11-03-2011, 12:37 AM
Pai va multumesc mult pentru comuri fetelor :x, ma bucur ca va faceti timp sa imi cititi si mie ficul, si apreciez ca imi dati sfaturi chiar am nevoie pentru a ma putea perfectiona si multumesc pentru incurajari. Ei bine a venit si capitolul 3 cre sper ca e ceva mai bun.
Capitolul 3 . Suferinta .
Ma trezesc intr-o camera, foare intunecoasa fiind intinsa intr-un pat, studiez putin camera slab lumnata care avea un pat, o noptiera in stanga patului, un dulap care avea o biblioteca si o masuta. Nu pot sa zic ca era prea primitoare dar de ce sunt eu aici oare si ce sa intamplat? Nu am timp sa ma gandesc la asta pentru ca in incapere isi face aparitia Sasuke, imbracat la pelerina cea neagra de Akatsuki. Cum ma vede, un zambet ii apare pe chip. Mai sa plang cand l-am vazut, ce mai doreste de data asta? nu e de ajuns toata suferinta pe care mi-a provocat-o, mai vrea inca sa ma faca sa sufar?. Din cauza lui inima mea acum e farnta, numai din cauza lui am plans incontinu nopti intregi, din cauza lui nu mai zambeam, doar ma antrenam zi si noapte ca sa uit de tot ce s-a intamplat, sa dovedesc ca nu sunt ceea ce lumea crede ca sunt, adica o fetita slaba si lipsita de aparare, fara putere care stie numai sa palnga. M-am straduit degeaba luni intregi, nu m-am schimbat nici macar un pic Sakura Haruno i-ai dezamagit pe toti, cand credeam ca totul a revenit la normal intr-un fel, oarecum, atunci a aparut el, iubirea vietii mele de care sunt indragostita de la academie. Nu pot sa cred ca inca dupa cate mi-a facut inca il iubesc, e ca un drog pentru mine de care nu pot sa scap oricat as incerca, e lipsit de speranta. Ori ce as face nu voi putea sa scap niciodata de iubirea mea pentru el, de ce mareu viata asta te pune la deferite incercari, sa intalnesti atatea obstacole care stau in calea fericirii tale, e atat de trist ca si mine de altfel, de ce nu pot fi si eu fericita macar un pic, de ce sa nu gust si eu din marul vietii, sa iubesc si sa fiu iubita, de ce? O lacrima se scurge incet pe chipul meu dar o sterg foarte repede pentru a nu fi observata dar se pare ca nu a prea functionat deoarece Sasuke ma priveste fix si observa fiecare miscare pe care o fac cu un zambet ciudat pe chip.
- Nu te-ai schimbat deloc Sakura, tot aceeasi fata prostuta ai ramas ; zice Sasuke venind spre mine .
Cuvintele pe care le-a zis m-au enervat destul de tare, sunt constienta de faptul ca nu m-am schimbat de loc, dar nu trebuia sa-l las pe el sa observe asta, nu vreau sa creada ca am ramas aceeasi fetita prostuta. Acum era momentul sa dovedesc ce pot, cine sunt detapt. Sunt Sakura Haruno, cel mai bun ninja medical din sat, antrenata de Tsunade, Hokageul satului. Multi si-ar fi dorit sa aiba un astfel de sensei. Acum era momentul sa dovedesc de ce sunt in stare. Cine sunt cu adevarat. Nu degeaba am trudit atat si m-am antrenat nopti intregi fara incetare. Iau o gura de aer in piept si incep sa vorbesc .
- Acelasi lucru pot spune si eu despre tine Sasuke, ai ramas acelasi tip rece si dur obsetat de putere cu dorinta de razbunare ; zic eu incercand sa par dura desii nu imi iesea deloc. Il vad cum se indreapta spre mine, din ce in ce mai mult.Imi era frica de ceea ce vroia sa-mi faca, tremuram toata ce vroia?
- Nu zau; zice el zambind exact cum mi-a zambit atunci cand a plecat si m-a facut ''enervanta'' .Cuvintele pe care mi le-a zis atunci a fost ca un cutit in inima pentru mine, m-a durut foarte tare si inca ma doare.Ce vrea oare de la mine? Doar stie ca sunt slaba si ca n-am nici o putere, cel putin asa crede el.
- Ce..vrei..de.....la.......mine? Reusesc eu sa zic intr-un final abtinandu-ma sa n pang.
