O trecem pe feminin

[Teh]

Neith, mulțumesc pt. comentariu și pt că citești .Scuze de întârziere, am venit cu următorul capitol.
Lectură plăcută!

Capitolul Patruzeci ÅŸi Doi

- Da, deci biletele le-am luat pentru data de vineri ! Te lasă exact la aeroportul ăla , şi vin eu să te iau !
Mama părea destul de obosită însă îşi păstra tonul entuziasmat, poate pentru mine? Săptămâna asta plecam la mama. De abia aşteptam ! Urma să o văd, să ne povestim şi alte lucruri de genul. Şi să îl întâlnesc pe noul ei partener de viaţă. În fine, probabil va trece şi asta şi mă voi obişnui cu ideea. Nu prea mă interesa atâta vreme cât ea era fericită. Mai furioasă fusesem pe tata atunci când se recăsătorise. Nu ştiu de ce... Oricum, trecusem şi de această etapă. Mai ales de când aflasem cât de simpatică era Liliana. Nu că ar fi urmat să las garda jos pentru omu’ ăsta cu care era mămica mea. Nu, doar că o să fiu politicoasă pe bune şi o să încerc să ţin pace pe perioada cât stau acolo. Altceva nici că mă interesa !
Şi aveam nevoie de o scăpare din peisaj, căci oricum aceste zile urmau să fie grele. De când aflasem de luni că Sonia îl plăcea pe William, făcusem câteva lucruri foarte rele.
M-am interesat de fiecare persoană care îi era „ prietenă” , sau la genul masculin. Am aflat că erau câţiva, dar eu ştiam că nu era sinceră cu niciunul . A fost uşor să îi corup pe unii dintre ei. Şi asta am făcut-o într-un mod destul de indirect. Deci, eram rea. Asta-i viaţa ! ce să-i faci! Lovitura de graţie voiam să o dau joi, adică mâine. Căci vineri nu mă mai duceam la liceu, pentru că mă căram din ţară. Doar pentru o săptămână. Era scenariul perfect. Apele se linişteau, veneam cu forţe proaspete... Şi totul ar fi fost bine.
Deci, am rezolvat ca niciunul dintre prietenii ei să nu îi fie aproape. Bine, de ce făceam asta?
Sigur cu toţii m-ar fi întrebat.
Nu îmi păsa de Will atât de tare. Şi nici nu eram atât de supărată pe Mircea. Era altceva.... O ţinusem neobservată ideea asta, pentru că nu am vrut să rănesc pe nimeni. Chiar şi în mintea mea, nu m-am mai gândit la acest fapt. Îi zisesem Biancăi să îl dea dracu pe Florin, din alte motive. Era un băiat simpatic şi în mod normal aş fi încurajat-o să se împace cu el. Dar nu după ce văzusem înainte. Era în seara când mă plimbam cu Dani ( ce amintire... ) în noaptea în care.... Ei bine, atunci când s-a întâmplat ce s-a întâmplat , şi cineva a intrat în hotel. O cunoşteam pe tipa aceea, şi la fel de bine îl ştiam şi pe el. Nu ştiam că Sonia era curvă, poate că mă înşelam . De fapt, atunci am crezut doar că îl place pe Florin, dar de unde să ştiu eu?
Oricum ,m-a deranjat. Umbla după una dintre cele mai bune prietene ale mele şi şi-o trăgea cu fufa aia degenerată. Un băiat are nevoie. Ea? Ea nu avea nicio scuză.
Acum că aflasem că era şi o ipocrită şi aşa mai departe, merita ceva ca să înţeleagă cu cine se pune. Pentru că Biei îi plăcea de Florin, ok, asta era un fel de răzbunare. O să se înveţe ea minte ce să facă . Să trădeze , chiar şi într-un mod indirect. Ştiu foarte bine că era conştientă de faptul că Brb avea încă ceva pentru tipul respectiv ( era destul de evident uneori ) şi el chiar o recunoştea la toată lumea. Nu ştiu care fusese scopul ei, nu mă mai interesa.
