Nimicuri

[Otrava]

Imi cer scuze pentru titlu , nu am stiut mai exact ce titlu sa-i dau, in fine.
Pot sa zic ca e primul meu oneshot , stiu ca o sa fiu criticata dur, dar nu conteaza asa se perfectioneaza omul.

Tristeţe.

Am simţit de multe ori că locul meu nu e aici, casa aceasta , mătuşă , verişori mei, nimic nu e pentru mine şi nici nu a fost vre'o data.


Îmi va fi dor de acle momente când cântăm la pian , simţeam că fiecare notă îmi da aripi să pot zbură din lumea această,

dar totul se termină atât de repede ca şi bucuria mea, sfărâmata într-o secundă mică.


Prima zi în această casă a fost ceva, simţeam că nu e locul meu şi credeam că doar mi se pare, dar atâtea certuri, dezamăgiri

încât avusesem dreptate. Mă refugiam încet în cameră de câte ori se certau din cauza că nu mă pot întreţine, că suntem mulţi şi faptul că mătuşa mea a dorit să mă ia aici.

Deşi nu prea acceptau gândul că locuiesc cu ei, vroiau să vadă în mine un model perfect, dar perfecţiunea nu era pentru mine, nu reuseam sa ating acest punc.

Acum stand singură, în cameră , apăs încet clapele pianului , notele exprimă tristeţea şi golul ce îl simt şi mă apăsa încet,

fără să-mi dea pace.

În lumea asta nu'i loc pentru o pierzătoare, aşa spunea cândva cel ce îmi readucea zâmbetul pe buze, ce mă făcea să plutesc până-n

`naltul cerului, dar tot el era cel ce mă făcea să cad. Întotdeauna a vrut să mă trezesc la realitate, să -mi dau seama

cine îmi vrea binele şi cine îmi vrea răul. Ce puteam face, eram naivă şi vroiam să cred în basme si in povesti. Nu i-a plăcut niciodată

că nu vroiam să accept lumea aşa cum este ea. Vedea copilul din mine care nu se putea maturiza, şi asta îl făcea să se îndepărteze

încet si sa dispara intr-un gol infinit.

Am pierdut, oricum nu ar mai conta, am fost doar o pată neagră pe o hârtie albă nimic mai mult.

[crazy little red]

hello
pai titlul post-ului nu e prost ales dar am impresia ca nu e potrivit, adica, cu acest one shot cel putin, nu stiu ce urmeaza pe viitor dar aici ai exprimat o stare de dezamagire, tristete, poate si un pic de ura si de frica, ai fi putut totusi sa exprimi sentimentele la o intensitate mai puternica, foloseste mai multe cuvinte, chiar daca sunt simple, nu te retine
nu vreau sa te creitic dur, pentru ca imi place in mare ce ai scris, o descriere a unei situati urate, totusi incapacitatea de a fi perfecta, puteai sa mergi mult mai departe cu sentimentul asta, care te poate chiar si distruge cand sti ca nu poti ajunge asteptarile celor care ti-au oferit un adapost
ok.. nu ma mai lungesc, ai scris frumos dar se putea si mai bine, incearca sa te pui mai mult in pielea personajului daca povestesti la persona intai, imagineaza-ti ca ai fi in situatia lui si poate poti incerca sa si dramatizezi unpic situatia, totusi nu foarte tare
sper ca m-ai inteles si ca o sa iei in calcul sfaturile ce ti le-am dat pentru ca vad ca esti dornica de perfectionare
poate am fost prea dura pentru ca totusi scrii frumos dar asta este... sper ca nu o sa te superi sau ceva :P

bye bye

[Otrava]

Nu m'am suparat, chiar apreciez sfaturile si cum am mai spus fara critici dure nu te poti perfectiona, fara sfaturi o sa fi tot la nivelul ala. Multumesc mult ca apreciezi, data viitoare o sa fie mai bine. :)


Bun si am revenit.

Revedere.

