Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

O trecem pe feminin

#41
Ah a fost cel mai dificil capitol de pan' acu.Asta pentru ca ma chinuiam sa nu zambesc si nu-mi iesea de niciun fel (tata are o problema cand ma vede razand in fata laptopului).Asa ca m-am muscat de buza ca sa ma abtin si totusi!! Cum sa nu zambesti cand sunt atatea faze mf??? :X
Hai s-o iau cu sfarsitul..A fost prea tare faza cand ea incepuse sa-si imagineze trebuirile alea.Initial am crezut ca e pe bune, dar cand am realizat ca erau numai fanteziile ei, pur si simplu ma umflase rasul :)). Foarte tare ;)
Apoi Silviu...pai ce sa zic..mie imi place ca personaj.Pur si simplu face actiunea mai interesanta. Dar ca specimen de baiat,il urasc.Mi se pare oribil sa dai intr-o fata, dar cu siguranta si-o va lua mult mai rau decat a dat-o.Grrr, ce nesimtit :))
Ufff astept cu nerabdare sa postezi iar :X:X.Si mai repede daca se poate :))
pa pa >:D<
Legile lui Murphy:
Daca ceva functioneaza, nu-i bine sa-l repari.
*
Sexul este unul din cele 9 motive ale reincarnarii. Celelate 8 nu sunt importante.
*
Tot ce e bun: ori e imoral, ori este ilegal, ori ingrasa.

*My anime list*

#42
DOH! Iar am rămas mască, mereu mă surprindeţi cu ale voastre comentarii. Vă adooooooor oameni buni : )) . Mulţumesc mult că daţi comm şi că vă place :X şi ca de fiecare dată, sper să vă placă în continuare ! * hugs everyone * .
Acest capitol aş putea zice că e ceva mai plicti , dar o să treacă el. Are un element important, dar o să vedeţi asta mai târziu. Mai apare un personaj : )) . În fine... Ăăh : - ? Sper să vă placă!!
Cât despre Sivliu, nolazy are dreptate, o să şi-o ia : )). Ela e răzbunătoare = )) .
Ok , thanks again pentru apreciere :X

Letură plăcută !

[center]Capitolul Zece[/center]

