Oricine va inflori (SasuKarin)

[Yuki `]

Deci, nu ţi-am lăsat comm aseară că mi-era somn, mă certam cu tema la română [ idioată rău ] şi aş fi scris numai aberaţii [ greşeli de tastare oriunde ] so, scuze. Îl las acum.

First, wth ? Zici că era o scenă romantică când Suigetsu avea mâinile în jurul abdomenului lui Karin, dar a fost mişto faza când ea a leşinat şi el a prins-o, dar era dezbrăcat =]
Aşa, Kabuto e mort ? Ce mişto. Deci şi Juugo trăieşte pe undeva, dacă nu chiar cu Sasuke.
Cât mă bucur că Hikaru a devenit mai puternică şi chiar a trecut de examenul pentru a fi genin. Sincer ? Mucosul ăla merită ce i-a făcut fata. Eu i-aş fi făcut mai rău :]] Da' chiar O___O Hikaru a avut curaj să se taie ca să se creadă că satul e atacat.
Mi-a plăcut mult capitolul şi chiar îmi cer scuze că nu am lăsat comm aseară. Well, succes la scris şi aştept nextu' >:D<

[Ops!]

Multumesc decomentarii. Ficul este pe sfarsite, acesta este ori penultimul ori cel de dinaintea penultimului capitol.

