Nimicul numit iubire.

[OneSkyCloud]

Dar se intelegea de la sine ca era un dobitoc in haine de superstar! Bodoganind enervata, Ritoko baga in sperieti colegii de pe holurile luminoase ale liceului.
Grabi pasul, enervata la culme. Da, cum ar fi sa stai linistita in clasa ta ascultand cine stie ce stupizenii ale profei si dintr-o data sa intre in clasa un fanatic si sa-ti zica:
TE IUBESC, KAGAYAKI RITOKO! Cam asa se simtea Rito in acea zi friguroasa de decembrie, alergand hotarata pe hol dand peste toata lumea. Pasii care o urmau se oprira.
“Ce acuma se caieste?!” gandi continuandu-si goana. Din ce in ce mai enervate, Ritoko se
opri. Privi cu coada ochiului in spate. Era acolo. O lua din nou din loc.
“De ce nu ma urmareste!? Poate fi o strategie?! Ma asteapta gorilele lui asta e, sigur!”
chibzui fata pocnindu-si degetele. Pasii pornira. Rito ingheta:
1 Hai delictventule ARATA CE POTI! se intoarse Ritoko cu pumnii stransi si o figura mai mult super draguta decat furioasa si indarjita. Tipul zambi:
2 Hai nu mai spune!? izbucni el in ras, cuprizandu-si ceafa cu mainile.
3 Haide nu ma menaja! striga Ritoko agitandu-si pumnii.
4 Roata de la balci… vorbi tipul apropiindu-se.
5 Ce…? Ritoko fu dezarmata intr-o secunda. Tipul zambi. Doamne cat era de dragut! In fine… nu mai stia nici ea cum sta treaba.
6 Cand saruti pe cineva formezi o legatura speciala cu persoana respectiva nu?
rase tipul ajungand foarte aproape. Ritoko scutura capul si il privi nervoasa:
6 Ce tot vorbesti acolo, uratule?! spuse Ritoko in timp ce tipul o inghesuise intr-un perete. Isi arunca o mana in partea dreapta a zidului si vorbi:
7 Socata? Se pare ca magia ta a cam functionat si pe mine… Rito-hime…
Ritoko rosi cu ochii mari. In fata ei statea cel mai periculos delicvent al liceului, Morino Kenichi. Ochii lui de delicvent( ma rog totul era de delicvent la el fiindca asa spunea ea) o priveau mai albastri ca niciodata. Parul negru strans in cele doua codite nelipsite(oare facea si baie cu ele asa?!) bloca lumina soarelui cu dinti.
8 Te iubesc Rito-hime…
Cuvintele rasunara din nou. Cu lumea care se uita la ei si podeaua de gresie care ii reflecta in totalitate, Ritoko ii cuprinse gatul cu maini care tremurau de furie(sau nu?!).
9 Ce-ai de gand sa faci? Ma sugrumi…?
Vocea lui batjocoritoare era irezistibila. Ritoko se inmuie si nu mai auzi decat scrasnitul si fosnitul jachetei lui ieftine cand se apleca sa o sarute cu buzele alea prea… delictvente…


INAINTE CU VREO..SAPTAMANA?

10 Hai sa vorbim despre cat de idiot e profu de mate nu vrei?!
Yuko izbucni cand Ritoko pufni razand in hohote incontrolabile.
Dupa amiaza. Frig. Plictisitor. Mate. Dar era printesa scolii! Cand o vedeau venind, baietii faceau matanii pana-n pamant si existau unu sau doi care sa se loveasca cu nasul de podea. Atunci lui Ritoko ii scapa un chicotit si o privire dulce care ametea masa de populatie, manipulata ca niste pisici cu un ghem. Yuko o scutise de alte astfel de glume si o trasese in clasa. Pauza isi anunta venirea din nou. Usa intredeschisa a clasei fu trantita de-a dreptul( si de-a stangul) de un masiv idiot si grosolan.
Un tocilar acolo, o fata speriata dincolo si:
-Gokuuro, ajunge! o voce rasuna in clasa plina. Kenichi pasi elegant in clasa:
-Uite ti-a venit perechea! Yuko rase batjocoritoare inghiontind-o pe Rito:
- O il urasc!!!!!!!!!! izbucni Rito ridicandu-se si trantind un pahat nevinovat cu ciocolata calda tocmai cand proful intra. Ridica nedumerit o spranceana:
-Domnisoara Kagayaki…?
Ritoko rosi cu privirile colegilor atintite asupra ei:
-M-am gandit ca va era sete…ha ha…mda numai eu rad…zise ea privind rugatoare in jur.
Un hohot rasari din spatele clasei:
-Bravos Majestate!
Ritoko scrasni din dinti. Kenichi radea cu pofta tinandu-se cu mainile de stomac si privind-o amuzat. Yuko ofta. Profu ofta rasunator si se aseza sa predea.
11 Ce-ti mai place la cinema….! pufni Ritoko in soapta privind langa ea.
12 Si tie sa te dai in spectacol…raspunse prietena linistita.
Ritoko se bosumfla. Si iarasi se intampla. Se simtea neajutorata. Desi fiecare baiat din clasa(respective scoala) ii trimitea biletele de amor si priviri timide, ea simtea ca locul unde trebuia sa-si trmita privirea era ultima banca de la geam deasupra careia sa afla ultimul lampion din cele 4-5 care luminau clasa. Si acolo in lumina artificiala statea delictventul. De obicei pocnea geamul cu degetul sau fluiera nestingherit. Ajunsese sa-i cunoasca comportamentul. Il ura? Da. Si el pe ea? Zau? Dar daca…
-Domnisoara Kagayaki reveniti cu noi va rog! Profu era un pic nervos.
-Scuzati…Ritoko rosi inca bosumflata. Kenichi fluiera tare.
-Printesa a uitat de lectie!
Se abtinu. Atat de bine incat rasturna penarul si sticla cu apa din banca ei.
Kenichi pufni. Il privi cu flacari in ochi. Rase, trimitandu-i un sarut.
-IDIOTULE! Se ridica si… se aseza la loc. Profesorul isi drese glasul:
- Detentie dupa ore cabinetul de psihologie. Domnisoara Kagayaki si Domnisorul Morino.
- HAAAA?! Ritoko se mira pentru a MIA oara.
- Printesica in detentie cu mine….! Nu prea vreau… murmura Kenichi batjocoritor.
- MAI TACI! Rito se intoarse din nou. Kenichi zambi.
- E rutina nu Ritohime? Zise deschizandu-si ochii patrunzatori la ea.
- Tu esti de vina… Ritoko se aseza nervoasa si dezamagita in banca. Dar nu mai era bosumflata.