Acesta nu imi mai zice nimic, ci doar ma trage spre el, si ma saruta apasat si cu ardoare. Ce? Ce gest e asta ce vrea de la mine? Nu mai inteleg nimic . Sasuke ma intinde din ce in ce mai mult pe pat pana cand ajunge peste mine. Eu tremuram toata din cap pana in picioare si sa nu mai zic ca eram mai rosie ca racul. Acesta isi strecoara usor mana pe sub maieul meu, cred ca am uitat sa va zic ca atunci cand m-am trezit aveam pe mine doar maieul si colanti, aflati acum asta. Sasuke, ce s-a intamplat cu tine? Nu te mai recunosc. Eu aveam deja numai lacrimi in ochi, plangeam din nou din cauza lui, de ce el trebuie sa fie mereu motinvul pentru care palng, si vars lacrimi amare din vina lui?, Sasuke nici nu dadea importanta ca plang, era mult prea concentrat in activitatea lui care nici nu o inteleg ce vrea sa faca? Imi da jos maieul, intr-o fractiune se secnda, ramanand la pieptul gol. Incerc din rastputeri sa ma eliberez si sa scap dar nu reusesc deloc. Dupa o partida de saruturi acesta incepe sa coaboare cu ele pana cand ajunge la pantaloni .....
- Aaaaa; Ma trezesc tipand si plangand speriata, nu imi vine sa cred ca Sasuke a profitat de mine, nu imi vine sa cred ca m-am lasat sa fiu jucaria lui de o noapte. Nici nu credeam ca este in stare de asa ceva. Nu il credeam genul pervers. Nu imi vine sa cred ce tocami a facut , dupa ce ca mi-a furat inima, mi-a luat si virginitatea si nu inteleg nici de ce?. Ma opresc din plans imediat ce imi dau sema unde ma aflu. Unde credeti? La mine in camera. Adica totul nu a fost decat un vis? as vrea eu sa fi fost dar nu pot, a fost realitate sunt sigura. Am simit durerea pe propriu-mi corp , am simtit in mine toata durerea si suferinta . A fost ceva real si nu ma indoiesc de asta. Ma ridic cu greu din pat si ma indrept spre baie unde imi fac siesta. Apoi ma duc la sifoner de unde imi iau o pereche de colanti negri scurti, peste care pun o fusa alba despicata in lateral, o bluza roz cu fermoar apoi imi pun bandana satului pe post pe panglica. Ies din camera si ma duc sa servesc micul dejun. Cand termin ma incalt cu sandalele ninja, imi iau echipamentul de lupta si plec catre turnul Hokage, sunt sigura ca prieteni mei inca ma cauta. In drum ma intalnesc cu Naruto care de cum ma vede sare pe mine de bucurie mai sa ma darame. Il salut si pornim amandoi spre biroul lui Tsunade. El a inceput acum sa ma ia la interogat, si ma intrebe daca ma simt bine si daca Sasuke mi-a facut ceva. Ii zic ca nu mi-a facut nimic rau si incerc cumva sa schimb subiectul. Nu il pot lasa sa afle ce mi-a facut pentru ca sunt sigura ca sa va enerva foarte tare. Intr-un final ajungem in biroul lui Tsunade-sama, si bat usor la usa. Auzim un intra enervat apoi intram in birou. Cum ma vede Tsunade sa uita la mine socata dar si
bucuroasa.
- Bunica Tsunate, uite pe cine ti-am adus; zice Naruto cu un zambet fericit pe fata.
Tsunate-sama, nu mai zice nimic, ci doar ma imbratiseaza de bucurie. A inceput si ea sa ma ia la intrebari dar am evitat tot, si dat seama imediat privirea mea era prea clara ceva rau s-a intamplat si nu vroiam sa zic asa ca a incheiat discutia stiin da in incapeere se mai afla si Naruto. Ea ma cunostea cel mai bine si stia foarte bine cand se intampla ceva rau doar dupa experesi fetei mele, a fost ca o mama pentru mine. A mai vorbit putin maine dimineata sa fiu la terenul nostru de antrenament.
Dupa ce mai vorbim putin, eu si Naruto plecam indreptandu-ne spre ramen, desigur. Am stat acolo am mancat si am vorbit pana au venit si ceialati si asa am petrecut noi pana seara noaptea la ramen povestind si distrandu-ne pe boacanele pe care le faceau baietii. Spre seara plecam cu totii de acolo spre casele noastre. Cand ajung acasa imi fac un dus, ma schimb la o pereche de panaloni scurti albi si un maieu alb apoi ma bag in pat cu gandul la ziua ce avea sa urmeze.
