O mica greseala

[Jessi]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

Salutare tuturor. Avand in vedere ca zilele astea am tot avut o imaginatie bogata m-am gandit sa incep un nou fic care sper sa va placa. Nu stiu cat de mult o sa intelegeti primul capitol, deoarece nu am oferit prea multe informatii. Dar eu sper sa va placa.
Deci, sa incepem!





Londra 1992......



- Hans, slabeste-ma, te rog cu teoriile tale!
Lui Lary ii aparusera pete rosii pe obraji si pe frunte, semn ca se infuriase. Cum statea in dreptul geamului, in amurgul zilei trupul lui parea un animal tinut la stilp. Isi agita mainile, transpirase, boroboanele de sudoare ii straluceau la tample. Freamatul strazii ajungea surd pana aici, in biroul lui. Hans statea linistit in fotoliul instalat langa biroul masiv, din lemn de nuc. Mica lampa de birou, acum aprinsa, ii lumina fata uscata, pe care trasaturile energice se desenau taios, tradand o vointa puternica. Cu mana stanga asezata pe mapa maro, astepta tacut.
- La toti dracii ! Esti nebun de legat! izbugni Lary, repezindu-se spre fotoliu. Speriat, Hans sari in sus. Ochii bulbucati ai sefului sau nu aratau prea bine. Globii oculari ii erau impanziti de vinisoare subtiri de sange. Printre buzele groase, saliva era pulverizata fin spre fata trasa si ingrozita a laborantului Hans.
- Sa nu faci cumva vreo miscare fara sa stiu si eu, ca altfel te paste puscaria! Lary scoase o batista alba de matase , si isi sterse buzele si tamplele ude, apoi fluturand-o apoi ca pe un steag al pacii si spuse :
- Asculta ! Tu esti un bun ... La toti dracii, trebuie sa recunosc ca esti bun chimist, fizician, anatomist , chirurg,astronom, matematician, canti la vioara si faci budinca cu macaroane; Dumnezeule, ce nu faci ? Eh, acesta este defectul tau, le faci pe toate ! Cred ca nu esti normal ! Tacu. Linistea se asternu greu peste cei doi. In strada cineva striga. Un automobil frana zgomotos, ca dupa o clipa sa porneasca in tromba. Fusese un intarziat ce oprise un taxi. Lary se asezase oftand in spatele biroului. Risipi cu degetele nervos cateva obiecte si hartii, dupa care incepu sa strige:
-Dar, pentru Dumnezeu, ce vrei tu sa faci e o nebunie, te rog sa ma crezi! Hans, cu mainile infundate in buzunarele adanci ale pantalonilor sai largi, se apropie de marginea biroului greu si tusi. Cu sprancenele ridicate, isi indrepta privirea calma spre ochii bulbucati ai sefului si zise taraganat dar sigur:
-Nu e nici o nebunie! Ca om de stiinta, trebuie sa incerc, altfel ma scufund, pier!
-Piei odata, afurisitule! racni tremurand Lary si lovi cu putere in biroul masiv de lemn de nuc. Palma sa izbindu-se cu putere si zdrobise un stilou. Acum Lary si curata de pe mana petele de cerneala. In curand batista alba deveni albastruie. Vazand zambetul strengar de pe buzele subtiri ale lui Hans, Lary urla:
-Iesi! Iesi, blestematule! Hans se indrepta cu pasi egali spre usa. Era foarte calm. Cand ajunse la usa arunca peste umar un nume care smulse un strigat din gura sefului sau:
-Tutankhamon! Apoi usa se inchise incet, fara zgomot. Lary sari in picioare, si indreptandu-se vijelios spre usa, o deschide cu violenta si tipa pe holul gol:
-Si Solomon daca e cineva nu sunt acasa! Si epuizat, se reintoarse la biroul sau. Trupul sau masiv se prabusi intre bratele fotoliului din piele de bivol. Privirea sa ratacea prin camera cautand un punct de sprijin se negasindu-l, se multumi sa-si priveasca degetele fine, ingrijite si curatate de pielite si pete. Deoadata isi opri respiratia. Pe biroul sau se afla mapa uitata a lui Hans. O trase incet spre el temator si curios totodata. Mapa era din piele de buna calitate si incuiatoarea de alama o facea interesanta. Lary isi sterse fruntea de sudoare cu aceeasi batista albastrita de cerneala. Cand isi dadu seama ce facuse, el era deja machiat. Scapa o injuratura si cu o miscare brusca trase clapa de alama.In mapa erau multe hartii, toate acoperite cu un scris marunt si ingrijit, ce trada caracterul meticulos al celui care in umbra camerei lui.
