New York

[Flash]

Disclaimer ? Nu îl ai aşa că dă edit la primul capitol sau la următorul altfel thread - ul se închide în termen de 3 zile. Există un topic aici despre şi cu acesta.

[tamoshiku]

Capitolul VI
Plecarea...

Bratele brunetului sunt in jurul taliei mele lipinduma de el, vrea sa ma dau inapoi, dar e stransoarea e prea puternica.
-Sasuke, da-mi drumul. Dupa cateva secunde care pareu o vesnicie imi da drumul fara sa a spune nimic si pleca.
Ce se intampla cu el, sau mai bine zis ce se intampla cu mine, imi placea atat de mult acea imbratisare. Dar daca imi placea de ce l-am respins? Cred ca o iau razna, nu mai suport stresul, parca totul e impotriva mea. Ies din bucatarie fara a sti ce vreau sa fac, merg in camera si vad ca brunetul nu e nicaieri, poate e la baie. Bat la usa, dar nu primesc nici un raspuns, deschid usa si il vad pe Sasuke cu un prosop infasurat in jurul abdomenului, ii priveam corpul bine facut, formele frumos conturate. Imi cer scuze si vreau sa ies, dar brunetul ma prinde de mana si ma lipeste de el. Ma privea direct in ochii, dar eram hotarata sa nu ma pier in ei, nu si de data asta. Mana calda a prunetului imi mangaie usor fata, imi contureaza usor buzele si zambeste.
-Esti foarte frumoasa. Nu inteleg ce se intampla cu el, parca ar fi doua persoane complet diferite, acum putin timp se purta cu mine precum te porti cu o jucarie. Asta trebuie sa fie, vrea sa se joace din nou cu mine, vrea sa-si bata joc de mine.
-Si eu te iubesc, te odor, sunt nebun dupa tine. Ma tem ca intr-o zi as putea sa te pierd si simt ca inebunesc, nu pot trai fara tine. Ma saruta apasat pe buze, apoi ma saruta pe crestetul capului, ma simt atat de bine in bratele lui. Nu! Nu din nou, nu vreau sa par slaba langa el, ma deslipesc de el si ies repede din baie. Intru in camera si ma trantesc pe pat, inchid ochii, era asa de bine in bat, era moale, eram extrem de obosita. Aud usa camerei cum se tranteste si Sasuke se apropie de mine, nu parea chiar fericit. Se aseaja pe pat langa mine, cand vrea sa ma ridic ma trage peste el, se intorce repede si ajung sub el. Ma saruta apasat apoi limba lui se strecoara in gura mea. Incep sa-i raspund sarutului, bagandu-mi mainile in parul lui ud, dar rup repede sarutul.
-De ce? Brunetul se ridica repede si imi spune sa plec sa il las in pace, imi spune ca nu am de ce sa raman acolo.
Oare ce se intampla cu el? Daca eu plec Kiba il omoara fara ezitare. Ma las condusa de sentimente si imi pun mainile pe pieptul sau, il sarut scurt pe buze si imi asez capul de pieptul lui. Ma priveste socat si se ridica, pe fata lui se putea citi durerea.
-Pleca. M-am saturat, daca vrei sa te joci asa cauta-ti alt prost. Nu sunt cel pe care il poti face sa creada ca il iubesti doar pentru al amagi.
Ma ia de mana si ma da afara din camera, cred ca simte ceva pentru mine, am vazut ca sufera, imi pare asa de rau, si eu il iubesc. Il iubesc cu adevarat, nu vrea sa ma joc cu el, el s-a jucat cu mine. Deschid incet usa fara a scoate zgomote, era la fereastra, priveat trist afara. Nu il pot vedea trist, ma apropiu de el si il strang in brate de la spate.
-Te rog, nu vreau sa plec, vreau sa raman cu tine. Trag aer inpiept si rostesc cele doua cuvinte magice. Te iubesc! Te iubesc cum nu am iubit nici o data, esti totul pentru mine, te rog nu ma alunga din viata ta.
Sasuke ma strange in brate, simteam ca nu am aer, dar imi placea sentimentul, nici nu cred ca mai era nevoie sa respir. Imi presez usor puzele peste ale lui, incet sarutul devine unul pasional, limba lui patrunde in gura mea si exploreaza fiecare coltisor. Ma aseaza usor pe pat fara a rupe sarutul, usor coboara sarutul pe gat, isi strecoara una dintre maini pe sub tricoul pe care il purtam. Nu, nu vreau asta, sau vreau, o Doamne ce e cu mine, cred ca inebunesc. Brunetul imi da tricoul jos si apoi imi indeparteaza si sutienul.
-Nu, nu vreau. Se pare ca Sasuke nu era deacord cu mine.
-Eu vreau. Gem usor cand il simt muscandu-ma de unul dintre sfarcuri, apoi imi indeparteaza blugi negri. Am scos un "nu", dar nu imi pasa, chiar daca ma iubeste se pare ca imi iubeste corpul nu pe mine. Acum obtine ce vrea, ma are in patul lui, ce altceva mai vrea, ma va face din nou a lui.
Simt cum ma patrunde cu doua degete facandu-ma sa scot un mic tipat, el a fost primul si de atunci nu am mai iubit nici un baiat. Incerc sa il indepartez, dar este in zadar, se pare ca ii place, imi place sa-si bata joc de mine. Ma patrunde brusc si brutal facanduma sa tip de durere, lacrimile au inceput sa-mi curga si lui nici nu-i pasa. Face miscari rapide de duta-vino in interiorul meu facanduma sa gem de durere, ma trage deasupra lui. In cele din urma cad langa el cu lacrimi in ochii, nu vreau sa par slaba asa ca ma ridic si ma imbrac repede.
-Esti multumit! Ai obitinut ce ai vrut! Pot pleca?! Tipam la el, lacrimile au inceput sa cada, iar el zambea pervers.
-Nu, te mai vreau, esti doar a mea, imi aparti. Ce a spus, cum adica ii apartin, nu sunt o jucarie, am sentimente. Ies in lacrimi din camera si plec din apartament, cobor scarile si fug spre spital. Nu pot merge la Hinata, e dimineata, soarele rasare usor. Ma intorc si intru in apartamentul brunetului, usa de la camera lui era deschisa, plangea. A dat cu punmul in perete.
-Sunt un prost, mi-am batul joc de ea, m-am purtat cu ea ca si cum ar fi o jucarie. Si acum cum sa ma mai uit in ochii ei verzi, voi citi doar ura si tristea.
Il vad ca se intoarce spre usa si tresare, nu se astepta sa fiu acolo, nici eu nu ma asteptam sa ma intorc. Ii sar in brate si ii spun ca il iubesc, dar nu vrea sa mai sufar din cauza lui, ma aeaza pe pat si ma acopera cu plapuma calda, se baga si el in pat si ma trage in brate, ma simteam asa de bine, ma simteam protejata. Adorm cu capul me umarul brunetului.