Consecinte

Geamurile au fost acoperite, iar noi nu mai putem vedea ce se intampla afara. Ino, care a ramas cu noi, ne informeaza ca zeci de luptatori protejeaza refugiul si ca nimic nu le poate scapa. Ne mai spune ca va mai supraveghea zona, in caz ca unul dintre gardieni ar fi mai incompetent si n-ar vedea un posibil inamic. Pai, daca este s-o luam asa, singura incompetenta de-aici este ea! Ne lasa in camera si ne zice sa avem mare grija daca este sa iesim din incapere. Eu, Karin si Suigetsu luam niste kunaie care au legate de ele papirusuri explozive, pe care le imprastiem prin intreaga cladire. Nimeni nu ne-a zarit, toti ramanand in odai, temandu-se pentru vietile lor. O vad pe complicea noastra cum redevine faptura delicata cu trup de liana, cu pielea alba si delicata, cu buzele rosii pe care celelalte femei le pot obtine doar vopsindu-se, cu ochii negri si stralucitori si cu rochia imaculata. Iesim printr-un loc secret pe care adolescentul l-a descoperit si ne ascundem dupa Resedinta Trandafirilor, o cladire solida care a vazut multe razboaie si care a fost un lung timp refugiul pentru cei fara putere. Exploziile se pot auzi, iar satenii sunt aruncati prin geamuri, majoritatea murind sau agonizand. Mirosul de sange se simte pana aici, iar femeile ale caror copii au murit plang, iar lacrimile lor uda pamantul. Oare de ce sunt atat de sentimentala? Sunt inutili, merita sa... Nu, nu trebuie sa gandesc asa, ar insemna sa fiu ca cei care m-au facut sa traiesc un cosmar. Niste umbre apar pe drumul insangerat, iar o lovitura de sabie spinteca o femeie in agonie. Deci, adevaratii invadatori si-au aratat fata. Unul dintre ei este acel Juugo, care a ramas cu o cicatrice extrem de urata pe obrazul stang. Baiatul pe care l-am salvat cu cateva ore in urma ne lasa pe mine si pe Yuri, creaza biste clone ale apei si produce un val devastator, dar inca mai exista suflare printre nenorociti. O tanara disperata sare la "demonul cu chip de om", cum l-a denumit Karin si, total neasteptat, ii tranteste o palma peste obraz, lasand o urma rosie. Un dos de sabie o arunca insa din nou la pamant. Gaseste niste bandaje folosite pe undeva si opreste hemoragia unui copil. Mai descopera pe undeva niste kunaie, unul dandu-l micutului. Sasuke isi arunca arma inspre ea, dar cutitul femeii o opreste pe Kusanagi, ducand-o inapoi la stapanul ei de drept. Disperarea si teama o fac mai puternica si, dintr-o gospodina, devine o luptatoare, chiar daca nu poate executa jutsuri. Este timpul ca eu si cealalta kunoichi sa intram in scena. Yuri creaza un genjutsu, iar eu sunt singura ca este acela pe care l-a exersat pe mine si care chiar m-a infiorat. Gospodina ramane sub influenta iluziei, iar eu pot sa atac, injunghiind-o cu o arma asemanatoare ei. Mai reusesc sa o ranesc de cateva ori, dar se trezeste din "vis". Ma priveste manioasa si tipa:
- Criminalo! Tradatoareo! O sa platesti pentru asta, chiar daca nu acum!
Ma impinge cu toata puterea pe care o poate avea o persoana neantrenata, dandu-ma jos de pe ea. Priveste inspre noi, iar asta ii da lui Juugo ocazia sa o zdrobeasca, in timp ce de copil se ocupa Yuri. Pot spune chiar ca acea tanara ar fi facut parte din elita daca ar fi urmat Academia. Trist... Undeva, printre multimile de gemete si plansete, zaresc o copila cu ochi asemeni incendiului neindurator, cu parul total iesit din comun, de un alb our acoperindu-i fruntea. Paraie de sange ii acopera obrajii dalbi, iar rochia sa neagra este zdrentuita. Adevcaratul invadator, adica brunetul, o observa cu coada ochiului si se repede s-o nimiceasca. Eu fug in urma sa, amintindu-mi ca acea fetita a fost singura mea prietena, care a indurat alaturi de mine palme si insulte. Fata il observa si, cu gratie, evita lovitura fatala. Se mai fereste de cateva ori, dar ranile adanci o pun in genunchi. Eu... Eu am facut asta? Eu am contribuit la asta? Sasuke vrea s-o spintece, dar eu sar in apararea micutei cu numele de Yumi. Inchid ochii si o lumina alba ma invaluieste... Pamantul murdar ma intampina ca de obicei si vreau sa vad ce s-a intamplat cu Yumi. Abdomenul i-a fost taiat, dar inca mai este in viata, tremurand. Ma decid sa fac o clona care sa vina prin spatele monstrului si sa-l imobilizeze. Asta si fac, iar pe copila o iau si fug iepureste spre padurea deasa ce imprejmuieste Konoha. Ma opresc pe o ramura de copac si fata isi mai alina durerea, eu invatand-o putin cum sa vindece. N-a fost o eleva buna la Academie: nici macar nu-i pasa. Pur si simplu dorea sa castige niste bani prin meseria de ninja, pentru mama ei bolnava. Imi folosesc si eu jutsul medical care, desi nu este desavarsit, este mult mai avansat decat al ei. Ochii sai devin sticlosi si cu un glas stins imi spune:
- Hikaru... Iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine, pentru ca ai fost prietena mea in tot acel timp, pentru ca m-ai ajutat, pentru binele facut mamei mele... Imi cer scuze ca nu te-am putut proteja de acei inconstienti. Este pacat sa plec fara sa-ti dau ceva... Poate aceasta legatura din ramurele tinerele pe care am numit-o pe nedrept "bratara" iti va aminti de mai slaba, prostuta si ciudata ta prietena, Yumi...
Cade in bratele mele, iar eu incep sa plang. Sasuke Uchiha, pe asta nu ti-o voi ierta niciodata! Flacarile din ochii amicei mele sunt acum reci, inghetate; mainile albe ca spuma laptelui au devenit acum inca si mai palide; rana pe care o vad pe abdomenul fetei imi e din ce in ce mai nesuferita. Daca as fi putuit s-o salvez... Daca nu m-as fi bagat in nebunia asta... Tot ce mi-am dorit a fost sa ii vad pe cei care m-au facut sa sufere suferind la randul lor. As fi vrut mai multa putere, pentru a fi un mare ninja si pentru a-mi razbuna bunicul... Dar acum ma intreb: nu cumva unul din "complicii" mei l-a ucis, aruncandu-l in intuneric? Nu mai pot sta sa ma gandesc si sa-mi pun intrebari fara raspuns. Am auzit un fosnet de frunze si niste pasi. Trebuie sa ma car de-aici, deoarece sunt sigura ca sunt urmarita! Fug, lasand-o pe draga mea Yumi sa descopere Lumea Cealalta, singura si fara de-ajutor. Ajung la o scorbura uriasa, in care ma voi ascunde pentru o vreme, cred. Seamana cu relatarile Sakurei, doar ca ceea prin ce a trecut ea chiar a avut un final fericit.