- Da mamă. E super aici. Vremea e ok, mă rog, şcoala de abia a început. Off, totul e bine.
- Draga mea, mi-e aşa dor de tine. Şi ai mâncat? Să mănânci! Să nu te prind că ţi cură sau ceva, că ne certăm. Trebuie să ai grijă de tine.
Am oftat . Era dimineaţă şi tocmai mă pregătisem să plec la liceu, când mama a sunat. La fel a făcut în ultimele trei zile. M-a sunat într-una, şi mereu aceleaşi lucruri.
- Calmează-te că’s bine. Trebuie să plec că bate Aura la uşă. Mai vorbim. Te iubesc , pa.
- Şi eu te iubesc. Să fi cuminte. Pa!
Am închis înainte să îi mai dau şansa să adauge şi altceva, mi-am luat geanta – o aveam pe post de ghiozdan – şi am plecat.
- Scuze de întârziere.
M-am scuzat în faţa prietenei mele care s-a mulţumit doar să dea din cap. Îi povestisem, în cele din urmă, ce se întâmplase cu cretinul ăla. Asta doar pentru că nu îl văzusem în incinta liceului zilele trecute. Era joi, şi luni se întâmplase „ fericitul eveniment” . Încă nu reuşisem să îi fac faza ( încă nu ştiam care fază ) . Dar nu îmi scăpa el, indiferent de ceea ce trebuia să fac. Miki s-a transferat la B, la profil de matematică informatică . Super, acum am scăpat şi de idioata aia. Lucrurile păreau să se încline doar în favoarea mea. Mai puţin vremea, care decisese să ne plouă azi. Am deschis umbrela şi ne-am băgat amândouă sub ea. Era destul de mare pentru noi.
- Of o să ne udăm leoarcă până ajungem!
A început Aura să se plângă pe la jumătatea drumului.
- Trebuia să fiu luat un taxi!
A adăugat indignată şi eu am chicotit. Îmi plăcea vremea asta, când stăteam în casă şi priveam pe fereastră. Era ok. Însă, atunci când trebuie să mergi DIMINEAŢA la liceu, nu e nicio plăcere să fi udat.
- Eu ţi-am zis, dar tu nu : batman, batman!
A râs la afirmaţia mea deşi am văzut că se enervase.
- Trebuia să îl pun pe Raul să ne ducă!
Asta a fost o remarcă la care nu mă aşteptasem. Asta pentru că Aura rareori îi cerea ceva lui Raulinio, şi nu ştiu dacă acesta chiar îi oferea. Şi sincer, îmi păsa pentru că ea era cea mai bună prietenă a mea. Şi nu vroiam să fie călcată în picioare. Am decis să nu fac niciun comentariu referitor la aceste vorbe, era prea devreme pentru o ceartă şi mie îmi era prea somn pentru asta.
Când am ajuns în clasă, eram pe jumătate ude.
- S-a inventat taxiu’ amigos!
A strigat Iulian din spatele clasei şi eu am scos limba la el, Aura doar s-a încruntat. Punându-mi geaca de ploaie în cuier, m-am aşezat în bancă. Bineînţeles că ar fi trebuit să stau cu Aura însă... circumstanţele nu ne-au dat voie. Ea era o elevă mai bună ca mine, şi când am intrat aici a vrut să stea în prima bancă ( vis a vis de catedră ) iar eu ... Eu? Nici vorbă de aşa ceva. Oricât de mult apreciam şcoala ( mai deloc? ) am decis că locul meu era în spate. A treia bancă de la fereastră, şi m-am aşezat acolo singură. În timp ce lângă amica mea se aşezase un coleg, Cristi. Şi nu a mai scăpat de el nici acum. ( O plăcea dar ea îi dădea cu flit întotdeauna. Mai degrabă : Îmi pare rău... Dar nu simt nimic pentru tine! Sau orice de genul acesta . )
Eram douăzeci şi şapte în clasă, aşa că cineva trebuia să stea singur. Iar eu fusesem destul de retrasă cât s-o păţesc pe asta . Dar având-o pe Maria şi Cristina în faţa mea, era floare la ureche cu testele. În fine, detaliile acestea erau chiar plictisitoare, aşa că nu am mai băgat nimic în seamă. Doar am salutat-o pe Alice care acum era noua mea colegă de bancă.
- Bună.
Mi-a zâmbit.
- Salut. Ce faci?
M-am aÅŸezat.
- Pf, de abia am ajuns. E aşa de ud afară! Zău , e naşpa. Ce oră avem?
A dat din umeri.
- Psihologie.
Încă nu cunoscusem profesoara, sau de genul masculin, cu care urma să facem această materie. Dar nici nu interesa pe nimeni acest aspect. Mi-am lăsat capul pe spate după care am auzit soneria anunţând începerea orelor de curs. Plictisitor.
Aruncându-mi capul pe bancă, am închis ochii.
- Noapte bună.
Am strigat în clasă şi ceilalţi au început să râdă. Dar nu a durat mult. Pe uşă şi-a făcut apariţia proful de psihologie. Şi ce prof!
Ne-am ridicat cu toţii în picioare şi acesta ne-a salutat.
- Bună dimineaţa.
Am răspuns în acelaşi mod şi ne-am aşezat. I-am şoptit Aliciei.
- Bun, dar bun rău de tot!
Am chicotit . Era un tip care avea în jur de treizeci de ani, aşa cred. Înalt, brunet cu o tunsoare ok şi un corp ( moment de salivare ) superb. Cred că mergea la sală. Purta un costum negru care se vedea super în contrast cu ochii de aceaşi culoare. A început să facă prezenţa, după ce s-a „ introdus ”.
- Numele meu este Mircea Alexandru ÅŸi voi fi profesorul vostru de psihologie.
După asta toţi cred că s-au pus să doarmă, unele dintre noi îl sorbeam din priviri pe profu’.
- Andrei Mirabela.
Ce mişto e să fi prima la catalog. NOT. Uram asta. M-am ridicat şi am zâmbit.
- Prezent!
Când am vrut să mă aşez, m-a atenţionat să n-o fac.
- Ai citit regulamentul, domnişoară?
