O viata de pirat

[Kazuki]

M-am gandit sa fac un fic cu pirati.Sper ca o sa va placa.


- Viata de pirat -
CAP. I : DOMNISOARA ANA'BELLE


Dragi cititori povestea mea incepe pe data de 23 iulie 1500,an in care viata mea a suferit modificari drastice de comportament si a modului de a privi imprejurarile si circustantele in care traiam.
Numele meu este Anabelle de Losoire si pot spune despre mine cam putine lucruri care ma caracterizeaza deoarece multele aspecte legate de mine nu sunt venite din sufletul meu ci sunt doar sustinute de alte persoane pentru a-mi masca comportamentul impulsiv si needucat,asa cum considera ei.
Provin dintr-o familie destul de instarita cu relatii bine infipte pe langa rege si o cu o treapta destul de inalta pe scara regala a celor ce au ,, sange albastru '' ; acest lucru fiind si motivul unor conflicte intre generatiile trecute si celelalte rude care vor doar sa dobandeasca mai multa putere si sa obtina cat mai multi bani.
De cate ori vad damele de companie ale mamei mele dansand cu valetii tatei dansul care este considerat a fii un model de cuzita ma gandesc cati bani trebuie sa fii costat acel bal pentru care acei oameni sunt supusi sa danseze si sa ii binedispuna pe ai mei.Nu era doar in mintea mea,era un lucru real,erau o multime de oameni saraci care mureau de foame asteptand banii promisi care puteau sa le salveze viata,insa acei bani erau irositi fara rost pe cheltuielile de la resedinta noastra.
Deseori nu mai suportam atmosfera de la petreceri si paraseam incaperea zgomotos lasandu-i pe cei de acolo cu semne de intrebare asa cum am facut si acum.Pur si simplu ma ametisem de la atat miros de tutun si miros de alcool scump,aveam nevoie de aer curat pentru a-m ireveni.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Era o minunata seara de iulie in care fugisem din nou pe neasteptate de la petrecerile mamei pentru a ma intalni cu un prieten vechi la care tineam asemenea unui frate.Locul in care obisnuiam sa ne intalnim era un stejar mare,batran cu o multime de ramuri noduroase si cu o multitudine de frunze verzi care se afla in spatele ,, palatului '' in care locuiam.
Adierea vantului cald de vara imi vantura parul intr-un mod atat de placut incat simteam ca zbor,vroiam sa scap de greutatea rochiei pe arcuri si a pantofilor si sa ma las purtata de vant pe aripile sale pana la nori.
Intre timp in spatele meu o umbra se furisa pe nevazute incercand sa ma sperie,ceea ce si reusise.Isi puse mainile reci peste ochii mei si mi-a pus o intrebare a unui joc pe care il jucam in copilarie: ,, Cine e ? ''
- Johan tu esti nu-i asa ? intrebasem eu in timp ce incercam sa ii feresc mainile de pe ochii mei.
- Da,eu sunt.Cum ai ghicit Ana' ?
Il priveam amuzata abia abtinandu-ma sa nu rad,era haios sa-l vezi facand aceeasi fata de om care a dat gresi din nou.De altfel Johan desi era ,, un om de rand '' il consideram a fii fratele meu,il iubeam si tineam la el ca si la propriul meu frate.
Multe nopti le-am petrecut alaturi de el sub stejaru lcel batran facand diverse glume pe seama celor care
ne displaceam sau pur si simplu erau iritanti.N-am sa uit niciodata timpul petrecut alaturi de el.
- Ce e cu tine, de ce esti atat de abatuta ?
- Pai vezi tu Johan mama mi-a interzis sa te mai vad sau sa ne mai intalnim.
- Ana nu stiu ce sa spun,poate are dreptate.Nu ma pot compara cu tine,tu esti o domnisoara din inalta societate iar eu sunt un biet fiu de fierar.Dar de ce insisti sa-ti spun Ana' daca numele tau este Anabelle ?
M-a uitam la el uimita,era prima data cand il auzeam sa spuna astfel de lucruri.Era adevarat,insistasem sa-mi zica ana fiindca nu suportam acel nume Anabelle,pur si simplu mi se parea prea delicat pentru mine.Eu sunt genul de fata careia ii place sa se noroiasca si sa calareasca nu genul de fata care sa stea jumatate din zi in olginda pentru a se pudra si pentru a se aranja.Fiindca nu vroiam sa mai aud acele vorbe din gura lui am inchis subiectul.
Pe moment im itrecuse prin cap un gand care ma framanta de zile intregi,dar pe car en uavusem curajul sa-l dezbat cu parintii mei de teama ca ma vor obliga sa ma casatoresc cu primul om bogat i nvarsta doar pentru a evita acel lucru care pentru ei era cel mai josnic mod de a trai.
- Uhmm..Johan maine va fi executat nu-i asa ? stii tu,acel pirat care se presupune ca a facut parte din echipajul fostului Capitan cu Barba Alba...
- Da asa se pare.Imi este mila de bietul om,nu merita o asemenea soarta desi este un talhar.nu a facut decat sa se ingrijeasca ca ceilalti ca si mine nu duc lipsa de hrana si apa.Daca as putea l-as ajuta cu tot ce pot.Tu ce parere ai Ana ?
- Asa e,ai dreptate legea este cruda insa fie ca vrem fie ca nu trebuie sa o respectam.Uneri vreau sa fac orice pentru ca dreptatea sa fie singurul lucru care este in lume chiar daca va trebui sa devin o nelegiuta si sa-mi abandonez familia si titlul regal.Mereu m-a fascinat viata pe mare,desi cu bolile si mizeria ei are o satisfactie deosebita care iti implineste inima.
Johan se uita la mine uimit,probabil isi daduse seama ca in sufletul meu se afla un mic pirat nedescoperit,un mic leu de mare care abia asteapta sa iasa si sa porneasca in cautarea aventurii pe marii si oceane alaturi de camarazii sai.