A fost un capitol dedicat lui Hikaru si nu stiu cat de bine a iesit...

[Yuki `]

Îţi baţi joc de mine, aşa-i ? Cum să mai fie un/două capitol/capitole ? ...
În fine..Deci mie una îmi place capitolul ăsta şi chiar nu am ce comenta în privinţa descrierii, naraţiunii şi dialogului, care thanks God, văd că nu e în exces şi sec la tine XD
Chiar nu am ce să comentez :|. Totuşi, e păcat de Yumi că a murit, şi sper să văd ce se va întâmpla acum cu Hikaru, mai ales că a zis că nu-l iartă pe Uchiha.
Nu am ce să mai zis...îmi pare rău pentru Yumi şi oarecum mă bucur că Sasuke şi Juugo au trăit, dar, având în vedere că vor distruge satul, se vor întâlni şi cu Naruto, Sakura şi Kakashi ? Şi bineînţeles restu' echipelor care au fost cu ei la examenul genin. De-al de Neji şi ăştia.
Sincer, nu mă bucur că se termină. A fost scurt, dar mi-a plăcut mult :3 Faci sezon doi ? :3 Dacă nu, felicitări pentru fic. Chiar mi-a plăcut :3
Ja ne ÅŸi succes >:D<

[Ops!]

Un chip familiar

*

Se pare ca Hikaru a fost impinsa de sentimente si ne-a parasit pe acest camp de lupta. Cu toate astea, chakra acelei copile nu o mai pot simti, iar prea departe nu se putea duce. Sa fi fost aceea prietena asociatei noastre, despre care ne-a povestit cate-n luna si-n stele? Posibil, probabil, dar deloc preferabil, si asta pentru nimeni. Am trimis o clona dupa complicea noastra, dar se pare ca a reusit s-o distruga. Oricum, daca este fata desteapta, o sa astepte ca energia sa ii revina , iar daca nu... mare pacat!
Sasuke nu pare miscat de drama fetitei, ba din contra, este satisfacut, fericit. Un zambet ironic ii apare pe chip, iar ochii sai stralucesc lacomi, parca vrand mai mult sange. Deodata, zambetul sau devine un ras isteric, infiorator, ce il cutremura pana si pe Suigetsu. Brunetul pare singurul bucuros dintre noi toti, desi parca distrugerea Konohai era scopul tuturor. Totusi, iese rapid din transa, deoarece zeci de tineri ninja apar ca de nicaieri si incearca sa-l atace. Baiatul evita fiecare pumn, fiecare kunai si fiecare shuriken si sare pe acoperisul unei batrane case. Sigiliul incepe sa-si faca efectul, iar doua maini uriase, asta daca pot fi numite maini, ii apar din spatele devenit cenusiu. Camasa i se rupe, iar privirea sa este demna de un dement. Fiind generos, le ofera rivalilor niste flori de foc, dar ei refuza darul, sau nu... Florile se intorc si ii spulbera, majoritatea ramanand fara cunostinta, restul gemand de durere. Gemetele se impletesc cu tipetele disperate ale localnicilor lipsiti de putere, iar Ino si Sakura vin in graba, incercand sa ii vindece pe suferinzi. Din fericire, parca as fi invizibila pentru ele. Scot dintr-un saculet un kunai si vin prin spatele lor. Blonda ma priveste cu coada ochiului cand ii infig arma in ceafa, iar sangele ii coloreaza cateva suvite de par. Cade pe pamantul si-asa murdar, iar ochii sai sunt asemenea unei ape linistite, in care nu s-a petrecut, nu se petrece si nu se va petrece nimic niciodata. Observ ca nu mai are suflare, dar, cu toate acestea, o lacrima incepe sa i se prelinga pe obrazul palid si rece, oprindu-se pe sol. Adolescenta cu parul roz ma priveste inmarmurita, ochii sai verzi fixandu-i pe ai mei. Nu indrazneste nici sa respire, iar, deodata, isi pune capul in palme si plange in tacere. Dupa putin timp, urla sfasietor:
- Lasa-ma in pace! Ce ti-am facut? Ce ti-am putut face ca sa merit o asemenea osanda? I-ai ucis pe toti cei dragi mie! L-ai ucis pe Sasuke, tu, tu... Orochimaru...