Acum îmi este clar că s-a prefăcut, şi o să o bag eu atât de tare în sperieţi încât să plece de aici. Poate.
Mi-am amintit că vorbeam la telefon şi i-am răspuns mamei la unele întrebări, de abia dacă le înţelesesem.
- Bine mamaşa, ne vedem pe vineri . Hai că eu tre’ să închid, ştii e destul de târziu ! Mi-e somn că mâine am şcoală. Mi-am făcut băgăjelu’ şi tot restu’. Mă duce L.. Mă duce papi la aeroport şi toate bune . Nu îţi face griji. Te iubesc, haidi pa !
Am închis şi am pus mobilul de-o parte. Urcându-mă în pat, m-am uitat liniştită la tavan. Era liniştitor să stau aşa. Mi-am amintit iar de medalionul de pe masă... Nu m-am uitat în direcţia aceea. M-am întors pe cealaltă parte şi am încercat să închid ochii, să adorm. Ceva nu mă lăsa. Am stat aşa câteva minute, apoi am auzit telefonu’ sunând. Leneşă şi fără prea multă energie, m-am ridicat din pat şi am răspuns.
- Ce-i?
Tonul direct , uÅŸor iritat.
- Ieşi afar’.
M-a întâmpinat o voce cunoscută. Am oftat.
- Nu.
Răspunsul destul de franc . Uşor dispreţuitor ce-i drept.
- Ştii cât de datoare îmi eşti?
Mi-am dat ochii peste cap şi am respirat greu ! Uff ! Mă avea puţin , puţin de tot, la mână. Şi acum încerca, olecuţă, să profite. Of, am râs în sinea mea şi am ieşit afară. Nu îmi păsa cum arăt. Mi-am prins părul şi nici măcar nu m-am sinchisit să mă schimb de pijamale.
Tata iar era plecat cu afaceri ( destul de des în ultima perioadă ! se întorcea mâine ) , aşa că a fost uşor să ies din casă ( Lili dormea dusă ) .
Înfumuratul ăla mă aştepta în faţa locuinţei, rezemat de maşină. Era îmbrăcat într-o pereche de pantaloni închişi la culoare ( se observa ) un tricou ce îi scotea trupul în evidenţă şi o jachetă. Şi. . . Ok, nu mai conta. Arăta foarte bine în seara aceasta . Ce era cu el? Neah, de fapt – era mereu atrăgător. Doar că eram eu ( probabil! ) prea adormită şi ieşea el în evidenţă... Sau ceva...
- Ce vrei?
L-am luat direct, spunând asta indiferentă. A început să râdă , măsurându-mă din priviri. Mi-am dat ochii peste cap.
- Sexy.
A dat verdictul într-un final. Eu mi-am mai privit odată ţinuta. Hm, pantalonii îmi scoteau picioarele în evidenţă şi bluza de pijama era.. Ok, ok – era sexy. Am oftat.
Åži mi-era ÅŸi frig !
Minunat.
Cred că a observat asta , am tresărit puţin.
Mi-a făcut semn dacă vreau să intră în maşină dar am dat din cap că „nu”. Eu voiam să intru în casă. Brusc, mă apucase somnul. A zâmbit şi şi-a scos jacheta.
- Nu-i nevoie.
L-am anunţat rece. A dat din umeri şi mi-a aruncat-o peste umeri. Uau, de ce mă aştepasem să mă asulte?
- Ştii , sutienul şi tricoul tău sunt la mine.
Am început să râd. Uitasem total de ele. Şi el avea ceva la mine, eu una nu aveam de gând să îi amintesc.
- D’asta ai venit?
Dacă mă scosese din casă pentru porcăria asta, deja aveam o lovitură pregătită. . . M-a anunţat că nu era asta. Iar eu am fost curioasă de ce venise.
- Am auzit că ai de gând să faci ceva cu Sonia?!