Am dat din umeri. Reguli stupide . M-am gândit la cum eram îmbrăcată, nu la asta se referea nu? Şi tunsoarea mea era ok, nu era în neregulă dar... Oh! La dracu. De abia acum mi-am amintit . „ Să nu vi cu cercelul pus la ora de psiho!” Am dat să îl scot repede, dar m-a chemat la catedră. Învinsă, am oftat şi am mers într-acolo.
- Dă-mi-l.
Îm încercat să protestez.
- Dar..
- Sper că nu vrei să ne certăm încă din prima zi Andrei, aşa că pune cercelul pe catedră şi ia înapoi un loc. De data aceasta nu te dau afară, pentru că cel mai probabil nu ştiţi cum decurge această oră. Aşa că o să vă lămuresc.
Am lăsat pierce-ul pe masă şi m-am dus înapoi la locul meu. L-am înjurat de un milion de ori până m-am aşezat pe scaun. Regulile lui de căcat erau atât de simple : fără cercei, fără ţinută necorespunzătoare, fără gumă , să nu facem gălăgie, să nu vorbim între noi, fără telefoane celulare.
Şi ai fi zis că ăştia tineri trebuiau să fie mai deschişi la mine. Ce rahat! Toată ora l-am privit cu ochi îngrozitori. Speram să îmi înapoieze obiectul strălucitor, oricum mai aveam acasă, dar nu îi permiteam lui să îl confişte doar aşa, că e el prof de psihologie. Morţii lui de cretin.
- Andrei , dacă îţi vrei înapoi cercelul, mă găseşti la cancelarie la ora 14 : 00 .
O să te găsesc eu dar nu la cancelarie idiotule! Prostule.
Am dat din umeri şi am ieşit din clasă, pentru că era pauză. Aura m-a urmat.
- Caaaalm! Se apropiase de mine dar zâmbea. Mi-am dat ochii peste cap, în timp ce mister cretinism 2009 ieşea din clasă . Deja uram ora de psihologie. Cred că eram îmbufnată.
- Of ce mă enervează. Cine se crede? Vai de mine a venit el să ne dea nouă lecţii!
Am vorbit destul de „ moderat” ca să nu mă audă în timp ce mergea pe hol. Atât îmi mai trebuia, să mă audă cum îl vorbesc de rău.
- Oh, lasă asta. O să mergi la două la cancelarie şi se rezolvă.
Nu mă umilesc eu într-atât.
- Să se ducă dracului cu totu’ că eu nu merg nicăieri. Tre’ să îl caut eu, vai de mine. Nu mersi.
Am plecat de lângă prietena mea şi m-am îndreptat spre etajul trei, nici eu nu prea eram conştientă unde mă duceam. Mai mult eram aşa din cauza nervilor aşa că nu am băgat în seamă fiecare privire ce mă urma. Ce naiba se uitau atât?
Mi-am amintit vag cât de retrasă fusesem în a 9a, dar gândul a dispărut repede. Am găsit clasa lui Dani.
Intrând, m-am uitat după el. Ceilalţi începuseră să facă „ urât” . Probabil mă catalogau drept boboacă. Şi ce face cineva ca mine în clasa unora de a 12a ?
Mi-am dat ochii peste cap când o fufă s-a pus în faţa mea.
- Dă-te la o parte.
Nu a apucat să îmi dea replică.
- Bună Ela.
M-a întâmpinat un tip înalt, binefăcut şi cu o privire provocatoare. Am oftat, mai mult de uşurare.
- Ola Paul. Am zâmbit şi l-am scos din clasă. M-a urmat, că doare ne cunoşteam.
Fratele meu Cristi îl ajutase de n ori, îi datora mai multe decât ... În fine, ar fi făcut orice pentru Cristi. Sau pentru micuţa lui surioară.
Am chicotit în sinea mea. Nu că m-aş fi folosit de el, prea tare. Doar că.... Nu se supăra dacă îmi dădea o mână de ajutor!
- S-a întâmplat ceva? Mi s-a adresat oarecum îngrijorat.
- Of... Scuze că vin aşa la tine. Dar lui bro nu îi pot spune, şi.... Nu ştiu ce să fac!
Jucatul unui rol de victimă era calea cea mai uşoară prin care puteam să îl conving pe Paul să mă ajute.
S-a încruntat.
- Da’ ce-ai păţit?
Am oftat.
- Păi ştii... Ştii că ieşeam cu Silviu, tipul ăla ... nou? A aprobat. Mă întrebam de unde ştie, dar nu am comentat.
- Aşa... Şi ne-am despărţit... Ca orice cuplu... Cineva i-a umplut capul cu nu ştiu ce bazaconii şi s-a enervat atât de tare încât... M-a lovit.
Era oarecum adevărat, nu i-am mai zis că şi eu îl pleznisem, oricum era egal cu zero. Am văzut că s-a încruntat şi mai tare . Aşa îl şi vroiam.
- Când s-a întâmplat asta?
Am dat din umeri.
- Acum câteva zile! Dar nu vreau ca bro să afle... Mi-e ruşine!
Asta era adevărat . Şi vroiam să şi-o ia rău de tot. Paul aproape că a râs.
- Las’, nu îţi face griji că îi fac eu felul. Nu află frate-tu de asta. Rămâne între noi.
Am răsfulat uşurată.
- Mulţumesc Paul. Rămân datoare. L-am pupat pe obraz şi acesta m-a ciufulit.
- Nu chiar, eu sunt oricum dator.
Am încercat să îmi amintesc la ce se referea, dar nimic nu mi-a venit în cap aşa că doar am zâmbit şi am fugit înapoi în clasă . Prima parte a fost realizată, speram să îl bată rău de tot pe idiotul ăla. O merita. M-am întrebat dacă nu mă las orbită de răzbunare... Dar am lepădat repede gândul.
Cum mă lovise pe mine probabil o făcuse cu multe alte fete. Şi eu nu aveam de gând să las treaba asta nepedepsită. Dacă nu pentru mine, pentru restul gagicilor cu care a fost.
Mi-a trecut prin cap imaginea lui Miki. O să vină şi rândul ei. Deşi încă nu găsisem nimic bun.
Am ajuns în clasă, mi-am luat geanta şi am ţipat cât să mă audă şi ceilalţi.
- Mergem acas’?
Câte unul a început să protesteze şi eu am dat din umeri.
- Dacă acum nu plecăm, atunci când ?
Ne-am luat cu toţii catrafusele şi am decis să ne luăm liber pentru restul zilei.

