Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Nocturnal Light's

#8
-Continuare-


Sfasiata de visul cumplit, trupul meu nu voia sa coopereze iar pleopele imi erau grele, la fel ca si restul corpului. Am reusit sa-mi ridic privirea , dar nu reuseam sa vad decat pereti albi si atmosfera anosta ce ma inconjura. " Ohh! Spitalul! La dracu'! " mi-am soptit in sinea mea. Cand mi-am dat seama de greutatea cuvintelor, mi-am fost recunoscatoare ca nu le rostisem, pentru ca mi le-as fi retras numaidecat. Privirea mi s-a indreptat spre fotoliul de langa mine.
Statea chiar acolo, langa mine cu privirea protectoare si plina de dragoste atintita asupra mea, insa nu eram constienta, imi parea o iluzie.
-Buna dimineata, curajoasa mica! imi sopti el dulce. Din atata durere cu greu am schitat un zambet dar el a simtit cat de mult ma bucuram ca imi era alaturi si cu un gest gentil mi-a atins obrazul cu mana sa fina.
-Promite-mi ca ma lasi sa-ti fiu alaturi, mi-a soptit el incet cu glas ingrijorat in timp ce eu eram cufundata in oceanul intunecat si infinit din spatele privirii lui.
Sclipirea care am intalnit-o acolo, in ochii lui mari incadrati de gene lungi si arcuite, mi-a inspirat toata increderea de care aveam nevoie pentru a decide sa o iau de la capat.
-Rain... i-am spus printre soapte chinuindu-ma sa-i arat astfel recunostinta mea si sa-i multumesc ca a ramas langa mine, insa nu am reusit sa scot decat un suierat slab ce nu a facut decat sa-l ingrijoreze mai tare.
Mi-a mangaiat incet obrazul apoi si-a trecut degetele lungi pe deasupra buzelor mele magaindu-le cu fervoare. Fiori electrici mi-au strabatut tot corpul luptandu-se cu atingerile lui irezistibile. Isi dezlipi privirea de a mea si cu miscari line isi apasa buzele moi pe fruntea mea. Pentru cateva secunde m-am pierdut intr-o bezna nefireasca, dorindu-mi sa mai ramana acolo macar pentru cateva secunde, sa ma umple cu caldura lui, sa ma faca sa ma simt din nou umana si sa-i simt sufletul aproape de a-l meu... ingerul meu pazitor
A durat prea putin... s-a retras prea repede in fotoliul de langa patul meu de spital privindu-ma in continuare cu ochii sclipitori.
-Rain, cand o sa ma scoti de aici? m-am fortat eu sa il intreb. Nu mai suport o zi mirosul asta groaznic. Ma face sa ma simt ca naiba...
-In seara asta te pot duce acasa, se pare ca te vindeci repede, zambi gingas cand arata cu capul spre usa salonulu. O sa stau cu tine, o sa am grija sa iti revii cat mai repede... Lasase ultimele cuvinte in aer inainte sa inceapa din nou. Mmm, Sage, spuse el fara tragere de inima ,as vrea sa-ti spun ceva... Se fastacea in fotoliul acela cu mainile impreunate, ca un copil mic rusinat de nazbatia pe care tocmai o facuse.
-Te ascult...i-am soptit eu cu o urma de nedumerire pe fata
-Imi pare rau ca te-am pus in situatia de a veni dupa mine. Si pentru ce?! Pentru ca ...
-Pentru ca te joci prea mult cu focul si pentru nu ai grija pe cine invoci sa-ti faca treburile murdare! i-am taiat-o eu. Fii mai atent, altfel iti jur ca te las sa fii gustarea lui Lucifer. Vorbele mele pareau ale unei persoane care isi asteapta sfarsitul. Am oftat, pierduta in privirea lui inca o data.
-Off, imi pare atat de rau, imi sopti el cu glasul sau melodios, odihneste-te acum, vorbim cand te trezesti. Esti mult prea obosita. O sa fiu langa tine, langa sufletul tau, iti promit. Vocea lui ma incalzea pe dinauntru , era atat de blanda, de protectoare, incat o durere surda mi-a cuprins corpul. Tanjeam dupa dragostea lui in fiecare secunda.
L-am privit fermecata de frumusetea pe care o poseda, de modul in care isi arcuia buzele cand imi vorbea, de ochii ce-i mimau cuvintele si de zambetul ce-mi dadea putere. Am inchis ochii si am ales sa dorm stiind ca sufletul lui e langa al meu, mi-l tine in brate si ii sopteste povesti cu zane.