Am ridicat din sprâncene. De unde naiba aflase aşa ceva? Nu a vrut să răspundă acestei curiozităţi aşa că eu am vrut doar să intru în casă, dacă nu îmi dădea ceea ce eu doream !
- Stai în banca ta, serios.
A fost replica ce m-a oprit. M-a întors spre el. Acum stăteam la o distanţă foarte mică.
- Ce vrei să zici?
A zâmbit, fericit că îmi captase atenţia.
- Adică, ceea ce vrei să faci e şi imatur şi inutil. Las-o pe altădată, nu săptămâna asta. Bine?
Era destul de calm dar puteam observa încordarea şi îngrijorarea din tonul lui. Pentru ce? Dar nici că îmi păsa . Mi-am încrucişat braţele ( şi pentru că mi-era frig ) .
- Nu vreau !
I-am zis sigură pe mine.
- Vorbesc serios, Ela. Mircea n-o să sară pentru tine dacă află, e soru-sa . Pe bune acu’, şi Sonia...
Acum chiar că mă enervasem. Inima mea cred că accelerase, nu ştiu din ce motiv. Am ridicat vocea şi am început să vorbesc. Ce tupeu pe el. Sonia, Sonia. Vai, de parcă mă durea pe mine în fund de existenţa ei de tot rahatul. Ce dracu avea el?
Puteam să fac ce vreau şi când vreau. Vai, s-a trezit acu’ să îmi dea lecţii cum să mă port. Nu era persoana potrivită !
- Auzi, dacă o placi aşa tare nu ai decât să o aperi. Eu pur şi simplu fac ce vreau, ţi-e clar?
A oftat.
- Îmi eşti datoare, deci dacă te rog să nu o faci.. Uite, nu mâine, bine?
Am zâmbit demonic şi am scos limba la el. Îl aveam la mână.
- Îţi sunt ţie datoare, nu idioatei ăleia... Ţi-am mai zis, dacă-ţi pasă de ea..
Nu m-a lăsat să continui. M-a luat în braţe, atât de repede că nici nu am reuşit să reacţionez. Inima mea bătea cu putere, cred că şi a lui la fel. Mi-a căutat buzele. O briză uşoară ne-a întâmpinat trupurile... Tăcere. Limba lui se mişca uşor în gura mea, explorând fiecare loc. Nu am protestat.
De ce?
Nu mă gândeam acum la asta. Îl trăgeam de tricou. Nu ştiu când am făcut asta. Stătea rezemat de maşină şi eu lipită de trupul lui. Era cald. Mă simţeam bine. Pentru câteva secunde, mi-am putut elibera mintea.
S-a despărţit uşor din acel gest. Fusese pasionant, recunosc. Mă furase pentru puţin timp. Am deschis ochii şi i-am privit pe ai săi.
- Nu mai spune atâtea porcării, cum dracu să o plac ? Dă-o-n.... În fine, dă-o undeva. Nu mă interesează. Tu mă îngrijorezi.
Uau. Mister Will recunoştea că simţea ceva puternic pentru mine?
Åži ?
Åži ce ?
Ei bine, mă bucuram pentru el. Am râs şi acesta şi-a dat ochii peste cam. Am făcut câţiva paşi în spate şi după m-am pregătit să mă întorc şi să plec.
- Uite ce e, o să fac ceea ce vreau. Bine?
L-am auzit înjurând dar privirea mea era fixată pe drumul din faţă. Am intrat în locuinţă şi am căutat patul. Atunci am realizat că jacheta lui rămăsese la mine. Făceam colecţie cu hainele lui. Am aruncat-o pe undeva şi am adormit.
Nu îmi amintesc ce am visat dar am dormit bine.

*

- Da. Mâine plec. Haidi că mă car la şcoală. S-ar putea să ajung târziu azi. Pa!
Mi-am luat la revedere de la Lili şi l-am pupat pe tata pe obraz ( destul de neobişnuit din partea mea ) . După asta m-am cărat la şcoală. A trebuit să fug căci eram deja în întârziere. Aveam programate două teste, dar învăţasem bine de tot aşa că nu îmi păsa . Am rezolvat cu asta repede .
