O sotie perfecta[+18]

[Ana]

Lectura placuta! Sa va placa si sa comentati daca va place sau nu. ^^ S-ar putea pe parcurs sa mai aiba scene sau etc..+18. Voi anunta cand.
O sotie perfecta
Capitolul I : Capitolul I: Ziua de dinaintea nunții

Încă de mică mă visam într-o rochie de mireasă. Lungă, amplă, cu dantelă brodată manual și cu un șirag de perle care să se așeze perfect pe gâtul meu lung. Ca în proverbul acela vechi, ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să se întâmple, destinul îmi rezervase o nuntă cu cel mai chipeș şi bărbat din lume și desigur, foarte bogat. Nu mă uitam după avere şi îl iubeam enorm. Eram o fetiță proastă și credeam că sentimentele sunt aceleași și din partea lui. Eram agitată şi mă gândeam dacă totul va merge bine sau nu. Vorbeam cu mama la telefon și încercam să o conving că după doi ani Mircea îmi era încă fidel și mă iubea. Defapt mă amăgeam singură. Undeva în adâncul meu știam că nu este așa.
- Draga mea, înţelege că Mircea nu este pentru tine. Tu ai douăzeci și cinci de ani și facultate şi vrei să te căsătoreşti? Știi doar că educația ta a fost pe primul loc pentru mine. Eu nu am încredere în băiatul acesta. Nu îmi place de el.
- Așa este mamă, mereu a fost educația pe primul loc. “Ia privește la Katherina, ce trofee frumoase a adus de la olimpiada de matematică. Tu de ce nu poți fi ca ea? Fetița noastră este mândria noastră. Delia, de ce nu poți fi ca ea? Delia, de ce tot timpul faci numai ce vrei tu? Delia! Delia! Delia!”
- Nu este adevărat. Te iubesc în egală măsură cu sora ta. Mă dezamăgeşti profund când spui așa ceva. Tatăl tău are două zile de la infarct.
- Asta nu înseamnă că am vreo vină și schimbi subiectul. Dacă nu vreți să veniți la nunta fiicei voastre mediocre fără facultate terminată nu veniți? O să mă conducă la altar Sfântul Petru.
- O să venim, Delia, o să venim. Dar ai să vezi ce îți rezervă viitorul.
Am trântit telefonul pe pat sătulă de predicile ei. Chiar nu ştiu ce urmăreşte. Are chef să îmi distrugă viaţa şi nu ştie cum. Se aude soneria.Cu siguranță era Mircea, cu chipul lui aspru și cu zâmbetul lui ștrengaresc, care mă fascinează pe zi ce trece. Îl cunosc de doi ani şi totuşi nu ştiu nimic despre el. Părul lui blond şi ciufulit străluceşte iar faţa lui eclipsează orice. Mă arunc în brațele lui.
- Cum a fost la azi?
- Fantastic. Este pe zi ce trece mai bine. Compania noastră chiar are șanse să intre în topul primilor cinci investitori. După căsătorie o să ne mutăm într-o casa mare așa cum îți place ție. Vei avea tot ce ți-ai dorit. Un câine mare și blănos pe nume Rav, o piscină micuță în grădina de trandafiri, propriul tău atelier de pictură, orice vei dori va fi posibil. Sebastian, va merge cu tine ca să hotărâţi aranjamentele pentru nuntă și să îţi alegi rochia.
- Mi-ar fi plăcut mai mult să fii tu cel care alege nuanța trandafirilor.
- Roz corai. Vreau ca tu să alegi totul. Să fie așa cum ți-ai dorit. Sebastian doar se va supune și nu va obiecta așa cum aș fi făcut eu.
Accept ideea lui fără să mai obiectez. La urma urmei are dreptate. Personalitățile noastre probabil s-ar fi ciocnit în multe. În celălalt capăt al holului era Sebastian, un bărbat poate chiar mai frumos decât Mircea, dar din nefericire nu era el alesul. Eram buni prieteni şi mă simţeam bine în compania lui, dar cam atât. M-am așezat pe patul moale din camera rece şi obscură. Încă nu vroiam să dorm cu Mircea deși o mai făcusem. Păstram tradițiafamilie sau doar îmi era frica. Parcă îmi şi aminteam cuvintele mamei: '' La cei douăzeci și cinci de ani ai tăi eu deja aveam doi copii.'' Ma făcea să mă simt prost dar, ştiam că nu are dreptate. În cele din urmă adorm...

Simțeam miros de ouă prăjite și de pâine proaspătă. Am deschis încet ochii și am privit ceasul. Șapte fix. Am coborât scările și l-am surprins pe Sebastian gătind. Avea nişte ochi care mă priveau cu tristeţe. Parcă vroia să îmi spună ceva despre, dar se reducea la un singur zâmbet. Între noi nu era loc de bună dimineața. Aveam prea multe de discutat întotdeauna iar cuvintele mici și lipsite de importanță acaparau timpul.
- Mircea a plecat în zori. A zis că are treabă. După ce mănânci te îmbraci imediat ca să plecăm pentru rochie.
Limuzina mergea repede. Ne îndreptam către Celesto, un local de fițe, dar totuși de bun gust. Am văzut rapid decorațiunile, mesele, scaunele apoi am plecat către marii creatori de artă. Viviene Westwood, Vera Wang, Christina Wu, Liz Fields, Mori Lee. Toate rochiile erau minunate încercam o găses pe cea perfectă, dar la fiecare ceva parcă lipsea. Sebastian se uita la mine şi parcă şi el ştia că lipseşte un detaliu.
- Ce zici de asta Delia? Îţi place? mă întreabă Sebastian arătându-mi o rochie crem.
- Este superbă!
Era exact ce îmi doream în copilărie. Un corset decorat cu broderii de care se unea un material fin și bufant cu mici trandafiri, asemeni unei prințese. O rochie perfectă.
- Mă bucur că îţi place, spuse el zâmbind.
Am vrut să mă uit la preț, dar Sebastian l-a acoperit cu mâna.
- Este cadoul meu de nuntă, doar să nu îi zici lui Mircea.
L-am îmbrățișat pe Sebastian cu toată dragostea posibilă și cu lacrimi în ochi. Ajunşi acasă, speram că il voi zări pe Mircea. Era ora când acesta venea de la firmă.
-Alo..
Se auzea din celălalt capăt al holului. Sebastian vorbea la telefon.
- Ce? Cum adică nu poţi? Bine.. bine, nu contează.
- Ce s-a întâmplat Sebastian?!
- Niște mici probleme cu decorațiunile, dar le voi rezolva în zori.
Am decis să îmi verific e-mail-urile. Erau douăzeci și cinci de mesaje de la aceeași persoană, un nume necunoscut. L-am deschis pe primul. „Mi-e milă de tine. Te va părăsi în ziua nunții.” Am continuat cu al doilea. „Este prea ocupat cu femeile adevărate. Nu ești de nasul lui.” Mi-am luat inima în dinți și l-am deschis și pe al treilea. „Nunta aceasta va fi cel mai prost film scris de un scenograf orb.” Le-am trimis imediat la spam și am început să plâng.


Voi lucra deacum cu aharo, ea va face capitolul 2 ^^ lectura placuta!