#43
Nu , nu a fost plictisor . Personajul nou este Paul , deci sa inteleg ca va avea un rol important in poveste .
Ma bucur ca Mirabela nu a uitat si iertat incidentul cu Silviu . Da , o merita , dar mi-ar placea sa fie si ea de fata cand acesta ,,manca '' bataie. Cearta cu profesorul de psihologie a fost amuzanta pentru mine , nu pentru ea . Ela este incapatanta si orgolioasa , totusi cred ca Mircea o sa ii inapoieze pana la urma cercelul .

Dani nu a aparut in acest capitol . Am totusi o nelamurire , daca pot spune asa . Paul este in aceeasi clasa cu Dani , dar el nu era in clasa cand l-a cautat ea ?
Oricum astept cu nerabdare bataie pe care trebuie sa se si-o ia Silv si care cred ca va veni curand . Si sper ca va avea un plan si impotriva Mihaelei . Urmatorul capitol :)

#44
Urmaresc de mult ficul acesta, dar mi-a fost lene sa postez.
Deci ador ca postezi capitole asa de repede. Ideea ta o iubesc si nu cred ca am mai vazut-o pe undeva.
Imi plac numele personajelor, sunt asa de dragute. :3
Atitudinea Mirabelei este de admirat, mai ales pentru ca nu este ca restul fetelor... La inceput Silviu mi se parea dragut, dar acum nu il mai suport. X( Dani este un scump... [ daca ar fii real, ma-s da la el. :> ]
Vreau sa vad cu Silv isi ia bataie si cum Miki va suferi.
Comunistul ala de Mircea.. X( ma enerveaza. Cum sa ii confiste pirce-ul.
Nu mai am nimic de spus.. doar ca :
Astept nextul cu nerabdare. :x
Mai repet odata : Iti ador ficul. [ Cred ca ai glumit cand ai spus ca e plictisitor..]

#45
Uuaau ... Chiar mi-a placut capitolul asta , nu m-am plictisit deloc .
Mda , o inteleg foartee~ bine pe Mirabela , cu privire la a fi prima la catalog T^T . E insuportabil ce-i drept :)) . Paul pare un baiat de treaba , un personaj interesant ... Pai , sincera sa fiu , Mircea , profesorul de psihologie pare destul de exigent , dar banuiesc ca o sa ii inapoieze cercelul lui Ela , din moment ce nu prea are ce face cu el :] .
Ehehe , Silviu nici nu cred ca stie ce il asteapta >:) .

Citat:- Eu ţi-am zis, dar tu nu : batman, batman!
. Mi-a placut partea asta , foarte inspirata :]] .

Foarte interant capitolul , astept continuarea :* !

#46
Hellău :X
Mulţumesc de comentarii !!! :X Paul este în aceaşi clasă cu Dani dar nu sunt prieteni, doar colegi. Nu era pe acolo când a apărut Ela D:
În fine, am venit cu capitolul 11 ultimul pe săptămâna asta. revin săptămâna viitoare :)) sper să vă placă!

Lectură plăcută!


[center]Capitolul Unsprezece[/center]