Mircea mi-a zâmbit şi eu i-am răspuns. Urât din partea mea. Nu îmi părea rău pentru el, dar când mă gândeam că mă va urî, îmi trecea un fior ciudat prin trup. Dar îmi aminteam rapid de idioata aceea şi de amica mea, Bia. Ce ar fi fost dacă ar fi aflat de toată treaba aia?
Ei bine , ştiam că ar fi terminat-o pe scursură. Eu nu voiam să îi zic, dar mă răzbunam pentru ea. De regulă nu era vina fetelor , băieţii le agăţau şi nu trebuiau... Cum se spune, „ pedepsite”. Dar acest caz făcea excepţie. Era Sonia. Şi ea îl sedusese pe Florin. Aflasem ulterior că se dădea la el în vreme ce acesta stătea cu Bia . Ciudat. Presupun că îl plăcea şi pe acesta, într-un fel.
Ce ghicitoare ciudată ! Dar mie nu îmi păsa. De câte ori zisesem asta în ultima perioadă? Nici nu mă mai interesa. Mă transformasem într-un monstru?
Neah !
Aşa fusesem întotdeauna.
Mi-am amintit de Mihaela şi de vremea când am bătut-o. De Aura. De vechea mea şcoală. De Dani. Da, era şi el acolo. Îmi venise în minte şi Cristi şi Ana. Ce era cu ei? Nu mai vorbisem de mult cu aceştia. Amintiri.
Toate acestea erau din trecut. Şi mă defineau, într-o anumită măsură. Nu conta, bună sau rea. Aşa eram eu.
Orele s-au terminat destul de greu, dar m-am bucurat atunci când s-a întâmplat asta. Mircea chiulise la ultima oră ( interesant ! ) . Am luat-o de braţ pe Sonia.
- Scumpete, hai să facem o plimbărică.
S-a uitat nedumerită la mine şi a încercat să se smucească, dar nu am lăsat-o să-mi scape.
- Ce vrei, paraşută de doi bani?
Ha-ha-ha! Deci asta era înjurătură la ea?
Avea nevoie de lecţii. Am tras-o după mine. Nu mă interesa dacă ceilalţi se uitau la noi. Nu voiam să o bat în liceu, deja fusesem odată exmatriculată pentru aşa ceva ( zău dacă nu eram sătulă de aşa ceva ! ) . Bia îmi luase lucruruile, şi normal că mergeau cu noi. În spatele şcolii era un fel de depozit, acolo veneau oameni doar marţea , miercurea şi sâmbăta ( în rest era pustiu ) . Am împins-o.
S-a uitat urât la mine şi a încercat să plece de acolo. Ok, era o laşă . Îmi făcusem altă părere despre ea.
- Unde crezi că fugi?
M-am adresat calmă către aceasta.
- Ţie ce ţi se pare? Trei contra unu? Nu e fair-play.
Ah, asta era?! Chill dear, chill!
- E unu contra unu. Tu ÅŸi cu mine. Ce vezi altceva? Spectatori?!
S-a încruntat şi s-a apropiat de mine. În sfârşit îşi arăta expresia aceea care mi se părea mie interesantă. Şi-a aruncat ghiozdanul pe jos, la fel şi sacoul , desfăcându-şi cravata şi înlăturând-o. Am făcut şi eu acelaşi lucru.
A zâmbit victorios şi adrenalina mea a crescut. Simţeam cum sângele pulsează cu mult mai multă putere în vene, căci ştia şi acesta că aveam să mă distrez. De un lucru de genul acesta aveam eu nevoie. Ea nu era chiar atât de patetică, uneori putea să semene cu mine.
Cred că de aceea voiam să mă şi bat cu ea.
Lasă-le dracu de celelalte motive , doar voiam s-o fac pilaf !
Asta era clar!