Era aproape seara cand ochii mi s-au scaldat din nou in lumina sangerie de afara, soarele stacojiu a cuprins cerul intr-o imbratisare nemarginita de granitele orizontului. Astfel, devenisera aceeiasi fiinta, cu mirosul unui nou inceput si culoarea sfarsitului, amandoua: inceputul si sfarsitul, desavarsindu-se in aceeiasi fiinta.
Viata era acelasi lucru, inceputul unui nou sentiment il marca pe cel tocmai sfarsit.
Mi-am intors privirea spre fotoliul de langa mine, nu era gol, el era langa mine zambindu-mi cu caldura. Sentimentul coplesitor pe care mi-l oferea prezenta lui a pus instantaneu stapnire pe mintea mea, facand-o sa-si piarda ratiunea. Mi-am dat seama cat de mult se inselase soarta, oferindu-mi o fiinta atat de iubitoare in preajma mea. Nu eram demna de existenta lui, alaturi de a mea.
Clipeam incet imbatata de prezenta lui si privindu-i cu tristete chipul intunecat.
-Vreau sa renunt la ritualuri, vreau sa revin la viata monotona de dinainte, sopti el cu o durere perceptibila in glas. Vreau sa am din nou viata aceea in care te strangeam in brate si imi era deajuns. Vreau sa-ti simt sufletul ca inainte, nu ca acum, presat de griji si dorinte ascunse. Imi vreau si eu sufletul inocent din trecut.Imi e greata de mine, de ceea ce am devenit. ...Durerea nestapanita izvorata din pacat a crescut incet, provocandu-i rani adanci in suflet si pe chip. Vorbele lui aveau o greutate prea mare, nu le puteam asimila. Imi pare rau... sopti el din nou, ultimele sale cuvinte facandu-mi trupul sa tresara sub emotia din glasul lui.
Am inchis ochii, dorind sa-mi ascund lacrimile ratacite ce incercau sa se strecoare pe obrajii mei
Dintr-o singura privire aruncata in trecut, am vazut toate intamplarile care ne adusesera in starea asta. Iubirea dintre noi depasea granitele trupului insa ne era interzisa. Trupurile noastre denotau doar ceea ce ne era permis: doi straini, doar atat ramasesera din ceea ce o data a fusese tot. De ce?! Pentru ca satanismul nu promova iubirea cat mai puternica si fara remediu dintre oameni. Eram fascinata de ceea ce se ascundea dincolo de draperia cuvintelor "religie satanista". Invatasem tot ceea ce stia si Rain din curiozitate si din dorinta da a-i fi cat mai mult timp in preajma.
Intr-unul dintre ritualuri, sigiliul demonului a fost desenat gresit de catre Thomas, prietenul cel mai bun a lui Rain si astfel, fara sa isi dea vreunul din noi seama, greseala fatala fusese deja savarsita. Nu ne-am dat seama cum incet, incet urmam drumul mortii. Cand ceata densa si neagra a invaluit altarul, umbra unei siluete gratioase s-a conturat in slaba lumina a lumanarilor. Niciodata nu mai simtisem cum atat de mult pacat in jur, incercand sa-si faca loc in sufletul meu, distrgandu-l incet. Demonul facuse cativa pasi spre noi aratandu-si chipul perfect, aproape ireal de frumos si cu miscari pline de rafinament isi scutura aripile negre, raspandind in aer din ce in ce mai multa rautate.
Teama si uimirea a pus stapanire instantaneu pe trupurile noastre cand am constientizat greseala. Lucifer statea acum cu chipul sfidator si bratele incrucisate la piept, in locul unde ar fi trebuit sa apara solutia problemelor noastre, Belial.
-Copii prosti, rostise cu dispret demonul. M-am facut mica la auzul vocii sale ce contrasta atat de mult cu trupul impunator. Modul in care rostise cuvintele m-a facut sa ma cutremur, complesita de ura care plutea in ele. Se plimba cu pasi mici prin fata noastra, sagetandu-l cu privirea pe Rain.
-Tu! Ii strigase impetuos lui, punandu-i un deget sub barbie si ridicandu-i incet fata. Se priveau sfidator in linistea mormantala. O sa vii cu mine! ii ranji el.
-NU... Rain nu avea nicio sansa in incercarea de a i se opune lui Lucifer si stia deja lucrul asta. Nu vin!
Demonul fu cuprins de un ras isteric si dintr-o miscare il smuci pe Rain pe altarul pe care aparuse cu cateva secunde in urma si invaluiti de aceeasi ceata neagra, au disparut...
O perioada lunga de timp am ramas nemiscata, privind locul liber ce il lasase Rain in urma sa, insa nu se compara cu golul pe care il sadise in interiorul meu. Persoana care ma iubea cu prezenta, cu ochii, cu zambetul, imi fusese furata.
Cat de prostesc fusese comportamentul nostru si abia acum il inteleg pe deplin.
Aproape inconstienta, dar condusa de dorinta arzatoare de al aduce din nou langa mine pe Rain, i-am adunat din nou pe prietenii lui experimentati. M-am oferit ca fiind sufletul damnat care se osandea in incercarea de a-l salva pe Rain. Ritualurile cele mai puternice si cu siguranta dragostea ce ne-o purtam m-a facut sa reusesc. Nu m-am luptat cu Lucifer, in niciun caz, fiindca eram la fel de usor de ucis ca si prada inconjurata de lupi, insa, exprimarea cea mai corecta ar fi:i l-am furat pe Rain de sub nas si am plecat cu putin dupa ce demonul a observat acest lucru. Acel "putin" a insemnat rana pe care o capatasem la picior, dar si condamnarea sufletului meu la un nimic etern.
Acum insa stateam in fata lui, intinsa pe patul de spital, cu rana de la picior aproape vindecata datorita aceluiasi ritual si cu ochii in lacrimi.
A venit langa mine cand a observat sclipirile de pe obrazul meu si s-a asezat pe marginea patului. S-a uitat prelung in ochii mei si cand i-am zarit zambetul trist nu mi-am putut reprima dorinta si i-am sarit in brate. L-am luat de gat, iar el si-a incolacit bratele in jurul spatelui meu. Plangeam in parul lui de atat multa durere. Si nu era o durere trupeasca, era mai mult mai mult decat ceea ce traisem in universul acela solitar inainte ca Rain sa ma scoata de acolo, era suferinta regasirii. Sufletele noastre, din nou impreuna, din nou un intreg.
Isi misca obrazul ud langa al meu, cautandu-mi buzele. Cand in sfarsit s-au gasit, fiorii necrutatori mi-au fulgerat corpul facandu-l sa tremure involuntar sub placerea sarutului.
Buzele noastre dansau impreuna in castelul vechi cladit de sentimente, sub lumina slaba a amurgului. Eram prinsa in stransoarea bratele lui dupa care tanjisem atat de mult. Eram fericita, in sfarsit.
-Rain... am suspinat eu strangadu-l din nou in brate.
-Sunt aici... cu tine pentru totdeauna. Imi saruta lin parul iar eu m-am tras usor inapoi pentru a-i privi chipul. Ochii ii erau injectati iar lacrimile uscate de pe obraji stateau marturie suferintei pe care si el o simtea. Ma durea sa-l vad in starea asta, dar zambeam amandoi.
I-am atins obrazul cu varful degetelor incercand sa-i alung tristetea care-i ramasese intiparita pe chip iar el a inchis ochii si a oftat prelung.
Cand privirea lui m-a fixat din nou, un suras neomenesc i s-a asternut pe fata, m-am incruntat, nestiind ce sa inteleg, insa el s-a uitat la ceasul de pe perete, ignorandu-ma complet. Acul care indica secundele il fermeca.
-Era si timpul sa iesi din cavoul asta ! spuse el zambindu-mi din nou cand ceasul arata ora 8.