Mai mult ca sigur si-a pierdut mintile, are sufletul ratacit. Ma uit inspre cel pe care "l-am ucis". Acesta imi face semn cu mana sa o termin pe tanara. Strang cu putere kunaiul insangerat si ii spintec fruntea cu acesta. Se pravaleste peste Ino, imaginea sinistra dandu-mi fiori. Dintr-odata, altceva imi capteaza atentia. Deasupra mea, la metri departare zaresc o alta kunoichi care are in maini un pergament urias ce contine cuvinte greu de talmacit. Din el incep sa iasa sute de arme de toate formele si marimile, de la secere la buzdugane si de la cutite la topoare, toate acestea fiind indreptate spre mine. Sar inainte sa fiu spintecata, doar un shuriken zgariindu-mi putin obrazul. Un firicel de sange isi face aparitia si isi croieste drum pana spre rochia mea, pe care o pateaza. Fata aceasta scoate un alt pergament, dar mai mic si invoca o bata masiva, parca facuta pentur a zdrobi capetele inamicilor. Combatanta mea ma ataca, dar nu reuseste sa ma nimereasca, eu miscandu-ma mai rapid decat ea. Genjutsuri nu pot sa folosesc, ele imi sunt utile pentru oameni cu mai multa chakra. Imi vine ideea si creez niste clone care ii fura pergamentele luptatoarei, lasand-o astfel fara putere. Acum ne putem baza doar pe taijutsu. Alergam una spre alta, iar oponenta mea incearca sa imi dea un pumn pe care il evit, apucandu-i mana dreapta. Insa ea nu se lasa si incearca sa ma spulbere cu un picior, dar lovitura nu-i reuseste nici de data aceasta. Incep sa ma invart cu ea si o arunc in casa din apropiere. Se sprijina in membrele din spate si sare din nou la atac, avand in mana un kunai. Cutitele noastre se tot ciocnesc, scotand scantei si zgomote, dar reusesc s-o zgarii pe brat. Inchide ochii din cauza durerii si o trimit spre un zid cu un pumn. Se pare ca a lesinat, iar un parau de sange ii curge din gura intredeschisa.
Batranii, femeile care n-au facut Academia si copiii incep sa il strige pe Naruto Uzumaki, dar ce nu stiu este ca nu va veni prea curand... Este prins intr-o misiune in Satul Ploii. Suigetsu se napisteste auspra celor fara aparare si inchide gura unora dintre ei... Juugo ii urmeaza exemplul, zdrobind, rupand, lovind in stanga si-n dreapta, rapind suflarea nevinovatilor cu unica vina de a fi trait. Ma concentrez si simt ca chakra lui Hikaru devine mai puternica cu fiecare secunda ce trece, iar apoi imi dau seama ca se indreapta inspre noi, desi cu o viteza foarte mica avand in vedere cat de rapida poate fi... In schimb, energia mea este dezechilibrata iar tehnica de transformare nu cred sa mai dureze mult timp. Demonul Sasuke, cu albul ochilor devenit negura noptii, cu pielea cenusie si cu parul albastru se indreapta in directia mea, lingandu-si buzele inchise la culoare. Ma strange la pieptul sau si nu scoate niciun sunet timp de zece secunde, care mi se par zece veacuri. Tacerea apasatoare este atat de deranjanta pentru mine, incat simt o fericire nebuna cand aud cate un strigat de ajutor... In sfarsit, tanarul incepe sa vorbeasca:
- Nu stii? De-a lungul timpului m-a uimit faptura ta si tot ceea ce insemnai tu... Aveai un parfum, parfum de femeie, care te invaluia intr-o aura nemaiintalnita. Sunt sigur ca puritatea crinilor ascunde pofte si iubiri neimplinite sau... ma insel cumva?
Incepe sa ma sarute, iar eu raman socata. Cel mai ingrozitor lucru este ca mie imi place sa ii simt buzele calde peste ale mele, limba lui ce imi cerceteaza fiecare coltisor al gurii, care se plimba, vrand sa descopere tot timpul ceva nou... Pot simti privirea rece si plina de tristete a lui Suigetsu, de care imi dau seama ca a purtat pentru mine sentimente pure, iar nu pofte paganesti, cum are acest Sasuke. Nu mai pot mentine jutsul de transformare si redevin Karin, fata cea ciudata si "sarita". Demonul deschide ochii si, cand ma zareste, imi dau seama ca simte un fior rece pe sira spinarii.