Ar fi fost foarte distractiv să văd cum Silviu ia bătaie. Jur, poate că sunt prea rea dar vroiam să îl văd cum este învins. Cum şi orgoliul lui este călcat în picioare şi să îi citesc ura în ochi. Pentru cei ce îi pricinuiau o asemenea „ ruşine” . Exact aşa cum mă simţisem şi eu, şi eram absolut sigură că aşa fusese, dar eu nu eram prezentă. Însă, am aflat mai multe detalii de la amicul meu Paul care s-a oferit să mi le spună. Silviu nu a venit vineri la şcoală, şi am înţeles că avea răni urâte de tot. Am mers, deci, sâmbătă acasă la fratele meu Cristi. Ana era pe acolo când am ajuns, am salutat-o şi a trebuit să ne ţinem companie una alteia ceva vreme. Era o scorpie enervantă şi n-o plăceam de loc. Plus că îl influenţa negativ pe frăţiorul meu. Hm, când era vorba de mine , nu reuşea. Pentru că într-adevăr , dacă eram sigură de un lucru, acela era că bro mă iubea enorm. Am aflat de la ea câteva bârfe, neinteresante. Şi chiar a încercat un atac indirect la persoana mea. Ha, de parcă i-ar reuşi aşa ceva! O idioată, nici nu îmi puteam exprima în cuvinte dispreţul . Aşa că am lăsat-o baltă şi le-am analizat bucătăria modern mobilată.
Cristi a ajuns ceva mai târziu, însă s-a bucurat să mă vadă acolo. Nu a fost cine ştie ce reuniune. Am luat cina acolo şi am dormit la ei, dimineaţa ( pe la zece ) fratele meu m-a dus înapoi la apartament cu maşina sa, şi asta fusese tot.
- Te-ai împrietenit cu Paul?
M-a întrebat atunci când am ajuns în casă. Dormisem bine la el, dar cel mai bine era în acest apartament. Mi-am dat ochii peste cap.
- Îl cunosc pe Paul de multă vreme. Ce vrei să zici?
Îmi spusese că nu îi va dezvălui nimic, ce naiba. Speram că îşi ţinuse gura într-adevăr!
- Te-am văzut ieri cu el. Nu am putut să opresc pentru că eram cu şefu’, dar în fine. Să ştii că nu vreau să ai nicio legătură cu el. E băiat bun, dar nu vreau să... Mă rog, ştii tu despre ce vorbesc. Nu e bun ca să stai cu el.
Am început să râd instantaneu la ceea ce zicea. Nu îmi puteam imagina că el chiar crezuse aşa ceva . Era evident că nu mă interesa Paul. Şi mai evident era faptul că îi cunoşteam comportamentul faţă de sexul feminin. Şi când zic asta, vreau să spun doar că el era interesat de o fată să o bage în pat, apoi bye-bye, au revoir şi nu ne mai vedem niciodată. Era un bădăran, un nesimţit şi un necioplit când venea vorba de relaţii. Dar ca amic, era cel mai bun pe care îl puteai avea.
- Of, calm bro că nu fac eu aşa ceva. Suntem prieteni doar. M-a ajutat cu ceva.
M-a tot întrebat care a fost „ treaba” pe care a trebuit să o rezolv cu el, dar nu i-am spus decât că nu era importantă. Până la urmă a cedat şi a plecat înapoi, avea o zi plină ( de petrecut cu Ana evident ) şi eu m-am bucurat când m-am aflat iar singură. Aş fi vrut să dau o petrecere, cum nu era nimeni acasă! Dar nu prea puteam, mama ar fi aflat în doi timpi şi trei mişcări. Asta pentru că spionii nu erau niciodată tăcuţi. Mai bine o lăsam pe altădată. Nu aveam chef ca tanti Iuliana să vină peste mine că , vai de mine , nu poate s-o adoarmă pe mucoasa de fi-sa din cauza muzicii. Am lăsat , deci, toate gândurile de-o parte şi m-am băgat în sufragerie. Consum în exces de seminţe, pepsi şi uitat la filme. Mi-am lăsat şi laptop-ul aprins, cât şi messengerul. Era pe la ora 22 : 00 când am primit un buzz.
M-am ridicat leneşă din canapae şi m-am târât până la laptop-ul de pe măsuţă. Luându-l în braţe, m-am aşezat la loc.

[center] Daniel : BUZZ
Daniel : Bună
Sexy Chick : Ola Dani .Ce faci?
Daniel : Bine , p’acas. Mor de plicti.
Sexy Chick : Sâc sâc, eu nu mă plictisesc! : ))
Daniel : Mda, pe bună dreptate . Nici eu nu aş fi în stadiu’ ăsta dac-ai fi aici.
Daniel : Auzi, eşti liberă sâmbătă?
Sexy Chick : O să –mi verific agenda. De ce?
Daniel : Mnoh, îţi zic mâine. Până atunci îţi verifici programu’ : )) hai că te las. Pa .
[/center]