Pareri? :-" :">



Răspunsuri în acest subiect
Nocturnal Light's - de Acsi - 10-06-2009, 11:29 AM
RE: Nocturnal Light's - de Monica Wksv - 10-06-2009, 04:17 PM
RE: Nocturnal Light's - de Acsi - 10-06-2009, 06:23 PM
RE: Nocturnal Light's - de Mitsukai Yoru - 11-06-2009, 02:47 PM
RE: Nocturnal Light's - de chrissta - 11-06-2009, 09:35 PM
RE: Nocturnal Light's - de Acsi - 12-06-2009, 12:04 AM
RE: Nocturnal Light's - de Tox - 14-06-2009, 12:24 PM
RE: Nocturnal Light's - de Acsi - 08-07-2009, 03:18 AM
RE: Nocturnal Light's - de Acsi - 14-12-2009, 04:04 PM

Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Nocturnal poetry. Ang. 19 12.566 03-07-2012, 08:10 PM
Ultimul răspuns: kat2108
  Nocturnal poetry. Ang. 9 4.953 25-08-2011, 11:57 PM
Ultimul răspuns: Mizantropul
  Dark And Light VadSuneteAudCulori 5 3.330 03-07-2011, 11:21 AM
Ultimul răspuns: Sho-Yo
  Dark light Alany Aysee 3 3.804 17-01-2010, 02:34 PM
Ultimul răspuns: Aly
  Detectiv indragostit(L&Light)(shonen-ai,yaoi) Ice_angel_234 42 31.396 23-04-2009, 09:41 PM
Ultimul răspuns: chrissta


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)