PS: Cred ca voi face si un sezon doi, dar nu promit nimic. Sper ca v-a placut acest penultim capitol. ^^'

[Yuki `]

Oke. Eu una sper să faci, dar acum cum vrei tu.
Deci ăsta e penultimul capitol...Îmi pare rău că se termină ficul, de ce să mint ? Mi-a plăcut şi încă îmi place.
Well, naraţiune : e bună, nu e pusă în mod aiurea, şi mi se pare că este ok. Descrierea : păi e bine cum ai descris lupta şi cum le-a omorât pe Ino şi Sakura. [ îmi pare rău de ele :| ] Mi-a plăcut cel mai mult când ai zis de Suigetsu :3 nu rămâne cu el ? Sasuke e prost ;|
Sper că nu o să o omoare acum când o să vadă că e ea...mie una-mi convine şi dacă rămâne cu Suigetsu, atâta vreme cât rămâne în viaţă.
Sakura e pe altă lume. E dusă cu sorcova? Da' cum de s-a gândit la Orochimaru când lupta cu Karin ? Şi-a amintit de cât de inutilă e or what ? :]] Cred că da..
Sasuke e..e..bădăran..ăsta crede că..ăă, e enervant. nici nu merită să discut de el.
Da' Hikaru unde a plecat ? Îl omoară pe Sasuke sau ce ? Sper să trăiască şi să aştepte să fie mai avansată ca ninja şi maybe se răzbună.
O să fiu tristă când se termină ficul ! :)) Ja ne şi succes la ultimul capitol şi la ce o urma >:d<

[Ops!]

A sosit ultimul cpaitol. Multumesc in special lui Yuki'.