-Ticalosul! zise el uitandu-se la continutul fiolor. Ticalosul! A scris in pasareasca lui. Spunand asteaa privirea lui se indreapta spre geam. Orasul se afisa in noapte cu mii de luminite lucitoare. Regreta iesirea sa, dar cu Hans nu se putea stapani. Ideile lui il inebuneau.
Cu doi ani in urma abia scapase de taranii din Scchehanss, cand Hans daduse drumul unui mecanism ce trebuia sa scoata cartofi, dar care in schimb ii arunca ca pe niste proiectile in toate directiile. Ce cosmar! Geamuri sparte, capete crapate. Deabea au reusit sa scape cu ajutorul unei carute de la care calul nu fusese inca deshamat. Dar saa revenim in prezent. Lary se intoarse si in camera se strecura o adiere usoara. Privi in jur: nimeni, insa avea senzatia neplacuta ca este spionat. Cu toata teama ce-i strabatea trupul dandu-i frisoane de gheata, el striga:
-Hei, e cineva aici?! DAr nu se auzi decat un fasiit si o voce groasa:
-Tutankhamon...
-Hei, Hans, unde esti? intreba Lary agitat.
-Aici... Greoi, Lary se rasuci pe calcaie iar in fata lui statea slab si zambitor Hans. El spuse:
-Mi-am uitat mapa, sefu' ! spuse zambind siret.
-Ha, Hans! Si Lary se repezi spre el. Ticalosule, cum ai intrat fara sa te aud?
-Pai nu am plecat, raspunse Hans dand din umerii sau ingusti. Am stat aici tot timpul.
-Hans, ma sperii!
-Domnule Lary, eu am trantit doar usa si am ramas intr-un colt mai intunecat al camerei, adauga dupa o clipa. Esti caraghios, sefu'!
-Caraghios sau necaraghios, sa stii Hans ca nu-mi place purtarea ta! Te porti ca un spion!
-Domnule Lary, sa fim seriosi! Nu ati fost prea atent, asta-i tot, incerca ca sa il mai linisteasca.
-Sunt intr-o situatie penibila, Hans! Si Lary se aseza obosit in fotoliul sau. Iar Hans ramase in picioare. Prin geamuri se zarea orasul si el obosit dupa o zii lunga si grea, iar deasupra lui rasarea mareata luna. Hans, fiind mai tanar cu cativa ani, il privea pe Lary cu un anumit aer de superioritate. Din aceasta cauza isi afisa un zambet larg. Omul din fotoliu era descumpanit. Il privea pe cel din fata lui incercand sa-l inteleaga, sa-i patrunda gandurile, dar chipul acestuia era de nepatruns. Trecu un timp, iar Lary nervos se ridica de la birou si se apropie de Hans.
-Asculta! incepu el ciupindu-se de lobul urecii drepte. Cred ca doresti cu tot dinadinsul sa-mi arunci pe gat chestia asta cu Tutankhamon. Nu?
Hans facu ochii mari.
-Domnule Lary, trebuie sa recunoasteti ca ideea cu Tutankhamon, faraon al Egiptului antic, e ispititoare. Nu!?
-Si...Si daca dam din nou gres? Daca vin iar tipi nervosi care vor sa ne sparga capul? intreba acesta ingrijorat.
-Vai sefule, de data asta va fii ceva extraordinar... Dumneata si cu mine, primii oameni care au "trezit" trecutul.
Lary deschise gura dar tacu ramanand ingandurat.

********************************************
Sper ca va placut. Capitolul acesta este mai mult un fel de introducere la ce va urma. Astept critici si sfaturi din partea voastra.

Ja Ne !

[Jessi]

Salutare! Am venit cu capitolul 2.
ashya_love multumesc mult pentru comm. Vei vedea ca ce ai spus tu legat de trezirea lui Tutankhamon are o micuta legetura cu ce voi scrie eu. Vei vedea.
Dar sa nu o mai lungesc mult...


