29-06-2011, 04:19 PM
Buna! Am venit cu capitolul 3. Ei bine, se pare ca nu va prea place ficul meu, insa eu nu ma voi da batuta, il voi continua, si sper sa va placa pana la urma.
Scuze ca acest capitol este scurt, insa am fost cam ocupata in ultimul timp.
So... lectura placuta:)
Deschid somnoroasa ochii si imi pun perna pe cap, printre dinti scapandu-mi cateva injuraturi. Am uitat aseara sa trag perdelele si, profitand de ocazie, razele soarelui au patruns in camera trezindu-ma.
Intind mana spre noptiera luand telefonul. Ma uit la ceas si observ ca e abea ora opt. Pfff, nu cred ca in vacanta asta m-am mai trezit asa de devreme.
Ma ridic din pat si intru fara tragere de inima in baie. Imi fac un dus rece reusind sa ma dezmeticesc complet, ma spal pe dinti dupa care intru din nou in camera deschizand sifonierul. Imi iau o pereche de pantaloni de trening , un tricou si un hanorac, toate fiind negre. Am de gand sa alerg putin, n-am mai facut asta de cateva zile. Chiar daca nu cunosc deloc orasul, am vazut aseara un parc in apropiere si acolo am de gand sa ma duc. Ma imbrac, imi piaptan parul si ies din incapere, nu inainte de a ma incalta cu o pereche de adidasi albi. Cobor grabita scarile si intru in bucatarie. Acolo, pe un scaun se afla Gaara, iar deasupra lui o fata bruneta cu parul lung. Cei doi se sarutau, insa se pare ca eu i-am intrerupt, deoarece, cand m-a vazut, bruneta s-a incruntat dandu-se din bratele baiatului. Ochii sai indigo ma tintuiau cu privirea, dupa care cu o voce taioasa incepe sa vorbeasca.
-Cine esti tu? intreaba dupa care se intoarce spre roscat. Stiam eu ca ma inseli, esti un porc! continua, iar eu nu ma pot abtine si incep sa rad. Fata ma priveste uimita, dar in acelasi timp nervoasa.
-Calmeaza-te papusa, sa nu cumva sa faci riduri. spun privind-o amuzata, dupa care deschid frigiderul luandu-mi o sticla cu apa. Unde sunt unchiul si matusa? il intreb pe Gaara, insa nu pot sa nu observ privirea uimita a fetei.
Mda, asa e atunci cand iti dai prea repede cu parerea. Insa, daca stau mai bine sa ma gandesc, daca as fi in locul ei si as vedea o fata ce arata super bine in casa iubitului meu ce stiu ca e pervers, as avea aceeasi parere. Hmm, acum ca reflectez mai bine la ce am zis... de unde am dedus eu ca el e pervers? Mmm... poate din cauza privirilor ce mi le arunca si... pe buna dreptate.
Dupa ce aflu ca au plecat deja la serviciu. "Deja? E ora noua, Enstein!" Imi spun dandu-mi ochii peste cap. Vreau sa plec unde mi-am propus, insa roscatul ma opreste oferindu-se sa-mi arate orasul. Vai, ce dragut din partea lui! Vezi sa nu, are el un plan.Fara a astepta sa spun ceva pleaca sa se imbrace deoarece era inca in pijamale.
Imediat ce dispare din camera, bruneta se apropie de mine cu o privire amenintatoare. Vai de mine, nu mai pot de frica, deja tremur.
Vezi sa nu!
-Asculta aici. Daca cumva te apropii de Gaara iti voi face viata amara. El e numai al meu si asa va ramane. Si da, e o amenintare. spune bruneta dupa care pleaca cu o fata satisfacuta.
Ea chiar crede ca m-a inspaimantat, crede ca imi e teama de ea? Are prea multa incredere in ea, sincer, si zic asta eu.
Incep sa rad fara a ma mai putea abtine. O amenintare? Crede ca o amarata de amenintare ma va tine departe de bombonelul ala?