Batalia suprema

Nu imi vine sa cred! Toate planurile mele s-au dus de rapa, toate visurile mele s-au sfaramat... Ma uit in ochii lui Sasuke, care este atat de furios si, in acelasi timp, de ingrozit... Prefer sa privesc altundeva, dar dau de ochii ce inoata in lacrimi ai bunului Suigetsu. Deodata, el isi scoate sabia enorma si sare inspre mine si demon, dar ne ferim imediat. Acolo unde a lovit pamantul a crapat, iar raul de snage va ajunge pana in maruntaiele sale... Brunetul ii face semn lui Juugo sa se ocupe de bietul indragostit care si-a pierdut cumpatul, iar camaradul nostru executa ordinul extrem de repede. Cu niste fire care par fragile, dar care sunt aproape indestructibile il captureaza pe cel care ma iubeste cu adevarat si ii pune in gura un cutit, facandu-l sa-si inghita toate cuvintele prin care si-ar fi exprimat sentimentele puternice.
Dar acum nu el ma intereseaza! Sasuke imi spune pe un ton batjocoritor ca lupta in care el va triumfa are sa inceapa. Zicand acestea, scoate dintr-un saculet pe care nu l-am vazut patru kunaie si patru shurikenuri pe care le arunca in directia mea. Din fericire, niciunul nu reuseste sa ma atinga, eu blocandu-le pe toate cu alte arme asemeni lor. Sar cativa pasi inapoi si creez un genjutsu, deoarece chakra baiatului, si asa instabila, o sa devina mai slaba dupa o iluzie, iar forma sa de demon nu va mai putea fi activata. Il duc intr-o lume cu cerul asemeni sangelui proaspat, cu stanci maronii si ape intunecate, cu copaci fara frunze si fara pasari cantatoare de triluri cristaline. El se afla la marginea unei prapastii infinite, iar corpul sau n-are puterea sa se miste. Niste maini albe si sbutiri il apuca de brate si de picioare, iar altele ii mangaie chipul... Dintre ele apar eu, murdara si ranita, cu sabia lui in mana dreapta. Ii infig Kusanagi in piept, iar un lichid inchis la culoare tasneste din el. Ar vrea sa tipe, dar nu are glas...
Ii simt energia tot mai slaba si ii opresc chinul, readucandu-l in Konoha. Acum este in forma sa umana, iar pretioasa lui sabie este, din pacate pentru mine, la el. Incepe sa ma atace, vrand sa-mi ia capul sau sa-mi strapunga inima, dar nu reuseste. O singura data imi zgarie putin obrazul si-asa ranit, dar nu este mare paguba. Ma departez de el din nou, atunci cand vrea sa ma loveasca cu un cutit, dar se pare ca e un explozibil, astfel incat trebuie sa sar pe acoperisul unei case din apropiere. Pe acelasi acoperis se suie si el, iar ochii sai sunt mai dusmanosi ca niciodata. Pune Kusanagi in pamant si imi dua seama ca vrea sa faca un Chidori. Prea tarziu: nu ma mai pot feri si stau sa ma prabusesc, dar ma redresez rapid. Asta este! Trebuie sa nu o mai poata folosi pe Kusanagi! Creez cinci clone care il ataca si, desi patru dintre ele sunt distruse, una apuca manerul armei si o arunca departe, departe, pana in codrii din zare! Incepem iar sa aruncam prin aer shurikenuri si kunaie, pana saculetele noastre se golesc, iar pe pamant zac zeci de arme si sute de explozibile. Simt ceva in spatele meu si imi dua seama ca este o clona a inamicului. Ma feresc inainte sa-mi faca ceva rau si, cu o lovitura de picior, o distrug. Fug inspre rival si incerc sa ii dau un pumn in obraz, dar nu reusesc, bratul meu fiind imobilizata. Brusc, imi dau seama ca un kunai ratacit mi-a ramas intr-un buzunar si ii infig baiatului arma in mana, profitand mai apoi si mai dandu-i un genunchi in barbie. Se ridica imediat, se reechilibreaza, isi scoate cutitul din mana si sare sa ma atace cu el. Evit fiecare lovitura in parte cu exceptia uneia, dar care nu este foarte importanta. Dintr-odata, chakra lui devine mai concentrata si, cu o viteza greu de atins, primesc o palma peste fata, palma care ma arunca de pe acoperis. Deschid ochii si il vad pe rivalul meu venind cu viteza inspre mine, vrand sa ma omoare, dar fac niste semne din maini si el se trezeste ca a distrus un trunchi de copac. Vin repede prin spatele lui si il apuc de gat, vrand sa-l sugrum. Incearca sa se opuna, dar este foarte greu, mai ales ca am pus o mare cantitate de energie in brate. Il vad intorcandu-se spre mine, avand Sharinganul activat. Ma impinge, ajungand in genunchi in fata lui, dar imi pot da seama ca respira sacadat. Stropi de transpiratie ii aluneca de pe tample pe buze si de pe buze pe gat... Vrea sa faca un Chidori adevarat, care nu tine de corpul sau, dar incep sa il urmaresc oriunde s-ar duce, invatandu-mi lectia de data trecuta cand am luptat singura impotriva lui. Renunta la aceasta tehnica si sta aproape ingenuncheat pe solul insangerat. Energie nu mai are deloc, dar nici eu nu mai detin un strop de chakra.
- Deci, s-a sfarsit, Sasuke... ii spun, schitand un zambet. Sunt la fel de buna ca si tine si trebuie sa-ti dai seama ca n-ai avut un motiv sa ma ucizi.
- Intr-adevar, totul s-a sfarsit, imi raspunde el. Dar totul s-a incheiat pentru tine!
Se apleaca si ia un kunai pe care l-a gasit. Se apropie de mine cu pasi lenti, parca savurand momentul, parca vrand sa ma vada suferind cat mai mult. Deodata, se opreste si pare socat de aceasta oprire. Sunt sigura ca nu isi poate da seama ca umbra lui a luat o alta forma, forma unei copile... Si este chiar ea, chiar Hikaru, care acum s-a contopit intr-un fel cu el. Deci asta era tehnica de care fata mi-a vorbit atata timp...
Sasuke nu se mai poate misca, iar kunaiul din mana fetitei arata ca nu este pasnica nicidecum... Totul s-a terminat, dar pentru baiat! Din gura ii sar stropi de sange, iar trupul sau se clatina, prabusindu-se mai apoi pe pamant. Inca ii mai simt energia, deci este in viata. Printre ruine descopar o trusa medicala si ma repede la ea, vrand sa-l vindec. Este adevarat, a fost cel mai mare rau pentru mine, dar nu mai vreau sa mai vad oameni ucisi si nici sa mai ucid eu insami. Dar, inainte sa ii bandajez rana din zona pieptului, ceva ma strapunge. Ma uit in spatele meu si il zaresc pe Suigetsu, care are o privire de dement. Isi socate sabia gigantica din mine si ramane perplex pret de cateva clipe.
Respiratia mea s-a ingreunat, iar ochii incep sa mi se imapaienjeneasca. Cad pe spate intr-o balta rosie care are un miros neplacut, si il vad in ceata pe ucigasul meu, care incepe sa strige disperat:
- Iarta-ma! De ce l-ai ales pe el, spune-mi, de ce? Alege-ma acum pe mine, haide sa traim o viata minunata impreuna, doar tu si cu mine... Vesnic unul langa celalat.
Incepe sa planga, iar lacrimile lui imi uda chipul. O mai zaresc pe Hikaru care incearca sa ma vindece, iar apoi nu mai vad nimic, decat un trist intuneric... Urletele fostului meu camarad devin din ce in ce mai greu de deslusit, pana nu mai pot auzi nimic. In acest loc negru, teribil, sta alaturi de mine Sasuke, care pare extrem de emotionat. La finalul acestui tunel se vede o lumina alba, care ne umple amandurora sufletele de caldura. Doar ca din intuneric incep sa rasara fel de fel de oratanii: de la vampiri cu coltii pana in pamant si cu setea de sange in privire, varcolaci care maraie infiorator, o fiinta care are corpul acoperit cu o pelerina si care tine in mana un topot urias...
Ma uit la brunet si il intreb extrem de incet:
- Luptam, Sasuke? Macar aici sa fim o adevarata echipa...
Luptam. Ii vad zambetul care ascunde o neprefacuta fericire si sarim in batalia suprema, lupta pentru sufletele noastre...