Capitolul 2...




Cu doua zile inainte de intalnirea celor doi, in umbra pomilor ce strajuiau aleea aflata in spatele cladirii masive a British Museum trase incet, scrasnind rotile pietrisul marunt, o duba cu tabla vopsita in negru, insotita de sase motociclisti cu casti albe si veste antiglont. In stanga peronului ce dadea spre intrarea plina de arabescuri victoriene, era parcat un automobil intunecat. Rezemat de capota lui, astepta un tip inalt, cu trasaturile fetei nedefinite, dandu-i acestuia aerul unui bebelus. De sub sapca scofalcita ieseau carlionti roscovani. El isi baga o mana in buzunarul pardesiului si astepta ca individul care insotise convoiul sa se apropie de el.
-Domnule inspector, va salut! spuse acesta cand ajunse in fata lui.
-Si eu, Mac Hollk, raspunse plictisit roscovanul, scuturandu-i bratul intr-un salut viguros.
-Uf, dar ce atata discretie, domnule inspector? reclama indignat Mac Hollk, stergandu-si fruntea cu dosul palmei.
-Amice, discretie totala, asta-i ordinul! veni raspunsul ferm.
-Discretie, de acord, dar ce naiba e in ladoiul din duba noastra? Atata securitate pentru o lada de lemn? E drept ca vine din Egipt, dar ce se poate ascunde sub scandurile ei? Tare sunt curios ca sa aflu!
Roscovanul zambi superior, plescai multumit ca dupa un pranz copios, apoi zise:
-Dumneata si cu brigada ati adus pe Tutankhamon.
-Tuta... cum? bolborosi Mac Hollk cu ochii mariti de uimire.
-Prietene,Tutankhamon a fost unul dintre faraonii Egiptului, care a murit de tanar intr-un mod misterios... deh, lupta pentru putere... cadavrul sau a fost imbalsamat dupa un obiceiul locului! Astfel, el a traversat secolele sub forma de pansament imbibat cu rasini. Imbalsamat... cum sa spun?... ca o scrumbie sarata si batuta de vanturile uscate ale Saharei...
-Dumnezeule, ce interesant! Am mai auzit de imbalsamari, chiar am vazut si fotografii in reviste pentru mumii... Ramses... e teribil de interesant, spuse Mac Hollk, apasand cu varful pantofului pietrisul aleii.
-Deci Tutankhamon e aici in Anglia, mai precis la British Museum din LOndra... si noi, fiind o gazda primitoare, hai sa fim aproape de oaspetele nostru... zise inspectorul si impreuna cu insotitorul convoiului, se apropie de sasiul cu rotile pe care deja se instalase lada masiva ce adapostea mumia faraonului Tutankhamon. Doi barbati solizi se foloseau de un mic dispozitiv hidraulic pentru a-l ridica la nivelul peronului muzeului. O data ajuns sus, usile fiind larg deschise tot ansamblul a fost impins in holul imens ce ducea in magazia 41 a muzeului, unde un grup de antropologi si egiptologi asteta purtand halate albe si masti de protectie din plastic. Inspectorul si insotitorul convoiului se retrasera intr-un ungher pentru a asista in liniste la deschiderea lazii. Atmosfera se linisti. Agentii cu casti si veste au disparut, iar usile masive ale magaziei 41 s-au inchis cu zgomot. Mac Hollk, cu gatul intins la maximum, urmarea cu incordare cum erau desfacute, rand pe rand, suruburile nichelate ale lazii. Miscarile erau lente, ca intr-un film rulat cu incetinitorul. Deasupra mastilor de plastic, ochii specialistilor tradau incordarea. Incet, carcasaa de lemn a fost indepartata si astfel aparu sarcofagul protejat cu bucati imense de burete.
-E ca o cochilie, domnule inspector, remarca Mac Hollk.