Razele puternice ale soarelui ma trezesc, se pare ca seara si soarele apune, ma trezesc si vad ca Sasuke nu este langa mine. Am un sentiment ciudat si deschid dulapul, toate hainele lui au disparut. Nu se poate sa fi plecat, nu ma poate parasi. Pe perina era un trandafir rosu si un bilet.

" Draga Sakura, nu am vrut sa-mi iau adio de la tine asa ca ti-am scris un bilet. A trebuiet sa plec din tara, nu-ti pot spune unde, dar sa sti ca te iubesc, cand voi putea voi lua legatura cu tine. Te rog sa nu spui nimanui ca suntem impreuna. Te iubesc mult de tot rozalia mea."

Incep sa plang, a plecat, nu pot sa cred ca ma parasit, a obtinut ce a vrut si a plecat. E un gunoi, il urasc, nu vreau sa-l mai vad cat traiesc.

[MooN.]

Hello hello. Iti multumesc ca m-ai anuntat :x

Nu vad legatura intre cele doua capitole. Ok deci pleaca din spiat etc etc, iar in acest capitol sunt deja in apartament. Am ratat eu ceva? In fine... Descrierea este destul de draguta, dar nu este suficienta. Ma asteptam sa descri sentimentele Sakurei. Sau ceva peisaje. Naratiunea merge mult mai bine decat descrierea asta cu siguranta. So, no comment :D. Dialogul mi se pare foarte putin sec. Ar fi bine sa mai lucrezi la el.

Cam asta este si nu uita sa ma anunti cand pui next-ul ok?
P.S. primaa

[Sho-Yo]

Buna , se pare nu's prima dar se mai intampla ^.^ . Deci imi place al tau fic foarte mult. Greseli de ortografie putine ai. Dialogul , personajele , imi plac , descrierea mie imi e deajuns deci pot doar sa-ti mai spun ca deabia astept sa vad ce se va mai intampla cu Saku- chan si Sasuke-kun.
:X Павелічэнне далей і брацца за пяро як мага хутчэй! :X
Gomenasai ca am dat un comm asa de mic >.<

[Miranda.]