Şi eu mi-am arcuit buzele, căci nu mă puteam abţine. Ai fi zis că eram prietene şi urma să fim complice la cine ştie ce. Oricare ar fi fost cazul, amândurora ne plăcea asta.
- Şi cu ce ocazie ne încăierăm?
A spus aceasta batjocoritor şi totodată pe un ton entuziasmat. Uau, inima mea a bătut mai tare ! Ce mă distram. S-a năpustit asupra mea dar am reuşit să mă feresc. Dacă nu o făceam, faţa mea ar fi fost un dezastru. Ştia să dea cu pumnul. Din fericire, şi eu cunoşteam fenomenul. Am fugit puţin în faţă şi ea m-a urmat . M-a lovit cu piciorul în unul dintre genunchi. M-am lăsat în jos pentru a atenua durere şi după , ridicându-mă, i-am tras şi eu un pumn în stomac.
Şi-a înconjurat acea parte cu mâinile.
- De ce nu? Vreau să zic, e distractiv. Şi în plus, cum de-ai pus tu ochii pe blond?
S-a încruntat .
Ha!
Deci era secret? Mie nu îmi păsa. Şi ştia o grămadă de lume. A venit spre mine şi m-a luat de păr. Nu am reuşit să ripostez la asta. Mădă şi Brb au vrut să mă ajute dar am strigat la ele să stea acolo. Eram corectă, mai presus de toate. Cel puţin acum.
M-a trântit la pământ şi trebuie să recunosc că a durut. Nu a fost de-ajuns, cred că îşi amintea de ultima dată când ne-am „ pălmuit”. Astfel, m-am făcut şi cu un picior în burtă.
Lucky me !
Am scâncit şi m-am aflat în echilibru după câteva secunde. Aceasta s-a apropiat de mine , gata să îmi facă.. Ceva , nu prea îi puteam percepe mişcările.
- Uite ce e, o să ai nevoie de un spital când termin cu tine. Dacă fac asta, va trebui să te dai la o parte din calea mea. Despre Will vorbesc aici.
Am început să râd. La propriu. Deşi mă cam durea abdomenul, eh – riscurile meseriei.
- Bine.
Am şoptit sinceră. Eu nu voiam nimic în schimb. Deşi ştiam că urma să câştig. M-a mai lovit odată, de această dată ţinta a fost faţa. Era destul de mult zel în mişcările ei. Îmi plăcea. Deci putea fi şi ea periculoasă atunci când dorea. Dar încă avea probleme de irascibilitate. Şi nu era ca mine. Eu nu aveam voie să pierd. Niciodată.
Am mers spre ea şi am luat-o şi eu de păr, trântind-o la pământ. Ai fi zis că o imit, dar nu. Căci am aşteptat să revină în poziţia iniţială şi i-am tras un cap în gură. Până acum totul fusese lent, aşa pentru încălzire. Dar acum aveam chef să o termin. S-a năpustit iar asupra mea şi m-a trântit de un zid. Mi-a pus braţul în gât şi celelalte două voiau să mă ajute.
- Mă descurc!
Am strigat pentru ca ele să nu se apropie. Sonia a zâmbit.
- E bine să ai prieteni.
Am şuşotit eu şi asta i-a distras atenţia.
„ Tu nu ai . ” am zis mai mult pentru mine. Am fost tristă o secundă, pentru ea. Doar atât ,căci mai mult nu merita.
Punct slab. Atunci când nu mai era atentă, am întors poziţiile şi i-am pus mâna în gât. S-a zbătut până ce a reuşit să scape. După iar a căzut la pământ cu mâinile asupra gâtului. Parcă îşi căuta aerul. I-am dat un picior în faţă şi apoi am sărit peste ea. A continuat o serie de palme, pumni, zgârieturi – oriunde apucam. În jurul nostru era spectacol. Căci era un loc apropiat de liceu, mulţi dintre colegi se adunaseră.
S-au schimbat brusc poziţiile. Acum blonda stătea de-asupra mea. M-a lovit cu capul în gură şi mi-a dat sângele.