- Viata de pirat -

CAP. II : ANA SE DESLANTUIE
PARTEA I


Desi parea ca eram calma totul era doar un mod de a nu incerca sa-i ingrijorez pe ceilalti.Nu eram foarte atenta la ce se intampla prin jur,eram cam aeriana,capul imi statea doar la talcuirea unui plan pentru a-l salva pe acel pirat de la executia ce i se pregatea si avea sa aiba loc maine la pranz.Nimeni nu stia ce fel de executia avea sa fie:spanzuratoare,legarea la ochi si aruncarea de pe stanca,tortura sau ...
In timp ce stateam rezimata de batranul stejar si frecandu-mi degetele de barbie puneam in ultimul moment toate amanuntele intr-un punct bine fixat.
Nici eu n ustiusem de ce,dar tresarisem dintr-o data fericita rostind aceleasi cuvinte: ,, Johan asta e...asta e.Stiu cum s-o facem ! '' Cel putin asta imi spuse Johan dupa ce reusise sa ma calmeze.
- Ce s-a intamplat ana ? Nu-mi spune ca ai un plan pentru a- lsalva pe acel pirat ?!
- Ba bine ca nu Johan,doar ma cunosti.Stii bine ca nu pot sta intr-un loc cand vine vorba de o noua aventura,mai ales cand e vorba despre pirati.Uite care e planul: eu voi merge pana in habgar si voi lua niste funii si un calus in timp ce tu vei face rost de cheile de la casa calaului,dupa care ne vom intalni dupa 15 minute aici.Dar nu asta este esential ci patrunderea fara un zgomot in casa calaului,si legarea acestuia cu funile despre care ti-am zis.Intr-un cuvant trebuie sa ne asiguram ca calaul nu ajunge maine la locul executiei.Acesta e doar prima parte a planului.
- Ana ce plan indraznet,dar daca asta e doar prima parte trebuie sa ma astept la ceva si mai periculos din partea ta.Incepe sa devina interesant,deci care e partea a doua a planului ? zise Johan in timp ce abia se abtinea sa nu bufneasca in ras sau mai bine sa nu isi acopere urechile de teama ca vom fii prinsi si ca vom finaliza totul printr-o executie exact ca si cea a piratului.
Eu afisand un zambet cu totul ciudat,ma pregateam sa-i spun partea a doua a planului tinand pumnul strans la inima.simteam u nsentiment de mandrie,eram mandra de ceea ce talcuisem pana acum,insa daca greseam ceva atat de minuscu lasemenea unui fir d epar totul era pierdut.
- Partea a doua este una destul de complicata insa trebuie sa ne dam toata silinta pentru a o indeplini.Un lucru este sigur ca dupa ce vom finaliza acest plan vom deveni niste pirati asemenea acelui prizonier.Deci vrei sa ma ajuti si sa incepem o noua viata de fugar pe mare alaturi de mine si de noul nostru camarad,acel pirat daca ne va reusi planul ?
Nu era tot una pentru Johan sa isi paraseasca parintii,ambi batran isi bolnavi si tot ceea ce avea acum pentru a deveni un pirat.Pe chipul sau se vedea o mare confuzie,sau mai degraba o mare constrangere.Isi amintea clipele din copilarie cand ne jucam de-a pirati idar si clipele cand isi vazuse mama bolnava la pat.Sa paraseasca un trai cat de cat decent pe care il castigase prin munca depusa sau sa plece si sa aiba u nviitor nesigur cu sentimentu lacela ca esti urmarit la tot pasul si ca proprii tai camarazi t epot trada in orice moment in schimbul banilor sau a propriei lor libertati.Intr-un final se pare ca se decise,si cu un oftat prelung imi raspunse la intrebare:
- S-o facem ! Desi la inceput am ezitat acum sunt decis sa te ajut,in fond nu esti singura care are o inima d epirat.Crede-ma ca acum dorinta mea cea mai mare este sa-l eliberam pe acel prizoneir.In fond viata trebuie savurata din plin si cu bune si cu rele.Sa pornim,eu am sa merg la paznicul portii si am sa ,, imprumut'' cheia de la casa calaului iar tu du-te si ia cele mai groase funi.
- Multumesc camarade ! Ne intalnim aici peste 15 minute cu cele trebuitoare.Fi iatent,doar 15 minute ai tim psa faci rost de chei.Johan partea a doua a planului ti-o voi spune dupa c ene vom intalni aici.Ahh ! da,cred ca ar trebu isa scap de aceasta rochie si de pantofi,oricu mn ucred ca imi vor mai trebu ide acum incolo.Nu uita: Un pirat nu are niciun sentiment pentru dusmani, un sentiment pentru camarazi sai precum dragostea,doar sentimentul de munca in echipa si de respect.


Johan: http://i493.photobucket.com/albums/rr299...1233776590
Ana: http://i493.photobucket.com/albums/rr299...1233776742

[black_rose]

este interesant ficul tau, imi place cum ai scris despre cei doi ,desi este putin observi fara preobleme caracterul anei de rebela si luptatoare si al baiatului.
as fi vrut mai mult dialog si putin mai multa descriere,....in schimb....:?::dead::?? cand am vazut toate acele greseli de tastare...imi venea sa o iau la fuga...:mean:
i nvarsta
n ustiusem
ca calaul ( incearca sa o eviti)
u nsentiment
minuscu lasemenea unui fir d epar totul era pierdut.
inima d epirat
trebu ide
oricu mn ucred
a-m ireveni
car en uavusem......( si nici macar nu sunt toate) ........ar fi ideal ca dupa ce postezi capitolul sau capitolele sa citeste totul pt a evita acele greseli de tastare pt ca la un moment dat incepe sa te doare si capul de cate sunt :zuppy05:

sper sa nu te descurajezi si sa pui cat mai repede continuarea.
spor la scris si succes :bv:%%:love:

[Erina Ozaki]

Ohayo!mi sa parut destul de interesant da ma jur k in unele parti ai greseli de tastare grave:ask: ...Cha!nu am putut descifra nimik...In rest totu-i okaay!

[Ryuu]

M-am gandit sa fac un fic cu pirati.Sper ca o sa va placa.