O sa fiu dura:

" Draga Sakura, nu am vrut sa-mi iau adio de la tine asa ca ti-am scris un bilet. A trebuiet sa plec din tara, nu-ti pot spune unde, dar sa sti ca te iubesc, cand voi putea voi lua legatura cu tine. Te rog sa nu spui nimanui ca suntem impreuna. Te iubesc mult de tot rozalia mea."

NU mi se pare foarte interesat acest bilet, putina descriere ar fi fost perfecta, chiar as fi indragit mai multe sentimente pe alocuri. Acesta pare un bilet ca cel pe care il face mama cand pleaca acasa si noi dormim.

Incep sa plang, a plecat, nu pot sa cred ca ma parasit, a obtinut ce a vrut si a plecat. E un gunoi, il urasc, nu vreau sa-l mai vad cat traiesc.

Nu inteleg de ce ai mai scris si acest bilet micut, ai facut inca un fragment pentru doua propozitii. Mai multe propozitiii, niste epitete si comparatii ar fi fost briliante.

Imi place mult ficul, o ideea chiar reusita. Dialogul mi s-a parut putin cam mult, si sec pe alocuri.

Ja ne

[tamoshiku]

Am schimbat ficul... Va fi unul cu Sakura și Sasori

Capitolul VII
O nouă șansă


Stăteam ghemuită pe pat, lacrimile nu doreau să stea ascunse, telefon suna de zor, cineva bătea la uşă. Mă durea în paişpe de tot, nu doream decât să mă trezesc şi să fiu alături de Sasuke. Acum câteva zile totul era pe dos, îl uram pe brunet, acum îl iubesc.
Îmi şterg lacrimile şi mă hotărăsc să răspund la telefon, regret asta când aud vocea plină de regrete a brunetului.
-Frumoaso, să ştii că îmi doresc să fiu lângă tine…
-Mai lasă-mă cu textele astea, nu sunt o fraieră. Nu mai vreau să aud nimic despre tine! Te urăsc Sasuke Uchiha! Te urăsc cum nu credeam că pot urâ!
Închid telefonul şi mă scufund în lacrimi, simt o dorinţă să las totul în urmă. Păşesc uşor în bucătăria micuţă a băiatului. Totul era aranjat, era o masă micuţă într-un colţ, fereastra era în paralel cu uşa, pe peretele de lângă uşă erau dulapuri, iar sub o chiuvetă. Am luat o gură mare de aer şi am căutat un cuţit. Am găsit cu uşurinţă unul, eram pregătită să fac pasul acesta, am înghiţit o dată şi am pus lama pe vene. Am fost prinsă de mână, mă zbăteam degeaba, cuţitul mi-a căzut din mână.
-Cât de disperată să fi!
Nici măcar nu ştiam cine este acest băiat, avea părul roşcat, ochii îi erau căprui, avea un corp de milioane, spun aste pentru că se observă. Purta o cămaşă neagră deschisă complet, o pereche de blugi negri tăiaţi în genunchi, şi o pereche de tenişi. Am înroşit puţin după ce l-am privit, era mult mai frumos decât Sasuke, dar nu cred că aş putea să-l iubesc.
-Eu ar trebui să roşesc, mergi şi îmbracă-te în ceva uşor, mergem la…surpriză.
Nici măcar nu am realizat că purtam pe mine doar o pereche de boxeri negri şi un sutien tot negru. Am mers cât am putut de repede în cameră, mi-am luat nişte haine şi am întrat la duş. Nu am stat nici cinci minute că roşcatul a venit şi mi-a bătut în uşă. Pentru că nu am răspuns a intrat peste mine să verifice, am auzit cum se deschide uşa de la cabina de duş.
