03-10-2009, 04:28 PM
[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.
Salutare tuturor. Avand in vedere ca zilele astea am tot avut o imaginatie bogata m-am gandit sa incep un nou fic care sper sa va placa. Nu stiu cat de mult o sa intelegeti primul capitol, deoarece nu am oferit prea multe informatii. Dar eu sper sa va placa.
Deci, sa incepem!
Londra 1992......
- Hans, slabeste-ma, te rog cu teoriile tale!
Lui Lary ii aparusera pete rosii pe obraji si pe frunte, semn ca se infuriase. Cum statea in dreptul geamului, in amurgul zilei trupul lui parea un animal tinut la stilp. Isi agita mainile, transpirase, boroboanele de sudoare ii straluceau la tample. Freamatul strazii ajungea surd pana aici, in biroul lui. Hans statea linistit in fotoliul instalat langa biroul masiv, din lemn de nuc. Mica lampa de birou, acum aprinsa, ii lumina fata uscata, pe care trasaturile energice se desenau taios, tradand o vointa puternica. Cu mana stanga asezata pe mapa maro, astepta tacut.
- La toti dracii ! Esti nebun de legat! izbugni Lary, repezindu-se spre fotoliu. Speriat, Hans sari in sus. Ochii bulbucati ai sefului sau nu aratau prea bine. Globii oculari ii erau impanziti de vinisoare subtiri de sange. Printre buzele groase, saliva era pulverizata fin spre fata trasa si ingrozita a laborantului Hans.
- Sa nu faci cumva vreo miscare fara sa stiu si eu, ca altfel te paste puscaria! Lary scoase o batista alba de matase , si isi sterse buzele si tamplele ude, apoi fluturand-o apoi ca pe un steag al pacii si spuse :
- Asculta ! Tu esti un bun ... La toti dracii, trebuie sa recunosc ca esti bun chimist, fizician, anatomist , chirurg,astronom, matematician, canti la vioara si faci budinca cu macaroane; Dumnezeule, ce nu faci ? Eh, acesta este defectul tau, le faci pe toate ! Cred ca nu esti normal ! Tacu. Linistea se asternu greu peste cei doi. In strada cineva striga. Un automobil frana zgomotos, ca dupa o clipa sa porneasca in tromba. Fusese un intarziat ce oprise un taxi. Lary se asezase oftand in spatele biroului. Risipi cu degetele nervos cateva obiecte si hartii, dupa care incepu sa strige:
-Dar, pentru Dumnezeu, ce vrei tu sa faci e o nebunie, te rog sa ma crezi! Hans, cu mainile infundate in buzunarele adanci ale pantalonilor sai largi, se apropie de marginea biroului greu si tusi. Cu sprancenele ridicate, isi indrepta privirea calma spre ochii bulbucati ai sefului si zise taraganat dar sigur:
-Nu e nici o nebunie! Ca om de stiinta, trebuie sa incerc, altfel ma scufund, pier!
-Piei odata, afurisitule! racni tremurand Lary si lovi cu putere in biroul masiv de lemn de nuc. Palma sa izbindu-se cu putere si zdrobise un stilou. Acum Lary si curata de pe mana petele de cerneala. In curand batista alba deveni albastruie. Vazand zambetul strengar de pe buzele subtiri ale lui Hans, Lary urla:
-Iesi! Iesi, blestematule! Hans se indrepta cu pasi egali spre usa. Era foarte calm. Cand ajunse la usa arunca peste umar un nume care smulse un strigat din gura sefului sau:
-Tutankhamon! Apoi usa se inchise incet, fara zgomot. Lary sari in picioare, si indreptandu-se vijelios spre usa, o deschide cu violenta si tipa pe holul gol:
-Si Solomon daca e cineva nu sunt acasa! Si epuizat, se reintoarse la biroul sau. Trupul sau masiv se prabusi intre bratele fotoliului din piele de bivol. Privirea sa ratacea prin camera cautand un punct de sprijin se negasindu-l, se multumi sa-si priveasca degetele fine, ingrijite si curatate de pielite si pete. Deoadata isi opri respiratia. Pe biroul sau se afla mapa uitata a lui Hans. O trase incet spre el temator si curios totodata. Mapa era din piele de buna calitate si incuiatoarea de alama o facea interesanta. Lary isi sterse fruntea de sudoare cu aceeasi batista albastrita de cerneala. Cand isi dadu seama ce facuse, el era deja machiat. Scapa o injuratura si cu o miscare brusca trase clapa de alama.In mapa erau multe hartii, toate acoperite cu un scris marunt si ingrijit, ce trada caracterul meticulos al celui care in umbra camerei lui.