Asta m-a făcut foarte curioasă, de abia am putut să închid ochii şi să adorm. Mă întrebam ce planuri avea Dani, poate o întâlnire? La gândul ăsta aproape că mi-a venit să râd. Desigur că nu. El nu era acel gen de băiat, eram doar amici. Nu se gândea la aşa ceva. Şi de alta, nici eu, nu? Adică, doar presupuneam că ar fi vrut aşa ceva. Nu . Sigur că nu . Tot ceea ce era între noi era un început extraordinar de prietenie adevărată. Sau aşa ceva, însă nimic mai mult. Şi cu siguranţă şi el simţea acelaşi lucru. Vroia doar să... Încă nu ştiam ce, însă cu acest gând am adormit.
Dimineaţă, a venit iar Aura să mă trezească. Se pare că nu voi putea niciodată să o fac singură. Mi-am verificat telefonul şi am dedus că sunase alarma dar eu nu am dat semne de trezire.
Fiind o dimineaţă drăguţă, nu prea friguroasă, am luat o pereche de blugi, un tricou şi o jachetă. M-am încălţat în sandale şi am fost gata repede. Spre uimirea vizibilă a prietenei mele.
- Uau, se pare că devi bună la asta. Hai să mergem.
Mi-a zâmbit larg şi am înţeles că se întâmplase ceva de era atât de fericită. Am chicotit, şi în drum spre liceu am luat-o la întrebări. Nu ştiu ce se întâmpla azi, dar nu îmi era la fel de somn ca de obicei.
- Şi? Ce s-a întâmplat? Hm, hm , hm?
S-a fâstâcit şi se vedea că e fericită pentru faptul că o întreb . Of, fata asta. Ar vorbi într-una despre relaţia ei cu Raul. De abia aştepta o invitaţie specială.
- Deci, a fost super. Am fost acasă la Raul ieri! Îţi vine să crezi? A făcut o pauză. Deci.. Mie nu ! A fost super, am întâlnit-o pe mama lui. A fost foarte amuzant. După am stat cu sora şi cu fratele lui o perioadă şi în fine... Am rămas singuri, şi a fost super! M-am distrat atât de tare. Chicoti. Nu credeam că va face asta, adică ştii... Că aveam dubii că poate nu ţine atât de mult la mine dar acum ştiu că mă iubeşte. Of, e aşa minunat![
Am început să râd. Oare de ce am pornit-o?
- Mă bucur pentru tine scumpilici. Da’ să nu te vrăjească prea tare că doar ştii cum sunt băieţii.
A dat din umeri fără să mă privească.
- Nu toţi sunt la fel.
Am oftat şi mi-am zis că dacă o voi contrazice îmi voi strica ziua, şi am tăcut . Nu a mai scos niciuna dintre noi vreo vorbă până ce am ajuns la liceu. Acolo Paul m-a salutat şi eu i-am zâmbit larg, în timp ce acesta m-a măsurat cu privirea din cap până în picioare. Am considerat gestul neinteresant, aşa că nu i-am dat importanţă. Când am intrat în clădire, exact la uşă, era un grup de băieţi. Aura a trecut în faţa mea, şi atunci când am încercat să fac şi eu acelaşi lucru, un tip s-a pus în faţa mea.
- Neaţa frumoaso.
Mi-am dat ochii peste cap încercând să îl împing. M-a prins şi m-a tras aproape de el. Era un tip brunet, cu ochii albaştrii. Şi am văzut că aceea nu era culoarea naturală a părului său. Avea un pierce în sprânceană. Dar nu îmi plăcea cum arăta. Era slăbuţ şi faţa îi era urâtă. Plus că am văzut că nu avea dinţii foarte drepţi. Categoric, nu-mi plăcea! M-am smucit şi i-am ieşit din strânsoare.
- Lasă-mă!
Am ţipat nervoasă pentru ca el să mă prindă iar. Ce dracu vroia?
Înainte să pot reacţiona eu în vreun fel, în spatele meu a apărut un alt tip .
- Probleme , Grecule?
Celălalt m-a lăsat liberă şi am putut să plec. Înainte să ajung prea departe, m-am întors pentru a-mi vedea „ salvatorul”. Am fost oarecum uimită să îl zăresc pe Paul, pentru că nu îi recunoscusem vocea. Mi-am zis că îşi lua rolul prea în serios şi am mers mai departe. Desigur că i-am făcut cu mâna în semn de „ mersi” şi am fugit de-acolo. Mi se părea că are o atitudine ciudată. Poate că nu ar fi trebuit totuşi să îi cer favoarea aia. Hei , dar chiar el zisese că nu îi sunt datoare! Am fost supărată pe Aura că nu m-a aşteptat, dar nu am comentat nimic pe tema asta. Aşa făcea întotdeauna , când intram în vreo încurcătură ea fugea . Iar eu rămâneam acolo să dau faţa. În fine, eram obişnuită ce-i drept. Dar cum eu eram o persoană foarte loială, sau aşa mă catalogam eu, uram să văd cât de laşă era. Însă, nu i-am vorbit nimic despre asta.