-Afară!
Ţip la el şi îl împing afară. După două minute ies, dar se pare că el încă este aici, îmi înfăşoară prosopul în jurul corpului şi îmi spune că hainele acelea sunt prea groase. Îşi cere politicos scuze şi iese din baie, îmi usuc părul şi mă întorc în cameră. Pe pat era aşezată o rochiţă mov cu negru, era simplă şi asta m-a atras la ea. Dacă mă gândesc bine este singura roche pe care o am, nu prea port eu astfel de lucruri. Lângă rochiţă erau aşezate nişte săndăluţe negre care se legau pe picior. Îmi las părul pe spate şi mă îmbrac cu hainele alese de roşcat.
-Mulţumesc!
Îl sărut pe obraz, dar el se pare că vrea mai mult, mă lipeşte de perete şi îşi presează buzele peste ale mele. Îl resping instinctiv şi îi dau o palmă. Aceasta nici măcar nu reacţionează.
-De ce l-ai acceptat pe Uchiha şi nu mă accepţi pe mine? Ce are el şi eu nu am?
-Pe el îl iubesc şi pe tine nici măcar nu te cunosc, şi nici măcar nu vrea să ştiu ce fel de monstru mai eşti şi tu.
Asta a pus capăt discuţiei, roşcatul a scos un pistol şi mi la pus la tâmplă. A început să mişte pistolul în jos, a trecut de gât şi s-a oprit în zona inimi. Se pare că vrea să mă ajute, acesta ridică piedica pistolului şi mi-l dă în mână.
-Dacă mă urăşti apasă pe trăgaci.
Mâna îmi tremura, dar îmi era frică să nu cumva îl împuşc. Nu îl uram, dar nici nu îl iubeam, nici nu îl cunoşteam. Îndrept pistolul spre mâna mea şi apăs, se aude un pocnet, dar nu simt nimic. Mâna îmi era îndreptată spre perete şi o gaură se ivi în el.
-Mai vrei să încerci o dată şi poate te calmezi.
Vocea îi era caldă, calmă, inexpresivă. Las mâna moale, iar el mă scoate din apartament, încuie uşa şi mă trage după el. paşi îmi erau nesiguri, sar încercam să nu arăt asta. L-am întrebat de unde mă cunoaşte, dar nu am primit nici un răspuns. L-am întrebat cum îl chemă, dar nici de data asta nu am primit răspuns. Am început să mă enervez, mi-a făcut semn să urc într-o maşină neagră, nici măcar nu îmi pasa cum era. Ochii mei era aţintiţi pe al, chipul îi era brusc încordat, dacă cineva ar trebui să fie supărat eu sunt aceea.
-De ce nu-mi spui nimic? Spune ceva. Orice.
-Sunt Sasori, şi încerc să te ignor pentru că prin minte îmi trec imagini interzise. Şi tu nu mă prea ajuţi.
M-a privit, privirea lui era plină de dorinţe, parcă puteam citi ceea ce vrea. Când am oprit m-am apropiat de el şi mi-am presat buzele peste ale lui. Aceasta încerca să nu-mi răspundă la sărut, iar atunci când sa lăsat păgubaş eu am început să-l sărut pe gât.
Simţeam că fac toate astea doar pentru a uita durerea pe care mi-a provocato Uchiha, dar dacă asta ajută o voi face.