- Viata de pirat -
CAP. I : DOMNISOARA ANA'BELLE


Dragi cititori povestea mea incepe pe data de 23 iulie 1500,an in care viata mea a suferit modificari drastice de comportament si a modului de a privi imprejurarile si circustantele in care traiam.
Numele meu este Anabelle de Losoire si pot spune despre mine cam putine lucruri care ma caracterizeaza deoarece multele aspecte legate de mine nu sunt venite din sufletul meu ci sunt doar sustinute de alte persoane pentru a-mi masca comportamentul impulsiv si needucat,asa cum considera ei.
Provin dintr-o familie destul de instarita cu relatii bine infipte pe langa rege si o cu o treapta destul de inalta pe scara regala a celor ce au ,, sange albastru '' ; acest lucru fiind si motivul unor conflicte intre generatiile trecute si celelalte rude care vor doar sa dobandeasca mai multa putere si sa obtina cat mai multi bani.
De cate ori vad damele de companie ale mamei mele dansand cu valetii tatei dansul care este considerat a fii un model de cuzita ma gandesc cati bani trebuie sa fii costat acel bal pentru care acei oameni sunt supusi sa danseze si sa ii binedispuna pe ai mei.Nu era doar in mintea mea,era un lucru real,erau o multime de oameni saraci care mureau de foame asteptand banii promisi care puteau sa le salveze viata,insa acei bani erau irositi fara rost pe cheltuielile de la resedinta noastra.
Deseori nu mai suportam atmosfera de la petreceri si paraseam incaperea zgomotos lasandu-i pe cei de acolo cu semne de intrebare asa cum am facut si acum.Pur si simplu ma ametisem de la atat miros de tutun si miros de alcool scump,aveam nevoie de aer curat pentru a-m ireveni.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Era o minunata seara de iulie in care fugisem din nou pe neasteptate de la petrecerile mamei pentru a ma intalni cu un prieten vechi la care tineam asemenea unui frate.Locul in care obisnuiam sa ne intalnim era un stejar mare,batran cu o multime de ramuri noduroase si cu o multitudine de frunze verzi care se afla in spatele ,, palatului '' in care locuiam.
Adierea vantului cald de vara imi vantura parul intr-un mod atat de placut incat simteam ca zbor,vroiam sa scap de greutatea rochiei pe arcuri si a pantofilor si sa ma las purtata de vant pe aripile sale pana la nori.
Intre timp in spatele meu o umbra se furisa pe nevazute incercand sa ma sperie,ceea ce si reusise.Isi puse mainile reci peste ochii mei si mi-a pus o intrebare a unui joc pe care il jucam in copilarie: ,, Cine e ? ''
- Johan tu esti nu-i asa ? intrebasem eu in timp ce incercam sa ii feresc mainile de pe ochii mei.
- Da,eu sunt.Cum ai ghicit Ana' ?
Il priveam amuzata abia abtinandu-ma sa nu rad,era haios sa-l vezi facand aceeasi fata de om care a dat gresi din nou.De altfel Johan desi era ,, un om de rand '' il consideram a fii fratele meu,il iubeam si tineam la el ca si la propriul meu frate.
Multe nopti le-am petrecut alaturi de el sub stejaru lcel batran facand diverse glume pe seama celor care
ne displaceam sau pur si simplu erau iritanti.N-am sa uit niciodata timpul petrecut alaturi de el.
- Ce e cu tine, de ce esti atat de abatuta ?
- Pai vezi tu Johan mama mi-a interzis sa te mai vad sau sa ne mai intalnim.
- Ana nu stiu ce sa spun,poate are dreptate.Nu ma pot compara cu tine,tu esti o domnisoara din inalta societate iar eu sunt un biet fiu de fierar.Dar de ce insisti sa-ti spun Ana' daca numele tau este Anabelle ?
M-a uitam la el uimita,era prima data cand il auzeam sa spuna astfel de lucruri.Era adevarat,insistasem sa-mi zica ana fiindca nu suportam acel nume Anabelle,pur si simplu mi se parea prea delicat pentru mine.Eu sunt genul de fata careia ii place sa se noroiasca si sa calareasca nu genul de fata care sa stea jumatate din zi in olginda pentru a se pudra si pentru a se aranja.Fiindca nu vroiam sa mai aud acele vorbe din gura lui am inchis subiectul.
Pe moment im itrecuse prin cap un gand care ma framanta de zile intregi,dar pe car en uavusem curajul sa-l dezbat cu parintii mei de teama ca ma vor obliga sa ma casatoresc cu primul om bogat i nvarsta doar pentru a evita acel lucru care pentru ei era cel mai josnic mod de a trai.
- Uhmm..Johan maine va fi executat nu-i asa ? stii tu,acel pirat care se presupune ca a facut parte din echipajul fostului Capitan cu Barba Alba...
- Da asa se pare.Imi este mila de bietul om,nu merita o asemenea soarta desi este un talhar.nu a facut decat sa se ingrijeasca ca ceilalti ca si mine nu duc lipsa de hrana si apa.Daca as putea l-as ajuta cu tot ce pot.Tu ce parere ai Ana ?
- Asa e,ai dreptate legea este cruda insa fie ca vrem fie ca nu trebuie sa o respectam.Uneri vreau sa fac orice pentru ca dreptatea sa fie singurul lucru care este in lume chiar daca va trebui sa devin o nelegiuta si sa-mi abandonez familia si titlul regal.Mereu m-a fascinat viata pe mare,desi cu bolile si mizeria ei are o satisfactie deosebita care iti implineste inima.
Johan se uita la mine uimit,probabil isi daduse seama ca in sufletul meu se afla un mic pirat nedescoperit,un mic leu de mare care abia asteapta sa iasa si sa porneasca in cautarea aventurii pe marii si oceane alaturi de camarazii sai.