Ei bine cam asta a fost, sper ca a iesit ceva. Sfarsitul e varza stiu dar chiar nu stiam cum sa inchei capitolul. Astept pareri >:d<
Capitolul 3 . Suferinta .
Ma trezesc intr-o camera, foare intunecoasa fiind intinsa intr-un pat, studiez putin camera slab lumnata care avea un pat, o noptiera in stanga patului, un dulap care avea o biblioteca si o masuta. Nu pot sa zic ca era prea primitoare dar de ce sunt eu aici oare si ce sa intamplat? Nu am timp sa ma gandesc la asta pentru ca in incapere isi face aparitia Sasuke, imbracat la pelerina cea neagra de Akatsuki. Cum ma vede, un zambet ii apare pe chip. Mai sa plang cand l-am vazut, ce mai doreste de data asta? nu e de ajuns toata suferinta pe care mi-a provocat-o, mai vrea inca sa ma faca sa sufar?. Din cauza lui inima mea acum e farnta, numai din cauza lui am plans incontinu nopti intregi, din cauza lui nu mai zambeam, doar ma antrenam zi si noapte ca sa uit de tot ce s-a intamplat, sa dovedesc ca nu sunt ceea ce lumea crede ca sunt, adica o fetita slaba si lipsita de aparare, fara putere care stie numai sa palnga. M-am straduit degeaba luni intregi, nu m-am schimbat nici macar un pic Sakura Haruno i-ai dezamagit pe toti, cand credeam ca totul a revenit la normal intr-un fel, oarecum, atunci a aparut el, iubirea vietii mele de care sunt indragostita de la academie. Nu pot sa cred ca inca dupa cate mi-a facut inca il iubesc, e ca un drog pentru mine de care nu pot sa scap oricat as incerca, e lipsit de speranta. Ori ce as face nu voi putea sa scap niciodata de iubirea mea pentru el, de ce mareu viata asta te pune la deferite incercari, sa intalnesti atatea obstacole care stau in calea fericirii tale, e atat de trist ca si mine de altfel, de ce nu pot fi si eu fericita macar un pic, de ce sa nu gust si eu din marul vietii, sa iubesc si sa fiu iubita, de ce? O lacrima se scurge incet pe chipul meu dar o sterg foarte repede pentru a nu fi observata dar se pare ca nu a prea functionat deoarece Sasuke ma priveste fix si observa fiecare miscare pe care o fac cu un zambet ciudat pe chip.
- Nu te-ai schimbat deloc Sakura, tot aceeasi fata prostuta ai ramas ; zice Sasuke venind spre mine .
Cuvintele pe care le-a zis m-au enervat destul de tare, sunt constienta de faptul ca nu m-am schimbat de loc, dar nu trebuia sa-l las pe el sa observe asta, nu vreau sa creada ca am ramas aceeasi fetita prostuta. Acum era momentul sa dovedesc ce pot, cine sunt detapt. Sunt Sakura Haruno, cel mai bun ninja medical din sat, antrenata de Tsunade, Hokageul satului. Multi si-ar fi dorit sa aiba un astfel de sensei. Acum era momentul sa dovedesc de ce sunt in stare. Cine sunt cu adevarat. Nu degeaba am trudit atat si m-am antrenat nopti intregi fara incetare. Iau o gura de aer in piept si incep sa vorbesc .
- Acelasi lucru pot spune si eu despre tine Sasuke, ai ramas acelasi tip rece si dur obsetat de putere cu dorinta de razbunare ; zic eu incercand sa par dura desii nu imi iesea deloc. Il vad cum se indreapta spre mine, din ce in ce mai mult.Imi era frica de ceea ce vroia sa-mi faca, tremuram toata ce vroia?
- Nu zau; zice el zambind exact cum mi-a zambit atunci cand a plecat si m-a facut ''enervanta'' .Cuvintele pe care mi le-a zis atunci a fost ca un cutit in inima pentru mine, m-a durut foarte tare si inca ma doare.Ce vrea oare de la mine? Doar stie ca sunt slaba si ca n-am nici o putere, cel putin asa crede el.
- Ce..vrei..de.....la.......mine? Reusesc eu sa zic intr-un final abtinandu-ma sa n pang.