Nu am corectat acest capitol... ÃŽmi cer scuze pentru greÅŸelile de tastare

[Miranda.]

Ma bucur enorm ca a aparut capitolul, l-am asteptat cu atata nerabdare incat plesneam daca mai stateam putin. Imi place, place, place, foarte mult ficul tau, nu are multa descriere incat sa ma adoarma, dar nici dialogul ala sec care ma duce in culmile nebuniei. Acest capitol a fost interesant, mi-a placut foarte mult venirea lui Sasuri in fic. Dar de ce a aparut roscatul? De ce a venit el si nu altul ? Unde o duce pe Sakura ? Ce vrea sa-i faca florii de ciresi ? Unde mai este si nebunul de Sasuke ? Ce se va intampla intre Sasori si Sakura ? Ce se va intampla in urmatorul capitol?
Cate intrebari, dar abia astept sa aflu raspunsurile.

[tamoshiku]

Capitolul VIII
Chiar mă iubeşte


Roşcatul m-a îndepărtat spunând că nu vrea să intrăm într-un copac, dar poate că eu vreau. M-am abţinut să spun acea frază gândindu-mă la Sasuke, la buzele lui, la ochii lui, la personalitatea, la tot ce iubesc la el. am închis ochii şi am scos un oftat silenţios, nu doream să arăt cât de rău îmi pare. Chiar dacă inima mea plânge şi se scufundă în agonia, eu trebuie să par tare, să ţin toate aceste lucruri pentru mine. Maşina merge tot mai repede, am ieşit din oraş, mergeam spre aeroport. Sper că nu are de gând să plecăm într-o excursie, eu voi începe cât de curând şcoala, Hinata a rămas însărcinată. Acum realizez că Sasuke nu s-a protejat, dar nu am cum să rămân însărcinată, nu asta e o prostie. Chiar dacă nu credeam că este posibil mi-am trecut mâna peste pântec, mi-aş dori ca eu săi dăruiesc un copil brunetului.
- Te doare stomacul?
Sasori privea cum îmi ţineam mâna, chipul îmi era încordat şi plin de durere. Mormăi un „da” sec, adevărul e că nu prea ştiam ce altceva pot minţi. Am vrut să în întreb unde mergem, dar am oprit deja în parcarea aeroportului. Roşcatul m-a luat de mână şi mi-a spus că mergem să luăm ceva de mâncare apoi facem o scurtă călătorie.
Ce Doamne îi în mintea acestui băiat, acum îi arde de călători! Nici măcar nu am bagajul cu mine, nu am nici banii, nimic. Îmi smucesc mâna din a lui şi îi spun că nu am de gând să plec cu el.
- Atunci poţi spune că te răpesc. Hai mai repede că pierdem avionul.
A început să mă tragă de braţ până la scările care erau amplasate lângă un avion. Am auzit că avionul urma să zboare până în Rusia. Nu am fost nici măcar o dată acolo şi nici nu ştiu limba acea ciudată, după părerea mea. Urc scările alături de Sasori şi acesta îmi face semn unde să mă aşez, el stătea cu două rânduri în fată, acum mai trebuie să stau şi singură. Simt cu cineva îşi pune mâna pe piciorul meu. Grozav, acum mai stau şi lângă un pervers. Mă întorc să-i dau o palmă, dar acei ochii negri mă aruncă în abis. Simt cum încep să mă usture şi lacrimile se rostogolesc uşor pe obrazul meu palid. Ce caută el aici? Asta trebuie să fie surpriza promisă de roşcat.
- De ce plângi? Sakura, iubito.
M-a tras în braţele lui, am încercat fără efort să scap dar nu puteam. Era ca şi cum braţele forma o închisoare în jurul meu, o închisoare plină de emoţi.
- M-ai părăsit, m-ai folosit şi apoi m-ai lăsat baltă. Te-ai folosit de mine şi…
- Nu! Te iubesc, am plecat pentru a te proteja. Sunt urmărit de nişte criminali, totul din cauza tatălui meu, eu şi Itachi vom pleca în Rusia, acolo ne vor pierde urma. Trebuia să-ţi spun asta chiar eu, mi-ai spus în seara aceia că vrei să fi un şofer de curse, de acea am vorbit cu Sasori, el este chiar mai priceput ca mine, are mai multă experienţă. Sakura, promite-mi că nu mă vei uita, promite-mi că te vei gândi măcar o dată la mine.
- M-am dat la Sasori, am sperat că aşa te voi uita. L-am sărutat.
Am simţit cum braţele lui se încordă în jurul meu, mă strânge puţin mai tare, dar era bine. Am ridicat privirea şi am văzut că privea cu ură în faţă, privea la o pată roşie de păr, mai mult ca sigur a roşcatului.
- Vreau să vin cu tine, nu mă lăsa aici, voi muri dacă nu vei fi tu lângă mine.

[Miranda.]

Dupa mult timp a aparut si capitolul, vin greu, dar atata timp cat vin nu mai conteaza.
Acest capitol a fost cam scurt, nu a cuprins foarte multe lucruri in el, nici nu ma astept la unul luuung, de vreo trei pagini, dar nici chiar atat de scurt. Se pare ca nu prea iti mai pasa de fic, dar mie imi place mai mult decat celalalt. Descrierea, din cauza lungimii foarte scurte, nu a fost prea prezenta, cam pe alocuri cateva cuvinte care sa te duca cu gandul la decsriere, dar doar atat. Actiunea pare lenta dar nu este, desi s-au intamplat putine, acum este in masina, acum la eroport, nici nu am simtit aceasta trecere, si nici momentul in care a urcat in avion. A fost prea scurt, dar daca nu ai timp, se intelege. Dialogul nu este sec, bun pentru lungime.

:bye:

[ciupaciup]

oau ideea e originala si imi place,,,numi place cum s-a comportat sasuke cu ea si ca a dat vina pe itaci sincera sa fiu mam cam plictisit de vechia poveste sasuke si sakura as vrea ca ea sa ramana si cu alt de exemplu:garra,itaci,neji,naruto,,,,,,,,,cine stie poate cineva din acataski ar fi mai interesant ori cum sa nu renuti la fic ca te mananc ,,,papa succes la scris!!!!!!!!