- Viata de pirat -

CAP. II : ANA SE DESLANTUIE
PARTEA I


Desi parea ca eram calma totul era doar un mod de a nu incerca sa-i ingrijorez pe ceilalti.Nu eram foarte atenta la ce se intampla prin jur,eram cam aeriana,capul imi statea doar la talcuirea unui plan pentru a-l salva pe acel pirat de la executia ce i se pregatea si avea sa aiba loc maine la pranz.Nimeni nu stia ce fel de executia avea sa fie:spanzuratoare,legarea la ochi si aruncarea de pe stanca,tortura sau ...
In timp ce stateam rezimata de batranul stejar si frecandu-mi degetele de barbie puneam in ultimul moment toate amanuntele intr-un punct bine fixat.
Nici eu n ustiusem de ce,dar tresarisem dintr-o data fericita rostind aceleasi cuvinte: ,, Johan asta e...asta e.Stiu cum s-o facem ! '' Cel putin asta imi spuse Johan dupa ce reusise sa ma calmeze.
- Ce s-a intamplat ana ? Nu-mi spune ca ai un plan pentru a- lsalva pe acel pirat ?!
- Ba bine ca nu Johan,doar ma cunosti.Stii bine ca nu pot sta intr-un loc cand vine vorba de o noua aventura,mai ales cand e vorba despre pirati.Uite care e planul: eu voi merge pana in habgar si voi lua niste funii si un calus in timp ce tu vei face rost de cheile de la casa calaului,dupa care ne vom intalni dupa 15 minute aici.Dar nu asta este esential ci patrunderea fara un zgomot in casa calaului,si legarea acestuia cu funile despre care ti-am zis.Intr-un cuvant trebuie sa ne asiguram ca calaul nu ajunge maine la locul executiei.Acesta e doar prima parte a planului.
- Ana ce plan indraznet,dar daca asta e doar prima parte trebuie sa ma astept la ceva si mai periculos din partea ta.Incepe sa devina interesant,deci care e partea a doua a planului ? zise Johan in timp ce abia se abtinea sa nu bufneasca in ras sau mai bine sa nu isi acopere urechile de teama ca vom fii prinsi si ca vom finaliza totul printr-o executie exact ca si cea a piratului.
Eu afisand un zambet cu totul ciudat,ma pregateam sa-i spun partea a doua a planului tinand pumnul strans la inima.simteam u nsentiment de mandrie,eram mandra de ceea ce talcuisem pana acum,insa daca greseam ceva atat de minuscu lasemenea unui fir d epar totul era pierdut.
- Partea a doua este una destul de complicata insa trebuie sa ne dam toata silinta pentru a o indeplini.Un lucru este sigur ca dupa ce vom finaliza acest plan vom deveni niste pirati asemenea acelui prizonier.Deci vrei sa ma ajuti si sa incepem o noua viata de fugar pe mare alaturi de mine si de noul nostru camarad,acel pirat daca ne va reusi planul ?
Nu era tot una pentru Johan sa isi paraseasca parintii,ambi batran isi bolnavi si tot ceea ce avea acum pentru a deveni un pirat.Pe chipul sau se vedea o mare confuzie,sau mai degraba o mare constrangere.Isi amintea clipele din copilarie cand ne jucam de-a pirati idar si clipele cand isi vazuse mama bolnava la pat.Sa paraseasca un trai cat de cat decent pe care il castigase prin munca depusa sau sa plece si sa aiba u nviitor nesigur cu sentimentu lacela ca esti urmarit la tot pasul si ca proprii tai camarazi t epot trada in orice moment in schimbul banilor sau a propriei lor libertati.Intr-un final se pare ca se decise,si cu un oftat prelung imi raspunse la intrebare:
- S-o facem ! Desi la inceput am ezitat acum sunt decis sa te ajut,in fond nu esti singura care are o inima d epirat.Crede-ma ca acum dorinta mea cea mai mare este sa-l eliberam pe acel prizoneir.In fond viata trebuie savurata din plin si cu bune si cu rele.Sa pornim,eu am sa merg la paznicul portii si am sa ,, imprumut'' cheia de la casa calaului iar tu du-te si ia cele mai groase funi.
- Multumesc camarade ! Ne intalnim aici peste 15 minute cu cele trebuitoare.Fi iatent,doar 15 minute ai tim psa faci rost de chei.Johan partea a doua a planului ti-o voi spune dupa c ene vom intalni aici.Ahh ! da,cred ca ar trebu isa scap de aceasta rochie si de pantofi,oricu mn ucred ca imi vor mai trebu ide acum incolo.Nu uita: Un pirat nu are niciun sentiment pentru dusmani, un sentiment pentru camarazi sai precum dragostea,doar sentimentul de munca in echipa si de respect.


Johan: http://i493.photobucket.com/albums/rr299...1233776590
Ana: http://i493.photobucket.com/albums/rr299...1233776742

Oki am citit ficul si am sa critic>:)
Am vazut greseli de tastare:ca calaul mai bine eviti aceste cuvinte deoarece este o cacofonie
i nvarsta
n ustiusem]
Mai sunt si altele , dar nu am sa stau acum sa le enumar pe toate deoarece...nu mai stau sa le enumar:))
Descriere ai , dar nu strica daca mai pui
Dialogul nu este sec deloc si imi place asta
ja ne si ai grija data viitoare cu cacofonia si greselile de tastare
spor la scris

[Kazuki]

