New Life

[Crazy Person]

Buna, m-am apucat de un nou fic......Sper sa va placa, pwpici:*:*:*

Discalimer: Nu detin niciun personaj (in afara de cele create de mine), personajele apartin lui Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma lor.

Cap 1: Revederea

Stau in patul moale si ma gandesc la diferite lucruri….astept sa primesc un telefon de la agentia “People Models”, acolo m-am inscris !
Buna, ma numesc Sakura Haruno si am 18 ani. Parul meu are culoarea roz deschis, ochi verzi ca smaraldul iar pielea o am alba ca iaurtul( desertul meu preferat).
M-am inscris la acea agentie din cauza prietenei mele Hinata, ea a vazut un baiat acolo si a zis ca nu poate si singura….si iatama acum asteptand un telefon de la niste dobitoci draqu!! M-am si enervat.
-Alo, cine draqu mai e?
-Ne pare rau ca deranjam, suntem de la agentia “People Models” si am vrea sa discutam cu domnisoara Sakura Haruno ,daca se poate!
-Sigur ca da, eu sunt, ce doriti?
-V-am sunat sa va spunem ca azi la ora 17:00 sa fiti la agentia de pe strada Mihail Tutorescu.
-O sa fiu, la revedere.
-La revedere si scuzati de deranj.
Sa-I ia naiba si pe dobitoci aia, cum sa fiu la ora aia acolo… Dar nu conteaza mai bine ma duc in sufragerie sa vad un film, poate ma linistesc….
Dupa terminarea filmului “Codul lui Da Vinci” un film exceptional, urc scarile din lemn uscat sa ajung in camera mea. Deschid usile dulapului si incerc sa imi aleg o tinuta mai colorata. Imi aleg un top roz cu niste jeansi stramti , o pereche de balerini negri si un lantisor primit cadou de la mama mea decedata. Ii duc foarte mult lipsa. A murit cand aveam 14 ani, atunci lumea mea, visele mele, totul s-au spulberat in bucatele mici. Avea un chip de inger, mereu stia cum sa ma faca fericita…Cred ca tata nu a putut sa o uite, inca mai are cateva fotografii si haine de-ale ei. Zambetul ei, parul, ochi ei, totul la ea era frumos..De la ea am mostenit ochi ca smaraldul si parul ca florile de cires. Mama mi-a dat doua sfaturi pe care nu le voi uita nici-o-data “Cand eu o sa mor, tu sa zambesti, sa nu plangi, pentru ca viata merge inainte”…..” Eu sunt sigura ca te vei descurca in viata, dar totusi mai risca pentru ca n-ai ce pierde, a ice castiga.”
Vorbele mamei mele au ramas intiparite in mintea mea, de atunci am inceput sa risc, am terminat cu plansul , acum de fiecare data zambesc, nu plang..
Cred ca v-am plictisit cu atatea amintiri, hai mai bine sa iesim din gandurile mele !
Imi iau geanta si ies pe usa. Urc pe motocicleta Yamaha si o iau la goana. Ajunsa la agentia de modeling ma intalnesc cu Hinata care era mai rosie decat un crab.
-Ce-ai patit? Ai cumva febra?
-Nu, n-am nimic, fi linistta….
-Sigur, ca altfel !
-Sigur, n-am nimic.
Eram sigura ca imi ascundea ceva , dar mai bine o lasam in pace decat sa ma iau cu ea la cearta.
-Buna ziua, fetelor, va rog sa ma urmati spre biroul domnului Uchiha.
“Domnul Uchiha”…ce chestie, asta cine mai e! Numele lui mi se pare cunoscut, dar nu conteaza, o sa-mi aduc au aminte.
-Buna ziua, domnule Uchiha, ma numesc Sakura Haruno, iar ea este prietena mea Hinata Hyuga!
-Buna fetelor, ma bucur sa va cunosc. Numele meu este Fugaku, asa ca de acum dinainte sa-mi ziceti Domnul Fugaku, nu domnul Uchiha, bine?
-Da, am inteles, nu va suparati daca va intreb , dar aveti cumva un baiat pe nume Sasuke Uchiha?
-Da am, dar de unde il cunosti ? Mi-am amintit, scuze, il cunosti de prin reviste , nu?
-Da, de acolo il cunosc….**Aiurita, proasta si idioata ce esti, nu-l cunosti de acolo! Il cunosti de la concursul de amatori cu motociclete.**
-Domnisoara Hinata, dumneavoastra nu spuneti nimic?
-Pai nu prea am ce, eu astept pe cineva.
-Imi puteti spune pe cine?
-Pe Naruto Uzumaki.
-Il cunosc, este model la firma noastra, o sa apara in 30 de minute, maxim.
Am uitat sa va vorbesc despre Hinata. Era o fata cu ochi de un gri sters, parul de un negru cu albastru care aveau un razboi, iar pielea alba. E timida , rusinoasa, cred ca de-asta m-am inscris in aceasta agentie, sa o ajut cu frica de oameni.
Intr-un sfarsit a venit si blondul despre care Hinata imi vorbea toata ziulica. Avea ochi albastri ca cerul senin si pilea putin bronzata. Era destul de frumos, darn u era genul meu.
-Buna , ma numesc Naruto Uzumaki si voi deveni cel mai bun designer de moda din toata California.
-Hmm, nu stiu ce sa zic, o sa devi intr-o buna zi, eu ma numesc Sakura !
-Fata de langa tine e Hinata, nu? Ne-am intalnit pe coridor.
-Ok, acum ne arati si noua unde e camera 506, te rog?
-Sigur ca da, acolo imi proiectez eu modelele cu Sasuke . Fraierul acela !
-Very Funny, hai sa mergem.
Mergeam de vreo 20 de minute, ma intrebam daca nun e rataciseram. Cei doi “porumbei” vorbeau intr-una iar eu eram in spatele lor cascand din 5 in 5 minute de plictiseala. Intr-un fericit sfarsit am ajuns la aceea sala. Era imensa, plina cu rochii si desene de tot felul.
-Sasukee, oprestete din lucru ca sa ti-le prezint pe modelele noastre.
-Ce draqu mai vrei ma si tu?
-Hey, ma bucur sa te revad, ma mai sti de la cursele de motociclete, sunt Sakura!
-Mda, crezi ca ma intereseaza….
Ce nesimtit , cum indrazneste sa-mi vorbeasca in halul asta . O fi el nesimtit dar ma pierd in privirea lui rece, razbunatoare, plina cu ura..Are ochii negri ca intunecimea nopti, parul negru ca taciunele facut tepi la spate , iar pilea alba ca frisca(delicious, nu?) .
-Sakura o sa fie modelul tau, iar Hinata al meu, ne-am inteles?
-Mda, fata cu parul roz treci sa-ti iau masurile..
**Iauzi la el, “fata cu parul roz”, ce nume greu am.**
-Vin acum si ma cheama Sakura!
-Nu ma intereseaza!
Dup ace m-ia luat masurile a inceput sa deseneze ceva. Cred ca era o rochie sau ceva de ganul. M-a pus sa imbrac o rochie argintie cu spatele gol. Era superba.
-Sa nu-mi spui ca ma dezbrac in fata ta?
-Ba da, ca sa vad unde trebuie sa scurtez sau sa stramtez.
-Dar…
-Hai odata ca nu avem toata ziua la dispozitie!
M-am dezbracat in chiloti si sutien si am luat rochia pe mine. Din cate am observat privea fascinat la rochia care venea perfect pe trupul meu.