Ziua s-a dovdedit a fi un întreg fiasco. Profa de mate a vrut să facem un fel de recapitulare şi am făcut miliarde de exerciţii. Idioată comunistă. Având în vedere că aveam doar două ore de matematică pe săptămână, te scotea din pepeni să vezi că face pe-a dracu. O proastă . În fine. Profa de română ne-a dat lista cu ce cărţi trebuia să citim ( altă idioată dar era oarecum de gaşcă ) şi restul orelor au fost şi mai cretine. La informatică chiar ne-a dat o temă ( săraca profesoară nu prea ştie pe ce lume trăieşte ) .
- Azi vine Raul să mă ia. Mergi cu noi?
Mi s-a adresat Aura înainte de ora de chimie ( luni + chmie + ultima oră = dezastru ) .
- Nu mersi, o să mă înjure Raulinio că vă fur intimitatea. Am râs. Glumeam, dar am nişte treabă de făcut. Salută-l din partea mea.
A dat din cap.
- Săptămâna viitoare e ziua lui. Mergem în club. Mi-a zis să te invit.
Am chicotit dând din umeri.
- Mda, sigur. Împlineşte în sfârşit 30 de ani?
Am început amândouă să râdem şi după aceasta a început ora. La sfârşitul întregii zile, am decis să îl sun pe Dani. Să îl întreb ce vroia să vorbim despre sâmbătă. Brusc m-am întrebat : Am numărul lui? Însă nu am avut timp de răspunsuri pentru că a apărut în clasă. Ciudat , ei mereu stăteau până la ultima oră ? Eu când voi fi într-a 12a nu voi mai da pe la liceu. Clar. Am râs în sinea mea, „ asta dacă nu se întorcea mama acasă până atunci ”.
- Bună .
Mi-a zâmbit şi eu am răspuns în acelaşi mod. Luându-mi geanta, am ieşit din clădire.
- Aşa, şi ce vroiai să vorbim?
S-a oferit să îmi care el cărţile şi tot ce mai aveam, dar l-am refuzat . Ar fi fost amuzant să îi dau geanta mea şi să meargă aşa cu ea . Dacă aveam ghiozdan, îi acceptam oferta politicoasă.
- Da, deci eşti liberă sâmbătă?
M-am uitat suspicioasă la el.
- Depinde pentru ce.
A chicotit şi ne-am oprit. Ne uitam unul la celălalt şi asta a fost chiar ciudat. Pentru că îmi plăceau atât de tare ochii lui... Şi îl mai văzusem de atâtea ori, dar parcă nu observasem până acum ce bine arăta.
Of, Ela. Trezirea. Dani e amicu’ tău. Ai înnebunit de tot fetiţo.
- Deci, e un meci sâmbătă între licee. Şi vroiam să vii să vezi cum jucăm. Mă rog, ideea e că dacă o să câştig, fac cinste.
M-am gândit puţin la asta.
- Şi dacă pierzi trebuie să te consolez?
Of nu te uita aşa la mine că o să sar pe tine, zău! Nu mai răspund de faptele mele. Şi-a mişcat aşa de uşor buzele şi ochii lui erau atât de pătrunzători încât am crezut că o să leşin acolo.
- Mda , sunt egoist nu? Ideea e că ne-au provocat şi noi am acceptat. Folosim sala din centru. Am închiriat deja locu’. Şi în fine, vrei să vi?
Of o să sar pe tine. Aş fi vrut să îl sărut , să îl îmbrăţişez şi să îi zic : Da! Dar nu puteam face asta. Hei, vroia sprijinul meu ca şi prietenă , nu? Nu îl înţelegeam pe băiatu’ ăsta. Poate că doar îmi plăcea să îmi imaginez ceea ce nu era, pentru că în adâncul meu credeam că şi el mă place. O, stai o secundă. Eu îl plăceam?
- Vin, vin ! Cum vrei să lipsesc? Dar ! Dacă pierzi o să îţi ţin o morlală mare-mare. Aşa că fă bine şi nu mă dezamăgi.
I-am oferit cel mai sincer zâmbet pe care îl aveam şi l-am văzut răspunzându-mi în acelaşi mod.
- Mersi.
Am dat din umeri.
- Pentru?
Punându-şi braţul în jurul gâtului meu, am început să mergem . Eu m-am bucurat de acest gest nesemnificativ. Era atât de bine să îl simt aproape de mine. Speram să nu se vadă că m-am înroşit, pentru că îmi simţeam obrajii arzând.
Mi-a mai dat un pupic pe obraz şi asta m-a făcut să mă simt şi mai bine.
- Doar aÅŸa.
- Oricând.
Am dat replica fără să o gândesc şi am continuat să mergem. A fost foarte drăguţ, pentru că m-a adus până la blocul în care locuiam. Deşi el chiar nu stătea în zona asta. Ar fi trebuit să îi mulţumesc , mi-am zis după ce am intrat în apartament. Dar pur şi simplu nu am găsit cuvintele alea. Doar îl salutasem de „ la revedere” şi am plecat, în timp ce acesta mă urmărea cu privirea. Am ştiut pentru că m-am uitat înapoi.
O greşeală fatală. Mi-am notat în minte. Nu te uita niciodată înapoi.