CAP. II : ANA SE DESLANTUIE



Dupa ce m-am asigurat ca Johan a inteles totul,fie si cel mai mic detaliu am pornit spre hangar pentru a lua funile.Nu era un lucru deloc usor deoarece in ultimul timp in acea zona s-au raportat niste incidente,asa ca buna mea mama a hotarat ca pentru orice siguranta e mai bine ca doi oameni de-ai ei sa pazeasca hangarul.
Ajunsa aproape de hangar ii observasem pe cei doi oameni dormind in fisa postului,ceea ce reprezenta un avantaj care picase perfect din cer il acel moment.Era mult mai usor ca iau acele funii fara sa fiu observata si fara violenta.
M-am furisat cu pasi marunti aproape de hangar sperand sa nu-i trezesc,faceam pasi marunti fara sa las vreo urma ca si dovada.Imi era greu sa fac acest lucru insa nu puteam sa fiu eu cea care strica planul.Simteam cum picaturile de transpiratie imi curg pe fata in momentul in care apasasem pe clanta care scoase un scartait iritant pentru ureche si care il trezise pe unul dintre paznici.Acesta deschise ochii buimac si se uita la mine in ceata,vedea dublu si nu era sigur de ceea ce vedea.Desi fiind ametit instictele sale il ajutasera sa isi indrepte mana spre pieptul meu si sa ma stranga cu putere de camasa.Se uita fioros la mine,ochii sai erau rosi din cauza alcoolului si inspirau teama cand te priveau direct cu manie.Mirosul groaznic de alcool imbibat cu spirt ma coplesa,facamdu-ma sa ametesc mai tare decat acel paznic.M-a intrebam cum de putea sa ajunga un om in acest hal,cum poate sa se intretina in cel mai jegos si asficsiant mod.Sentimentul era unul de scarba,era un sentiment groaznic care insa punea stapanire pe mine fie ca vroiam fie ca nu.
- Ce cauti aici copila ? Ce naiba te aduce prin aceste locuri ? striga el la mine incercand sa scoata informatii pe care nu vroiam sa i le dezvalui.
Incruntasem ochii si imi facusem un caracter solid folosind curajul si increderea in sine,insa acest lucru era doar la suprafata.In sinea mea nu stiam cum sa ma eliberez si sa o iau la fuga,vroiam sa scap de acel monstru.Mainile incepusera sa imi tremure iar ochii sa imi vibreze,era prima data cand as fii vrut sa fiu in bratele ocrotitoare ale mamei.Era ciudat cum sentimentul de maternitate mi se trezise tocmai in acel moment,in momentul cand eram neajutorata sau cel putin asa parea sa fie.
Timpul trecea iar eu nu reusisem sa fur lucrurile de care aveam nevoie.Simteam un sentiment de vinovatie,dar in acelas timp si teama care era inca prezenta in corpul meu,si care imi dadea senzatia ca eu eram prada,eram ostaticul propriului meu joc.am inceput sa strig,sa zbier in speranta ca voi fii eliberata,dar in zadar.
- Nu ma mai strange atat de tare batrane,ma sufoci !Mirosi a alcool si arati groaznic,nu inteleg cum un om poate ajunge intr-un asemenea hal.Unii nu stiu ce inseamna igiena si curatenia ?
- Am sa-ti raspund la intrebare copil-o,dar cred ca nu-ti va placea ceea ce am sa-ti spun.Da,unii nu stiu deoarece n-au fost crescuti in puf ca si tinie,unii sunt nistie tarani care munciesc in fiecarie zi la camp pentru a-si intretinie familile,alti devin nelegiuiti,alti talhari sau alti ca si in cazul meu cad in prada alcoolului.
Nu apuca sa termine bine de zis fraza caci cazu la pamant cu o dara de sange care ii curgea din varful capului ca un mic parau care izvoreste din adancul muntilor stancosi,ca urmare a ranii provocate de parul cu care il lovise Johan pentru a ma salva.Amandoi cazusem in acelas timp,insa eu am fost cea care a suportat greutatea acestuia.
Dupa ce l-am ridicat de peste mine cu ajutotul lui Johan,trebuia sa fac curat la locul faptei asa ca rupsem cate o bucatica din rochia mea sau ce mai ramase din ea si ma apucasem sa curat petele de sange.Era pentru prima data cand stateam in genunchi si frecam o suprafata cu o carpa,dar nu era ceva de care sa mi se faca scarba ci dimpotriva,eram mandra ca apucasem sa fac acest lucru.Cu un optimism bun,curatasem imediat petele de sange si tarasem de acolo trupul ranit al batranului.
- Ce greu mai e si batranul asta!Daca as fii stiu ca va cadea nu te-as fii lasat sa il palesti in zona capuilui Johan.Dar bine ca am luat funile,macar tot este si un lucru bun in toata aceasta agitatie.
- Ana,partea mea pe care am avut-o de indeplinit a fost floare la ureche,cheile le-am gasit mai usor decat am crezut.Deci care e partea a doua a planului?
- Partea a doua este mai complicata,implica forta fizica si o manuire buna a sabiei.In primul rand trebuie sa mergem si sa-l legam pe calau cu aceste funi dupa care ii incuiem in casa si luam cheia cu noi.Dupa ce facem acest lucru maine va trebui sa ne infiltram prin multimea care va fii la locul executiei si sa ne apropriem de locul unde este adus prizonierul.Va trebu isa muncim in echipa.Ideea este ca trebuie sa-l rapim pe prizonieir si sa il ducem la casa abandonata de pe plaja.
Asadar,eu si camaradul meu mersem in toiul noptii la casa calaului pentru a-i face acestuia felul.Nu stiu ce fel de usa o fi avut la casa,habar n-am,tot ce stiu este ca abia am deschis-o.Intrand in casa il vazusem pe calau dormind cu capul pe masa si cu plosca de alcool in mana.Nu fusese deloc usor sa-l legam deoarece riscam sa-l trezim si sa ne faca el noua felul.In timp ce el il ridicam cu grija Johan il lega cat putea de strans cu funile.
- Nu va tine faza cu funile,se va trezi si va incepe sa urle.Ce ar fii sa-i lungim putin somnolenta ?zise Johan in timp ce lua o sticla veche si prafuita pe care o ridica si o tranti de capul calaului.
-De ce ai facut asta ?intrebasem eu uimita.Nu va muri ?
