24-03-2012, 09:43 PM
Sunt atat de narabdatoare sa te vad- ca si cum ne-am intalni pentru prima data, iar emotiile nu imi permi sa imi tin gandurile in frau; entuziasmul imi aduce pe buze zambetul jucaus pe care il vedeam ratacit. Si tot nu- mi inteleg fiinta, caci ea raspunde ca si cum prietenia noastra ar fi la inceput, iar nerabdarea de a vorbi din nou devine efervescenta.
Mi- e dor, chiar daca cu gandul la tine merg, scriu, visez, dorm si iti invoc imaginea cand comunic cu mine insami.
Si tot atat de mult ma bucur cand realizez ca vapaia transforma focul pe care- l banuiam deja mocnind, arzand lin, in cel mistuitor, ce se inalta cu patima, de la inceput.
In esenta, totul ramane atat de bizar si necunoscut mie, cu toate ca in aparenta faptele par a se petrece dupa legea firii, urmand obisnuitul curs al naturii.
Mi- e dor, chiar daca cu gandul la tine merg, scriu, visez, dorm si iti invoc imaginea cand comunic cu mine insami.
Si tot atat de mult ma bucur cand realizez ca vapaia transforma focul pe care- l banuiam deja mocnind, arzand lin, in cel mistuitor, ce se inalta cu patima, de la inceput.
In esenta, totul ramane atat de bizar si necunoscut mie, cu toate ca in aparenta faptele par a se petrece dupa legea firii, urmand obisnuitul curs al naturii.