Sfarsit...

Sper ca v-a placut acest fic, iar daca nu, voi face data viitoare mai bine.

[Yuki `]

Eu...eu...eu * sniff * am rămas fără cuvinte..
Nu m-am aşteptat la sfârşitul ăsta, zău. Tu chiar i-ai omorât pe ambii..Era să plâng..Ultima parte e chiar tristă [ având în vedere că eu nu prea plâng la ficuri şi anime-uri, excepţie Angel Sanctuary şi ficul tău.
Nu am ce să comentez de data asta. Doar m-aş repeta.
A murit şi Juugo ? :3 Aww..chiar mi-a părut rău de Suigetsu. A iubit-o pe Karin şi ea totuşi la ales pe Sasuke..Totuşi nu a acţionat corect...băi..să-şi piardă controlul şi să o omoare..e chiar exagerat şi după : " Iarta-ma " da' ce rost are să-ţi ceri scuze, după ce ai greşit..? Are rost, da' aici nu prea avea :]] prea gelos O__O
Ce păcat de ea că a murit în modul ăsta. Chiar mi-ar fi plăcut să trăiască, poate nu cu Sasuke, sau Suigetsu, ci cu cine o fi :-? Ăla merita să moară de data asta, dar îţi pare rău pentru Karin.
Păi, ce să mai zic ? Ficul e chiar deosebit şi îmi place mult. Am crezut că o să fie scene romance cu ia doi, dar mă bucur că m-am înşelat. Poate că de asta este atât de special. Felicitări pentru el! Poate o să existe şi un sezon doi. Eu una sper să fie :">
Succes la orice fic vei mai face ! >:D<