O sotie perfecta[+18]

[ultimate wulf]

Capitolul II: Probleme

Totul era perfect. Rochia, localul, biserica, decorațiunile, muzica, domnișoarele de onoare, băiatul cu verighetele și chiar și familia mea părea că este pregătită pentru marele pas pe care eu aveam să îl fac. Ce mă îngrijora erau mesajele pe care le primisem. Dar nu, nu trebuia să-mi bat capul cu așa ceva. Mă priveam în oglindă. Ochii mei încercănați aveau să fie ascunși sub o pudră fină, peste care avea să fie aplicat un machiaj simplu și elegant. Buzele am ales să fie roșii, însângerate după pasiune. O menajeră m-a ajutat să îmi pun rochia pe mine. Asta era, ziua cea mare. Aveam să devin din simpla Delia, Delia de Rosenkrantz. O femeie adorată și iubită în marile cercuri. Așa arăta visul meu. Asta era dorința mea. Să reușesc în pofida părerii mamei mele care mi-a reproșat toată viața că m-am născut în mod indirect. Mi-am prins părul într-un coc tip Josephine Bonaparte și am continuat să mă amăgesc crezând că totul va fi perfect. Limuzina mă aștepta. Sebastian mă privea la fel de trist iar mama nici nu mă băga în seamă. Era ziua mea, eu trebuia să fiu centrul atenției, dar nici măcar atunci când puiul se desparte pe veci de cuib nu îți pasă de el. Chiar mai mult îi dai un brânci și îi spui că ai vrut să îi faci avânt. Câtă ignoranță, câtă nefericire, câți ani trăiți în umbra Katherinei. Acum totul avea să se schimbe. Eu urma să fiu centrul, mijlocul, începutul și sfârșitul lumii. Socrii Rosenkrantz erau destul de acceptabili, nu că le păsa lor cu cine se însoară fiul risipitor și pe cine aruncă banii. Am urcat în limuzină cu inima cât un purice. Presa era deja pe urmele noastre. Blițurile din toate direcțiile mă orbeau. Așa avea să fie tot restul vieții mele. O continuă agitație, o mișcare browniană, un vortex, dar toate în sens invers. Nimic nu avea să meargă bine. Am coborât într-un final și pășeam pe covorul alb presărat cu trandafiri rozalii. Va fi perfect. Va fi perfect. Va fi perfect. Trebuie să fie. Cuvintele astea îmi reveneau iar și iar și iar în minte. Acolo, la altar îl vedeam doar pe Sebastian. Am pășit încet pe suntele ample ale Marșului nupțial în speranța că Mircea va veni și el. Sebastian era cu privirea în pământ. În momentul în care am ajuns în fața altarului l-am tras pe Sebastian de mână.
- Unde este?
Sebastian a dat din cap în semn de „nu mai vine”. În acea secundă, mulțimea a început să vorbească.
„A părăsit-o.”
„Așa a făcut și cu ultima.”
„Nu mai vine.”
„Prostuța, chiar credea că este alesul.”
„Prințul pe cal alb nu mai vine.”
Atâta ură nu percepusem în viața mea. La toate astea se adăugă și mama care începu să îmi zică.
- Ți-am zis mereu că nu este un băiat bun. Uită-te la tine, singură, părăsită și fără
facultate.
Am simțit că nu mai puteam să respir. Corsetul mă strângea, machiajul începuse să mi se scurgă iar nervii erau ca niște corzi întinse la maxim gata să se rupă.
- Mamă, scumpa mea mamă. În toată viața ta nu ai făcut decât să îmi reproșezi de
nenorocita ai de facultate și de nenorocitele mele studii neterminate. Daca asta înseamnă existență pentru tine, atunci eu prefer să nu fiu om. Nu am de gând să îmi închid mintea într-o carte și în examene, nici acum, nici niciodată. Lasă-mă dracului odată în pace cu porcăriile astea. Nu poți să te bucuri pentru mine? Trebuia să fie cea mai fericită zi a mea. Ai distrus-o. Mereu faci la fel. Mi-a ajuns de tine. Mi-a ajuns de locul ăsta.
Am luat-o la fugă pe covorul alb, refuzând să cred ceea ce se întâmplase, dar în momentul în care am ajuns în dreptul ușii am văzut ceva ce nu credeam că voi mai vedea vreodată. Mircea, urca sările masive gâfâind.
- Îmi pare rău. Îmi pare foarte rău. Au fost probleme la firmă... mint. A trebuit să
analizez totul. Nu este un pas simplu nici pentru mine. Nu am vrut să îmi pun singur povara pe umeri, dar tu nu ești așa. Tu mă iubești. Regret totul.
- Ca de obicei, tu ești pe primul loc, am oftat posomorâtă.
Deja de întâmplaseră prea multe pentru zi. În acel moment, Mircea se așeză în genunchi, acolo, pe treptele bisericii, în ochii lumii și ai presei și spuse:
- Vrei să fii soția mea?