o cană de lapte cald, poate mă va mai calma. Cum am o casă micuţă pentru că locuiesc singură, bucătăria este destul de micuţă, şi din ea se vede foarte clar uşa de la intrare.
Când am reuşit să mă mai calmez, un bileţel a intrat pe sub uşa reuşind să mă panicheze. După ce m-am holbat vreo zece minute la foaia ce zăcea pe podea, m-am ridicat şi cu paşi sacadaţi m-am îndreptat spre uşă.
Am ridicat foaia şi cu teamă în suflet am deschis-o.
“Dragă Hinata, poate că sunt prea laş să îţi spun asta în faţă, sau poate că mă vei pocni dacă vei afla cine sunt, insă adevărul e că eu chiar ţin la tine, deşi voi credeţi cu totul altceva. “
L-am luat cu mine şi l-am aruncat pe birou, aşezandu-mă în pat. Am încercat să mă gândesc de la cine o fi, dar m-a furat somnul.
Dimineaţa a venit mai repede decât mă aşteptam, razele soarelui reuşind să mă trezească. M-am sculat buimacă din pat şi m-am îndreptat către baie.După ce am facut un duş lung, de vreo treizeci de minute, m-am îmbrăcat şi am hotărât să îmi încălzesc nişte lapte, iar. O să fac ceva împraştiat de la atâta lapte, dar asta e.
Telefonul ăla sună ca disperatu’, eh, cine poate să fie la ora asta?
-Da? Am răspuns eu scurt.
-Hina, ce faci?
-Frec menta, mănânc, ce pot face?
-Ce ai tu? Te-ai sculat cu faţa la cearceaf? În fine, azi la ora douzăcei şi două mergem în clubul Ganessa. Vrei să vi?
-Mda, ne vedem acolo.
Şi asta a fost Temari. Va rămâne mereu aceeaşi fată dură şi uşor morocănoasă. Adevărul e că mi-ar plăcea şi mie să fiu ca ea, şi m-am schimbat mult ce-I drept. Nu mai sunt aceeaşi fată prostuţă care facea tot ce vroiau alţii, acum fac în mare parte doar ce vreau eu. Deşi eu încă pun la suflet, lucru pe care Temari nu îl face şi nu l-a făcut niciodată.
Îmi i-au teneşii şi mă îndrept către parc, simt nevoia să mă plimb singură. Peisajul e pur şi simplu magnific. Copacii ce poartă suflete, par atât de trişti…
Continui să înaintez pe alee, iar copacii îmi ţin companie până ajung la bancă. Mă aşez şi mă tot gândesc la ce s-a întâmplat, la toată viaţa mea. Oare ce e cu mine?
Oare cât o voi mai ţine aşa?
Îmi este dor de mama, de tata şi de Ayume, sora mea mai mică. Trebuie să înţeleg că aşa e viaţa, şi că acolo le e mai bine decât aici. Sunt conştientă că trebuie să dau numai un telefon şi mă pot duce la ei, dar nu vreau să le dau viaţa peste cap. E de ajuns momentan că îi aud la telefon.
O lacrima caldă şi pură mi s-a prelins pe obrazul fin şi alb. Iar plâng. Pe cine păcălesc eu spunând că m-am schimbat?
Sunt tot o plângăcioasă care se….plânge.
Şi eu mă aşteptam ca Sasuke să se uite la mine. Ce toantă sunt, lui îi este capul la Sakura ,nicidecum la proasta de mine. Îmi este dor de Sasuke. Aş dori tare mult să-l văd, să-l simt. Nu ştiu de ce. E mai ceva ca acea chestie pe care o numeam iubire şi pe care o simţeam pentru Naruto. Acum simt eu că e altceva…


(E cam mult dialog după părerea mea, dar aştept părerea voastră).



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Oare ce sa intamplat? Ella.love.you 1 2.139 04-08-2012, 01:23 AM
Ultimul răspuns: andraportocala
  Când nimic nu este ceea ce pare a fi Leontina 74 25.085 11-03-2012, 09:42 PM
Ultimul răspuns: Miss M
  Oare merita? uselessHope 15 15.478 12-11-2011, 12:28 AM
Ultimul răspuns: : : :Theo: : :
  Când fulgerul loveÅŸte Meal. 7 4.910 10-09-2011, 12:43 PM
Ultimul răspuns: matzaplouata
  [split] Când cortina cade Diid` 0 1.311 21-08-2011, 10:29 PM
Ultimul răspuns: Diid`
  Când ciorile zboară Mad Hatter 8 3.788 11-08-2011, 01:05 PM
Ultimul răspuns: Dragonz Eyez
  Zece fac cât doi. Absinthion 2 1.991 08-07-2011, 12:53 PM
Ultimul răspuns: Rain
  Cântecul nebunului Teh 23 13.176 05-02-2011, 07:29 PM
Ultimul răspuns: Paradox
  Cântec pentru tine Ekkaterinna 2 2.288 08-09-2010, 01:17 PM
Ultimul răspuns: Yuki Onna
  Lumina ce va imparati intunericul(fic sasuhina) Gabriella 15 12.443 28-05-2010, 05:58 PM
Ultimul răspuns: Gabriella


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)