Acesta nu imi mai zice nimic, ci doar ma trage spre el, si ma saruta apasat si cu ardoare. Ce? Ce gest e asta ce vrea de la mine? Nu mai inteleg nimic . Sasuke ma intinde din ce in ce mai mult pe pat pana cand ajunge peste mine. Eu tremuram toata din cap pana in picioare si sa nu mai zic ca eram mai rosie ca racul. Acesta isi strecoara usor mana pe sub maieul meu, cred ca am uitat sa va zic ca atunci cand m-am trezit aveam pe mine doar maieul si colanti, aflati acum asta. Sasuke, ce s-a intamplat cu tine? Nu te mai recunosc. Eu aveam deja numai lacrimi in ochi, plangeam din nou din cauza lui, de ce el trebuie sa fie mereu motinvul pentru care palng, si vars lacrimi amare din vina lui?, Sasuke nici nu dadea importanta ca plang, era mult prea concentrat in activitatea lui care nici nu o inteleg ce vrea sa faca? Imi da jos maieul, intr-o fractiune se secnda, ramanand la pieptul gol. Incerc din rastputeri sa ma eliberez si sa scap dar nu reusesc deloc. Dupa o partida de saruturi acesta incepe sa coaboare cu ele pana cand ajunge la pantaloni .....
- Aaaaa; Ma trezesc tipand si plangand speriata, nu imi vine sa cred ca Sasuke a profitat de mine, nu imi vine sa cred ca m-am lasat sa fiu jucaria lui de o noapte. Nici nu credeam ca este in stare de asa ceva. Nu il credeam genul pervers. Nu imi vine sa cred ce tocami a facut , dupa ce ca mi-a furat inima, mi-a luat si virginitatea si nu inteleg nici de ce?. Ma opresc din plans imediat ce imi dau sema unde ma aflu. Unde credeti? La mine in camera. Adica totul nu a fost decat un vis? as vrea eu sa fi fost dar nu pot, a fost realitate sunt sigura. Am simit durerea pe propriu-mi corp , am simtit in mine toata durerea si suferinta . A fost ceva real si nu ma indoiesc de asta. Ma ridic cu greu din pat si ma indrept spre baie unde imi fac siesta. Apoi ma duc la sifoner de unde imi iau o pereche de colanti negri scurti, peste care pun o fusa alba despicata in lateral, o bluza roz cu fermoar apoi imi pun bandana satului pe post pe panglica. Ies din camera si ma duc sa servesc micul dejun. Cand termin ma incalt cu sandalele ninja, imi iau echipamentul de lupta si plec catre turnul Hokage, sunt sigura ca prieteni mei inca ma cauta. In drum ma intalnesc cu Naruto care de cum ma vede sare pe mine de bucurie mai sa ma darame. Il salut si pornim amandoi spre biroul lui Tsunade. El a inceput acum sa ma ia la interogat, si ma intrebe daca ma simt bine si daca Sasuke mi-a facut ceva. Ii zic ca nu mi-a facut nimic rau si incerc cumva sa schimb subiectul. Nu il pot lasa sa afle ce mi-a facut pentru ca sunt sigura ca sa va enerva foarte tare. Intr-un final ajungem in biroul lui Tsunade-sama, si bat usor la usa. Auzim un intra enervat apoi intram in birou. Cum ma vede Tsunade sa uita la mine socata dar si
bucuroasa.
- Bunica Tsunate, uite pe cine ti-am adus; zice Naruto cu un zambet fericit pe fata.
Tsunate-sama, nu mai zice nimic, ci doar ma imbratiseaza de bucurie. A inceput si ea sa ma ia la intrebari dar am evitat tot, si dat seama imediat privirea mea era prea clara ceva rau s-a intamplat si nu vroiam sa zic asa ca a incheiat discutia stiin da in incapeere se mai afla si Naruto. Ea ma cunostea cel mai bine si stia foarte bine cand se intampla ceva rau doar dupa experesi fetei mele, a fost ca o mama pentru mine. A mai vorbit putin maine dimineata sa fiu la terenul nostru de antrenament.
Dupa ce mai vorbim putin, eu si Naruto plecam indreptandu-ne spre ramen, desigur. Am stat acolo am mancat si am vorbit pana au venit si ceialati si asa am petrecut noi pana seara noaptea la ramen povestind si distrandu-ne pe boacanele pe care le faceau baietii. Spre seara plecam cu totii de acolo spre casele noastre. Cand ajung acasa imi fac un dus, ma schimb la o pereche de panaloni scurti albi si un maieu alb apoi ma bag in pat cu gandul la ziua ce avea sa urmeze.
Ei bine cam asta a fost, sper ca a iesit ceva. Sfarsitul e varza stiu dar chiar nu stiam cum sa inchei capitolul. Astept pareri >:d<