- Nu-ti face griji,cu putin noroc se va trezi cam maine seara pe acest imp.
Nu stiam ce sa fac,sa rad sau sa tac,nu ma gandisem la acest detaliu insa bine ca totul a iesit bine pana acum.
A doua zi in piata era mare agitatie,fiecare se impingea pentru a vedea cum este executat poratul sau pentru a putea incetini executia lui.Johan se amestecase printre ei,iar eu eram langa mama in locul unde nobili se asezau pentru a vedea executia.Din fericire inca nu stia nimeni de complotul meu si al lui Johan,care astepta semnalul meu pentru a incepe demararea planului.
Spiritele se incingeau din ce in ce mai tare,nobilii deveneau agitati,unde era calaul pe care il angajasera sa se ocupe de executia piratului ?.Atunci era momentul prielnic pentru a incepe demararea.M-am ridicat si spre surprinderea mamei,am strigat in gura mare:
- Johan acum !Acum e momentul ! Sa incepem planul de eliberare! Arunca-mi sabia pentru a putea sa iti las cale libera spre locul executiei.
- Anabelle ce tot spui acolo legat de planul de eliberare? Si nu ti-am pus.....
Mama n-a apucase sa termine propozitia pentru ca fusesem nevoita sa-i pun u ncalus pe gura pentru a nu ma opri sa il ajut pe camaradul meu la indeplinirea planului.Odata ce am prins sabia in mana primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost sa tai afurisita aceea de rochie si sa o arunc peste soldatii care se indreptau spre mine pentru a ma prinde. Forfota aceea alarmase multimea si o facuse sa se revolte asupra soldatilor.
Era momentul de care aveam nevoie,aveam cale libera spre locul unde era legat piratul.Nu puteam irosi o asemenea sansa,asa ca impreuna cu Johan am pornit in fuga spre acel loc,insa aparuse care ne taiase Comandantul Gundam care de mult timp dorise ca eu sa-i devin sotie.
- Opriti-va aici,nu aveti cum sa mergeti mai departe.Cel putin n-am sa va las eu !
- Johan m-oi ocupa eu de aceasta salamandra,tu du-te i-al pe pirat si du-l in locul de bastina stabilit!Vin si eu dupa ce termin treaba ista.Strigasem eu catre Johan in timp ce scoasem sabia pregatita sa-l infrunt pe cel care imi facuse curte atatia ani.
Comandantul se repezi sa-l insface pe camaradul meu cu sabia insa nu ii dadusem aceasta sansa,oprind cu o miscare la fel de rapida,ca taisul sabiei sale sa-l atinga.Vazand ca ma descurc camaradul meu o porni inainte
- Ce schimbare Anabelle.Sau mai bine sa spun Ana ?Esti asemenea unui pirat,imbracamintea,felul de a fi si limbajul pe care le ai sunt perfecte stilului de viata de pirateresc.
- Iar tu ai ramas aceeasi salamandra nenorocita Godman,acelas comandand care ii urmarea si ii ucidea pe capete pe aceeia care s-au saturat sa traiasca dupa felul tau de viata salamandra.
Lupta dintre mine si aceea salamandra se incingea,loviturile sale erau rapide si cu o forta pe care nu o mai vazusem pana atunci.Era aproape imposibil sa tin pasul cu el,de fiecare data cand sabile veneau in contact se provoca o mica scanteie.Intr-un moment de neatentie Godman reusise sa imi forteze sabia si sa ajunga cu taisul sabiei sale ascutite la umarul meu provocandu-mi astfel o rana destul de urata.
- Esti buna,dar nu destul de buna incat sa ma poti invinge.zise acesta ranjind ironic vrand sa para mandru de fapta sa.Ticul nervos pe care il facea in astfel de momente era sa-si mangaie mustata.
'' Trebuie sa-l inving altfel nu va ezita niciun moment sa ma ucida fara mila'' m-a gandisem eu.
Atunci pe chipul meu se formase un zambet smecheros,stiam cum il pot invinge,dar era nevoie sa-mi folosesc toate fortele pentru a reusi acest lucru.
Indreptasem din nou sabia spre el dar de aceasta data cu curaj si incredere in sine.Stiam unde gresisem pana acum,nu avusem incredere in propria mea sabie,luptasem de una singura dupa capul meu.Imi pusem toate sperantele in o ultima lovitura in care avea sa lupt alaturi de sabia mea,sa am incredere deplina in ea si sa-mi
misc mainile dupa rapiditatea atacului.
- Uite ce e Godman n-am temp de perdut cu tine,lupta asta fara rost o sa se termine aici cu ultima lovitura pe care ti-o dau.
Simteam ca corpul meu este pregatit sa o faca,aveam de gand sa-l ucid fara mila daca nu se ferea,in fond n-aveam timp de pierdut cu o salamandra raioasa ca si el.Sentimentul de lupta era din ce in ce mai puternic,simteam cum puterea curgea prin venele mele si cu mcreste cu fiecare secunda.
Ridicasem sabia si fara niciun resentiment i-o infipsem in piept acelei salamandre comandant cand fusese intr-un moment de neatentie.
Reusisem,devenisem mai puternica si intelesesem in sfarsit cum este sa fii un pirat,sentimentul era minunat.
Era un sentiment de bucurie,impulsivitate,violenta dar in acelas timp de respect.Era minunat,un pirat adevarat muncea in echipa impreuna cu sabia si camarazii sai ,se bucura de momente pline de bogatii dar folosea si impulsivitatea si violenta pentru a obtine ce doreste.
- Ana ! Vino,sa ne indreptam spre locul de bastina inainte ca ceilalti soldatii sa ne prinda din urma ! striga Johan catre mine.
- Ai dreptate,sa mergem.Deci se pare ca l-ai luat pe noul nostru camarad de la locul mortii,deci sa mergem in locul de bastina.
Porniram toti trei spre casa abandonata de pe plaja,dar nu se putea numi chiar toti trei deoarece batranul nu mancase si nu bause nimic de zile intregi asa ca era slabiti.Dar cine credeti ca a trebui sa-l care pe umeri ?
Da stiu,eu si Johan,dar al naibii si batranul asta,ca e mai greu decat celalalt,bine macar ca nu e la fel de beat si nu miroase de la o posta dar oricum nu iar strica o baie.