Pe seară am mers la Aura şi am luat cina cu ea şi familia ei. ’Nea Mihai avusese un chef nebun de glume în seara asta. Ca de obicei pe seama mea. Am râs destul de mult, după care am fost tachinată de fratele Aurei. Chiar aveau toţi ceva azi cu mine? Însă, a fost drăguţ să fiu iar într-o familie. Pentru că îmi era oarecum dor de vremea când eram împreună cu ai mei. Mama, tata şi fratele. Eram toţi patru. Acum însă fiecare îşi găsise un alt loc.
Nu vroiam să se înţeleagă că mă plângeam. Îmi plăcea viaţa asta. Doar că uneori te întrebi , cum ar fi fost dacă am fi fost cu toţi împreună? Probabil nu ne-am fi înţeles atât de bine. Când am ajuns înapoi în apartament, am putut sesiza liniştea şi singurătatea. Am fost surprinsă să realizez că , de fapt, nu mă deranjau lucrurile astea.

#47
"chmie" - chimie
"vrei să vi?" - vrei sa vii
"morlală"
Cam atatea greseli am gasit...si e eveniment:)): . de obicei nu gasesc deloc...dar presupun ca te-ai grabit .Mi-a placut capitolul...a fost oarecum mai pasnic...Ma bucur ca Silv si-a primit lectia...si ca Paul o apara mereu...dar sa nu intreaca limita .Nu imi place de cumnata ei...pare a fi o scorpie....iar frate-su mi se pare cam credul . Imi place cum decurge "relatia" cu Dani...cred ca pana la urma o sa iasa ceva :D.

AStept urmatorul capitol ....sau mai bine zis abia astept sa vii acasa, scumpilici :X

kissu :*

#48
Citat:Nu te uita niciodată înapoi.
Buna asta..tre sa mi-o notez si eu :-? :))
Nu inteleg de ce Mira se mai gandeste atat daca il place pe Dani sau el pe ea.Nu e evident?:)) Si totusi ea incerca sa nege asta, sa fuga de adevar. Odata cineva (de gen masculin chiar), mi-a spus ca intre o fata si un baiat nu va exista niciodata doar prietenie si atat.Intotdeuna va exista "altceva" din partea unuia dintre ei.Si cred ca asta se aplica si in cazul Mirei.Si e atat de draguuut :X. Si totusi...mi se pare mie, sau incepe sa fie blanda cu sexul masculin?
De Paul nu comentez nimic :)).Caracterul lui imi aminteste de un baiat, si daca as zice ca mi se pare un badaran si nesimtit as fi o ipocrita...
Aaa da si acu pricep de ce nu poate da petreceri :)).Inteligenta tipa.
Huh, si acum o saptamana eu ce fac? Aaaa dar stai ca dupa sapt asta vine vacanta.He he, abia astept sa poti fi aici trup si suflet sa poti posta capitole zilnic ;)
Umm...succesc la scoala presupun.Pa pa >:D<
Legile lui Murphy:
Daca ceva functioneaza, nu-i bine sa-l repari.
*
Sexul este unul din cele 9 motive ale reincarnarii. Celelate 8 nu sunt importante.
*
Tot ce e bun: ori e imoral, ori este ilegal, ori ingrasa.

*My anime list*

#49
Ajung si eu intr-un tarziu pe la fic-ul . Vazusem capitolul , dar nu am avut timp sa il citesc.

Ce bine imi pare de bataia pe care Silv si-a luat-o , se pare ca Paul a facut-o o treaba foarte buna . Se comporta totusi cam ciudat , presimt ca o sa ii faca ceva probleme Mirabelei, sper sa ma insel . Ce pacat ca din nou nu s-a intamplat nimic intre cei ea si Dani . Poate il premiaza daca va castiga acel meci . Stiam ca il place , o sa isi dea seama si ea intr-un final de acest lucru.
M-a cam dezamagit Aura prin comportamentul ei , nu ma asteptam sa isi lase prietena la greu . Ela nu ar fi facut asta niciodata .
Multumesc pentru lamurire cu referire la Dani si Paul . Astept urmatorul capitol , desi o sa vina vineri .

#50
Salutica! ^^

well... urmaresc ficul tau constant chiar daca nu las replay de fiecare data, dar nah timpul si uneori lenea (rusinica mie:">) nu imi permit sa dau semne de "viata" mereu..
ca de fiecare data ai avut niste capitole superbe, modurile de expunere se imbina armonios, actiunea decurge lin, iar greselile de tastarea am vazut ca au fost mentionate mai sus, si imi place ca postezi foarte repede (bine, in weekend ca restul saptamanii cam greu.. - scoala asta, bat-o vina!), cu toate astea bravo! ^^

deci Mira este foarte tare ca persoana, imi place modul ei de a gandi, de a actiona si cum se descurca sa isi rezolve mereu micile "probleme" ca sa le spun asa ;)); ma bucur ca Silviu si-a luat-o, cretinu, cum sa dea intr-o fata? are tupeu, nu gluma! pacat totusi, imi era simpatic rau la inceput si chiar credeam ca el o sa fie cel care o sa-i schimbe Mirei conceptia despre baietii si o sa se indragosteasca de el, dar cred ca e mai bine asa :D! acum am "pus" ochii pe Dani, uuh! tipu' asta chiar stie cum sa o faca pe Mirabela sa se gandeasca la el, sper doar sa nu fie unul din "acei" baietii ca de nu il b-(...

astept cu nerabdare urmatoarele capitole :X spor la scris si muu~uulta inspiratie!:*
:bye:
My fic:
Predestined paths : http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13338
[naruto]Teenagers : http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13050 (finish 4)

[Imagine: anime-kiss.jpg]
I wish to meet you again next time
Love is more selfish the deeper it gets
until you want to tie each breath down
unreasonable, yet...

We climb a spiral of light
the red memory is a poisonous tattoo
a tattoo that shows the future's chaos
if we're together, until we shatter




Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)