Nebunie de adolescent

[MaDyY]

Capitolul 1

Septembrie…luna cea mai iubita de tarani si cei trecuti de a doua varsta. Prima luna in care toamna se instaleaza peste natura obosita. Frunzele isi pierd verdele crud in favoarea ruginii si cad intr-o ploaie vesela rasucindu-se in aer si ajungand intr-un final pe pamantul inghetat si lipsit de viata.
Desi este un anotimp iubit de fermieri, toamna nu semnifica bogatia pentru toti. Cei care urasc acest anotimp al schimbarii sunt copii, fie ei mici sau mari. Venirea toamnei semnifica si inceputul scolii, care este asemeni unei inchisori pentru ei. Inchisoarea din spatele portilor inalte din fier forjat. Aici elevii sunt torturati de catre profesori sa invete, sa isi faca lectiile si temele.

Intr-un apartament din Tokyo, printre cearceafurile de satin se zvarcolea un tanar in varsta de optsprezece ani. Camera de culoare crem fu inundata de lumina indata ce draperiile groase si visinii fura trase.
O voce umplu incaperea. Iti facea placere sa o auzi, dar asta se intampla intr-o zi obisnuita, cand nu trebuia sa-si trezeasca prietnul.
-Kai! Trezeste-te! Este sapte jumatate si o sa intarziem la scoala.
Cu toate insistentele sale, baiatul nu reusi mare lucru. Kai nici nu parea sa-l ia in calcul si ramase in somnul sau adanc.
"- Nu ai de gand sa te trezesti? Foarte bine. Un dus rece de dimineata te va inviora."
In clipa urmatoare patul cu asternuturi ce aveau aceeasi culoare cu draperiile semana cu un helesteu. Kai sari ca ars injurand de mama focului.
-Riku ai intrecut masura, e a treia oara saptamana asta, spuse Kai scotand flacari pe nas.
-Acum ca te-ai trezit ce zici sa te pregatesti si tu de scoala? Vacanta s-a terminat si azi e prima zi, ii raspunse Riku incercand sa isi ascunda hohotele de ras, dar nu-i prea reusi.
Parasi camera cand o perna imbibata in apa venea spre el. Kai era imbracat doar in boxeri si dardaia din cauza dusului primit.
"- Idiotule acum va trebui sa schimb iar dormitorul. Toare paturile din casa sunt ude."
Nu se putu abtine si scapa iar o injuratura la adresa satenului. Il cunostea pe Riku de patru ani, cand se mutasera impreuna intr-un apartament din centrul Tokyo-ului.
Era cel mai bun prieten al sau si avea mereu grija ca el sa revina cu picioarele pe pamant. Riku era aproape cat el de inalt, era saten, cu cateva suvite roscate. Avea ochii caprui si chipul sau luminos era mereu insotit de un zambet strengar.
Spre deosebire de Riku, Kai era roscat si avea ochii verzi. Nu parea foarte sociabil, dar era cel mai popular din liceu. Se afla printre primii la invatatura, chiar daca nu punea mana pe carte. Nici macar nu isi mai amintea cand deschisese ultima data un manual.
Dupa cinci minute Riku aparu iar in camera zambind, dar zambetul ii pieri cand il vazu pe Kai intins pe jos acoperit cu o patura cine stie de unde scoasa.
-Kai, trezeste-te! Nu poti sa intarzii inca din prima zi. Si ai uitat ca nu mai esti la liceu? Idiotule, trezeste-te!
-Pupa-ma in fund. De scoala nu mai pot eu acum. Iesi afara si lasa-ma sa dorm.
-Il sun pe tatal tau daca nu te ridici in clipa asta si nu te imbraci.
Riku devenea tot mai nervos, pe cand Kai abia daca se strofoca sa caste, fara sa-l ia in calcul. Il ignora complet. Vazand ca nu reuseste sa-l faca sa se ridice, Riku scoase din buzunarul pantalonilor portocali telefonul si forma un numar. Nici nu realiza cand roscatul se ridica si ii lua obiectul din mana trantindu-l de podea.
-Daca mai faci asta o data, jur ca ramai orfan de o mana si un picior, ii spuse roscatul vizibil agitat si cu o oarecare nervozitate.
Se oglindeau unul in ochii celuilalt; Kai realiza ca era doar in boxeri, pe cand prietenul sau era imbracat pentru scoala. Se indrepta spre baie si iesi in cinci minute imbracat intr-o pereche de pantaloni negri si un tricou cu gat tot negru.
Isi lua o geaca crem cu guler inalt si iesira amandoi pe usa indreptandu-se spre facultate.