Cap.3 THOMAS STRAUS

Soarele era o spirala ce domina cerul cu minatele sale contraste de culori,care se diferenteau asemenea unor straturi nedespartite.Rosul carmin se imbina pe la jumatate cu un galben ca si frunzele florii-soarelui,impreuna formand un minunat pastel de portocaliu ce se ripipea in abisul oceanului mortii dandu-i o sclipire parca fantomatica.Oceanul isi lovea valurile de tarm cu putere,iar in contrastul razelor de nuanta cafenie a razelor soarelui acestea capatau o aura magica.
Pe plaja pustie unde linistea domnea si unde lumea fantomelor bantuia dupa bunul plac in noptile cu luna plina eu si Johan ne necajeam sa il ducem in spate pe acel batran care nu era deloc usor,ci dimpotriva ni se parea ca pamantul se rupe sub picioarele noastre,cel putin asta era opinia mea.Oboseala isi punea incet aprenta asupra noastra,ochi ni se inchideau incet iar mainile si picioarele incepusera sa ne tremure.Nici nu era de mirare dupa ziua pe care o avusem,dupa o lupta incinsa cu soldatii mamei si cu comandantul Godman,era extenuati infometati si insetati.In acel loc hrana era greu de procurat,apa de asemenea,iar cel care era cel mai puternic domina prin zona aceea.
Observand ca nu mai am putere pentru a continua sa merg mai departe,Johan incerca sa duca si o parte din povara mea.Eu insa nu mai rezistasem si cu ultimele forte ferisem mana cea grea a piratului din jurul gatului meu si cazand in genunchi din pricina oboseli am zis:
- Gata!Nu mai pot sa merg mai departe,pana aici ne-a fost,soldatii mamei ne vor gasi si ne vor executa in acelas timp fara mila daca mai ajungem vii in fata mamei.Sa fii pirat e mult mai greu decat am crezut.
Transpiratia de pe fata mea se combinase cu mizeria rezultand astfel ca ajunsem sa arat si sa miros ca si batranul acela,insa nu-mi pasa cum aratam,oricum acolo aveam sa-mi gasesc sfarsitul.
Batranul se ridicase pe picioarele sale si il lasa pe Johan sa-si traga sufletul dupa care ma privea pe mine cu o oarecare antipatie.Dupa ce ma privise pret de cateva secunde isi intoarse capul si scuipa o portie buna de flegma langa mine.Nu putusem sa cred cat era de scarbos.
- Cum poti face asa ceva batrane ?Nu iti este scarba ?!
Batranul ma privi mirat,dar si indiferent.Dupa ce ofta prelung pret de cateva secunde se ridica si se intoarse spre mare privind inca odata abisul apusului.Phsihicul sau era instabil,era o mica ruptura intre cele doua stari schimbatoare ale sale,pe de-o parte de recunostiinta dar si pe deoparte de antipatie si manie.Mania sa il acaparase cu totul pentru un moment.Stranse puternic din pumn si din buzunarul sau scoase un cutit pe care il duse langa nas.Sub lama cutitului isi afisa un zambet viclean,asemenea unui batran lup de mare.
- Crezi ca asta e ceva?Stai sa vezi cum este sa vezi sangele cum curge dupa ce ucizi o persoana.Nu iti recomand sa ti se faca scarba si sa-ti petreci jumatate din fiecare noapte varsand peste bord din pricina amintirilor despre aceste lucruri.Credeti ca doi copii ca voi pot deveni pirat?Mai gadeste-te odata.
Amandoi,eu si Johan,ramasem nemiscati si muti,nu aveam curajul ne il provocam mai ales ca stiam cat de periculos poate fi.Dupa o clipa se intoarse catre noi doi si cu un chip bland si vesel ne privi cu fata sa imbatranita.Vantul ii adia prin parul saten care ii atarna pe obraji pana aproape pe umeri.Fata sa dura,mare si dura era doar contrastul care il caracteriza direct.
- Thomas......Thomas Straus este numele meu daca asta va intereseaza,am facut parte din echipajul batranului capitan Chester,inainte ...inainte ca acesta sa fie ucis de salamandrele acelea lacome si verzi mai bine zis raioase.
-Uhm...eu sunt Johan iar ea este Anabelle de Loisure domnule zise companierul meu din copilarie teama in voce care ii tremura,dar nu de sfiala ci mai bine zis de o profunda teama.Manadusa la inima inima se inchise sub forma unui pumn.
Batranul ne privi vesel in timp ce ochii ii straluceau cu putere reflectand partea pozitiva a sa,sau asta dadea de inteles.Mana sa care tinea cutiul facu o miscare circulara reusind sa ne sperie,ne facu sa credem ca vroia sa ucida pe unul.Dar era cu totul altceva,isi baga doar cutitul inapoi la brau.
- Johan si Ana deci intr-un cuvant.Vulpoilor voi doi sunteti mai curajosi decat credeti,dar inca nu ati trezit spiritul de pirat care abia asteapta sa iasa din sufletul vostru si sa porneasca in cautarea aventurilor pe mare.
Si spunand una ca asta batranul fluiera de trei ori dupa care batu odata puternic din palme.Din tufisurile de la marginea plajei ca vantul un papagal zbura rapid si se aseza pe umarul drept al acestuia.
- Batrane Kiskow mai traiesti!A trecut mult timp de cand nu te-am mai vazut papagal hapsan ce esti,zise acesta in timp ce il dezmierda cu placere,iar papagalul facu la fel frecandu-si capul de obrazul acestuia.
- Kiskow...banane banane...repeta hazliul papagal intr-una amuzandul pe batran care parea ca se afla intr-o stare pozitiva,cea ce ne linistea oarecum pe noi.Faptul ca l-am eliberat i-a redat speranta ca va mai retrai odata acum la batranete ceea ce traise candva in tinerete.Sufletul sau radia de fericire,nu doar din motivul ca isi revazuse companierul si ca fusese eliberat,dar si ca avea sa porneasca pe mare cu cei doi camarazi ai sai noi,pe care avea sa ii instruiasca in stilul sau.

[Kazuki]

Text sters partial pana cand autoarea va posta urmatorul capitol

[Jasmine]

Capitolul 3.



" Soarele era o spirala ce domina cerul cu minatele sale contraste de culori,care se diferenteau asemenea unor straturi nedespartite.Rosul carmin se imbina pe la jumatate cu un galben ca si frunzele florii-soarelui,impreuna formand un minunat pastel de portocaliu ce se ripipea in abisul oceanului mortii dandu-i o sclipire parca fantomatica.Oceanul isi lovea valurile de tarm cu putere,iar in contrastul razelor de nuanta cafenie a razelor soarelui acestea capatau o aura magica."

Descriere neomogena, in sensul in care te-ai axat mai mult pe soare, ca si cum soarele ar fi peisajul, nu un element al acestuia.

se ripipea – se risipea

in abisul oceanului mortii dandu-i o sclipire parca fantomatica.Oceanul isi lovea valurile de
Repetitie.

"contrastul razelor de nuanta cafenie a razelor "

Ce? Soarele are raze, inteleg, dar ce zici tu acolo...

"Pe plaja pustie unde linistea domnea si unde lumea fantomelor bantuia dupa bunul plac in noptile cu luna plina eu si Johan ne necajeam sa il ducem in spate pe acel batran care nu era deloc usor,ci dimpotriva ni se parea ca pamantul se rupe sub picioarele noastre,cel putin asta era opinia mea."