-Ai o iubita interesanta. spun amuzata, oprindu-ma cu greu din ras, atunci cand il zaresc pe rocat. E imbracat intr-o pereche de blugi albastrii, taiati in genunchi, un tricou negru ce-i scotea corpul bine- lucrat in evidenta, o pereche de adidasi si, evident o geaca deoarece afara e racoare, un plus dandu-i si ora destul de matinala.
Neputandu-ma abtine, imi musc discret buza inferioara analizandu-l intens.
-Cine? Hinata? Mai bine spus o papusica frumoasa trecuta in folointa mea. Nu e prea complexa. spune incepand sa rada.
Schitez un zambet dupa care ies din bucatarie. Inca nu-mi anulasem plimbarea.
Se pare ca nu m-am inselat in privinta lui. E la fel ca ceilalti. Cred ca pot avea orice doar prin sarmul lor. Le place sa se foloseasca de fete. Sa le prosteasca dupa care sa le distruga psihic, poate si fizic.
De ce spun asta? De ce gandesc asa? Pentru ca odata am fost si eu asa. Credeam ca tot ce zboara se mananca si ca viata e roz, insa, m-am izbit brusc de realitate, poate mult prea brusc. Acel lucru mi-a schimbat complet viata, modul de a gandi... totul.
O multime de amintiri imi revin in minte, simtind deja cum lacrimile incep a-mi intepa ochii. Scutur din cap incercand sa-mi alung toate gandurile. Imi interzic, pur si simplu nu mai vreau sa plang. Din acea zi mi-am jurat ca n-am sa mai plang niciodata si cu siguranta nu am sa incep acum.
Tocmai cand sa ies din casa, o mana ce ma apuca de incheietura ma opreste. Ma intorc spre roscat privindu-l cu o curiozitate falsa. Doar stiam ce voia sa ma intrebe.
-Unde te duci? Parca a fost vorba ca iti voi face un tur al orasului. spune, ridicand din spranceana.
Eh, eu n-am acceptat. A fost doar parerea lui. Adica, n-ar fi rau un tur al orasului, asa mai cunosc si eu locurile, insa... tonul pe care mi s-a adresat acum, ei bine, nu prea imi place, asa ca... o sa fac ce mi-am propus de dimineata.
-Trebuie cumva sa-ti dau tie explicatii? Scumpule, nu sunt proprietatea ta. Pot sa fac ce vreau si, in plus, eu n-am pus ca vreau sa mergi cu mine, te-ai auto-invitat, asa ca nu e vina mea, spun facandu-i cu ochiul dupa care dispar pe usa.
Ma indrept cu pasi marunti spre parc avand un zambet smecher pe chip. Daca el crede ca eu sunt ca celelalte fete, va fi foarte dezamagit, mai ales dupa ce ma va cunoaste mai bine.
Imi ridic privirea fiind deja la intrarea in micul parculet.
Chiar daca afara e destul de racoare, oamenii nu conteneau sa apara. Se pare ca frigul nu-i prea deranja. Cativa metrii mai departe de mine se afla un loc special amenajat pentru copii, acesta fiind aproape plin in momentul de fata. Fetele zambitoare ale acelor fiinte dragalase m-au facut sa zambesc, pentru prima oara cu adevarat de cand am ajuns aici. Nu stiu din ce cauza, dar am o mare slabiciune fata de copii.
Incep sa alerg, inca privind in jur. Iarba aurie ce imprejmuia parcul se legana usor in bataia rece a vantului, iar copacii isi pierdeau incet, incet frunzele ramanand pustii si tristi. Ma opresc pentru cateva clipe, indreptandu-mi privirea pe cer. Norii cenusii impanzeau cerul nepermitand razelor soarelui sa patrunda prin acea perdea groasa. Fulgerele brazdau cerul, iar la un interval scurt, tunete asurzitoare se auzeau. Avea sa ploua, asta e clar.
Oamenii din parc se diminuam constant, pana la urma eu ramanand singura prezenta, singura ce privea parca hipnotizata acele lumini ce strapungeau norii. Sunt intrerupta din visare de cateva picaturi de apa ce atunci cand au facut contact cu fata mea m-au facut sa tresar. Oftez, iar cu parere de rau ma indrept in fuga spre casa. Nu ies bine din parc, deoarece in stanga mea, intr-o masina parcata langa trotuar se afla...