Nu ştiam ce să fac ca să mă eliberez. Am gândit ,ceea ce ea părea să nu facă.
- Åžtii.. Sonia...
Asta a oprit-o căci tocmai era gata să mă lipească.
- Mi-e milă de tine.
Am continuat pe tonul meu franc. A lăsat garda jos şi am reuşit să întorc poziţiile. Şi nu ştiam cum să o mai lovesc, aşa că mi-a trăznit o idee în cap care urma să o facă să îşi piardă minţile. Mi-am apropiat gura de a ei şi mi-am proptit buzele de ale sale. Nu era un sărut, am început să o muşc până ce am simţit gust de sânge. S-a ridicat repede, vrând probabil să se ascundă. Am luat-o de păr şi am trântit-o. Eram gata să îi mai dau una, credeam că îi dăduseră deja lacrimile.
Cineva m-a oprit.
- Ce dracu...?
Am recunoscut vocea şi am zâmbit, căutându-mi hainele. Am luat sacoul pe mine şi cravata mi-am lăsat-o dezordonat pe gât.
Şi i-am văzut expresia feţei..
M-am simţit ultimul om de pe Terra. Nu îl mai văzusem niciodată aşa. Poate că mă ura, nu ştiu. Dar nu era indiferenţă şi nici prea multă ranchiună, mai degrabă furie manifestată într-un mod calm. Ochii lui mă scânteiau, parcă dorea să mă ucidă. Când a trecut pe lângă mine am rostit:
- Hei Mircea..
Pe un ton amuzat, superior. S-a uitat la mine de parcă eram o javră, ceva ce nici măcar nu merita .
Am dat din umeri.. Nu mai conta. S-a aplecat spre soru-sa şi eu am privit. Eram curioasă ce reacţie urma să aibă . A luat-o de mână şi a ridicat-o. Apoi, a ţipat la ea şi se pregătea să îi dea o palmă.
Ce era în neregulă cu el?
Nu era scenariul bun!
Trebuia să o apere! Aşa erau fraţii, indiferent cât de căţea era idioata aia. Am fugit spre acel loc. Era prea târziu, deja îi dăduse o palmă.
- Ce-i cu tine?
Am strigat furioasă împingându-l. Am luat-o pe blondă de acolo , în spatele meu.
- Eşti prost, arogant, insensibil şi fără inimă. E soru-ta. Ai probleme?
Nu ştia cum să reacţioneze. S-a încruntat. Pentru mine asta însemna ceva îngrozitor. I-am tras un pumn şi am plecat, fără a mă uita înapoi. Atunci când am ieşit din acea „ curte ” i-am dat drumul la braţ tipei şi le-am făcut semn Mădălinei şi Biancăi să mă urmeze.
De aici se descurca singură.
- Ce-a fost aia?
Cele două voiau să ştie. Am dat din umeri. Ne îndreptam spre casa lui Brb, pentru că nu aveam chef să mă vadă aşa tata. Şi nici Lili că veni vorba.
- Ha? Mircea e un cretin.
Ele nu puteau înţelege. Eu da. Căci aveam un frate şi o familie destrămată. Şi sufeream şi eu. Pur şi simplu nu am putut să mă uit la ea cum era tratată . Ca pe un nimic. Aş fi preferat să o ia în braţe. Să o consoleze şi doar pe mine să mă deteste. Nu îl înţelegeam, nu avea inimă? Nu asta conta. Căci , în clipa aceea, m-am simţit foarte rău ! Mă pot lupta cu ceva superior sau cu cineva de acelaşi nivel ca mine, însă nu vreau să calc în picioare pe cei neajutoraţi. Aceea nu sunt eu.
Iar blona aşa păruse în acel moment.
Fetele nu puteau pricepe asta.
- Ciudat că Will nu a fost acolo.
A spus Bia dar m-am prefăcut că nu o aud.

_
*Chill dear, chill : relax dragă, relax.
* Lucky me : Norocoasa de mine !