-Cand buretii si folia de plastic vor fi indepartate, vei vedea o adevarata opere de arta, sopti inspectorul roscovan. In mai putin de o ora , sarcofagul a fost eliberat de stratul de protectie si asezat cu grija pe o alta targa, pe care se instalasera doua reflectoare prevazute cu filtre calorice, portiunea luminata fiind astfel protejata de radiatia calorica. De grup se apropie un tip maruntel, cu obrazul intunecat, caruia nasul coroiat strapungea aerul din jur, dandu-i un aspect de pasare rapitoare. Inspectorul spuse incet, in urechea insotitorului:
-E Kalima Maran, omul de stiinta egiptean care a insotit sarcofagul si care va tine o scriere de conferinte despre istoria tarii sale.
-E prima data cand vad un egiptean...
-E arab... Egiptul a fost cucerit de arabi...
-Musteste de ele, amice... dar sa ne apropiem de locul acesta plin de mister...Tutankhamon ne asteapta sa-l salutam. Inspectorul roscovan se indreapta spre grupul de egiptologi. Acestia, cu bureti imuiati usor intr-o solutie violeta, umezeau suprafata pictata a sarcofagului.
-Domnule inspector Byron, se adresa Mac Hollk inspectorului, mumia va fi scoasa acum?
-Da. E necesar ca sa fie introdusa intr-o carcasa de plexiglas, care constituie o incinta atasata. Astfel, vizitatorii se pot apropia pentru a o examina cu atentie. Dar priveste, oamenii deschid sarcofagul! Atentia celor doi se indrepta spre actiunea din jurul "oaspetelui". Egipteanul murmura cuvinte neantelese, ca intr-o ruga. Capacul sarcofagului sartaii si se ridica. In primul moment, toti cei de fata nu-si putura crede ochilor. Sarcofagul era gol. Gol ca o cutie de conserve. Egiptologul scoase un urlet de groaza. Atropologii se dadura un pas inapoi ca si cum in fata lor aparuse un monstru. Mac Hollk si inspectorul se repezira spre platforma pe care sarcofagul odihnea lipsit de continut.
-Nu se misca nimeni! Mac Hollk, la usa! ordona inspectorul, agitandu-si gratele. Dupa o clipa se adresa celor de fata:
-Domnilor, regret dar din acest moment sunteti cu totii suspecti! Se auzira soapte, dar el il opri ferm cu un gest al mainii.
-Va rog sa fiti linistiti! Trebuie sa aflam cine a sustras mumia. Isi trecu palma peste fata si murmura: Dumnezeule, unde se afla Tutankhamon acum? Egiptologul isi framanta degetele. In ochii galbui i se citea groaza. Disparitia lui Tutankhamon il golise de ganduri. Sta nemiscat si mut. Straniul plutea in aer. Momentul era extrem de sensibil... Sarcina inspectorului se anunta a nu fi deloc simpla. Mac Hollk cel care insotise convoiul, era complec coplesit, de moment. Recapitula in gand fiecare clipa a traseului, fiecare oprire, si chipurile celor care formase convoiul. Fiecare strop stralucea sau se stingea in amintirea lui. Nu identifica nici un moment in ca s-ar fi putut intampla ceva suspect. Transpirase abundent. Sudoarea ii umezea tamplele si obrajii. Aparent nu exista nici o cale de iesire. Inspectorul, acum mai calm, vorbea apasat la micul sau aparat de radioreceptie.
-Da, dar aparent nu exista vreo urma. Desigur, nu se atinge nimeni de nimic. Asteptam.
Zilele urmatoare nu au adus nimic nou si enigma disparitiei mumiei Tutankhamon continua sa pluteasca ca un abur sinistru ce-l inebunea pe inspectorul Byron.

************************************


Cam asta ar fii capitolul doi. Imi cer scuze de eventualele greseli de tastare sau de exprimare dar ma grabesc sa plec la zilele orasului Petrila( orasul unde locuiesc eu). Si nu vroiam ca sa va tin nici in suspans prea mult, dar nici sa lipsesc la aceasta sarbatoare.



Ja Ne!

[Jessi]

Salutare!
Deci, in primul rand sunt foarte dezamagita deoarece nu am mai primit nici un comentariu, ori de care ar fii ... inafara de ashya_love caruia ii multumesc frumos pentru incurajari si commuri.

P.S. : Nu ma va deranja nici o critica cat ar fii ea de dura ( ceea la ce ma astept).
Ja Ne!