Scuze ca acest capitol este scurt, insa am fost cam ocupata in ultimul timp.
So... lectura placuta:)
Capitolul 3
Deschid somnoroasa ochii si imi pun perna pe cap, printre dinti scapandu-mi cateva injuraturi. Am uitat aseara sa trag perdelele si, profitand de ocazie, razele soarelui au patruns in camera trezindu-ma.
Intind mana spre noptiera luand telefonul. Ma uit la ceas si observ ca e abea ora opt. Pfff, nu cred ca in vacanta asta m-am mai trezit asa de devreme.
Ma ridic din pat si intru fara tragere de inima in baie. Imi fac un dus rece reusind sa ma dezmeticesc complet, ma spal pe dinti dupa care intru din nou in camera deschizand sifonierul. Imi iau o pereche de pantaloni de trening , un tricou si un hanorac, toate fiind negre. Am de gand sa alerg putin, n-am mai facut asta de cateva zile. Chiar daca nu cunosc deloc orasul, am vazut aseara un parc in apropiere si acolo am de gand sa ma duc. Ma imbrac, imi piaptan parul si ies din incapere, nu inainte de a ma incalta cu o pereche de adidasi albi. Cobor grabita scarile si intru in bucatarie. Acolo, pe un scaun se afla Gaara, iar deasupra lui o fata bruneta cu parul lung. Cei doi se sarutau, insa se pare ca eu i-am intrerupt, deoarece, cand m-a vazut, bruneta s-a incruntat dandu-se din bratele baiatului. Ochii sai indigo ma tintuiau cu privirea, dupa care cu o voce taioasa incepe sa vorbeasca.
-Cine esti tu? intreaba dupa care se intoarce spre roscat. Stiam eu ca ma inseli, esti un porc! continua, iar eu nu ma pot abtine si incep sa rad. Fata ma priveste uimita, dar in acelasi timp nervoasa.
-Calmeaza-te papusa, sa nu cumva sa faci riduri. spun privind-o amuzata, dupa care deschid frigiderul luandu-mi o sticla cu apa. Unde sunt unchiul si matusa? il intreb pe Gaara, insa nu pot sa nu observ privirea uimita a fetei.
Mda, asa e atunci cand iti dai prea repede cu parerea. Insa, daca stau mai bine sa ma gandesc, daca as fi in locul ei si as vedea o fata ce arata super bine in casa iubitului meu ce stiu ca e pervers, as avea aceeasi parere. Hmm, acum ca reflectez mai bine la ce am zis... de unde am dedus eu ca el e pervers? Mmm... poate din cauza privirilor ce mi le arunca si... pe buna dreptate.
Dupa ce aflu ca au plecat deja la serviciu. "Deja? E ora noua, Enstein!" Imi spun dandu-mi ochii peste cap. Vreau sa plec unde mi-am propus, insa roscatul ma opreste oferindu-se sa-mi arate orasul. Vai, ce dragut din partea lui! Vezi sa nu, are el un plan.Fara a astepta sa spun ceva pleaca sa se imbrace deoarece era inca in pijamale.
Imediat ce dispare din camera, bruneta se apropie de mine cu o privire amenintatoare. Vai de mine, nu mai pot de frica, deja tremur.
Vezi sa nu!
-Asculta aici. Daca cumva te apropii de Gaara iti voi face viata amara. El e numai al meu si asa va ramane. Si da, e o amenintare. spune bruneta dupa care pleaca cu o fata satisfacuta.
Ea chiar crede ca m-a inspaimantat, crede ca imi e teama de ea? Are prea multa incredere in ea, sincer, si zic asta eu.
Incep sa rad fara a ma mai putea abtine. O amenintare? Crede ca o amarata de amenintare ma va tine departe de bombonelul ala?
-Ai o iubita interesanta. spun amuzata, oprindu-ma cu greu din ras, atunci cand il zaresc pe rocat. E imbracat intr-o pereche de blugi albastrii, taiati in genunchi, un tricou negru ce-i scotea corpul bine- lucrat in evidenta, o pereche de adidasi si, evident o geaca deoarece afara e racoare, un plus dandu-i si ora destul de matinala.