-Ticalosul! zise el uitandu-se la continutul fiolor. Ticalosul! A scris in pasareasca lui. Spunand asteaa privirea lui se indreapta spre geam. Orasul se afisa in noapte cu mii de luminite lucitoare. Regreta iesirea sa, dar cu Hans nu se putea stapani. Ideile lui il inebuneau.
Cu doi ani in urma abia scapase de taranii din Scchehanss, cand Hans daduse drumul unui mecanism ce trebuia sa scoata cartofi, dar care in schimb ii arunca ca pe niste proiectile in toate directiile. Ce cosmar! Geamuri sparte, capete crapate. Deabea au reusit sa scape cu ajutorul unei carute de la care calul nu fusese inca deshamat. Dar saa revenim in prezent. Lary se intoarse si in camera se strecura o adiere usoara. Privi in jur: nimeni, insa avea senzatia neplacuta ca este spionat. Cu toata teama ce-i strabatea trupul dandu-i frisoane de gheata, el striga:
-Hei, e cineva aici?! DAr nu se auzi decat un fasiit si o voce groasa:
-Tutankhamon...
-Hei, Hans, unde esti? intreba Lary agitat.
-Aici... Greoi, Lary se rasuci pe calcaie iar in fata lui statea slab si zambitor Hans. El spuse:
-Mi-am uitat mapa, sefu' ! spuse zambind siret.
-Ha, Hans! Si Lary se repezi spre el. Ticalosule, cum ai intrat fara sa te aud?
-Pai nu am plecat, raspunse Hans dand din umerii sau ingusti. Am stat aici tot timpul.
-Hans, ma sperii!
-Domnule Lary, eu am trantit doar usa si am ramas intr-un colt mai intunecat al camerei, adauga dupa o clipa. Esti caraghios, sefu'!
-Caraghios sau necaraghios, sa stii Hans ca nu-mi place purtarea ta! Te porti ca un spion!
-Domnule Lary, sa fim seriosi! Nu ati fost prea atent, asta-i tot, incerca ca sa il mai linisteasca.
-Sunt intr-o situatie penibila, Hans! Si Lary se aseza obosit in fotoliul sau. Iar Hans ramase in picioare. Prin geamuri se zarea orasul si el obosit dupa o zii lunga si grea, iar deasupra lui rasarea mareata luna. Hans, fiind mai tanar cu cativa ani, il privea pe Lary cu un anumit aer de superioritate. Din aceasta cauza isi afisa un zambet larg. Omul din fotoliu era descumpanit. Il privea pe cel din fata lui incercand sa-l inteleaga, sa-i patrunda gandurile, dar chipul acestuia era de nepatruns. Trecu un timp, iar Lary nervos se ridica de la birou si se apropie de Hans.
-Asculta! incepu el ciupindu-se de lobul urecii drepte. Cred ca doresti cu tot dinadinsul sa-mi arunci pe gat chestia asta cu Tutankhamon. Nu?
Hans facu ochii mari.
-Domnule Lary, trebuie sa recunoasteti ca ideea cu Tutankhamon, faraon al Egiptului antic, e ispititoare. Nu!?
-Si...Si daca dam din nou gres? Daca vin iar tipi nervosi care vor sa ne sparga capul? intreba acesta ingrijorat.
-Vai sefule, de data asta va fii ceva extraordinar... Dumneata si cu mine, primii oameni care au "trezit" trecutul.
Lary deschise gura dar tacu ramanand ingandurat.
********************************************
Sper ca va placut. Capitolul acesta este mai mult un fel de introducere la ce va urma. Astept critici si sfaturi din partea voastra.
Ja Ne !