Ajunsera in mai putin de un sfert de ora. In curtea facultatii era o mare de adolescenti. De la cei din primul an pana la cei mai mari. Kai si Riku se aflau printre bobocii acelei institutii. Intrara in incinta cladirii cautand un mic grup de studenti care ar fi fost in aceasi situatie cu ei. Nu apucara sa faca un pas in plus ca se simtira trasi amandoi de maini. In spatele lor isi facu aparitia Mariko Minowara, o fosta colega de liceu. Mariko era o fata blonda, de inaltime medie, cu ochii caprui, afisand un zambet strengar pe chipul alb, imbracata intr-o uniforma alcatuita dintr-o fusta pana la genunchi alba si un sacou albastru cu manecile de aceeasi culore ca a zapezii din luna decembrie. Parea inocenta intruchipata, dar Kai stia bine ca sub acea infatisare si acel chip alb ca cea mai valoroasa perla, se ascunde o diavolita gata sa devoreze pe oricine ii statea in cale.
Discursul rectorului se termina si cei trei pornira, impreuna cu un grup de douazeci si ceva de adolescenti, spre clasa lor. In fruntea grupului era un barbat inalt, avand corpul bine cladit, imbracat intr-o pereche de pantaloni de piele, mulati pe corp si o bluza, tot neagra si mulata. Chiar daca era in spatele grupului, Kai observa inaltimea barbatului si suvitele argintii ce-i incadrau chipul. Riku banuia ca acela era decanul sau un conferential. Ajunsi in clasa, barbatul in negru pleca spunandu-le tinerilor sa se aseze in banci cu grija pentru ca asa vor sta tot anul.
Mariko se aseza intr-o banca pe randul din mijloc, facandu-i semn lui Kai sa se aseze langa ea, dar aceste il trase pe Riku dupa el si se asezara il ultima banca de pe randul de la fereastra.
Vazand ca fata se ridica de la locul ei, Kai il sopti ceva la ureche satenului, iar acesta dadu din cap in semn ca a inteles.
- Kai, credeam ca stai cu mine anul asta, se planse fata.
Riku ii spuse ca ii promisese tatalui lui Kai ca va avea grija ca acesta sa nu intre in belele si ca trebuia sa stea cu el in banca.
Blonda pleca, dar nu inainte sa-i arunce o privire de gheata baiatului. Acesta inghiti in sec, dar se calma cand vazu ca Mariko isi gasi o colega de banca.
In scurt timp decanul isi facu aparitia. In timp ce Kai se uita dupa cai verzi pe fereastra, Riku ii tintuia cu privirea pe barbat.
Acesta isi lasa mapa pe catreda si se sprijini de masa de lemn intr-o pozitie incat sa-i vada pe toti.
Riku simtea ca se pierde in ochii argintii ai decanului. Singurele lucruri care-i dadeau un aspect mai uman erau ochii si parul, albe ca zapada.
Clipi de cateva ori si se trezi fata in fata cu el. Incerca sa-l faca atent pe Kai, dar acesta parea absorbit de peisajul mohorat de afara...
~*~*~*~*~*~*~*~*~
that`s the first chap. Sper sa va placa si astept critici,sfaturi&CO