Neputandu-ma abtine, imi musc discret buza inferioara analizandu-l intens.
-Cine? Hinata? Mai bine spus o papusica frumoasa trecuta in folointa mea. Nu e prea complexa. spune incepand sa rada.
Schitez un zambet dupa care ies din bucatarie. Inca nu-mi anulasem plimbarea.
Se pare ca nu m-am inselat in privinta lui. E la fel ca ceilalti. Cred ca pot avea orice doar prin sarmul lor. Le place sa se foloseasca de fete. Sa le prosteasca dupa care sa le distruga psihic, poate si fizic.
De ce spun asta? De ce gandesc asa? Pentru ca odata am fost si eu asa. Credeam ca tot ce zboara se mananca si ca viata e roz, insa, m-am izbit brusc de realitate, poate mult prea brusc. Acel lucru mi-a schimbat complet viata, modul de a gandi... totul.
O multime de amintiri imi revin in minte, simtind deja cum lacrimile incep a-mi intepa ochii. Scutur din cap incercand sa-mi alung toate gandurile. Imi interzic, pur si simplu nu mai vreau sa plang. Din acea zi mi-am jurat ca n-am sa mai plang niciodata si cu siguranta nu am sa incep acum.
Tocmai cand sa ies din casa, o mana ce ma apuca de incheietura ma opreste. Ma intorc spre roscat privindu-l cu o curiozitate falsa. Doar stiam ce voia sa ma intrebe.
-Unde te duci? Parca a fost vorba ca iti voi face un tur al orasului. spune, ridicand din spranceana.
Eh, eu n-am acceptat. A fost doar parerea lui. Adica, n-ar fi rau un tur al orasului, asa mai cunosc si eu locurile, insa... tonul pe care mi s-a adresat acum, ei bine, nu prea imi place, asa ca... o sa fac ce mi-am propus de dimineata.
-Trebuie cumva sa-ti dau tie explicatii? Scumpule, nu sunt proprietatea ta. Pot sa fac ce vreau si, in plus, eu n-am pus ca vreau sa mergi cu mine, te-ai auto-invitat, asa ca nu e vina mea, spun facandu-i cu ochiul dupa care dispar pe usa.
Ma indrept cu pasi marunti spre parc avand un zambet smecher pe chip. Daca el crede ca eu sunt ca celelalte fete, va fi foarte dezamagit, mai ales dupa ce ma va cunoaste mai bine.
Imi ridic privirea fiind deja la intrarea in micul parculet.
Chiar daca afara e destul de racoare, oamenii nu conteneau sa apara. Se pare ca frigul nu-i prea deranja. Cativa metrii mai departe de mine se afla un loc special amenajat pentru copii, acesta fiind aproape plin in momentul de fata. Fetele zambitoare ale acelor fiinte dragalase m-au facut sa zambesc, pentru prima oara cu adevarat de cand am ajuns aici. Nu stiu din ce cauza, dar am o mare slabiciune fata de copii.
Incep sa alerg, inca privind in jur. Iarba aurie ce imprejmuia parcul se legana usor in bataia rece a vantului, iar copacii isi pierdeau incet, incet frunzele ramanand pustii si tristi. Ma opresc pentru cateva clipe, indreptandu-mi privirea pe cer. Norii cenusii impanzeau cerul nepermitand razelor soarelui sa patrunda prin acea perdea groasa. Fulgerele brazdau cerul, iar la un interval scurt, tunete asurzitoare se auzeau. Avea sa ploua, asta e clar.
Oamenii din parc se diminuam constant, pana la urma eu ramanand singura prezenta, singura ce privea parca hipnotizata acele lumini ce strapungeau norii. Sunt intrerupta din visare de cateva picaturi de apa ce atunci cand au facut contact cu fata mea m-au facut sa tresar. Oftez, iar cu parere de rau ma indrept in fuga spre casa. Nu ies bine din parc, deoarece in stanga mea, intr-o masina parcata langa trotuar se afla...