"a necaji" il folosesti in general ca sa exprimi o interactiune dintre doua persoane; astfel spus, nu prea se potriveste "a necaji" cand te referi la sine, nu te poti necaji pe tine decat daca ai ceva...probleme. De asemenea, vad cam putine virgule pe la tine, asta neinsemnand sa pui virgule pe unde apuci ca sa fie multe, ci sa pui unde trebuie. Apoi, te-ai contrazis, zicand "ni se parea ca pamantul ", dupa care "cel putin asta era opinia mea" - pai ori vi se parea la amandoi ori numai tie.
Apoi, ai foarte multa descriere si foarte putina actiune. Iar actiunea este prost legata cu descrierea si naratiunea. La inceput este muuulta descriere pura, iar dupa aceea introduci personajele mult prea brusc, si la fel faci si cu naratiunea. Incearca sa le impletesti, nu sa le delimitezi.

"Oboseala isi punea incet aprenta asupra noastra,ochi ni se inchideau incet iar mainile si picioarele incepusera sa ne tremure."

Grija la repetitii.

"In acel loc hrana era greu de procurat,apa de asemenea,iar cel care era cel mai puternic domina prin zona aceea."

Ai inceput cu indici spatiali, ai terminat cu indici spatiali - cel de la sfarsit nu isi mai are locul deci.

"...dupa care ma privea pe mine cu o oarecare antipatie.Dupa ce ma privise pret de cateva secunde..."

Aici ai terminat propozitia cu o actiune pe care ai reluato la inceputul primei. Era mai bine daca scriai direct "Dupa cateva secunde" ca sa nu mai repeti atata.

" - Cum poti face asa ceva batrane ?Nu iti este scarba ?!"

Dar tie nu-ti e mila ca n-ai pus nici o virgula p'acolo?

"Batranul ma privi mirat,dar si indiferent"

Mirat sau indiferent? Ca se cam contrazic.

"Dupa ce ofta prelung pret de cateva secunde...."

Iti pot arata chiar cu vreo doua propozitii inainte ca ai mai folosit expresia asta.

"Phsihicul sau era instabil,era o mica ruptura intre cele doua stari schimbatoare ale sale,pe de-o parte de recunostiinta dar si pe deoparte de antipatie si manie."

Ba avea un "psihic" , nu un "phsihic" destul de stabil, e o diferenta intre a simti mai multe stari si a fi instabil mintal. Si apoi, care era "ruptura" ?

Sub lama cutitului isi afisa un zambet viclean,asemenea unui batran lup de mare.

Sa-ti arat ca de la inceputul capitolului l-ai numit numai batran ? Incepe sa sune urat cand citesti numai « batranul » « batranul ». Pentru ureche suna a repetitie. Incearca si tu sa mai diversifici, cauta niste sinonime ceva, dai un nume !

Stai sa vezi cum este sa vezi sangele cum curge dupa ce ucizi o persoana.

Cum, cum...In primul rand nu suna deloc bine, si in al doilea rand e repetitie.

Amandoi,eu si Johan,

Nu trebuia sa mai precizezi care amandoi, se subintelegea ca erau aia, pentru ca ei ascultau, nu ? Asa ai facut si fraza sa nu sune bine, prin faptul ca ai precizat care amandoi. >_>

"...nu aveam curajul ne il provocam... "

Ce curaj nu aveai... ?

"Fata sa dura,mare si dura era doar contrastul care il caracteriza direct."

De aici sustragem faptul ca avea o fata mare si de doua ori dura, nu? Asta denota lipsa bagajului diversificarii exprimarii, printre altele.

"...inainte ca acesta sa fie ucis de salamandrele acelea lacome si verzi mai bine zis raioase."

Serios, reciteste - In primul rand ca iti lipsesc semnele de punctuatie, sau daca iti e lene sa le pui pe alea, macar niste conjuctii pentru a face mai bine legatura intre idei. in al doilea rand, "verzi mai bine zis raioase" ... ce legatua aveau una cu alta? Putea sa fie si verde si raioasa, asta nu insemna ca treceai la o alta caracterizare a ei, e ca si cum ai spune "Ma duc la Ion pe jos sau mai bine zis e cald afara".

"-Uhm...eu sunt Johan iar ea este Anabelle de Loisure domnule zise companierul meu din copilarie teama in voce care ii tremura,dar nu de sfiala ci mai bine zis de o profunda teama."

VIRGULA ! si REPETITIE ! Reciteste enuntul si spune si tu cat de inteligibil ti se pare.

zise companierul meu din copilarie teama in voce care ii tremura,dar nu de sfiala ci mai bine zis de o profunda teama

In primul rand n-am inteles nimic. In al doilea rand ai o exprimare proasta , si de aceea n-am inteles nimic. In al treilea rand ai repetat cuvantul “teama”, care in prima propozitie habar n-am ce cauta. In al patrulea rand uite cum trebuia sa arate frata fraza, si sa ma scuzi daca ti-am modificat-o pe ici pe colo. [ Jasmine ]

- zise companierul meu din copilarie PUNCT. Spatiu. Cu litera mare: Vocea ii tremura, dar nu de sfiala catre batranul Straus, ci de teama. Da, teama. Ala era motivul glasului sau tremurand.

Manadusa la inima inima se inchise sub forma unui pumn.

Vreun spatiu, ceva ?

"Mana sa care tinea cutiul facu o miscare circulara reusind sa ne sperie,ne facu sa credem ca vroia sa ucida pe unul."

Faci sa para de parca i se misca omului membrele de nebune, nu el le controleaza. Insuseste-i personajului actiunile.

- Johan si Ana deci intr-un cuvant.

Chiar ai o aversitate atat de mare catre virgula ?

Tema ar fi fost una interesanta daca abordarea ei nu era atat de superficiala, astfel ca, nu ai semnele de punctuatie corespunzatoare mai deloc acolo unde trebuie sau macar cuvinte de legatura. Exprimarea lasa si ea de dorit, mai ai de muncit considerabil. La fel si felul in care iti expui ideile. Introduci propozitiile principale la sfarsit, prin verbe la gerunziu, iar verbele la gerunziu trebuie evitate pe cat de mult posibil intr-un fic.. Apoi, faptul ca nu stii sa impletesti descrierea cu naratiunea si actiunea propriu-zisa. La chestia asta ai de muncit considerabil.
Pentru inceput ai putea incepe sa evoluezi punand un mic spatiu dupa toate semnele de punctuatie. Da mai bine la aspectul textului, si crede-ma, si ala conteaza.

[ Comanda onorata si scuza-ne de intarziere. ]