Astepta de ceva timp pe banca, fiecare minut ce trecea ii parea o vesnicie. Inima ii batea alert, emotionata de un singur gand. Il astepta, vroia sa fie din nou cu el, sa'l imbratiseze, sa-l apere si sa uite de tot alaturi de el. I se parea ca timpul s'a oprit si ca nu va mai avea sansa de-al strange in brate, acest lucru o facea sa innebuneasca.Ii era tare dor de el, un lucru pe care nici nu-l putea explica, nu putea sa isi exprime aceasta dragoste in cuvinte, i separea prea pur sentimentul.
Se ridica de pe banca, cu pasi marunti trecuse pe langa un leaga, ii minte ii veneau amintirile copilariei. Doi copii, atat de naivi, atat de inocenti. Se jucau la groapa cu nisip,o facea sa zambeasca si in cele mai triste momente, se completau unu pe altul. Ar fi vrut sa faca o poza a acelor amintiri, dar ele erau imprimate pe vecie in sufletul ei curat.
Se aseza in leagan, isi lua avant , parca zbura, retrai din nou copilaria , dar se opri brusc, auzind cativa pasi , inima nu o insela, era el.
Ii sari in brate fara sa se mai gandeasca , il saruta usor pe obraz.
- Si eu ma bucur sa te vad. Ii spuse el , strangand-o la piept.
Desi i-au despartit acei ani, fara sa-l mai vada, soarta l-a adus inapoi si desi e ceva nesemnificativ, revederea cu cineva pentru acea persoana oate insemna totul.

[Moony691]

Buna! Titlul topicului e exact genul meu, asa ca iata'ma! OK.
Referitor la primul one-shot, andrra a spus cam tot ce cred si eu. As adauga ca unele greseli s'au strecurat si n'ar strica sa te mai uiti peste ele o data. De exemplu:
[quote='ჩօօო ჩօօო' pid='196799' dateline='1309866553']

Acum , stand singură în cameră, apăs încet clapele pianului. Notele exprimă tristeţea şi golul ce îl simt şi mă[B] preseaza încet ...
[/quote]
Asa cred ca ar fi fost mai bine.


Cat despre al doilea, ce pot spune? Mie imi place cum ai narat si descris revederea celor 2, fara amanunte inutile, dar aducand destule argumente care sa sprijine purtarea personajului principal. Acum voi lua la puricat niste greseli. In primul rand, poate ca si tu folosesti (ca si mine, de altfel) apostroful in loc de cratima, insa in scrieri nu da bine. [quote='ჩօօო ჩօօო' pid='196799' dateline='1309866553']I se parea ca timpul s'a oprit ... [/quote], la asta ma refer. Poate a fost o scapare, stiu cum e, dar e de preferat evitarea acestui lucru.
Eu am invatat ca e 'voia', nu 'vroia'. :-?
[quote='ჩօօო ჩօօო' pid='196799' dateline='1309866553']...mai avea sansa de-al strange in brate [/quote] Vezi ce nu'mi place mie aici? Este "de a-l".
[quote='ჩօօო ჩօօო' pid='196799' dateline='1309866553']i separea prea pur sentimentul. [/quote] Suna mai bine " sentimentul i se parea prea pur." Just sayin'.
[quote='ჩօօო ჩօօო' pid='196799' dateline='1309866553']Se ridica de pe banca, cu pasi marunti trecuse pe langa un leaga, ii minte ii veneau amintirile copilariei. [/quote] Ce zici de "Se ridica de pe banca, trecu pe langa un leagan cu pasi mici. Isi aminti de clipele copilariei." Sa'ti explic de ce am scris asa:
1) ai facut o amestecatura de timpuri in prima parte a frazei cu "se ridica, trecuse, veneau"
2) fraza era prea lunga
3) am evitat repetarea de la "minte" si "aminteau"
[quote='ჩօօო ჩօօო' pid='196799' dateline='1309866553'] Se aseza in leagan, isi lua avant , parca zbura, retrai din nou copilaria , dar se opri brusc, auzind cativa pasi , inima nu o insela, era el.
Ii sari in brate fara sa se mai gandeasca , il saruta usor pe obraz. [/quote] E prea lunga chestia asta. Incearca sa o mai imparti cumva si obtii un efect de suspans, daca doresti, la apropierea lui Fat-Frumos
[quote='ჩօօო ჩօօო' pid='196799' dateline='1309866553']- Si eu ma bucur sa te vad. (virgula, apoi litera mica la pronume) Ii spuse el... [quote]
[quote='ჩօօო ჩօօო' pid='196799' dateline='1309866553']Desi i-au despartit acei ani, fara sa-l mai vada, soarta l-a adus inapoi si, desi e ceva nesemnificativ, revederea cu cineva poate insemna totul pentru acea persoana. [/quote]


Done.
Sper sa nu te deranjeze (prea tare) comentariul meu. Nu am intentionat sa te supar, ci sa te ajut. Intelege ca imi plac ideile tale si, cu ceva munca si atentie, totul se rezolva. Good luck! Sa ma anunti cand mai postezi! ;)